Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 186/2008. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ Nr. 186/2008

Ședințapublicăde la 07 Aprilie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mircea Bădilă

JUDECĂTOR 2: Maria Covaciu

JUDECĂTOR 3: Leontin Coraș

Grefier - -

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat de

Procuror

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul Alba la data de 31 martie 2008 în dosar penal nr-

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații recurenți și, aflați în stare de arest și asistați de avocat, apărător ales.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public susține recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și solicită admiterea acestuia, casarea încheierii recurate, rejudecând menținerea măsurii arestării preventive și respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpați. În motivarea recursului învederează că la stabilirea termenului rezonabil a arestării preventive trebuie avut în vedere complexitatea cauzei, comportamentul inculpaților și cel al autorităților competente, iar, ținând seama de specificul cauzei și aceste trei criterii, menținerea măsurii arestării preventive față de inculpați este imperios necesară, termenul rezonabil al duratei arestării preventive nefiind depășit. Mai arată că menținerea măsurii arestării preventive este justificată și prin prisma temerii că inculpații ar fugi, cu scopul de a se sustrage de la judecată sau de la o eventuală executare a pedepselor pronunțate, acest temei rezultând din faptul că inculpații au încercat să se sustragă de la răspunderea penală imediat după ce au comis faptele.

Apărătorul ales al inculpaților intimați și, solicită, în baza art. 385/13 pct. 1, lit. b Cod pr. pen. respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică, învederând că termenul rezonabil a fost depășit, inculpații fiind arestați de aproximativ 10 ani, până în prezent nepronunțându-se o hotărâre de condamnare a acestora.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.

CURTEA DE APEL

Asupra recursul penal de față

În deliberare, constată că prin încheierea penală din 31 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr. 1693/2002 (nr. nou -) a fost admisă cererea formulată de inculpații și, ambii deținuți în Penitenciarul Aiud și în consecință:

În baza art. 139 al. 1 Cod penal s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților și cu obligarea de a nu părăsi localitatea în care locuiește fiecare din ei, fără încuviințarea instanței de judecată.

În baza art. 145 al. 1/1 Cod pr. pen. inculpații au fost obligați ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte următoarele privațiuni:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;

b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;

c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;

d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;

În baza art. 154 al. 2/2 Cod pr. pen. s-a atras atenția fiecărui inculpat că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau a obligațiilor stabilite, se va lua măsura arestării preventive.

În baza art. 145 alin. 2/1 Cod pr. pen. s-a dispus comunicarea încheierii către inculpați, secția de poliție în a cărei rază teritorială locuiesc aceștia, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul și organelor de frontieră, în vederea asigurării respectării obligațiilor ce revin inculpaților.

S-a dispus punerea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 39/19.09.2001 al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, dacă nu este arestat în altă cauză.

S-a dispus punerea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 38/18.09.2001 al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, dacă nu este arestat în altă cauză.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Albaa reținut următoarele argumente:

Inculpatul si au fost trimiși in judecata prin rechizitoriul Parchetului de pe lingă înalta Curte Suprema de Justiție, întocmit la data de 20 decembrie 2000(dosar nr.95/P/2000) si 10 octombrie 2001 (dosar nr.628/P/2000), înregistrate pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr- sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tâlhărie în forma agravata, prev. de art. 211 alin. l teza I si al.2 lit. a,b,d Cod penal, lipsire de libertate in mod ilegal si tâlhărie, prev. de art. 189 alin. 1,2 Cod penal si art. 211 alin. l si 2 lit. a,b,c,d,e Cod penal in referire la art. 208 alin.4 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. b Cod penal), tentativa la omor calificat si deosebit de grav, prev. de art. 20 alin. l raportat la art. 174-175 lit. e si i cod penal, art. 176 lit. b, d, f Cod penal (inc. ) si complicitate la aceasta din urma infracțiune inc., tentativa la infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 211 alin. l si 2, lit. a,b,c,d,e Cod penal, tentativa la infracțiunea de omor calificat si deosebit de grav, prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174-175 lit. b,e,f si i - 176 lit. b si d Cod penal (inc. ) si complicitate la aceasta din urma infracțiune pentru inculpatul: (.95/P/2000) si tâlhărie prev. de art. 211 alin. l Cod penal si complicitate la omor calificat si deosebit de grav prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 174-175 lit. b,e,f - 176 lit. d din Codul penal, omor calificat si deosebit de grav prev. de art. 174-175 lit.a, 176 lit. c,d Cod penal, tentativa la infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 20 cod penal raportat la art. 211 alin. l Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, falsificare de valori străine prev. de art. 284 Cod penal cu referire la art. 282 Cod penal, tentativa la infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 20 Cod penal raportat la art.211 alin. l Cod penal, tâlhărie prev. de art. 211 alin. l Cod penal, tâlhărie prev. de art. 211 alin. l Cod penal, tentativa la infracțiunea de omor calificat si deosebit de grav prev. la infracțiunea de omor calificat si deosebit de grav prev. de art. 20 raportat la art. 174 Cod penal, 175 lit. d,e,f - 176 lit. d Cod penal, lipsire de libertate in mod ilegal prev. de art. 189 alin.2 Cod penal cu aplicarea art. 33 Cod penal: asociere in vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 Cod penal, cu aplicarea art. 33 Cod penal, nerespectarea regimului armelor si munițiilor prev. de art. 279 Cod penal cu referire la art. 10 si 14 din Lg. 17/1996 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal (inc. ) si tentativa la infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 20 raportat la art. 211 alin. l Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 Cod penal, complicitate la tâlhărie prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 211 alin. l Cod penal, asociere in vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 323 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal: nerespectarea regimului armelor si munițiilor prev. de art. 279 Cod penal cu referire la art. 10 si 14 din /1996 cu aplicarea art. 33 Cod penal( inc. ) -.628/P/2000.

