Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 176/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr.735/2/2010
234/2010
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
Decizia penală nr.176/
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristina Carmen Craiu
JUDECĂTOR 2: Magdalena Iordache
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - Direcția Națională Anticorupție a fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva Încheierii de ședință din data de 26 ianuarie 2010 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-inculpat -, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.7.060/29.2010.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public critică încheierea de ședință din data de 26.2010 pentru nelegalitate în ceea ce privește înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, apreciind că nu sunt aplicabile dispozițiile art.139 Cod procedură penală, întrucât temeiurile ce au determinat arestarea inițială a intimatului-inculpat subzistă, anume sunt incidente, în continuare prevederile art.148 lit.b și f Cod procedură penală, deoarece, deși instanța de fond a reținut că, prin audierea în instanță a martorei, a fost eliminată suspiciunea influențării administrării probatoriului, nu trebuia să se raporteze doar la acest martor, inculpatul putând influența alți martori sau părți în procesul penal, câtă vreme cercetarea judecătorească nu este finalizată, cu atât mai mult cu cât aceeași instanță, impunându-i unele obligații facultative, a dispus ca acesta să nu ia legătura cu coinculpații, celelalte părți și martorii, tocmai pentru a preveni riscul influențării probatoriului, fiind, prin urmare, îndeplinite, în continuare, cerințele art.148 lit.b Cod procedură penală.
În egală măsură, la acest moment procesual, subzistă și cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală, având în vedere infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat, respectiv infracțiunea de înșelăciune, cu consecințe deosebit de grave, și inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, săvârșite în concurs real, cu un prejudiciu de 4 milioane euro cauzat unui număr M de părți vătămate și care este nerecuperat, infracțiuni care au produs o perturbare majoră a ordinii publice, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea, în parte, a încheierii de ședință și, pe fond, respingerea cererii de înlocuire a arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara și menținerea stării de arest preventiv a intimatului-inculpat, aceasta urmând să se împlinească pe data de 04.II.2010.
Apărătorul ales al intimatului-inculpat solicită respingerea, ca nefondat, a recursului, arătând că inculpatul este arestat de o lungă perioadă de timp, din noiembrie 2008, iar instanța de fond, sesizată pe data de 9.XI.2008, a audiat toți inculpații și aproape toți martorii, martora, audiată în urmă cu trei termene, a declarat că nu a fost influențată de inculpat și este singurul martor pe care acesta îl cunoștea, împrejurare față de care apreciază că nu se mai menține temeiul de la art.148 lit.b Cod procedură penală.
În egală măsură, în vreme ce în privința celorlalți trei inculpați s-a reținut crearea unui prejudiciu foarte M, pe care nu l-au recunoscut, dovadă faptul că au solicitat efectuarea unor expertize tehnice cu privire la valoarea utilajelor agricole importante, inculpatul a cumpărat un singur utilaj, un excavator, fiind și singurul cumpărător, coinculpații având o societate comercială prin care vindeau astfel de utilaje. De asemenea, a făcut dovada că a achitat avansul și ratele până la momentul la care firma de leasing a reziliat unilateral contractul, ceilalți inculpații fiind recidiviști și trimiși în judecată într-o altă cauză penală, înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr-, cu următorul termen de judecată pe data de 16.II.2010, dosar în care sunt cercetați 32 de inculpați și în care cei trei inculpați sunt cercetați cu privire la introducerea în țară și vânzarea de utilaje agricole, iar ceilalți 20 sunt cercetați sub aspectul modalității de cumpărare a respectivelor utilaje.
Față de aceste elemente, prin raportare la condițiile reglementate în art.148 lit.f Cod procedură penală, apărarea consideră că în mod corect instanța de fond a apreciat că inculpatul - poate fi cercetat în stare de libertate, cu atât mai mult cu cât este o persoană serioasă și responsabilă, cu o pregătire superioară, de profesie inginer chimist, fiind oportună și precauția luată de instanța de fond, chiar dacă riscul contactării celorlalte părți sau a martorilor nu există, întrucât inculpatul nu îi cunoaște, în condițiile în care nici înregistrarea în mediu ambiental a întâlnirii cu martora, redată în dosar, nu evidențiază că ar fi încercat influențarea sa, învederând faptul că inculpatul va respecta obligațiile impuse de instanță și se va prezenta la termenele ce vor fi acordate, considerente pentru care reiterează solicitarea de respingere, ca nefondat, a recursului.
Intimatul-inculpat, personal, arată că este o persoană serioasă, are o vechime în muncă de 35 de ani, desfășura o activitate economică profitabilă și are 40 de angajați, în cursul urmăririi penale nu a încercat influențarea probatoriului, se va prezenta la instanță ori de câte ori va fi nevoie, solicitând să i se dea ocazia de a fi alături de familie.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea ședinței publice din data de 26.01.2010 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală s-a dispus în temeiul art.3002Cod procedură penală raportat la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală menținerea arestării preventive a inculpaților:,.
Prin această încheiere au fost respinse ca nefondate cererile de revocare a măsurii arestării preventive și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpata, precum și cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulate de inculpații și.
