Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 1691/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr.11246/2/2009
2751/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 1691/
Ședința publică din 07 decembrie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 2: Niculae Stan
JUDECĂTOR 3: Vasile
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat recurentul-inculpat împotriva încheierii din data de 24.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat (aflat în stare de arest), asistat juridic de apărător ales, cu împuternicirea avocațială nr. -/30.11.2009 (atașată la fila 5 dosarului de recurs).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că a fost înaintat dosarul de fond nr- împreună cu dosarul de urmărire penală nr. 66/D/P/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, în temeiul art. 5 și 6 din, art. 5 din Cod de procedură penală, art. 23 și art. 16 din Constituția României, precum și art. 160bCod de procedură penală, solicită repunerea în discuție a recursului declarat de Parchet împotriva încheierii din 24.11.2009.
Din punctul de vedere al apărării, încheierea prin care se dispune, în cursul judecății, cu privire la măsura arestării preventive, este o încheiere indivizibilă. Atâta timp cât se discută arestarea preventivă a unui singur inculpat, dacă s-a declarat recurs de acesta și de Parchet, trebuie soluționate împreună întrucât nicio dispoziție din Cod de procedură penală nu permite judecarea separată a celor două recursuri care vizează aceeași încheiere privind măsura arestării preventive.
Susține că există o mențiune în decizia penală nr. 1663, în dispozitiv, din care rezultă că instanța de recurs menține starea de arest a inculpatului. Or, cât timp există această mențiune într-o hotărâre definitivă, este imposibil a se pronunța o soluție contrară.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii formulată de apărare, arătând că recursul Parchetului a vizat încheierea instanței de fond prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv greșita aplicarea a dispozițiilor art. 3002rap. la art. 160bCod de procedură penală, punctul de vedere al Parchetului fiind în sensul că se impune în continuare menținerea inculpatului în stare de arest.
În replică, apărătorul ales al recurentului-inculpat, susține că nu s-au avut în vedere dispozițiile prev. de art. 139 Cod de procedură penală și 145 Cod de procedură penală.
Curtea, deliberând, respinge cererea formulată de apărătorul ales al recurentului-inculpat, ca inadmisibilă, constând că nicio dispoziție procedurală nu permite repunerea în discuție a unui recurs deja soluționat printr-o hotărâre definitivă.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului formulat de inculpat ca fiind inadmisibil, precizând că obiectul cauzei este un recurs declarat de inculpat împotriva încheierii prin care se solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Or, potrivit art. 141 alin 1, teza ultimă Cod de procedură penală, încheierile prin care se respinge cererea formulată de inculpat, nu pot fi atacate cu recurs.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, având cuvântul pe excepția invocată de reprezentantul Parchetului, arată că cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a fost admisă.
Consideră că recursul formulat de inculpat este admisibil fiind declarat în temeiul dispozițiilor art. 160balin. ultim Cod de procedură penală, întrucât prin încheierea recurată s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive, însă, potrivit. disp. art. 3002Cod de procedură penală, instanța de fond a constat că este legală starea de arest.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, făcând aplicarea disp. art. 38513din Codul d e procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din data de 24.11.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, apreciind că nu este motivată sub aspectul incidenței art. 3002Cod de procedură penală și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București.
Precizează că în dispozitivul încheierii se constată legalitatea măsurii arestării măsurii arestării preventive, potrivit disp. art. 3002Cod de procedură penală, dar nu se fac mențiuni cu privire la dispozițiile art. 160bCod de procedură penală.
Apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat, susținând argumentele reținute de instanța de fond cu privire la dispozițiile art. 1602alin. 2 lit. b Cod de procedură penală. Împrejurarea că la momentul luării acestei măsuri se cunoștea existența unui prejudiciu major, în prezent acest temei este schimbat, iar pericolul social al infracțiunii s-a micșorat. Precizează că partea civilă a arătat inițial că prejudiciul material este de 5.700.000 dolari, însă în raportul de expertiză întocmit în cauză s-a arătat de 118.000 dolari, din care 78.000 dolari sunt cheltuieli de deplasare ale personalului e-.
Consideră că prin modificarea prejudiciului și trecerea unei perioade mari de timp de când inculpatul este arestat preventiv, precum și circumstanțele personale ale acestuia, care a reținut parțial fapta, nu are antecedente penale, conduc la concluzia că nu se mai impune această măsură de excepție. Mai mult, precizează că inculpatul nu a obținut nici un folos material și, potrivit practicii judiciare, nu există nici un inculpat care să fie arestat în urma comiterii de infracțiunii de natură informatică, fără a fi obținut un beneficiu material de pe urma acestora.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond și, potrivit art. 1602alin. 2 lit. b Cod de procedură penală, revocarea măsurii arestării preventive.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului, considerând că inculpatul, prin apărător încearcă să schimbe obiectul cauzei.
