Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 1869/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- ( 2995/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1869
Ședința publică de la 28 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petre Popescu
JUDECĂTOR 2: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 3: Elena Ursulescu
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIICOT și inculpata împotriva încheierii de ședință din data de 18 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenta inculpata în stare de arest și asistată de avocat din oficiu -, intimatul inculpat în stare de arest și asistat de avocat din oficiu -.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta inculpatăsolicită a se lua act că își retrage recursul.
Apărătorul din oficiu al recurentei inculpatesolicită a se lua act de retragerea recursului formulat de inculpată.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, solicită a se lua act de retragerea recursului declarat de inculpata.
Arată că recursul parchetului se întemeiază pe dispozițiile art.3851alin.2 coroborat cu art.141 din C.P.P. apreciind că încheierea pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală la data de 18 decembrie 2009 este netemeinică. Deși tribunalul constată că în continuare se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, atât existența indiciilor temeinice cât și a pericolului concret, dispune punerea în libertate a inculpaților și înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea de a nu părăsi localitatea pe considerentul că în raport de durata arestării preventive termenul rezonabil este depășit și, în consecință și rezonanța socială a faptelor comise de cei doi inculpați este diminuată. În opinia sa, perioada arestării preventive a inculpaților nu depășește durata rezonabilă a arestării preventive prin raportare la dispozițiile legale, precum și la art.5 paragraful 3 din CEDO și la principiile și criteriile pe care CEDO le-a statuat într-o serie de cauze, și anume la acel principiu prin care curtea a statuat că limitele rezonabile ale unei detenții provizorii se face avându-se în vedere toate circumstanțele concrete ale unei cauze pentru a vedea dacă mai există indicii care să prezinte un pericol pentru ordinea publică.
Fără a se aduce atingere principiului de nevinovăție, totuși există indicii cu privire la un interes public raportat la activitatea desfășurată de inculpați, la atitudinea lor procesuală și, de asemenea, la circumstanțele personale ale acestora. Inculpatul este fără ocupație și pus în libertate va exista riscul ca acesta să-și continue activitatea infracțională raportat și la antecedentele penale ale acestuia. Chiar dacă a fost condamnat pentru alt gen de infracțiuni, începând din perioada minoratului a intrat în conflict cu legea penală, iar din anul 2005 își procură mijloacele de existență dintr-o altă infracțiune aducătoare de beneficii materiale. Cu privire la inculpata, deși în vârstă, în loc să dea un exemplu copiilor ca aceștia să nu intre în conflict cu legea penală, ea este aceea care a fost unul dintre liderii acestui grup infracțional.
Pentru aceste motive, consideră că se impunea în continuare privarea de libertate a inculpaților raportat la dispozițiile art.136 alin.1 și 8 din
C.P.P.Solicită admiterea recursului, desființarea în parte a încheierii de ședință atacată și, pe fond, rejudecând, în temeiul art.3002raportat la art.160 alin.3 din menținerea C.P.P. în continuare a stării de arest a inculpaților.
Apărătorul din oficiu al recurentei inculpatei și al intimatului inculpat,având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de parchet, și menținerea încheierii pronunțate de Tribunalul București Secția a II a Penală ca fiind legală și temeinică, urmând a se constata că ambii inculpați au executat o pedeapsă de 4 ani și o lună până la acest moment așa încât, în opinia sa, nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Chiar dacă inculpatul este recidivist, acesta a recunoscut fapta și este arestat preventiv de peste patru ani, iar măsura arestării preventive nu trebuie să se transforme într-o sancțiune antecondamnatorie. Apreciază, de asemenea, că nu se impune menținerea arestării preventive nici pentru inculpata, aceasta având o vârstă înaintată și este bolnavă. Inculpata regretă ce s-a întâmplat și consideră că cei patru ani de arest preventiv sunt suficienți pentru scopul pedepsei.
Intimatul inculpat, în ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate ținând cont de faptul că este arestat de patru ani, are un domiciliu stabil și are doi copii minori în întreținere. Se va prezenta la instanță de câte ori va fi chemat.
Recurenta inculpată, în ultimul cuvânt, solicită a se ține cont de faptul că are o vârstă înaintată și este bolnavă. Solicită judecarea în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 28.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală față de inculpații și s-au dispus următoarele:
În baza art.3002Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților.
În baza art.139 alin.1 Cod procedură penală s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luate față de inculpatul și a inculpatei, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea
În baza art.245 alin.11Cod procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpații vor fi obligați să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la Secția 18 Poliție, conform programului de supraveghere întocmit de aceasta sau ori de câte ori este chemată;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art.145 alin.12Cod procedură penală s-a impus inculpaților ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte următoarele obligații: să nu se apropie de coinculpați și martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
În baza art.145 alin.22Cod procedură penală s-a atras atenția inculpaților asupra faptului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea în libertate a inculpaților dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Bucureștia constatat că nu se mai impune menținerea și prelungirea stării de arest a celor doi inculpați întrucât a fost depășită perioada rezonabilă de arest, peste patru ani, fiind invocată în acest sens practică și jurisprudență CEDO.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și inculpata.
Inculpata învederează instanței și solicită să se ia act de retragerea recursului declarat de ea.
Parchetul în susținerea recursului său solicită menținerea stării de arest a celor doi inculpați, dat fiind că în cauză sunt cercetați mai mulți inculpați, aceasta este complexă și a necesitat multiple investigații.
Consideră că se impune în continuare privarea de libertate a inculpaților raportat la dispozițiile art.136 alin.1 și 8 Cod procedură penală.
Curtea luând spre analiză încheierea pronunțată de Tribunalul București sub aspectul motivelor de recurs invocate cât și din oficiu conform dispozițiilor art.3856pct.3 Cod procedură penală, constată că prima instanță în mod corect și motivat a înlocuit măsura arestării preventive a celor doi inculpați cu cea de a nu părăsi localitatea.
Și în opinia noastră ca argument major și legal aplicate este durata arestului preventiv care durează de peste 4 ani, fiind depășit și în jurisprudența CEDO termenul rezonabil de detenție.
Așa fiind, apreciem recursul Parchetului ca nefondat și se respinge ca atare conform dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Se ia act de retragerea recursului declarat de inculpata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Structura Centrală împotriva încheierii de ședință din 18.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-.
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpata.
Obligă recurenta la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocatului din oficiu, de câte 100 lei pentru fiecare dintre inculpați, se suportă din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Proces-verbal
pentru jud. - aflată în,
semnează, PREȘEDINTE SECȚIE,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./1.02.2010
Președinte:Petre PopescuJudecători:Petre Popescu, Andreea Cioată, Elena Ursulescu