În baza art. 139 Cod procedură penală - art.145 alin.1 Cod procedură penală s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara față de inculpatul, stabilindu-se obligațiile ce-i revin acestuia conform art. 1451alin. 2 - art. 1451alin.1 din Cod procedură și atrăgându-i-se atenția asupra consecințelor nerespectării obligaților.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 168/P/2008 emis la data de 09.12.2008 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, inculpații au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat în scopul comiterii infracțiunilor de înșelăciune și obținerii directe de beneficii financiare, prev. și ped. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003 și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. și ped. de art. 215 al. 1, 2, 3 și 5 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și art. 33 lit. a) Cod penal cu aplicarea 37 lit. a) Cod penal, pentru inculpații și .
În fapt, în sarcina inculpaților, și a inculpatului, trimis în judecată în stare de libertate s-a reținut că au indus în eroare societățile de leasing cu privire la existența bunurilor ce urmau a fi livrate prin crearea aparenței existentei acestora, fapte comise prin acte materiale repetate de același fel (25 de contracte având ca obiect 28 de utilaje), prin care s- produs un prejudiciu în valoare totală de 14. 678.646,63 RON, echivalentul a 4.036.480 Euro.
Cu privire la inculpatul, s-a reținut că, inculpatul a aderat și sprijinit un grup organizat constituit din inculpații, și, iar prin intermediul SC - SRL și folosirea în același scop a SC SRL O, a înșelat societatea le leasing LEASING cu suma de 184.450 de Euro.
În acest sens, inculpații au fost ajutați de către, care prin intermediul SC SRL Oaî ncheiat un contract de leasing financiar nr. -E/01 din 21 04 2008 cu LEASING, având ca obiect un excavator 320 cu seria șasiu N-, în valoare de 184.450 Euro, achiziționat de la SC - SRL, în baza facturii seria - - nr. 1025 din data de 24 04 2008, având valoarea de 664.020 lei.
Astfel, începând din luna februarie 2007, inculpații, au constituit un grup organizat și prin preluarea SC - SRL au înșelat mai multe societăți de leasing prin vânzarea succesivă a acelorași utilaje către aceste societăți, activități infracționale desfășurate în înțelegere cu reprezentanții societăților beneficiare ale contractelor de leasing, creând un prejudiciu estimat la 3.2000.000, bani care au fost retrași în numerar de de la AGENȚIA a BANK.
La data de 09.06.2008, Direcția Națională Anticorupție - Secția de combatere a corupției a fost sesizată de către numitul, asociat unic și administrator al SC COM SRL B, cu privire la faptul că, la data de 04.06.2008, numita s-a deplasat la AGENȚIA - Ba S. BANK, unde, folosindu-se acestuia datele acestuia de identitate și o ștampilă a SC COM SRL, a retras în numerar din contul societății comerciale amintite, suma de 1.930.000 RON.
Conform imaginilor înregistrate de sistemul de supraveghere video al agenției, predate de către reprezentanții BANK în vederea lămuririi aspectelor sesizate, a rezultat că în perioada 23.04.2008 - 04.06.2008, însoțită de diverse persoane de sex masculin s-a prezentat la AGENȚIA a BANK de unde a retras în numerar sume însemnate de bani.
Din coroborarea imaginilor furnizate de reprezentanții băncii cu extrasele de cont și documentele aferente retragerilor de bani, precum și cu declarațiile numitului, a rezultat că în perioada 23.04.2008 - 04.06.2008, a retras succesiv din contul SC COM SRL suma de 11.723.900 RON (aproximativ 3.200.000 EURO), folosind datele de identitate și semnătura administratorului SC COM SRL, precum și o ștampilă a societății, despre existența căreia administratorul și asociatul unic declară că nu știe nimic, ștampilele firmei aflându-se la el tot timpul.
Din cercetări a rezultat că numiții, și numitul au constituit la începutul anului 2007 o grupare de persoane care desfășoară activități de infracționalitate macro-economică și crimă organizată.
Aceste persoane, controlează SC - SRL B M, care are ca obiect principal de activitate "Activități de închiriere și leasing cu mașini și echipamente pentru construcții".
Deși administrator și asociat unic al SC -- SRL este numitul, acesta nu a efectuat activități proprii unui administrator de drept și de fapt, fiind folosit de către numiții, și, doar pentru activități de secretariat și pentru semnarea diferitelor documente financiar-contabile și bancare ale societății, potrivit calității acestuia.
În realitate, de activitatea acestei societăți comerciale s-au ocupat numiții, și, după cum urmează: întreaga activitate de înregistrare a evidenței primare și financiar-contabile a fost coordonată de numita, care dădea indicații clare, concrete și imperative cu privire la înregistrările contabile a operațiunilor comerciale derulate, numitului - (numit în cadrul grupului ) - contabilul societății. Mai mult decât atât, acesta nu a efectuat nici o operațiune comercială/contabilă fără acordul numiților și. Aceștia la rândul lor, dar și numitul, așa cum rezultă din discuțiile telefonice, pentru activitățile desfășurate prin intermediul SC - SRL solicitau acordul numitului, în legătură cu care există indicii că ar fi liderul grupării.
Activitatea desfășurată în mod concret de către SC - SRL B M se materializează în intermedierea vânzării de utilaje industriale (concasoare, excavatoare, etc.) către diverse societăți comerciale, prin obținerea unor finanțări de tip leasing de la unele societăți de specialitate.
