Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 16/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 16/R/2010
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Rodina JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Livia Mango
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj - reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj, împotriva încheierii penale din data de 6 ianuarie 2010, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara privind pe inculpatul, trimis în judecată prin rechizitoriul Ministerului Public -Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -Serviciul Teritorial Cluj, pentru comiterea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat în vederea comiterii unor infracțiuni grave și urmat de comiterea unor astfel de infracțiuni, de art.7 al.1 și 3 din Legea nr.39/2003, trafic de droguri de risc în formă continuată, de art.2 al.1 din Legea nr.143/2000 cu art.41 al.2 penal, trafic de droguri de mare risc în formă continuată, de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 cu art.41 al.2 penal, introducere în țară de droguri de risc în formă continuată, în participație improprie, de art.31 al.2 penal rap.la art.3 al.1 din Legea nr.143/2000 cu art.41 al.2 penal, introducere în țară de droguri de mare risc, în formă continuată, în participație improprie, de art.31 al.2 penal rap.la art.3 al.2 din Legea nr.143/2000 cu art.41 al.2 penal, totul cu art.33 lit.a penal.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărător ales, av. A, din cadrul Baroului B, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av., din cadrul Baroului C, care solicită instanței acordarea onorariului parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și rejudecând cauza, a se constata că măsura arestării preventive a inculpatului s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale și în consecință să se constatate că temeiurile inițiale subzistă și să se dispună menținerea stării de arest a inculpatului. Instanța de fond a admis cererea și a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate, aceea a obligării de a nu părăsi țara. Hotărârea este nelegală și netemeinică întrucât nu sunt întrunite condițiile legale pentru a înlocui măsura arestării preventive. Aceasta se poate întâmpla atunci când raportat la momentul inițial al luării măsurii arestării preventive intervin schimbări ale acestor temeiuri. Este vorba de schimbări de substanță, semnificative care trebuie să fie unele favorabile inculpatului. În cauză au intervenit astfel de schimbări însă în sens invers, în sensul în care, având în vedere că cercetarea judecătorească este în plină desfășurare, a fost ascultat inculpatul, au fost ascultate trei persoane în calitate de martori, care cunosc aspecte legate de activitatea inculpatului. În acest fel, indiciile temeinice de săvârșire a faptelor existente până la momentul trimiterii în judecată s-au transformat în probe de vinovăție. Sub aspectul săvârșirii în concret a infracțiunilor prev. de art.7 din Legea 39/2003 și a infracțiunii de trafic de droguri de risc și mare risc, toate sancționate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de patru ani, în concret în pedepse cuprinse între 5 - 20 de ani și în raport cu natura și gravitatea acestor fapte nu numai în abstract reflectate de limitele de pedeapsă dar și prin conținutul concret al acestor fapte constând în modul în care inculpatul a aderat la acest grup infracțional constituit în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de risc și de mare risc, având în vedere rolul său de furnizor extern de droguri de risc și de mare risc pentru membrii grupului, având în vedere caracterul periodic al acestei furnizări de droguri pe o perioadă de timp relativ întinsă, de un an calendaristic, subzistă temeiurile inițiale ale arestării concretizate în îndeplinirea condițiilor art. 143 și 148 lit.f pr.pen. Apreciază că nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive la acest moment. În subsidiar, solicită admiterea recursului și în situația în care instanța de control va aprecia că se impune înlocuirea măsurii privative cu una neprivativă de libertate solicită obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea de domiciliu, deci o variantă mai restrictivă în raport cu cea pe care a ales-o instanța de fond.
