Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 1663/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 11164/2/2009
2731/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
Decizia penală NR. 1663
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR 2: Bădescu Liliana
JUDECĂTOR 3: Cîrstoiu Veronica
GREFIER: - -
*****************
MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism împotriva Încheierii de ședință din data de 24.11.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-inculpat personal, în stare de arest și asistat de apărător ales cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de admitere a recursului formulat de Parchetul de pe lângă ÎCCJ-DIICOT apreciind că sunt îndeplinite condițiile prev de art. 3002Cod de Procedură penală rap la art 160 Cod de Procedură penală, fiind incidente și dispozițiile art. 148 lit. a, b, f Cod de Procedură penală în sensul că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală, a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin distrugere de probe, ceea ce rezultă că inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică fiind îndeplinite dispozițiile art. 143 și 146 Cod de Procedură penală.
Apărătorul ales al intimatului-inculpat arată că nu există probe și indicii noi care să mai impună menținerea stării de arest preventiv a inculpatului. De asemenea arată că de la perioada arestării a trecut o perioadă de 1 an și J, o mare parte a probatoriului a fost administrat, iar prejudiciul declarat de partea civilă este de 50 de ori mai mic decât cel reținut în actul de sesizare.
Solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale având o comportare bună.
Pentru aceste considerente solicită respingerea recursului ca nefondat.
Intimatul-inculpat arată că este de acord cu apărătorul ales, solicită judecarea în stare de libertate, pentru a-și continua studiile.
CURTEA
Deliberând, constată că prin încheierea de ședință din 24.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea B, potrivit dispozițiilor art. 139 alin. 1 și 35rap. la art. 145 Cod procedură penală.
S-au instituit în sarcina inculpatului obligațiile prev. de art. 145 alin. 11și 12Cod procedură penală pe durata măsurii de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive deoarece inculpatul a fost arestat mai mult de un an și J, iar o bună parte din probatoriu a fost administrat. Pe de altă parte, s-a reținut că inculpatul nu are antecedente penale și a avut o bună conduită anterior săvârșirii faptelor.
Împotriva încheierii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București, care o critică pentru nelegalitate, susținând că nu se impunea înlocuirea măsurii arestării preventive deoarece inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală și a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin distrugere de probe.
Examinându-se încheierea recurată, prin prisma motivului invocat, precum și din oficiu potrivit dispozițiilor art. 385 alin. 3 Cod procedură penală, se constată că recursul este fondat.
Rezultă din actele dosarului că împotriva inculpatului s-a dispus măsura arestării preventive la data de 17.04.2008.
În fapt, s-a reținut că în cursul anului 2007, inculpatul a accesat neautorizat în mai multe etape, conturi de e-mail ale angajaților și clienților eBay prin folosirea unor programe speciale și afectând măsurile de securitate ale sistemelor companiei, procedeu prin care creat un prejudiciu de aproximativ un milion USD. Inculpatul a fost ajutat în comiterea faptelor de mai mulți indivizi neidentificați până în prezent, ajutorul constând în sport material și tehnic.
În drept, faptele reținute în sarcina inculpatului au fost încadrate în dispozițiile art. 7 alin. 1 rap. la art. 2 lit. pct. 18 din Legea nr. 39/2003 și art. 42 alin. 1 și 3 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Ca temei al arestării s-au reținut dispozițiile art.148 lit.a,b și f Cod procedură penală, întrucât inculpatul a fugit în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală și a încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin distrugerea unor mijloace materiale de probă, precum și faptul că pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, existând probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În prezent, Curtea apreciază că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au schimbat, iar aceste temeiuri de fapt și de drept, impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, dat fiind faptul că în raport de natura și gravitatea faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, de împrejurările și modalitățile concrete în care se reține că inculpatul ar fi săvârșit faptele există date certe că lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Este adevărat că numai gravitatea faptelor comise nu poate fi socotită - în sine - ca reprezentând un pericol concret pentru ordinea publică, dar nici nu poate fi ignorată.
Protejarea libertății individuale împotriva exigențelor autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile acestora în administrarea probelor și în desfășurarea procesului penal.
În contextul celor arătate mai sus, se apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului ar induce concluzia că, față de persoanele care comit infracțiuni grave se manifestă indulgență, ceea ce ar avea un impact negativ asupra ordinii sociale, morale și de drept în colectivitate.
Astfel fiind, se reține că în mod netemeinic prima instanță a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea și că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune menținerea stării de arest a inculpatului.
În concluzie, se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -, se va casa încheierea și rejudecând în fond se va respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive luată față de inculpatul cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și se va menține starea de arest a acestuia, potrivit dispozițiilor art. 300 alin. 1 rap. la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism împotriva încheierii din 24.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Casează încheierea recurată și respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive luată față de inculpatul cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea
Menține starea de arest inculpatului.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact./19.01.2010
2 ex.
Președinte:Găgescu RisanteaJudecători:Găgescu Risantea, Bădescu Liliana, Cîrstoiu Veronica
