Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 176/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 176/R/2008
Ședința publică din 27martie 2008
PREȘEDINTE: Soane Laura
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Groza Gheorghe G - președintele instanței
Procuror:
Grefier:
S-a luat în examinare recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva încheierii penale nr. 19 din 25 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect verificarea temeiniciei și legalității măsurii arestării preventive a inculpaților și.
La apelul nominal făcut în cauză s-au prezentat inculpatul intimat, în stare de arest, asistat de apărătorul său ales, av. și inculpatul intimat, în stare de arest, asistat de apărătorul din oficiu, av., în baza delegației nr. 1914/2008, emisă de Baroul Bihor.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau cereri prealabile, instanța a acordat părților cuvântul asupra recursului.
Procurorul a arătat că susține recursul declarat în cauză de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor și solicită admiterea lui și, pe cale de consecință, casarea în totalitate a încheierii recurate, în sensul de a se menține, ca temeinică și legală, măsura arestării preventive dispusă față de cei doi inculpați intimați, ținând seama că temeiurile ce au determinat arestarea sunt pendinte. A precizat că, deși nu ar trebuie să susțină recursul în ceea ce îl privește pe inculpatul intimat, din motive de echitate și egalitate juridică, înțelege totuși să îl susțină, apreciind că, deși măsura dispusă față de inculpatul este dată printr-o hotărâre definitivă, este netemeinică și nelegală. Sub acest aspect a arătat că deși cei din inculpați au aceeași situație premisă, încheierea prin care prima instanță a dispus înlocuirea măsurii arestării a inculpatului nu s-a bazat pe examinarea temeiurilor ce au determinat arestarea și, mai mult de atât, a apreciat că în cazul analizării de către instanță, în condițiile art. 300/2 Cod procedură penală, a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive nu se poate dispune înlocuirea acesteia cu o altă măsură. A mai arătat că dacă în cazul inculpatului se poate aprecia că are o situație echivalentă cu cea a inculpatului, în cazul lui, această echivalență nu este aplicabilă, pentru că acesta nu are aceeași participație. Acesta, ca angajat al unei unități bancare a divulgat datele de identitate ale unui client al băncii, încălcând astfel pe lângă normele care reglementează activitatea bancară și o serie de alte norme legale și, în aceste condiții, este evident că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol real și concret pentru ordinea publică. Inculpatul, chiar dacă nu are aceeași participație, a beneficiat de încălcarea normelor legale de către inculpatul, aderând la grupul constituit și participând la devalizarea contului, prin retragerea unei sume de 18.000 euro, condiții în care este evident că și lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret și real pentru ordinea publică, fiind de natură a crea o stare de insecuritate socială. A mai făcut referire la scopul măsurilor preventive și, pentru toate cele arătate a solicitat admiterea recursului.
Apărătorul inculpatului intimat a solicitat respingerea recursului și menținerea, ca temeinică și legală, a încheierii recurate. A arătat că instanța de fond a analizat individual participația fiecărui inculpat la comiterea faptelor, precum și a împrejurării în care inculpatul a ajuns să divulge datele de identificare a clientului băncii, făcând-o la cererea numitului, o rudă a sa, fără însă a beneficia în vreun fel de o sumă de bani. A mai făcut referire la egalitatea de tratament juridic și la echitate, arătând că inculpatul, față de care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive, a ridicat suma de 55.000 euro și a mai încercat să ridice încă 200.000 euro. A mai arătat că la dosarul cauzei există probe certe care demonstrează că lăsarea în libertate a inculpatului intimat nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, în condițiile în care inculpatul intimat a recunoscut și regretat fapta, nu are antecedente penale, urmărirea penală este finalizată și, mai mult de atât, inculpatul intimat s-a angajat să facă eforturi pentru a recupera prejudiciul.
Apărătorul inculpatului intimat a solicitat respingerea recursului și menținerea, ca temeinică și legală, a încheierii recurate. A arătat că motivarea primei instanțe justifică măsura luată, inculpatul intimat comițând aceeași faptă ca și inculpatul, cu privire la care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive. Mai mult de atât, a apreciat că din datele referitoare la persoana inculpatului intimat, rezultă că lăsarea acestuia în libertate nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică și că un tratament diferențiat ar fi nejustificat.