Apărătorul inculpatului arată că instanța de fond, după administrarea probatorului a dispus înlocuirea măsurii arestării cu altă măsură mai puțin restrivtivă. Discuții cu privire la indicii temeinice nu se mai pot face întrucât se discută pe probatoriu. În examinarea justeții luării unei măsuri preventive, trebuie discutate succint și condițiile legale la luarea unei măsuri preventive în procesul penal român. Prin coroborarea textelor de lege, 143 și 148.pr.pen. rezultă că trebuie îndeplinite două condiții mari: să existe dovezi cu privire la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală în sarcina inculpatului și să ne aflăm în fața unuia din cazurile de la 148.pr.pen. Se susține că sunt dovezi în sensul vinovăției inculpatului față de infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată. Dar luarea măsurii arestării preventive dispusă în lipsa inculpatului, care de la vârsta de 10 ani se găsește în Spania cu familia, nu s-a făcut pentru infracțiunea prev.de art.7 din Legea 39/2003. Măsura arestării preventive s-a dispus de către Tribunalul Cluj în lipsă la 29 februarie 2008 prin încheierea 11/C/2008, admițându-se o propunere formulată de procuror nu și pentru această infracțiune de inițiere sau constituire de grup infracțional organizat ci pentru săvârșire a infracțiunilor de introducere în țară de droguri risc și de mare risc în formă continuată. Referitor la aceste infracțiuni, pe ce anume se bazează rechizitoriul? pe două livrări interceptate, s-a interceptat canabis, una în decembrie 2007, când pachetul din Spania l-a primit inculpatul și a doua interceptare în 16 februarie 2008 când un investigator sub acoperire a primit un pachet din Spania. Se mai bazează pe declarațiile coinculpaților și, inculpați care fiind și ei trimiși în judecată luându-se măsuri preventive aspre și împotriva lor, aveau tot interesul să facă acel târg în sensul de a ajuta prin denunț la prinderea și altor făptuitori, făcând-o cu prisosință dar au nuanțat apoi declarațiile lor, aceste susțineri, spunând că au fost forțați să spună și ce nu era real. Rechizitoriul se mai bazează pe declarația martorului, probă care însă nu a fost enumerată între mijloacele de probă din rechizitoriu.Se mai bazează pe procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate. În afara unei singure convorbiri, naive, care nu are legătură cu cauza, inculpatul nu figurează în nici una din convorbirile depuse la dosar. Se mai bazează pe două copiii de transferuri bancare care nu s-a demonstrat că ar avea legătură cu infracțiunile de trafic de droguri. Se mai bazează pe două dovezi de predare a drogurilor la camera de corpuri delicte, care sunt dovezi de predare a unei cantități mult mai reduse decât în pachetele interceptate de canabis. Rechizitoriul prin care inculpatul a fost trimis în judecată are o mențiune surprinzătoare în sensul că acest dosar este ultimul din suita a trei sau patru dosare disjunse în mod repetat. În toate rechizitoriile, când se analizează situația inculpatului se reține vis-a-vis de acest caracter continuat al infracțiunii, că cu o periodicitate de două ori pe lună inculpatul trimitea din Spania droguri. În rechizitoriu inculpatului procurorul alege altceva și spune că o dată pe lună. Nu există nici o dovadă cu privire la faptul că, așa cum se reține în rechizitoriu, inculpatul ar fi trimis vreo 8 colete de cananbis, vreo 200 gr. rezină de canabis și 20 grame cocaină. Din întreg dosarul nu se regăsește nici o dovadă că el ar fi introdus în țară sau a traficat în România droguri de mare risc. Evoluția probatoriului nu sprijină aceste acuzații. În privința cazului de la 148 lit.f pr.pen. consideră că după aproape 2 ani de zile de la ultima manifestare infracțională și după aproape 4 luni de zile de luarea măsurii arestării preventive în România, dar nu mai mult de luni de zile pentru că mandatul emis în România a fost executat de autoritățile spaniole la 12 mai 2009, atunci a fost reținut prima dată inculpatul. Într-o asemenea situație este rezonabil să se admită că trecerea timpului diminuează ecoul social al faptelor reținute în sarcina inculpatului cu atât mai mult cu cât în România nu a efectuat nici un act de executare al uneia dintre aceste infracțiuni. Referitor la evoluția probatorului, s-a avut în vedere în ultima decizie a Curții de APEL CLUJ, printre criterii analizate de instanță și gradul de pericol social al infracțiunilor reținute prin actul de sesizare. Procurorul, i-a îngreunat situația așezând în suita infracțiunilor enumerate pentru trimiterea în judecată și infracțiuni care nu se sprijină probatoriul în dosar, respectiv infracțiunile de droguri de mare risc. Privitor la infracțiunea de grup organizat, cei