În motivarea actului de sesizare (Dosar nr.95/P/2000) fiind atașat la dosar nr.628/P/2000) se retine ca cei doi inculpați s-au asociat in scopul săvârșirii infracțiunilor mai sus expuse( in calitate de autori, coautori, instigatori sau complici) infracțiuni îndreptate împotriva vieții si a patrimoniului unor persoane fizice si juridice, activitate infracționala derulata pe o perioada întinsă de timp, de aproximativ 10 ani,pe teritoriul statului Regatului Belgian cu participarea si a altor cetățeni belgieni.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub dosar nr.l- (nr. vechi 1693/15.02.2002 așa cum s-a specificat și mai sus) de la această dată începând să se deruleze activitatea de cercetare judecătorească.

În cauză inculpații au fost trimiși in judecata in stare de arest preventiv, respectiv inculpatul a fost arestat preventiv la data de 20 aprilie 2000 in baza mandatului nr.40/11 aprilie 2000 emis in baza ordonanței nr.95/P/11 aprilie 2000( măsura dispusă in dosar nr.95/P/2000 al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiție).

Totodată, aceeași măsură s-a dispus si in dosar nr.628/P/2000 conform mandatului de arestare nr. 38/18.09.2001 la momentul actual, acesta aflându-se in stare de arest sub puterea acestui mandat.

Așa cum rezultă din dosar 95/P/2000 inculpatul a fost condamnat prin hotărârea nr. 95/363/95 a Tribunalului d e prima instanță din Gent Belgia la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunii de furt, iar starea de arest preventiv a durat de la data de 8 februarie 1997 până la data de 9 septembrie 1998 (fila 26 din dosar 95/P/2000).

În ceea ce-l privește pe inculpatul, arestarea preventiva a fost dispusa in baza mandatului nr. 64/22 februarie 2000 (dosar 95/P/2000).

Măsura arestării preventive a fost dispusa si in dosar 628/P/2000 conform mandatului de arestare nr.39/19.09.2001, inculpatul fiind in prezent încarcerat in Penitenciarul Aiud sub puterea acestui mandat. Așa cum rezulta din actele de la fila 278 din dosar nr. 628/P/2000 inculpatul a fost arestat preventiv începând cu data de 20 martie 1998 si in dosar nr. 143/P/1998 al Parchetului de pe lingă Curtea de apel Brașov.

Având in vedere ca încă din anul 2002, dosarul privindu-i pe cei doi inculpați se afla in faza cercetării judecătorești in prima instanța, care nu a putut fi finalizată intr-un termen rezonabil, ca urmare a faptului ca infracțiunile de care sunt învinuiți inculpații au fost comise in Belgia si prin urmare audierea tuturor pârtilor si martorilor, cetățeni belgieni urmează sa se face prin comisie rogatorie de către Tribunalul din - Belgia (toate diligențele depuse in acest sens de instanța si anume de înfăptuire a comisiei rogatorii intr-un termen rezonabil fiind fără efect) ca inculpații se afla in stare de arest preventiv conform celor expuse de 9 ani de zile (in cazul inc., acesta având executata si perioada 8 februarie 1997 - 9 septembrie 1998 în baza hotărârii 95/363/95 a Tribunalului d e prima instanța din Gent si cu privire la care instanța va trebui sa dea eficienta dispozițiilor /2004 iar inc. fiind arestat din 20 martie 1998 si in dosar nr. l43/P/1998, Tribunalul a constatat că în raport de dispozițiile art. 139 alin. l Cod pr. pen. și de dispozițiile art.6 din CEDO se impune înlocuirea măsurii arestării preventive a celor doi inculpați cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Practic, prin perioada de timp scursă de la data arestării preventive a celor 2 inculpați, prin perioada de timp scursa de la momentul sesizării instanței cu prezenta cauză, prin comportamentul manifestat de cei doi inculpați in tot acest timp (comportament decent atât la locul de deținere cât si in fata instanței) prin lipsa lor de culpabilitate în derularea greoaie a probațiunii, temeiurile care au stat la baza luării măsurii s-au schimbat, în sensul că lăsarea lor în libertate nu ar mai prezenta un pericol concret pentru ordinea publică (la momentul de față neexistând nici o proba care să confirme ca lăsarea lor în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică). În privința cererii formulate de inculpați cu privire la revocarea măsurii in condițiile art.139 alin.2 Cod pr. penala, Tribunalul a constatat că aceasta este neîntemeiata, deoarece, în cauza, așa cum s-a specificat nai sus, sunt incidente dispozițiile art. 139 alin. l Cod pr. penală.