Inculpatul intimat, în ultimul cuvânt, a solicitat să fie pus în libertate, arătând că se angajează să recupereze prejudiciul, că știe că a greșit dar că nu prezintă un pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul intimat, în ultimul cuvânt, a arătat că nu are nimic de spus.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 19 din 25 martie 2008, Tribunalul Bihor, în baza art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, înlocuit măsura arestării preventive a inculpaților fiul lui și, născut la data de 22.12.1980 in B, sector 1, cetățenie română, studii superioare, necăsătorit, domiciliat in loc. B, str. -, ne. 11, - 1,. B,.2,.95,. 3, in prezent aflat in Penitenciarul Oradea, arestat in baza încheierii nr. 5/2008 din 07.02.2008 a Tribunalului Bihor in baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 6/07.02.2008 și născut la 05.09.1977 in S, jud. B, fiul lui si, domiciliat in loc. S, P-ța -, nr. 40, jud. B, in prezent aflat in Penitenciarul Oradea, arestat in baza încheierii nr. 4/2008 din 29.01.2008 a Tribunalului Bihor in baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 5/29.01.2008, cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În baza art. 145 al.1 ind. 1 Cod procedură penală, li s-a atras atenția inculpaților că pe durata măsurii obligării de a nu părăsi tara au următoarele obligații: de a se prezenta la instanță ori de câte ori sunt chemați; de a se prezenta la organul de poliție desemnat cu supravegherea conform programului de supraveghere întocmit de organele de poliție sau ori de câte ori sunt chemați; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 145 alin. 2 indice 2 Cod procedură penală li s-a atras atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau a obligațiilor impuse, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
În baza art. 145 alin. 2 Cod procedură penală s-a dispus ca un exemplar al încheierii să se comunice, la data rămânerii definitive, inculpaților, Poliției mun. S și B, Poliției comunitare, Serviciului Public Comunitar de Emitere și Eliberare a Pașapoartelor Simple B și O, Poliției de Frontieră B, în vederea asigurării respectării obligațiilor impuse inculpaților, urmând ca organele in drept să refuze eliberarea pașaportului sau să ridice provizoriu pașaportul pe durata măsurii.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, înregistrat la această instanță la data de 21 martie 2008, au fost trimiși în judecată inculpații: pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 - 215 al.1,2,3,5 Cod penal cu art. 41 al.2 Cod penal; art. 26 - art. 288 al.1 Cod penal, art. 25 - 293 Cod penal cu art. 41 al.2 Cod penal; pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 - 215 al.1,2,3,5 Cod penal cu art. 41 al.2 Cod penal; art. 26 - art. 290 Cod penal cu art. 41 al.2 Cod penal, art. 26 - 293 Cod penal cu art. 41 al.2 Cod penal; pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 al.1,2,3,5 Cod penal cu art. 41 al.2 Cod penal și 37 lit.b Cod penal; art. 26 - art. 288 al.1 Cod penal cu art. 41 al.2 și 37 lit.b Cod penal, art. art. 290 Cod penal cu art. 41 al.2 Cod penal și art. 37 lit.b Cod penal, art. 293 Cod penal cu art. 41 al.2 Cod penal și art. 37 lit.b Cod penal; pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 al.1,2,3,5 Cod penal cu art. 41 al.2 Cod penal; art. art. 290 Cod penal cu art. 41 al.2 Cod penal, art. 293 Cod penal cu art. 41 al.2 Cod penal;
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut că, inculpatul l-a determinat pe inculpatul să extragă din baza de date a băncii, datele de identitate și specimenul de semnătură ale numitului; l-a determinat ulterior pe același inculpat să-l ajute pe inculpatul, căruia îi făcuse un act de identitate fals, sa lichideze contul valutar in sumă de 300.009,17 euro și sa-i transfere intr-un cont curent din care a retras 18.000 euro; l-a determinat ulterior pe inc. să se prezinte cu buletinul falsificat și să retragă 5.000, respectiv 50.000 euro și să încerce să retragă și echivalentul in lei a 210.000 euro, inculpatul fiind in apropierea băncii de fiecare dată.
Inculpatul s-a prezentat in data de 08. 12. 2007 la sediul agenției din incinta complexului unde cu ajutorul cărții falsificate a retras din contul lui suma de 18.000 euro, din care i-a revenit 1150 euro din comisionul de 10 % promis de inc..
Inculpatul a extras din baza de date a băncii din B, datele de identitate ale titularului de cont -, la cererea expresă a inc., le-a pus apoi la dispoziția acestuia, in vederea obținerii unei cărți de identitate falsificate, pe numele și s-a deplasat împreuna cu inc. la sediul Agenției Bank - și l-a ajutat pe acesta la completarea formularelor bancare in vederea retragerii sumei de 18.000 euro.