doi inculpați și au spus că niciodată nu îl încunoștiințaseră pe că vând aceste droguri, nu l-au încunoștințat cu privire la rolul care i-ar reveni în acest grup organizat, inculpatul spunând că este doar o simplă susținere a parchetului. Măsura obligării de a nu părăsi țara este o măsură preventivă, nu este atât de aspră ca măsura arestării preventive dar conduce la asigurarea scopului prev.de art.136 pr.pen. respectiv o bună desfășurare a procesului penal și prevenirea situației în care inculpatul s-ar sustrage judecății sau executării pedepsei. El este obligat să rămână în România, s-a ales cu această măsură deși familia lui locuiește în Spania. Mai are o bunică dar nu în C și atunci este dificil să i se pretindă inculpatului să rămână în Măsura arestării luată asigură scopul prev.de art.136 pr.pen. motiv pentru care trebuie respins recursul ca nefondat menținându-se încheierea Tribunalului Cluj ca temeinică și legală.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că în cazul în care se va dispune punerea lui în libertate, poate locui și în C și în În CNs tă un prieten de familie iar în G stă bunica lui care are adresa pe-. Solicită să fie judecat în stare de libertate, să aibă același tratament cu ceilalți inculpați, întrucât de când e arestat are o viață grea în penitenciar. Arată că se va prezenta la fiecare solicitare a instanței și va respecta condițiile impuse de aceasta.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Tribunalul Cluj prin încheierea penală fără număr din data de 6 ianuarie 2010 în temeiul art.139 al.1 pr.pen. a admis cererea formulată de către inculpatul (fiul lui și, născ. la 09.06.1988, deținut în Penitenciarul Gherla ) și a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv luată față de acest inculpat cu măsura obligării de a nu părăsi țara, în baza art.1451pr.pen.
În baza art.1451al.2 rap.la art.145 al.11pr.pen. pe durata acestei măsurii, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligații să se prezinte la instanța ori de câte ori va fi chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
Potrivit art.1451al.2 rap.la art.145 al.21pr.pen. s-a stabilit se comunica copie de pe această încheiere secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul Ministerului Public -Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -Serviciul Teritorial Cluj, s-a dispus trimiterea în judecată penală, în stare de arest preventiv, a inculpatului pentru comiterea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat în vederea comiterii unor infracțiuni grave și urmat de comiterea unor astfel de infracțiuni, de art.7 al.1 și 3 din Legea nr.39/2003, trafic de droguri de risc în formă continuată, de art.2 al.1 din Legea nr.143/2000 cu art.41 al.2 penal, trafic de droguri de mare risc în formă continuată, de art.2 al.2 din Legea nr.143/2000 cu art.41 al.2 penal, introducere în țară de droguri de risc în formă continuată, în participație improprie, de art.31 al.2 penal rap.la art.3 al.1 din Legea nr.143/2000 cu art.41 al.2 penal, introducere în țară de droguri de mare risc, în formă continuată, în participație improprie, de art.31 al.2 penal rap.la art.3 al.2 din Legea nr.143/2000 cu art.41 al.2 penal, totul cu art.33 lit.a penal.
Ca stare de fapt, s-a reținut în actul de sesizare a instanței, că acest inculpat, în cursul anului 2007, încă de la începutul acestui an, împreună cu inculpații, și, a inițiat și constituit un grup infracțional organizat în vederea comiterii infracțiunilor de trafic de droguri de risc și de mare risc, de introducere în țară de droguri de risc și de mare risc; în cursul anului 2007, în baza unei rezoluții infracționale unice, prin mai multe acte materiale, a procurat, a deținut, a trimis și a vândut droguri de risc și de mare risc membrilor grupului infracțional organizat de către inculpatul, cu referire la opt colete conținând câte 100 grame de cannabis, două colete conținând 100 grame de rezina cannabis, 20 grame de cocaină.
În baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cerințele art.143 pr.pen. față de acest inculpat se regăsesc printre piesele dosarului, adică sunt indicii și probe temeinice că a comis faptele pentru care s-a dispus trimiterea lui în judecată.Trebuie făcută o remarcă importantă și anume că aceste elemente de inculpare sunt justificative pentru trimiterea în judecată, instanța, în cadrul derulării fazei cercetării judecătorești, într-un proces ghidat de principiile procesului penal conform normelor de procedură penală, trebuie să administreze, în contradictoriu, probe, atât cele din faza de urmărire penală, dar și noi probe, pe care le apreciază pertinente, utile cauzei, atât în apărare, cât și în susținerea actului de inculpare.