Practic, SC - SRL vinde utilajele către societățile de leasing românești și din străinătate - Austria, care astfel devin proprietari ale acestora; în continuare, societățile de leasing închiriază în sistem leasing utilajele cumpărate de la - SRL societăților comerciale recomandate și prezentate ca fiind eligibile tot de către - SRL, acestea devenind astfel beneficiare.
Așa cum rezultă din cercetările efectuate, condițiile de eligibilitate ale societăților beneficiare de finanțări tip leasing sunt create artificial, prin operațiuni comerciale fictive, pe baza unor documente false fără corespondent în realitate, tot de către reprezentanții - SRL, în conivență cu administratorii de fapt ai acestora.
Pentru majoritatea utilajelor care fac obiectul tranzacțiilor cu societățile de leasing nu există obligația înmatriculării în circulație, întrucât se consideră că acestea nu circulă pe drumurile publice, fiind transportate cu ajutorul unor platforme de tip trailer. Astfel, aceste utilaje sunt identificate prin intermediul specificațiilor tehnice și prin unele plăcuțe de identificare.
Activitatea infracțională a SC - SRL constă în vânzarea către diverse societăți de leasing a aceluiași utilaj, prin prezentarea acestuia cu plăcuțe cu diverse numere de identificare. Această activitate este desfășurată în înțelegere cu administratorii de fapt ai societăților comerciale beneficiare, societățile de leasing fiind astfel induse în eroare cu privire la existența obiectului contractului de achiziție a utilajului. Practic, mai multe societăți de leasing, fără a știi unele de celelalte, cumpără același utilaj, dar cu plăcuțele de identificare schimbate.
Pe de o parte, societățile de leasing plătesc utilajele către SC - SRL, iar pe de altă parte asigură finanțarea în sistem leasing pentru așa zisele societăți beneficiare. În același timp, pe lângă banii obținuți ca urmare a "vânzării" utilajelor în cauză, SC - SRL obține sume mari de bani și din exploatarea acestora prin închiriere, fiind astfel avantajos pentru aceștia să plătească și o parte din ratele aferente contractelor de leasing. Practic, SC - SRL obține din vânzarea efectivă către societățile de leasing valoarea totală a utilajelor plus un comision, la care se adaugă și profitul rămas din diferența dintre suma care reprezintă chiria (pentru închirierea acelorași utilaje vândute) și ratele plătite conform contractelor de leasing.
Reprezentanții diverselor societăți de leasing consideră că au în patrimoniu active de o anumită valoare și într-un anumit cuantum, dispunând și beneficiind astfel de toate prerogativele unui proprietar asupra utilajelor în cauză. Reprezentanții SC - SRL, în vederea "extragerii" în numerar, sub o aparență legală, a sumelor de bani obținuți din activitățile infracționale anterior prezentate, prin operațiuni comerciale fictive (prestări servicii, plata datorii inexistente, etc.), transferă banii în conturile unor societăți comerciale de tip "colector".
Astfel, conform art. 143 Cpp, masura arestarii preventive poate fi dispusă în cazul în care există probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevazută de legea penală, iar indiciile temeinice exista atunci când din datele existente în cauza rezulta presupunerea ca inculpatul a savarsit fapta, în speța de față, acestea rezultând din următoarele prin urmatoarele mijloace de proba:
Potrivit plângerii formulate de către reprezentanții SC LEASING, cu sediul social în Austria, Viena, A-1010 Viena, 15 DG, împotriva administratorului SC -- SRL B M, a rezultat că această societate a încheiat cu diverși clienți din România în perioada 20.05 - 19.06.2008 contracte de leasing extern, în valoare de 2.694.230, în vederea achiziționării de utilaje de la SC -- SRL, în calitate de furnizor, producând prin neplata ratelor ajunse la scadență și lipsa utilajelor un prejudiciu de 2.454.587 .
Aceste societăți comerciale nu funcționează la sediul social declarat și au declarat ca obiect de activitate operațiuni care să le permită retragerea în numerar "legală" din conturi a unor sume de bani foarte mari.
La adresele la care funcționa în fapt SC - SRL au fost efectuate percheziții domiciliare, ocazie cu care au fost identificate și ridicate documente juridice de înființare și funcționare, documente de evidență primară și financiar contabilă, documente bancare (ordine de plată, extrase de cont, bilete la ordin, etc.), ștampile, toate acestea aparținând mai multor societăți comerciale și un număr de 194 plăcuțe cu serii de identificare ale unor diverse utilajelor.
Totodată s-a efectuat o percheziție domiciliară și la adresa unde numită locuiește fără forme legale, ocazie cu care au fost identificate și ridicate documente juridice de înființare și funcționare, documente de evidență primară și financiar contabilă, documente bancare, ștampile, toate acestea aparținând mai multor societăți comerciale precum și suma de 40.000 lei.
rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată a fost confirmată și de declarațiile inculpaților, și în care au relatat modalitatea de derulare a faptelor, dând detalii cu privire la modul de derulare al faptelor și participarea fiecăruia precum și din convorbirile telefonice efectuate în cauză, precum și a transmisiunilor tip fax, procese-verbale de percheziție informatică, notă unilaterală Garda Financiară C, raportul Gărzii Financiare C, raportul Gărzii Financiare - Secția, situația retragerii de numerar aferentă SC Com SRL B, extrase de cont SC Com SRL, documente bancare, facturi, situații financiar-contabile, documente financiar-contabile și bancare, raport de constatare tehnico-știintifică, note de constatare a Gărzii Financiare, note de constatare a Gărzii Financiare- Sectia C, cu seria de identificare ale utilajelor.