Inculpatul s-a prezentat in data de 10, 11.12. 2007 la sediul agenției aparținând Bank din O, unde cu ajutorul aceleiași cărți falsificate pe care a folosit-o și inc. a retras din contul lui suma de 5.000 euro, respectiv 50.000 euro, pe care apoi a înmânat-o inc..
S-a mai reținut că, prin încheierea nr. 5/2008 din 07.02.2008 a Tribunalului Bihors -a dispus arestarea preventivă a inculpatului, reținându-se că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 al. 1 lit. f Cod procedură penală.
Prin încheierea nr.. 4/2008 din 29.01.2008 a Tribunalului Bihors -a dispus arestarea preventivă a inculpatului, reținându-se că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 al. 1 lit.f Cod procedură penală.
De asemenea, prin încheierea nr. 1/08.01.2008 a Tribunalului Bihors -a dispus arestarea preventivă a inculpatului, reținându-se că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 148 al. 1 lit.f Cod procedură penală.
Prin referatul din 7 februarie 2008 Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihora propus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, iar prin încheierea din 8 februarie 2008 este admisă aceasta propunere a parchetului, dispunându-se față de inculpat in baza art. 145 Cod procedură penală măsura obligării de a nu părăsi localitatea, pentru o durata de 30 de zile.
Față de cele arătate, tribunalul a reținut că, deși in sarcina tuturor inculpaților trimiși in judecată, implicit a celor aflați in stare de arest preventiv, s-a reținut infracțiunea prev. și ped. de art. 215 al.1,2,3,5 Cod penal, respectiv săvârșirea unei infracțiuni grave, acest fapt în sine nu constituie o justificare pentru menținerea măsurii arestului preventiv in stadiul actual al procesului, față de inculpații și. S-a remarcat de altfel că, față de inculpatul, trimis in judecată pentru aceeași faptă, nu mai subzistă măsura arestării preventive, aceasta fiind înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Raportat la acest aspect s-a apreciat că nu exista în această cauză nici o rațiune care să justifice un tratament procesual diferențiat față de inculpații arestați și și inculpatul, raportat în mod deosebit la actele de participație penală a acestora. Așa cum rezultă din starea de fapt cu care fost sesizată instanța, inculpatului i se atribuie retragerea unei sume de 18.ooo euro in timp ce inculpatului i se atribuie retragerea sumelor de 5.000, respectiv 50.000 euro - net superioare, precum și încercarea de a sustrage suma de 210.000 euro - act nereușit întrcuât a fost surprins de către organul de poliție, în concret act de participație multiple. De asemene se retine in sarcina fiecărui inculpat si infracțiuni de fals. Deși inculpatul este recidivist, se reține ca având o atitudine procesuală pozitivă, in rechizitoriu menționându-se că acest inculpat este singurul care a avut o atitudine sinceră și că inculpații, respectiv la început s-au prevalat de dreptul la tăcere. Totodată s-a reținut că ulterior inc. a revenit asupra declarațiilor sale și a recunoscut la rândul său săvârșirea faptelor.
Față de modificările intervenite in ce privește starea de libertate a inculpatului, respectiv transformarea măsurii preventive privative de libertate într-una restrictivă de libertate, tribunalul a apreciat că în contextul procesual dat există un element nou ce justifică și față de inculpații și aceeași soluție, ca și concretizare a principiului egalității de tratament juridic, respectiv înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Întrucât tribunalul a fost sesizat cu verificarea legalității și temeiniciei stării de arest preventiv a inculpaților, în baza prevederilor art. 300/1 Cod procedură penală, s-a opinat în sensul că această procedură permite și soluția prevăzută de art. 139 Cod procedură penală, neprevăzuta expres in textul sus menționat întrucât doar în acest fel se poate da o eficiență corectă dispozițiilor ce guvernează materia măsurilor preventive, dispoziții care impun intervenția instanței ori de câte ori intervine un element de noutate.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, solicitând casarea acesteia ca fiind nelegală și netemeinică.
Prin recursul declarat, parchetul a solicitat casarea în totalitate a încheierii recurate, în sensul de a se menține, ca temeinică și legală, măsura arestării preventive dispusă față de cei doi inculpați intimați, ținând seama că temeiurile ce au determinat arestarea acestora subzistă și în continuare. S-a precizat de către procurorul de ședință că se susține recursul și în ceea ce îl privește pe inculpatul, deși acesta are aceeași situație cu cea a inculpatului, față de care s-a dispus, printr-o încheiere anterioară înlocuirea măsurii arestării preventive, apreciind că această încheiere, deși definitivă, este nelegală, deoarece, în condițiile analizării de către instanță a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, nu se poate dispune înlocuirea acesteia cu o altă măsură preventivă.