Pentru a discuta și analiza măsura preventivă față de acest inculpat și a concluziona dacă este cazul înlocurii acestei măsuri preventive, așa cum s-a solicitat, trebuie analizat temeiul arestării preventive și anume art.148 lit.f pr.pen. Este în afara oricărei discuții că legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani pentru faptele reținute în sarcina inculpatului.Trebuie analizat celălalt aspect și anume dacă lăsarea sa în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
Cercetările în cauză au demarat prin declarațiile inculpaților, și, care în faza de urmărire penală au indicat că adevărații inițiatori ai grupului respectiv au fost, și. Trebuie subliniat faptul că, din faza urmăririi penale, în afară de aceste declarații de coinculpați, alte probe certe pentru dovedirea infracțiunii prev.de art.7 al.1 și 3 din legea 39/2003 nu există. Abia în faza cercetării judecătorești aceste aspecte trebuie clarificate. Emiterea mandatului de arestare preventivă s-a realizat în lipsă, deoarece acest inculpat are reședință în Spania, locuind practic acolo de la vârsta de 11 ani.
Ca și în cazul celorlalți inculpați din prezenta cauză, la momentul arestării lor s-a avut în vedere impactul negativ asupra socialului datorită specificului faptelor comise, dar și a modalităților concrete, speciale de cercetare a acestor fapte penale (investigatori sub acoperire, colaboratori). Printre explicațiile luării măsurii arestului preventiv față de toți inculpații au stat și cantitățile mari de droguri pe care se presupune că le-ar fi deținut, consumat, comercializat; însă în actul de sesizare al instanței nu sunt consemnate exact, nu sunt indicate aceste cantități de cannabis, rezină de cannabis ori tablete, dar nici sumele de bani obținute prin vânzarea acestor substanțe interzise.
La momentul luării măsurii arestului preventiv se impunea acest lucru. însă, prin trecerea unui interval de timp, impactul negativ al acestor fapte este mult diminuat, tocmai s-a trecut la un nou stadiu procesual și anume este în plină desfășurare cercetarea judecătorească, realizându-se audierea martorilor,. de specialitate admite că în materia arestării preventive chiar și trecerea timpului provoacă schimbări în raționamentul măsurii arestului preventiv.
Din nici o probă de la dosar nu rezultă faptul că lăsarea în libertate a inculpatului ar conduce spre un pericol social pentru ordinea publică chiar dacă sunt fapte penale grave, existența lor trebuie probată, până acum și până la finalizarea dosarului inculpatul bucurându-se de prezumția de nevinovăție. Apare imperios necesară existența unor date și probe care să convingă instanța că pentru siguranța publică se impune privarea de libertate a inculpatului. Noțiunile nu trebuie privite izolat cu interdependent pentru că legea impune drept condiție a luării măsurii preventive existența unor probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbări la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor astfel de fapte penale organele abilitate nu acționează suficient sau prompt.
În cazul de față, tocmai prin demararea cercetărilor specifice și apoi prin luarea măsurii preventive privative de libertate, s-a realizat acest deziderat și anume, reacția normală a societății, prin organele autorității de stat, față de situația antisocială ivită. Procesul penal împotriva inculpaților a demarat, instanța urmând să dispună. În momentul de față, în faza cercetării judecătorești, a necesității administrării probelor directe și indirecte, se impune a analiza aspectul temeiului măsurii privative de libertate. Limitarea inerentă ocazionată de starea de arest preventiv reprezintă o excepție în dreptul penal român, regula constituind-o starea de libertate, consfințită chiar de prevederile europene în materie, la care trebuie să ne aliniem.