Referitor la inculpatul, s-a apreciat că presupunerea rezonabilă că inculpatul a participat la fapta pentru care a fost trimis în judecată a rezultat și din declarațiile inculpaților și care au confirmat că de formalitățile privitoare la întocmirea dosarului definanțare a utilajului achiziționat de Sc Srl O s-a ocupat în mod direct inculpatul care a și încasat contravaloarea finanțării utilajului de către societatea de leasing, bani care i-au fost înmânați personal de către inculpata, din dispoziția inculpatului. De asemenea din discuția purtată în mediu ambiental între numita și rezultă că acesta a încercat să o determine să declare lucruri neconforme cu realitatea referitoare la încheierea contactului de leasing pentru utilaj și vizonarea utilajelor.
În drept, faptele reținute în sarcina inculpaților sunt prevăzute de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003 și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. și ped. de art. 215 al. 1, 2, 3 și 5 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și art. 33 lit. a) Cod penal cu aplicarea 37 lit. a) Cod penal, pentru inculpații și, fiind pedepsite cu inchisoarea de la 5 ani la 20 de ani.
Prin ordonanțele din data de 17 septembrie 2008 fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpații, și. Totodată, a fost dispusă reținerea pentru 24 de ore a inculpatei, conform Ordonanței de reținere nr. 29 din 16 septembrie 2008 de la data de 16 septembrie 2008 orele 2200și până la data de 17 septembrie orele 2200, inculpatului conform Ordonanței de reținere nr. 30 din 17 septembrie 2008 de la data de 16 septembrie 2008 orele 1800(data punerii în executare a mandatului de aducere) și până la data de 17 septembrie orele 1800și a inculpatului conform Ordonanței de reținere nr. 31 din 17 septembrie 2008 de la data de 16 septembrie 2008 orele 1800(data punerii în executare a mandatului de aducere) și până la data de 17 septembrie orele 1800.
La data de 17.09.2008, Tribunalul București - Secția a II-a, în dosarul nr- a dispus arestarea preventivă a inculpaților (mandat de arestare preventivă nr. 171/UP), (mandat de arestare preventivă nr. 172/UP) și (mandat de arestare preventivă nr. 173/UP) pe o perioadă de 29 de zile, cu începere de la 17 septembrie 2008 și până la 15 octombrie 2008.
Prin ordonanța nr.34 din 17.11.2008 a fost dispusă reținerea inculpatului, pe timp de 24 de ore începând cu data de 17.11.2008, ora 1700, până la data 18.11.2008, ora 1700.
Prin Încheierea din data de 18.11.2008 a Tribunalului București - Secția I-a Penală, a fost dispusă arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 zile, de la data de 18.11.2008 până la data de 16.12.2008, inclusiv (mandat de arestare preventivă nr. 233/UP).
Potrivit art. 3002.pr.pen în cazurile în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice periodic în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive în vederea respectării drepturilor prevăzute de art. 5 parag.4 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale () care prevede că: "Orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deținere are dreptul să introducă un recurs în fața unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalității deținerii sale și să dispună eliberarea sa dacă deținerea este ilegală.
În cazul, însă, în care decizia este luată de un tribunal în urma unei proceduri judiciare, controlul cerut de articolul 5 paragraful 4 se găsește încorporat în aceasta. Trebuie distins între decizia de lipsire de libertate inițială și deciziile ulterioare de menținere în detenție. Acestea din urmă vor fi supuse controlului cerut de articolul 5 paragraful 4 pentru a se verifica dacă au apărut noi probleme de legalitate ce ar putea schimba decizia inițială. Este astfel reglementat un control de legalitate (cauza De, și. Belgiei).
Controlul judiciar vizează pe de o parte legalitatea măsurii preventive (cauza Chahal Regatului Unit al Marii Britanii) iar pe de altă parte, controlul trebuie să fie suficient de amplu pentru a se întinde asupra fiecărei condiții indispensabile, conform Convenției, pentru declararea ca legală a unei măsuri privative de libertate.
Articolul 5 paragraf 4 al Convenției dă dreptul persoanelor lipsite de libertate să ceară și să obțină reexaminarea periodică a condițiilor procedurale și de fond care sunt esențiale pentru conformitatea cu Convenția a măsurilor preventive (cauza Butkevicius Lituaniei).
Prin urmare instanța competentă trebuie să examineze nu numai conformitatea cu dispozițiile procedurale ale dreptului intern, ci și caracterul plauzibil al bănuielilor care au condus la luarea măsurii privative de libertate. (cauzele Weeks, X și Ashingdane Marii Britanii și cauza Van Droegenbroeck Olandei).
Potrivit art. 160 pr.pen în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive. Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Examinând actele și lucrările dosarului, la acel moment procesual Tribunalul a constatat că temeiurile de fapt si de drept care au determinat arestarea inițială a inculpaților, continuă să existe și impun în continuare privarea acestora de libertate.
Tribunalul a reținut că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143.C.P.P. existând la dosarul cauzei probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, probe ce se coroborează cu celelalte înscrisuri aflate la dosarul cauzei și din care rezultă indicii temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt judecați, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică fiind de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal în ceea ce privește aflarea adevărului, având în vedere totodată natura și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor penale.
