Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 1594/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 10555/2/2009
2620/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1594
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bădescu Liliana
JUDECĂTOR 2: Cîrstoiu Veronica
JUDECĂTOR 3: Găgescu Risantea
GREFIER: - -
*****************
MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva Încheierii de ședință din data de 09.XI.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații-inculpați, și, personal, în stare de arest și asistat de apărător din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimații inculpați arată că sunt de acord să fie asistați cu apărătorul din oficiu.
Nefiind cereri de formulat probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea recursului formulat împotriva Încheierii de ședință din data de 09.XI.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală, în dosarul nr-, considerând-o nelegală și netemeinică.
Critică încheierea pe motiv de nelegalitate cu privire la inculpatul față de care s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi Municipiul B și Jud I, cu toate că dispozițiile art. 145 alin. 1 teza I Cod de Procedură penală se referă la localitatea în care locuiește inculpatul, respectiv Localitatea jud I, astfel că i s-a acordat inculpatului o mai mare posibilitate de mișcare încălcând dispozițiile art. 145 Cod de Procedură penală, pentru acest motiv apreciază încheierea instanței de apel ca fiind nelegală.
În ceea ce privește netemeinicia încheieri, consideră că în cauză nu s-au schimbat temeiurile care au stat la baza arestări preventive, de asemenea termenul rezonabil nu a fost depășit, inculpații fiind arestați de 1 an și 5 luni, în cauză au fost acordate 16 termene de judecată, pentru diverse cereri de lipsă apărare sau lipsa dosarului de fond. A fost necesară audierea a peste 15 martori, dintre care 4 cu identitate protejată, audierea inculpaților.
De asemenea parchetul ÎCCJ - DIICOT a răspuns justificat față de imposibilitatea obiectivă de administrare a probei testimoniale cu 2 martori cu identitate protejată, despre care există informații că sunt plecați din țară.
Această imposibilitate de audiere martorilor cu identitate protejată nu justifică înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Nici unul dintre criteriile arătate de către instanță nu îndreptățesc instanța de fond să aprecieze asupra termenului rezonabil al prevenției, ținându-se cont de complexitatea cauzei, respectarea dreptului la apărare, necesitatea administrării probatoriilor și atitudinea procesuală a inculpaților de nerecunoaștere a faptelor.
De asemenea nu a fost luată în considerație periculozitatea fiecărui inculpat în parte, raportat la împrejurările în care au fost săvârșite faptele, fiind organizați într-o rețea de trafic de droguri. Inculpații sunt cunoscuți cu antecedente penale, au avut o atitudine de nerecunoaștere a faptelor.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii Tribunalului București, și menținerea stării de arest a inculpaților.
Apărătorul din oficiu pentru intimații-inculpați solicită respingerea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, menținerea încheierii de ședință din data de 09.XI.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală, în dosarul nr- ca fiind legală și temeinică, apreciind că instanța în mod corect a apreciat asupra termenului rezonabil și nu există probe din care să rezulte că inculpații puși în libertate ar relua activitatea infracțională.
Apărătorul solicită a se avea în vedere art. 5 CEDO prin care se stipulează că până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare persoanele sunt considerate nevinovate.
Consideră că în mod corect instanța de fond a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru motivele arătate solicită respingerea recursului formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București, ca nefundat.
Intimatul-inculpat, arată că lasă la aprecierea instanței.
Intimatul-inculpat de asemenea arată că lasă la aprecierea instanței.
Intimatul-inculpat arată că este de acord cu apărătorul din oficiu și solicită judecarea în stare de libertate, arătând că nu există probe că pus în libertate ar zădărnici sau influența bunul mers al cercetării judecătorești.
Intimatul-inculpat solicită judecarea în stare de libertate având în vedere că a colaborat cu organele de poliție.
Intimatul-inculpat, arată că este de acord cu concluziile apărătorului din oficiu.
Intimatul-inculpat lasă la aprecierea instanței.
Intimatul-inculpat, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 09.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în baza art. 3002Cod procedură penală rap. la art. 160 alin. 1 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, și .
În baza art. 139 alin. 1 Cod procedură penală a fost înlocuită măsura arestării preventive a inculpaților, cu măsura obligării de a nu părăsi municipiul
În baza art. 139 alin. 1 Cod procedură penală s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi municipiul B și județul
În baza art. 145 alin. 1 Cod procedură penală pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpații, și au fost obligați să respecte următoarele obligații:
a)să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
b)să se prezinte la organul de poliție din raza teritorială a domiciliului acestora, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;
c)să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
d)să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
În baza art. 145 alin. 22Cod procedură penală s-a atras atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau a obligațiilor ce le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea în libertate a inculpaților, și, dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.
A fost respinsă cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, ca neîntemeiată.
A fost respinsă cererea inculpaților, de revocare a măsurii arestării preventive/înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, ca neîntemeiată.
A fost respinsă cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara ca neîntemeiată.
A fost respinsă cererea inculpatului de revocare a măsurii arestării preventive, ca neîntemeiată.