Faptul că instanța de fond a făcut referire numai la dispozițiile art. 3002Cod de procedură penală, nu poate atrage nulitatea absolută a încheierii pronunțate, întrucât acest text de lege face referire în mod expres la art. 160bCod de procedură penală
Arată că, prin încheierea din data de 24.11.2009, instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 131 alin. 1 și 35Cod de procedură penală rap. la art. 145 Cod de procedură penală, a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, însă a constat legalitatea arestării preventive conform art. 3002Cod de procedură penală.
În concluzie, față de cele învederate, solicită respingerea recursului formulat de inculpat, considerând că este inadmisibil.
Recurentul - inculpat, personal, în ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3 Cod de procedură penală, arată că este de acord cu apărătorul său și solicită a fi judecat în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față reține următoarele:
Prin încheierea din 24.11.2009 Tribunalul București - Secția I-a Penală, în temeiul art. 3002Cod procedură penală a constatat legalitatea arestării preventive a inculpatului; în temeiul art. 139 alin. 1 și 35Cod procedură penală rap. la art. 145 Cod procedură penală a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În baza art. 145 alin.11și 12Cod procedură penală a fost obligat inculpatul, ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea B, să se supună următoarelor obligații:
a)să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b)să se prezinte la organul de poliție în a cărei circumscripție se află locuința ori de câte ori este chemat;
c)să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată care a dispus măsura;
d)să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
e)să nu se apropie de martorii, și A și să comunice cu aceștia direct sau indirect.
În baza art. 145 alin. 22Cod procedură penală a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau a obligațiilor ce îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului de sub putea nr. 76/UP/17.04.2008 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, dacă nu este arestat în altă cauză.
Pentru a pronunța această încheiere instanța a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 7 alin.1 rap. la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea nr. 39/2003, art. 42 alin.1,2 și 3, art. 44 alin.2, art. 46 alin. 1 și 2 și art. 48 din Legea nr. 161/2003, toate cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și respectiv dispozițiile art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că în cursul anului 2007, accesat neautorizat în mai multe etape conturi de e-mail ale angajaților și clienților eBay. prin folosirea unor programe speciale și afectând măsurile de securitate ale sistemelor companiei. Prejudiciul comunicat inițial de persoana vătămată se ridică aproximativ la suma de un milion USD. Investigațiile întreprinse au relevat că inculpatul a fost ajutat în comiterea faptelor de mai mulți indivizi neidentificați până în prezent ajutorul constând în suport material și tehnic.
Împotriva inculpatului s-a luat măsura arestării preventive prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 17.04.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a Il-a Penală, emițându-se nr. 76/UP/17.04.2008, apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile prev de art. 143 și 148 lit. a, b și f proc.pen.
Verificând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că în cauză măsura arestării preventive a fost dispusă cu respectarea disp. art. 143, art. 148 lit. a, b și f, art. 1491 și art. 151 toate din Codul d e procedură penală,reținând că există suficiente indicii temeinice și probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit faptele pentru care este cercetat, în acest sens fiind declarațiile inculpatului, procesele-verbale de percheziție domiciliară și informatică, declarațiile martorilor, precum și înscrisurile aflate în dosarul de urmărire penală. Inculpatul, fiind legal citat la datele de 12.11.2007 și 27.12.2007 nu s-a prezentat în vederea audierii, deși i s-a adus la cunoștință acest lucru de către fratele său, iar cu ocazia unei discuții pe cu acesta, inculpatul i-a comunicat că nu se va prezenta la politie, mai mult, inculpatul a schimbat frecvent locațiile unde își desfășura activitatea ilicită, a aruncat de la fereastră în momentul sosirii organelor de urmărire penală laptop-ul cu care realiza operațiunile informatice, încercând astfel să zădărnicească aflarea adevărului.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani și exista probe că lăsarea acestuia în libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publică, față de natura și gravitatea faptelor, modalitățile și împrejurările concrete în care acestea s-au comis, precum și urmările produse.
În prezent, însă, după audierea de către instanță a inculpatului, precum și a coinculpaților și, precum și a mai multor martori, față de raportul de expertiză contabilă dispus în cauză și față de timpul, scurs de la momentul arestării preventive și până în prezent, Tribunalul a reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului s-au schimbat.
Tribunalul a avut în vedere, pe de o parte timpul scurs de la momentul luării măsurii arestării preventive și până în prezent, respectiv mai mult de un an și J, faptul că bună parte din probatoriu a fost administrat, pe situația de fapt rămânând de audiat numai patru martori din acte, precum și concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză și depus la acest termen de judecată, din care rezultă o valoare mult mai mică a prejudiciului creat față de cel pretins de partea vătămată - parte civilă, iar pe de altă parte circumstanțele personale favorabile ale inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale, buna conduită în societate anterior săvârșirii faptelor pentru care este cercetat, aspect ce rezultă și din caracterizările favorabile depuse la dosarul cauzei și din declarațiile martorilor audiați.