În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 143..pr.pen, Tribunalul a reținut că în cauză există probe directe și indicii temeinice (probe indirecte), în sensul art.681Cod procedură penală din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost cercetați și pentru care s-a emis mandatul de arestare preventivă pe numele său.
Probele și indiciile temeinice pot conduce la reținerea unei suspiciuni rezonabile în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (în acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Fox, și Hartley Marii Britanii, Hotărârea din 30 august 1990, parag. 31-32).
Analiza temeiurilor de fapt ale arestării preventive de către instanță presupune antamarea de către instanță a faptelor principale ( res probandae) sau a probatorii ( res probantes) în vederea constatării existenței unei suspiciuni rezonabile în sensul art. 5 parag.1 lit. c și parag. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (), cu privire la săvârșirea unei infracțiuni iar nu analiza probelor, a mijloacelor de probă sau a modalității administrării acestora.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este închisoarea, fiind astfel satisfăcută condiția prevăzută de art.136 alin.6 pr.pen.
De asemenea, Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai M de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Aprecierea acestei ultime condiții presupune atât o analiză procedural penală cât și o analiză criminologică.
Tribunalul a avut în vedere în analiza ambelor aspecte, natura și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor în privința cărora există bănuiala legitimă că au fost comise de inculpați, care violează regulile și normele referitoare la interesul general existente în societate.
Inculpatii sunt cercetati pentru savarsirea unor infractiuni cu un prejudiciu estimat la aproximativ 4 milioane de euro și, deși contestat de către inculpați, urmează a fi stabilit cu certitudine prin expertiza contabilă încuviințată, iar lasarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică rezidă atât în incriminarea făcută de legiutor și care sancționează aceste infracțiuni cu pedepse de până la 20 de ani închisoare, dar și din imprejurarile comiterii faptei, ce constă in inginerii financiare de o ingeniozitate rar întalnită ce formează obiectul unei infracțiuni deosebit de grave, care a cauzat o perturbare majoră a ordinii publice, gravitate care nu poate să dipară prin trecerea unei perioade de timp, existând temerea că impotriva unor fapte periculoase, nu se reacționează prompt, iar lipsa de reactie din partea fortei coercitive a statului ar putea fi interpretata ca o incurajare și a altor persoane care ar fi tentate să înfăptuiască astfel de fapte. În aprecierea pericolului pentru ordinea publică, Tribunalul a avut în vedere și aspectul ca inculpatul este cercetat pentru acelasi gen defapte in mai multe dosare penale, iar inculpatii și au suferit condamnari pentru fapte similare.
Acțiunile infracționale pentru care inculpații au fost cercetați și trimiși în judecată aduc atingere principiului statului de drept, pe baza căruia este consacrată supremația legii, toți cetățenii fiind egali în fața acesteia, precum și credibilității sistemului judiciar întrucât, realizarea unui sistem judiciar independent, imparțial, credibil și eficient reprezintă o condiție necesară pentru supremația legii și a principiilor statului de drept.
Tribunalul a apreciat că infracțiunile pentru care au fost cercetați inculpații, pentru care s-a dispus arestarea preventivă a acestora si pentru care au fost trimiși în judecată, prin rechizitoriu, prin gravitatea și reacția publicului, creează o stare de neliniște capabilă să justifice menținerea arestării preventive fiind satisfăcute astfel și prevederile art. 5 parag.1 lit. c și parag. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ().
Tribunalul a apreciat că perioada de arestare preventivă a inculpaților nu depășește durata rezonabilă a arestării preventive, prin raportare la dispozițiile art. 5 paragraful 3 din CEDO și la principiile și criteriile stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza Austriei, Hotărârea din 28 martie 1990, cauza Labita Italiei, Hotărârea din 6 aprilie 2000, parag. 152 și urm, cauza c Elveției, Hotărârea din 26 ianuarie 1993, parag. 30-40, cauza Contrada c Italiei, Hotărârea din 24 august 1998, parag. 51-57, cauza Franței, Hotărârea din 23 septembrie 1998, parag. 94-112).
II. Cu privire la inculpatul, Tribunalul a apreciat că la acel moment procesual nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive luată față de acesta la data de 18.11.2008, prin nr. 233 emis de către Tribunalul București Secția a II-a Penală, pentru infracțiunile de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat în scopul comiterii infracțiunilor de înșelăciune și obținerii directe de beneficii financiare, prev. și ped. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003 și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. și ped. de art. 215 al. 1, 2, 3 și 5 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și art. 33 lit. a) Cod penal, temeiurile fiind schimbate.
Tribunalul a considerat că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, și nu revocarea acesteia, astfel cum s-a solicitat de către inculpat prin apărător ales, dat fiind faptul că din materialul probator administrat până în acest moment procesual rezultă indicii temeinice și probe în sensul disp. art. 143 Cod procedură penală, care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o fapta prevăzută de legea penală (ceea ce înseamnă că există încă temeiuri care justifica o măsură preventivă).
Dispozițiile art. 139 alin. 1 Cod procedură penală trebuie interpretate prin raportare la art. 136 Cod procedură penală - care se referă la scopul masurilor preventive dar si la jurisprudența CEDO, cu aplicare directă în dreptul intern.
Astfel, Curtea Europeană de Justiție a statuat ca principiu general în această materie, că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile, independent de faptul ca ea se va imputa sau nu din pedeapsa.