A fost respinsă cererea inculpatului de revocare a măsurii arestării preventive, ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul nr. 375/D/P/2007 MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism au fost trimiși în judecată inculpații pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. Cod penal, art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal; pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal; pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal; pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal; pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000; pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. b Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, reținându-se că inculpații și alte persoane neidentificate până în prezent, fac parte din dintr-o rețea de traficanți de droguri coordonată de numitul HG, care acționează în municipiul B și județele limitrofe și după care inculpații, și au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul nr. 169/D/P/09.11.2006 și au fost cercetați de instanță, măsura fiind înlocuită, au continuat activitatea infracțională.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În ceea ce privește nelegalitatea încheierii, Parchetul susține că s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 145 Cod procedură penală, în condițiile în care inculpatul locuiește în comuna, iar măsura arestării preventive a acestuia a fost înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi Municipiul B și județul
Cu privire la netemeinicia încheierii atacate, Parchetul invocă următoarele motive de recurs:
1.greșita apreciere a depășirii termenului rezonabil al prevenției cu ignorarea stadiului procesual al cauzei;
2.indiciile temeinice ce caracterizează periculozitatea inculpaților, nediluată prin trecerea timpului în raport de poziția procesuală a acestora impun menținerea detenției astfel cum prevăd dispozițiile art. 160 alin. 3 Cod procedură penală;
3.imposibilitatea obiectivă de administrare a probei testimoniale a celor doi martori cu identitate protejată, de altfel aceștia nefiind singurii martori rămași de audiat, nu justifică măsurile luate de instanță;
4.importanța din perspectiva acuzării a ultimilor doi martori cheie cu identitate protejată ce urmează a fi audiați, nu justifică înlocuirea măsurii arestării preventive, cu ignorarea rațiunii instituie formei de protecție a acestor ultimi doi martori, în raport de reinserarea inculpaților în mediul din care provin și în care cel mai probabil se găsesc și acești martori.
În conformitate cu art. 3002Cod procedură penală rap. la art. 160 alin. 3 și 4 Cod procedură penală, Parchetul a solicitat pentru motivele de recurs mai sus arătate admiterea recursului, casarea încheierii din data de 09.11.2009 și rejudecând să se mențină starea de arest a inculpaților.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că instanța de fond după ce a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, și în conformitate cu art. 139 alin. 1 Cod procedură penală și art. 145 Cod procedură penală a dispus înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Criticile formulate de către Parchet cu privire la nelegalitate și netemeinicia încheierii atacate sunt fondate pentru următoarele considerente:
Astfel, în mod nelegal instanța de fond a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi Municipiul B și județul
Potrivit art. 145 Cod procedură penală măsura obligării de a nu părăsi localitatea constă în îndatorirea impusă învinuitului sau inculpatului de procuror sau de judecător, în cursul urmăririi penale, ori de instanța de judecată, în cursul judecății, de a nu părăsi localitatea în care locuiește, fără încuviințarea organului care dispus această măsură.
Or, acordarea unei mai mari libertăți de mișcare inculpatului fără respectarea dispozițiilor art. 145 Cod procedură penală, mai sus invocate, face ca această măsură să fie nelegală.
Cu privire la netemeinicia încheierii atacate ca urmare a constatării îndeplinite a prevederilor art. 139 alin. 1 Cod procedură penală și art. 145 Cod procedură penală, de către instanța de fond, criticile Parchetului sunt fondate.
În cazul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, instanța de judecată este obligată să constate care sunt noile temeiuri care au determinat luarea acestei măsuri.
Depășirea termenului rezonabil al prevenției prin prisma dispozițiilor art. 5 alin. 3 din Convenția Europeană trebuie analizată nu numai în raport de complexitatea cauzei și de comportamentul autorităților ci și față de comportamentul în cursul procesului a persoanei acuzate de săvârșirea unei infracțiuni.
În prezenta cauză inculpații sunt arestați de aproximativ 1 an și 5 luni.
Pe rolul Tribunalului București, cauza se află de aproximativ 1 an și 3 luni, suferind până în prezent 16 termene de judecată, din care primele termene de judecată au fost acordate pentru diverse cereri de lipsă de apărare formulate de inculpații, și.
În cauză s-a apreciat necesitatea audierii a peste 15 martori din care 4 cu identitatea protejată.
Împrejurarea că până la această dată nu au fost audiați cei doi martori cu identitatea protejată, în condițiile în care se are în vedere complexitatea cauzei, nu se poate constata îndeplinite prevederile art. 5 alin. 3 Cod procedură penală, cum în mod greșit a apreciat instanța de judecată.
Mai mult, trecerea timpului cauzat în primul rând de atitudinea procesuală a inculpaților, de exercitarea în mod abuziv a dreptului lor la apărare, nu poate constitui un motiv de înlocuire a măsurii arestării preventive a acestora cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
deosebită a inculpaților, angrenați în mod organizat într-o rețea ce implică activități privind traficul de droguri, persistă și la acest moment procesual, fiind îndeplinite prevederile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
În acest sens se constată că inculpații, și sunt trimiși în judecată, într-o altă cauză penală pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.
Inculpatul este recidivist postexecutoriu, inculpatul a suferit 4 condamnări anterioare pentru fapte de furt, ultraj și tâlhării, fiind recidivist postexecutoriu, iar inculpatul este recidivist postcondamnatoriu.
Deasemenea, Curtea constată ca fiind întemeiată și critica Parchetului în sensul că imposibilitatea obiectivă a administrării probei testimoniale a celor doi martori cu identitate protejată, nu justifică înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților, în condițiile în care sunt îndeplinite prevederile art. 160 alin. 3 Cod procedură penală.
Așa fiind, Curtea în baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală va admite recursul Parchetului.
- casa în parte încheierea din 09.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală și rejudecând în fond, va menține starea de arest a inculpaților, și .
- menține celelalte dispoziții ale încheierii.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetului de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierii de ședință din data de 09.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Casează în parte încheierea din 09.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală și rejudecând în fond:
Menține starea de arest a inculpaților, și .
Menține celelalte dispoziții ale încheierii.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul avocatului din oficiu de câte 100 lei pentru fiecare inculpat se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact./21.12.2009
3 ex.
Red. - - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Bădescu LilianaJudecători:Bădescu Liliana, Cîrstoiu Veronica, Găgescu Risantea