Cu privire la inculpatul, s-a susținut că nu este aplicabilă echivalența ce regăsește în cazul inculpatului, ținând seama de participația acestuia.
Examinând încheierea prin prisma recursului declarat, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este în parte netemeinică și nelegală, în ceea ce îl privește pe inculpatul intimat, urmând ca recursul declarat de parchet să fie admis în ceea ce îl privește pe acesta, potrivit dispozitivului prezentei.
Astfel, în ceea ce îl privește pe inculpatul, curtea apreciază că în mod temeinic și legal, pentru egalitate de tratament juridic, prima instanță a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a acestuia cu măsura obligării de a nu părăsi țara, câtă vreme, anterior, la solicitarea motivată a parchetului, s-a dispus aceeași măsură față de inculpatul și, câtă vreme acești doi inculpați au aceeași situație, fiind trimiși în judecată pentru comiterea aceleași infracțiuni, având aceeași formă de participație.
În aceste condiții, curtea urmează să mențină dispoziția primei instanțe, privind înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu cea a obligării de a nu părăsi țara, apreciind că, în ceea ce îl privește pe acesta, această din urmă dispoziție este în măsură să asigure realizarea scopului măsurii preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal.
Însă, în ceea ce îl privește pe inculpatul, curtea reține că în mod netemeinic și nelegal prima instanță a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a acestuia cu cea a obligării de a nu părăsi țara, ținând seama de faptul că, în ceea ce în privește pe acesta, temeiurile ce au determinat arestarea subzistă și în prezent, față de natura și gravitatea infracțiunilor comise și de valorile sociale lezate prin acestea.
Astfel, inculpatul, în calitatea sa de funcționar bancar, a extras din baza de date a băncii al cărei angajat era, datele de identitate și specimenul de semnătură ale unui client al băncii, punându-le la dispoziția inculpaților și deplasându-se ulterior, împreună cu inculpatul la sediul Agenției Bank, din magazinul din O, ajutându-l pe acesta la completarea formularelor bancare în vederea retragerii din cont a sumei de 18.000 euro.
Este evident că faptele inculpatului prezintă un pericol social ridicat, ținând condițiile și circumstanțele în care a fost săvârșită fapta, de calitatea inculpatului, de gradul de pericol social generic, dar și concret al faptelor comise și de atingerea gravă adusă valorilor sociale apărare de lege, condiții în care, în ceea ce îl privește, curtea apreciază că se impune menținerea măsurii arestării preventive, neputându-se vorbi în nici un caz despre o situație echivalentă cu cea a inculpatului.
Față de cele ce preced,în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, se va admite recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalului Bihor și se va casa sentința în sensul că se va înlătura dispoziția privind înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul și, în baza art. 300/1 comb. cu art. 160/b Cod procedură penală, se va menține măsura arestării preventive luată față de acesta, iar în ceea ce îl privește pe inculpatul, se va menține dispoziția instanței de fond privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara, urmând să se dispună punerea acestuia de îndată în libertate, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 189 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul la plata sumei de 40 lei, onorariu pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva încheierii penale nr. 19 din 25 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o casează și modifică în sensul că înlătură dispoziția privind înlocuirea măsurii arestării preventive față de inculpatul, fiul lui și, născut la 22.12.1980, deținut în Penitenciarul Oradea; în baza dispozițiilor art. 300/1 comb. cu art. 160/b Cod procedură penală, menține măsura arestării preventive luată față de acest inculpat prin încheierea nr. 5/7.02.2008 a Tribunalului Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 6/7.02.2008; menține dispoziția instanțe de fond privind înlocuirea măsurii arestării preventive față de inculpatul, născut la 5.09.19977, deținut în Penitenciarul Oradea și dispune punerea de îndată în libertatea inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Menține restul dispozițiunilor hotărârilor recurate.
Onorariul pentru avocat din oficiu, în sumă de 40 lei, pentru inculpatul se va achita Baroului de Avocați B din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 27 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - -
red. decizie -
jud. fond
dact. 4.04.2008, 3 ex. pc
Președinte:Soane LauraJudecători:Soane Laura, Pătrăuș Mihaela, Groza Gheorghe