În speță, inculpatul a fost arestat preventiv din data de 18.11.2008 pentru infracțiunile de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat în scopul comiterii infracțiunilor de înșelăciune și obținerii directe de beneficii financiare, prev. și ped. de art. 7 al. 1 din Legea nr. 39/2003 și înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev. și ped. de art. 215 al. 1, 2, 3 și 5 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal și art. 33 lit a) Cod penal, temeiurile arestării preventive fiind cele prev. de art. 148 alin. 1 lit. b și f Cod procedură penală, reținându-se la acel moment ca au existat date că inculpatul a încercat să zădărnicească, în mod direct sau indirect, aflarea adevărului, prin încercarea de influențare a martorei, în sensul de a da declarații neconforme adevărului.
În ceea ce privește temeiul prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, s-a reținut că pedepsele pentru faptele pentru care inculpatul este cercetat sunt mai mari de 4 ani închisoare și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Referitor la primul temei reținut, prev. de art. 148 lit. b Cod procedură penală, Tribunalul a apreciat că acesta nu mai subzista la acest moment procesual, întrucât martora a fost audiata de către Tribunal, poziția sa procesuală fiind consemnată în declarația dată în fața instanței de judecată în data de 06.10.2009, astfel că nu s-a mai reținut că lăsat în stare de libertate, inculpatul ar putea să mai influențeze în vreun fel pe aceasta martoră.
S-a mai reținut că cercetarea judecătorească este în curs de desfășurare, fiind audiați inculpații și martorii din dosar, aceasta urmând a fi finalizată după depunerea raportului de expertiză contabilă și audierea celorlalți martori care până în prezent nu s-au prezentat la instanța de judecată.
Inculpatul a fost audiat la data de 27 04 2009, poziția sa procesuală fiind consemnată în declarația dată în fața instanței și chiar dacă inculpatul nu a recunoscut infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, acest aspect nu îi poate fi imputat, întrucât este o componentă a dreptului sau la apărare, prin urmare Tribunalul a apreciat că judecarea în continuare a inculpatului în stare de libertate nu ar împieta buna desfășurare a procesului penal, fiind eliminate orice suspiciuni de influențare a probatoriului ce urmează a fi administrat în continuare.
În raport de această situație, Tribunalul a apreciat că la acest moment procesual nu mai este îndeplinită condiția cumulativă prev. de art. 148 lit. f teza a II-a Cod procedură penală, referitoare la pericolul pentru ordinea publica pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului.
Deși inculpatul a fost trimis in judecata pentru infracțiuni grave, pericolul social al acestora și care rezidă în incriminarea făcută de legiuitor și sancționarea cu pedepse ale căror limite se situează între 10 și 20 de ani închisoare, acest pericol nu trebuie confundat cu pericolul pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică, lăsarea în libertate a inculpatului și care constă în producerea unui sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice.
În aprecierea acestuia, Tribunalul a avut în vedere și participarea sa efectivă la săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată și totodată cercetat și datele care circumstanțiază persoana inculpatului, respectiv: vârsta acestuia, studiile superioare de lungă durată, lipsa antecedentelor penale, proveniența dintr-o familie organizata și existenta unui loc de munca stabil, în calitatea de administrator la SC SRL.
Referitor la riscul săvârșirii unor noi fapte de natura penală, Tribunalul nu l-a apreciat considerabil, având în vedere că inculpatul se afla la primul conflict cu legea penală, iar în speța nu s-a putut demonstra efectiv că punerea în libertate în acest moment a inculpatului ar tulbura în mod real ordinea publică, având în vedere și timpul scurs de la arestarea sa preventivă și până în prezent.
Prin urmare, în aprecierea scopului măsurilor preventive, Tribunalul a considerat că măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, prin stabilirea unor masuri serioase și restrictive, este de natură la acest moment procesual să asigure buna desfășurare a procesului penal, în primul rând prin asigurarea prezentei inculpatului la judecata.
Având în vedere aceste considerente în temeiul disp. art. 139 din Cod procedură penală,1451alin.2 rap. la art. 1451alin 1 din Cod procedură penală, va înlocui măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara față de inculpatul.
În temeiul disp art 1451alin 2 rap. la art. 145 alin11din Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să respecte următoarele:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la secția de poliție în raza căreia domiciliază, conform programului de supraveghere întocmit de aceasta sau ori de câte ori este chemat
c)să nu iși schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
d)să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme
În temeiul disp. art 1451alin. 2 rap. la art. 145 alin.12pe durata măsurii obligării de a nu părăsit țara inculpatul va respecta și următoarea obligație:
a)să nu intre în legătură cu ceilalți inculpați din dosar și cu martorii din acte.
În temeiul disp. art. 1451alin.2 din Cod procedură penală rap. la art. 145 alin. 3 din Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor, măsura obligării de a nu părăsi țara va fi înlocuită cu măsura arestării preventive, în condițiile prevăzute de lege.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
Împotriva acestei încheieri a promovat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție B, solicitând Curții casarea încheierii în ceea ce privește dispoziția înlocuirii măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
S- a susținut în motivele de recurs că în cauză se impunea menținerea stării de arest a inculpatului, motivat de persistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii privative de libertate, precum și de caracterul recurent al activității infracționale desfășurate, de aspectul că inculpatul a încercat să influențeze martora și în fine, lăsarea în libertate a acestuia ar crea și dezvolta un real pericol pentru ordinea publică.