Împotriva încheierii a declarat recurs în termenul legal prevăzut de art. 141 Cod pr. pen. Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:

1. instanța fondului a apreciat eronat legitimitatea menținerii stării de arest preventiv, ignorând că pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă inculpații nu a dispărut, raportat la gravitatea infracțiunilor de care sun acuzați, la multitudinea acestora și la intervalul de timp în care aceștia au acționat (10 ani).

2. menținerea măsurii arestării preventive este justificată prin prisma temerii că inculpații ar fugi, cu scopul de a se sustrage de la judecată, aspect probat cu comportamentul inculpaților ulterior săvârșirii infracțiunilor (folosirea de armament pentru a opri echipajele de poliție).

Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate, în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 385/6 alin. 3 Cod pr. pen. Curtea constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:

1. Actele și lucrările dosarului de fond relevă, fără dubiu, că durata prevenției celor doi inculpați a depășit termenul rezonabil, în raport cu disp. art. 5 paragraful 3 din Convenție.

2. Curtea face precizarea, fără a minimaliza complexitatea cauzei, elementele de eficiență și utilitate procedurală, gravitatea faptelor de care sunt acuzați, că detenția preventivă a celor doi inculpați a depășit cu mult o durată rezonabilă aspect ce nu le poate fi imputat.

3. Întrucât caracterul rezonabil al detenției celor 2 inculpați nu poate fi evaluat in abstracto, Curtea apreciază că, în mod corect Tribunalul a examinat legitimitatea menținerii în detenție în funcție de particularitățile cauzei.

Curtea arată, de asemenea, că Tribunalul, prin luarea în considerare a principiului prezumției de nevinovăție, a analizat toate circumstanțele de natură a impune sau dimpotrivă, a înlătura existența exigenței interesului public ce justifică derogarea de la regula fixată de art. 5 CEDO și a examinat, cu precădere, considerente ce justifică, raportat la timpul îndelungat scurs de la arestare (8 ani), lăsarea în libertate.

4. Curtea face precizarea că în speța de față, persistența motivelor plauzibile de a bănui inculpații de săvârșirea unor infracțiuni grave, deși este o condiție esențială regularității menținerii detenției, după 8 ani, ea nu mai este și suficientă, impunându-se să se stabilească, ceea ce s-a și făcut, dacă alte motive luate în considerare continuă a legitima privarea de libertate.

5. Curtea apreciază că, în speță, complexitatea cauzei, gravitatea faptelor de care sunt acuzați inculpații, nu mai sunt, în acest moment, suficiente pentru a justifica o privare de libertate după 8 ani, cu atât mai mult cu cât în cauză, pe lângă conduita adecvată manifestată de inculpați, lăsarea lor în libertate poate fi supusă unor garanții suficiente, care să asigure prezența lor la proces și evitarea sustragerii de la judecată.

6. Privarea de libertate este o măsură atât de gravă, încât nu se justifică decât atunci când măsurile mai puțin severe au fost analizate și considerate insuficiente pentru a proteja interesul personal sau public care impune detenția.

În speța de față, Curtea arată, după cum a expus mai sus, că lăsarea în libertate a inculpaților poate fi supusă unor garanții reale și eficiente, care să asigure prezența lor în fața instanței și evitarea sustragerii de la judecată. Lucrările dosarului confirmă că, în acest moment, privarea de libertate a celor 2 inculpați nu mai este indispensabilă pe baza circumstanțelor, în cauză fiind cu mult depășit termenul rezonabil impus de exigențele art. 5 parag. 3 din CEDO.

7. Reținând că Tribunalul a adoptat o soluție legală și temeinică, Curtea conform art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod pr. pen. va respinge ca nefondat recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba.

Se va face aplicarea art. 192 al. 3 Cod pr. pen.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva încheierii penale pronunțate de Tribunalul Alba la data de 31 martie 2008 în dosar penal nr-.

În baza art. 192 al. 3 Cod pr. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 7.04.2008.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red.

Dact. /2 ex./8.04.2008

Jud. fond.

Președinte:Mircea Bădilă
Judecători:Mircea Bădilă, Maria Covaciu, Leontin Coraș

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 186/2008. Curtea de Apel Alba Iulia