Ca atare, pericolul social concret pentru ordinea publică trebuie analizat în fiecare moment al derulării procesului penal, legat atât de împrejurările concrete ale comiterii faptelor, dar și de persoana inculpatului. Este total greșit a lega starea de pericol potențial generată de acest inculpat de ceilalți inculpați, cu atât mai mult cu cât prezentul dosar s-a disjuns de cel în care inculpații, au fost deja judecați în primă instanță, fiind acum cercetați în stare de libertate, în calea de atac a apelului.Concret, starea potențială de pericol social pe care ar presupune-o lăsarea în libertate a inculpatului nu se regăsește în speța de față, trebuind a fi analizate toate elementele și împrejurările cazului dedus judecății, concret și nu abstract. Pentru o bună desfășurare în continuare a procesului penal, instanța a apreciat că se justifică înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă și anume cea indicată de art.136 lit.b pr.pen.
Astfel fiind cererea formulată în temeiul art.139 al.1 C.P.P. a fost găsită justificată și a fost admisă, dispunându-se înlocuirea măsurii arestului preventiv față de inculpatul cu măsura obligării de a nu părăsi țara, potrivit art.1451pr.pen. În baza art.1451al.2 rap.la art.145al.11pr.pen. pe durata acestei măsuri, s-a stabilit ca inculpatul să respecte următoarele obligații: să se prezinte la instanță ori de câtre ori va fi chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
Potrivit art.1451al.2 rap.la art.145 al.21pr.pen. copie de pe această încheiere s-a dispus a fi comunicată secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs în termen legal DIICOT Serviciul Teritorial Cluj, fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
În ședința publică din data de 12 ianuarie 2010 s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și rejudecând cauza, să se constatate că temeiurile inițiale subzistă și să se dispună menținerea stării de arest a inculpatului. Consideră că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică întrucât nu sunt întrunite condițiile legale pentru a înlocui măsura arestării preventive, neintervenind schimbări de substanță, semnificative. Cercetarea judecătorească este în plină desfășurare, a fost ascultat inculpatul, au fost ascultați trei martori, astfel că indiciile temeinice de săvârșire a faptelor existente până la momentul trimiterii în judecată s-au transformat în probe de vinovăție. Având în vedere rolul inculpatului de furnizor extern de droguri de risc și de mare risc pentru membrii grupului infracțional, având în vedere caracterul periodic al acestei furnizări de droguri pe o perioadă de timp relativ întinsă, de un an calendaristic, subzistă temeiurile inițiale ale arestării prev.de art.148 lit.f pr.pen. În subsidiar s-a solicitat admiterea recursului și în situația în care instanța de control va aprecia că se impune înlocuirea măsurii arestului, să fie obligat inculpatul să nu părăsească localitatea de domiciliu, o variantă mai restrictivă în raport cu cea pe care a ales-o instanța de fond.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.38514pr.pen. curtea constată că recursul este fondat pentru solicitarea subsidiară și îl va admite, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că măsura arestării preventive a inculpatului s-a dispus de către Tribunalul Cluj în lipsă la 29 februarie 2008 prin încheierea 11/C/2008, mandatul de arestare fiind pus în executare la data de 15.09.2009, când inculpatul a fost preluat de autoritățile române din Spania, după ce a fost arestat în Spania la data de 12.05.2009, pus în libertate în 14.05.2009, apoi reîncarcerat în Spania în luna august 2009, în vederea predării către România, fapt realizat în 15.09.2009.
Temeiul arestării inculpatului este cel prevăzut de art.148 lit.f pr.pen. respectiv faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele de comiterea cărora este suspectat este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, rezultat în principal din gravitatea faptelor imputate.
Inculpatul a fost audiat în fața instanței de judecată.
În cauză se realizează cercetarea judecătorească, fiind audiați deja martorii, iar la data de 5.01.2010 s-a acordat un nou termen în vederea audierii investigatorului sub acoperire.
În raport de evoluția mai sus descrisă a prezentei cauze penale curtea constată că în mod corect a reținut instanța de fond că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului s-au schimbat, caz în care potrivit art.139 alin.1 pr.pen devine posibilă înlocuirea măsurii preventive a arestării cu o altă măsură preventivă.