Examinând motivele de recurs invocate și susținute referitor la măsura dispusă, referitor la inculpatul, în conformitate cu disp. art. 385 indice 6 Cod procedură penală și prin raportare la art. 139 - art. 1451Cod procedură penală, Curtea apreciază ca fondat recursul în virtutea considerentelor ce urmează:
Se reține că prin rechizitoriul nr. 168/P/2008 emis la 09 decembrie 2008 de Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații, și pentru săvârșirea unor infracțiuni de o ridicată gravitate, respectiv - inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat în scopul comiterii infracțiuni de înșelăciune și obținerii directe de beneficii financiare, infracțiuni prevăzute și pedepsite de art. 7 alin. 1 din Legea nr.39/2003 și infracțiuni de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3, 5 cu art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal, în cazul inculpaților și, reținându-se și art. 37 lit. a Cod penal.
S-a apreciat că în cauză există indicii temeinice și probe în sensul art. 681Cod procedură penală, dar și art. 5 din Convenția Europeană, că inculpații ar fi săvârșit faptele pentru care au fost cercetați (și ulterior trimiși în judecată) și, în plus lăsarea lor în libertate ar crea pericol concret pentru ordinea publică, iar în acest context s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, inculpatul fiind arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr.233/UP/18.11.2008, emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
Raportându-se la inculpatul, Curtea constată că în cauză există indicii temeinice, dar și probe - convorbiri telefonice efectuate, transmisiuni fax, procese verbale percheziție informatice, extrase cont, documente bancare, facturi, situații financiar - contabile, raport de constatare tehnico - științifică, note de constatare a Gărzii financiare - ce determină presupunerea rezonabilă, bănuiala legitimă că acesta ar fi săvârșit
faptele reținute în sarcina sa, în sensul de a adera și sprijini un grup organizat constituit din inculpații, dar și, și, iar prin intermediul - și O au înșelat societatea de leasing LEASING cu suma de 184.450 EURO.
Situația de fapt rezultată în urma derulării activității infracționale a inculpatului a fost amplu descrisă prin încheierea recurată, iar în ceea ce-l privește pe inculpatul, Curtea reține că probele strânse în cursul urmăririi penale, precum și cele administrate pe parcursul cercetării judecătorești evidențiază posibila participare a acestuia la activitatea ilicită, prin încheierea unui contract de leasing financiar, prin intermediul O, la 21.04.2008 cu LEASING, având ca obiect un excavator 320 cu seria N-, în valoare de 184.450 EURO, achiziționat de la -, în baza unei facturi, având valoarea de 664.020 lei.
În același sens, inculpații, au înșelat mai multe societăți de leasing prin vânzarea succesivă a acelorași utilaje către aceste societăți, activitățile ilicite desfășurate în înțelegere cu reprezentanții societăților beneficiare ale contractelor de leasing, cauzând un prejudiciu estimat la - EURO.
Prin urmare, inculpatul, ar fi încasat contravaloarea finanțării utilajului către societatea de leasing, asemenea aspect fiind confirmat prin declarațiile inculpaților și, iar formalitățile în acest sens au fost efectuate de. A mai rezultat din probatoriul cauzei că inculpatul ar fi încercat s-o determine pe martora să declare lucruri neconforme cu realitatea privind încheierea contractului de leasing, iar din acest motiv unul din temeiurile arestării preventive a inculpatului l-a constituit art. 148 alin. 1 lit. b Cod procedură penală, alături de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală.
Curtea constată îndeplinite în cauză, în continuare, disp. art. 143 - art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală și consideră că menținerea arestării preventive referitor la inculpatul corespunde exigențelor art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană, în sensul că probele și indicii temeinice conduc la reținerea unei suspiciuni rezonabile în sensul existenței unor date, informații ce să convingă un observator obiectiv și imparțial că inculpatul ar fi săvârșit faptele reținute în sarcina sa (CEDO - CAUZA Fox, și Hartley contra Marii Britanii, Hotărârea din 30 august 1990).
Pe de altă parte, Curtea observă că modalitatea în care ar fi fost comise infracțiunile, gravitatea acestor ce rezultă din ingineriile financiare derulate, de o ingeniozitate rar întâlnită conduc la concluzia unui pericol real pentru ordinea publică în contextul punerii în libertate a inculpatului.
Deși în sarcina inculpatului a fost reținută o parte din întreaga activitate infracțională desfășurată de grupul constituit în vederea comiterii de infracțiuni de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, Curtea nu poate omite din analiza asupra pericolului social, aspectul că acesta ar fi aderat și sprijinit grupul infracțional.
Curtea nu poate îmbrățișa concluzia la care a ajuns prima instanță, în sensul că la acest moment procesual nu ar mai fi îndeplinită cerința din art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în contextul în care pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social al infracțiunii, iar circumstanțele personale ale inculpatului - vârsta, studii superioare de lungă durată, lipsa antecedentelor penale, proveniența dintr-o familie organizată, loc de muncă stabil - ar putea orienta organul jurisdicțional spre înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
De asemenea, Curtea respinge opinia primei instanțe, referitor la asigurarea bunei desfășurări a procesului penal prin luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara privind pe inculpatul.