Nu a fost reținută de instanță susținerea apărării în sensul că a fost încălcat termenul rezonabil prev. de art. 5 paragraful 3 din, față de complexitatea cauzei dată de natura infracțiunilor pentru care inculpatul este cercetat, de durata necesară administrării probatoriului, probatoriu propus și de acest inculpat, însă durata arestării preventive de până acum poate fi reținută, așa cum s-a arătat anterior, ca o împrejurare care, alături de altele, conduce la concluzia că s-au schimbat temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Tribunalul a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile prev. de art. 139 alin. 1 Cod procedură penală și pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, precum și pentru împiedicarea inculpatului de la o eventuală sustragere de la judecarea în continuare a cauzei sau executare, va dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate, sub aspectul reținerii incidenței art. 3002Cod procedură penală, instanța nemotivându-și consecințele aplicării acestui text de lege și nu a făcut mențiuni cu privire la dispozițiile art. 160 Cod procedură penală.
Se arată că temeiurile avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării s-au schimbat, având în vedere că prejudiciul stabilit de expertiza contabilă a fost foarte mult diminuat.
Recurentul mai susține că modificarea acestor temeiuri, trecerea unei perioade mari de timp de la arestarea sa, diminuarea prejudiciului, circumstanțele favorabile ce privesc persoana inculpatului, sunt elemente ce justifică revocarea măsurii arestării preventive.
La termenul pentru dezbateri procurorul de ședință a invocat excepția inadmisibilității recursului motivat de faptul că inculpatul critică o încheiere prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, situație pentru care art. 141 alin.1 teza finală Cod procedură penală nu reglementează calea de atac a recursului.
Curtea, examinând potrivit art. 3856alin. 3 Cod procedură penală recursul inculpatului și excepția invocată, constată că acestea sunt neîntemeiate.
În primul rând este de observat că prin încheierea recurată, pe lângă faptul că s-a constatat legalitatea măsurii arestării preventive în temeiul art. 3002Cod procedură penală, s-a dispus și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea în temeiul art. 139 alin.1 și 35Cod procedură penală.
Cu privire la dispoziția de înlocuire a măsurii preventive se constată că prin decizia penală nr. 1663/25.11.2009 a fost admis recursul Parchetului, fost casată încheierea din 24.11.2009 (atacată și în prezenta cauză) și a fost respinsă cererea de înlocuire măsurii preventive, fiind menținută starea de arest preventiv a inculpatului.
Această măsură este definitivă și nu mai poate fi pusă în discuție, așa cum a solicitat inculpatul în prezenta cauză, motiv pentru care Curtea a și respins solicitarea.
Cât privește excepția inadmisibilității recursului invocată de procurorul de ședință se constată netemeinicia acesteia întrucât recurentul nu a criticat în această cauză dispoziția de înlocuire a măsurii preventive, ci doar constatarea nelegalității măsurii arestării preventive luate față de inculpat pe temeiul prevăzut de art. 3002Cod procedură penală. Astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 141 alin. 1 teza finală Cod procedură penală, excepția inadmisibilității recursului fiind respinsă ca nefondată.
Ceea ce face obiectul recursului în prezenta cauză, respectiv constatarea legalității arestării preventive nu a făcut obiectul judecății cauzei în care s-a pronunțat decizia penală nr.1663/25.11.2009 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală, când instanța s-a pronunțat doar asupra înlocuirii măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Referitor la recursul inculpatului se constată că niciuna dintre criticile formulare nu sunt fondate.
Instanța de fond atunci când constatat legalitatea arestării preventive a menționat doar dispozițiile art. 3002Cod procedură penală, fără menționa și dispozițiile art. 160 Cod procedură penală.
Recurentul susține că această nemenționare a art. 160 Cod procedură penală atrage nulitatea încheierii, ignorând că din chiar textul art. 3002Cod procedură penală rezultă că verificarea privind arestarea inculpatului se face potrivit art. 160 Cod procedură penală.
Conținutul art. 3002este următorul: "În cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160 Cod procedură penală".
Rezultă că art. 3002Cod procedură penală este o normă de trimitere, verificarea de către instanță efectuându-se potrivit art. 160 Cod procedură penală, așa cum a procedat și prima instanță, omisiunea menționării art. 160 Cod procedură penală neafectând legalitatea încheierii, câtă vreme instanța a procedat întocmai potrivit reglementării operațiunii juridice menționate.
În ce privește fondul cererii inculpatului se constată că examinarea făcută de prima instanță a avut în vedere îndeplinirea cerințelor art. 143 și art. 148 lit.a,b,f Cod procedură penală, dar și dovezilor produse din care rezultă că inculpatul a participat la comiterea infracțiunilor reținute, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Instanța nu doar că menționat dovezile produse, dar a și motivat temeinic constatarea făcută.
Modificarea temeiurilor, așa cum susține inculpatul nu s-a făcut întro asemenea proporție încât să conducă la revocarea măsurii arestării preventive.
Invocarea de circumstanțe atenuante nu poate avea drept efect o altă consecință decât cea făcută de prima instanță, valorificarea acestor circumstanțe urmând a avea loc la soluționarea cauzei.
Așa fiind, potrivit art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală urmează a fi respins recursul inculpatului ca nefondat.
Urmează a face aplicarea art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția inadmisibilității
Respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din 24.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact./15.12.2009.
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină, Niculae Stan, Vasile