Astfel, referitor la pericolul pentru ordinea publică reprezentat de lăsarea în libertate a inculpatului se constată că acesta nu mai actual față de data la care au fost comise faptele imputate, respectiv în perioada 2006-2007 și față de evoluția cauzei, care se apropie de finalul cercetării judecătorești.
motivelor plauzibile de a bănui persoana arestată de comiterea unei infracțiuni este o condiție sine qua non de regularitate a menținerii acesteia în detenție, din perspectiva CEDO ( cauza Contrada contra Italiei din 24 august 1998). În măsura în care legislația internă prevede necesitatea existenței unor motive suplimentare care să legitimeze privarea de libertate, este necesar ca și acestea să fie întrunite.
Totuși, după un anumit timp existența acestor motive plauzibile nu mai este suficientă pentru a justifica detenția preventivă, fiind necesar a se examina dacă autoritățile au depus diligențe suficiente în derularea procedurii.
Scopul măsurii arestării preventive din perspectiva CEDO este acela de a aduce în fața autorității judiciare competente a persoanei bănuite de comiterea unei infracțiuni, ceea ce semnifică trimiterea în judecată.
În prezenta cauză scopul măsurii arestări preventive a fost atins, iar temeiurile ce au determinat arestarea inculpatului în circumstanțele prezentei cauze s-au schimbat.
Caracterul rezonabil al perioadei de detenției nu poate fi determinat in abstracto, ci numai prin raportare la circumstanțele cauzei.
Ori, în contextul cauzei, se constată că persoanele implicate alături de inculpatul în activitatea infracțională desfășurată și împreună cu care organele de urmărire penală au reținut că ar fi constituit un grup infracțional organizat au fost condamnate în primă instanță la pedepse a căror executare a fost suspendată sub supraveghere și au fost arestate preventiv aproximativ 6 luni unele, iar inculpații, cu "roluri" oarecum similare în cadrul grupului cu al inculpatului, au fost arestate preventiv aproximativ 4 luni.
Referitor însă la măsura preventivă neprivativă de libertate care să asigure buna desfășurare în continuare a procesului penal, curtea consideră că este mai adecvată măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea C-N, în care se desfășoară în prezent procesul, inculpatul declarând că deși are domiciliul în Spania, în concret poate să își stabilească locuința în C-N,- sau în la bunicii săi.
Curtea acordă prioritate stabilirii de către inculpat a locuinței în C-N raportat la cele precizate referitoare la necesitatea asigurării prezenței sale la proces precum și la o mai adecvată supraveghere a acestuia.
Prin urmare, raportat la circumstanțele reale și particulare ale cauzei, curtea urmează ca în baza art.38515pct.1 lit.d pr.pen. să admită recursul declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj împotriva încheierii penale fără număr din 6.01.2010 a Tribunalului Cluj, pe care o va casa în întregime.
Rejudecând cauza, în baza art.139 proc.pen. art.145 proc.pen. va înlocui măsura arestului preventiv luată față de inculpatul, fiul lui și, născut la 9.06.1988, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea C-
În baza art.145 alin.11și alin.12proc.pen. pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, va obliga inculpatul să respecte următoarele obligații:
a)să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b)să se prezinte la Poliția C-N, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
c)să nu își schimbe locuința din C-N,- fără încuviințarea instanței;
d)să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
e)să nu se apropie de martorii din dosar și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect;
În baza art.189 proc.pen. se va stabili suma de 50 lei ca onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului av., sumă ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
În baza art.192 alin.3 proc.pen.cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.38515pct.2 lit.d proc.pen. admite recursul declarat de DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj împotriva încheierii penale fără număr din 6.01.2010 a Tribunalului Cluj, pe care o casează în întregime.
Rejudecând cauza, în baza art.139 proc.pen. art.145 proc.pen. înlocuiește măsura arestului preventiv luată față de inculpatul, fiul lui și, născut la 9.06.1988, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea C-
În baza art.145 alin.11și alin.12proc.pen. pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, obligă inculpatul să respecte următoarele obligații:
a)să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b)să se prezinte la Poliția C-N, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
c)să nu își schimbe locuința din C-N,- fără încuviințarea instanței;
d)să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
e)să nu se apropie de martorii din dosar și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect;
În baza art.189 proc.pen.stabilește suma de 50 lei ca onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpatului av., sumă ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
În baza art.192 alin.3 proc.pen.cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./
18.01.2010 - 4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Monica RodinaJudecători:Monica Rodina, Ana Covrig Livia Mango