În sensul menținerii măsurii arestării preventive, dar și cu privire la caracterul rezonabil al duratei acestei măsuri privative de libertate, Curtea face următoarele precizări:
Curtea Europeană recunoaște că, prin gravitatea lor particulară și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să provoace o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie, cel puțin un anume timp.
Infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată se înscriu în categoria unor asemenea fapte, iar activitatea infracțională a acestuia nu poate fi evaluată decât în contextul acțiunilor ilicite, extrem de periculoase și cu consecințe deosebit de grave în plan economic, pe care întreaga grupare infracțională ar fi desfășurat-
Împotriva unor asemenea fapte, reacția se impune a fi promptă, întrucât o lipsă de reacție, ori o reacție întârziată a forței coercitive a statului ar putea fi interpretată ca o încurajare și a altor persoane tentate să înfrângă puterea legii.
Detenția este - în opina Curții - în continuare legitimă, din perspectiva art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, și, deși temeiul reglementat în lit. baa celuiași articol numai subzistă, el poate constitui un element al caracterizării conduitei procesuale a inculpatului, cu efecte negative asupra unei bune desfășurări ulterioare a procedurilor judiciare, în ipoteza în care acesta ar fi pus în libertate, chiar cu impunerea unor obligații specifice măsuri restrictive de drepturi, precum cea a obligării de a nu părăsi țara.
de tulburare a ordinii publice este apreciatin concreto, pornind de la circumstanțele în care ar fi fost săvârșite faptele, dar și de la circumstanțele de ordin personal ale inculpatului. În contextul în care acesta prezintă studii superioare și beneficiază așadar de un anumit nivel de instruire, Curtea consideră cu atât mai evident pericolul concret pentru ordinea publică, în condițiile în care prezervarea ordinii publice - apreciată ca pertinentă și suficientă - se bazează pe faptele ce ar fi fost comise de inculpat într-un domeniu ce necesită adevărate inginerii financiare.
De asemenea, pornind de la dimensiunile activității infracționale derulate de pretinsul grup infracțional, la care a fost parte inculpatul, în planul modului de organizare și mai ales al consecințelor și implicaților generate, Curtea identifică pericolul de repetare a faptelor, circumstanțele cauzei, personalitatea inculpatului făcând plauzibil pericolul și adevărata măsură privativă de libertate (CEDO - CAUZA Cloth contra Belgiei, 12.11.1991).
În virtutea celor expuse, Curtea concluzionează asupra neluării în considerare a posibilității dispunerii unor măsuri alternative în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal.
Referitor la durata rezonabilă a măsurii arestării preventive, din perspectiva art. 5 paragraful 3 CEDO, se apreciază că perioada de timp de când inculpatul a fost privat de libertate se menține într-un termen rezonabil, în cauză persistând interesul general menținere a prevenției, iar echilibrul dintre protejarea ordinii publice și respectarea dreptului la libertate individuală nefiind frânt.
În fine, un ultim aspect extrem de important pe care Curtea înțelege să-l invoce, în urma propriului examen este acela referitor la existența unui risc general ce derivă din natura organizată a activității infracționale a inculpatului.
Într-un asemenea caz ce privește crima organizată și care implică numeroși acuzați, iar procesul strângerii probelor, a administrării lor constituie o sarcină dificilă, riscul ca un inculpat odată eliberat, să încerce să obstrucționeze procedurile judiciare este, adesea, semnificativă.
Toți acești factori, pot justifica o perioadă de detenție relativ mai lungă.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală, prin decizia nr.1730 din 12.05.2009 - a statuat - într-o cauză în care analiza temeiului rezonabil s-a făcut prin prisma art. 6 paragraful 1 din Convenție, întrucât în cauză se dispusese condamnarea într-un prim ciclu procesual - că în situația în care se constată în cursul judecății în apel sau în recurs, încălcarea termenului rezonabil al arestării preventive, se poate dispune conform art. 139 alin 1 Cod procedură penală înlocuirea acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi localitatea, conferindu-se încălcării termenului rezonabil al arestării preventive semnificația schimbării temeiului ce a determinat luarea măsurii, prevăzută în art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, și anume condiția referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică.
În consecință, raportându-se la speța de față și având în vedere o evaluare fundamentată pe disp. art. 5 paragraful 3 din Convenție, numai înlăturarea temeiului din art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală îndreptățea prima instanță să procedeze la înlocuirea arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi țara.
Cutea a expus in extenso, în precedent, rațiunile pentru care reglementarea instituită prin art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală este actuală.
În virtutea considerentelor înfățișate, în conformitate cu art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală se va admite recursul promovat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și se va casa în parte încheierea de ședință atacată, iar în temeiul art. 3002- art. 160 alin.3 Cod procedură penală se va menține starea de arest a inculpatului
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul disp. art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, împotriva încheierii de ședință din data de 26 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București secția a II-a penală în dosarul nr-.
Casează în parte, încheierea de ședință atacată și rejudecând în fond:
În temeiul art. 3002rap. la art. 160 alin.3 Cod procedură penală menține arestarea preventivă inculpatului.
Menține celelalte dispoziții ale încheieri.
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. - 02.02.2010
Dact./05.02.2010.
Ex.2
Red. G / Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Cristina Carmen CraiuJudecători:Cristina Carmen Craiu, Magdalena Iordache, Ioana
