Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Încheierea 193/2009. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

Dosar nr-

1333/2009

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ

Încheierea nr.193

Ședința publică din data de 5 iunie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Ioana Alina Ilie

JUDECĂTOR 2: Daniela Panioglu

JUDECĂTOR 3: Ana

GREFIER -

.

MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR.

Pe rol judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 27.2009 a Tribunalului București - Secția I-a penală, din Dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales -, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.45.421/5.VI.2009.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că a fost atașat Dosarul de urmărire penală nr.2742/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul București.

Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentantul Ministerului Public arată că nu s-au schimbat temeiurile inițiale ale arestului preventiv, astfel că în continuare sunt îndeplinite cerințele prevăzute atât de art.143, alin.1, Cod procedură penală, raportat la art.68/1, Cod procedură penală, în sensul că există presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele penale reținute în sarcina sa, cu toate că există contradicții între declarațiile părții vătămate și cele ale martorului -, cât și de art.148, alin.1, lit.f, Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de legea penală este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă din gradul de pericol social ridicat al infracțiunii de tentativă la omor calificat, cu atât mai mult cu cât instanța de fond nu face referire la elemente noi, apărute ulterior prelungirii arestului preventiv, astfel că solicită, în temeiul art.38515, pct.2, litera d, Cod procedură penală, admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpatul.

Intimatul-petent-inculpat, prin apărătorul ales, arată că nu există indicii temeinice că s-ar fi aflat la locul infracțiunii, întrucât i-a împrumutat autoturismul inculpatului -, care este urmărit penal în stare de libertate, ori chiar declarațiile părții vătămate, arestată preventiv în urmă cu 4 ani, pentru comiterea infracțiunii de șantaj, sunt total echivoce, cu atât mai mult cu cât, potrivit celui de-al doilea raport de expertiză medico-legală, leziunile, care nu au fost create cu obiecte tăietoare, nu au pus în pericol viața părții vătămate, în condițiile în care aceasta declarase că a fost lovită cu o sabie și a depus plângere penală abia în luna octombrie a anului 2008, în timp ce măsura arestării preventive a fost luată după o perioadă de 6 luni de la data faptei penale. Susține că nu l-a căutat pe martorul -, pentru a-l influența în declarații. Arată că lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, atâta timp cât este angajat de 5 ani, ca director comercial, la o societate comercială de taximetrie, și nu are antecedente penale.

Intimatul-petent-inculpat, personal, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său ales.

CURTEA

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin Încheierea de ședință din data de 27.2009, din Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a I-a penală, în temeiul art.139, alin.1, Cod procedură penală, raportat la art.145, Cod procedură penală, a admis cererea de înlocuire a măsurii preventive, formulată de inculpatul, astfel că a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi mun. B, pe o durată de 30 zile, care curge de la data punerii în libertate a inculpatului, timp în care, în temeiul art.145, alin.1/1 și alin.1/2, Cod procedură penală, acesta trebuie să respecte obligațiile de a se prezenta la instanța de judecată atunci când este chemat, de a se prezenta la secția de poliție de domiciliu, conform programului de supraveghere, întocmit de organele de poliție, sau atunci când este chemat, de a nu-și schimba locuința, fără încuviințarea instanței de judecată, de a nu deține, folosi sau purta vreo categorie de arme, de a nu se apropia și comunica, direct sau indirect, cu partea vătămată, cu membrii familiei acesteia, cu coinculpații și cu martorii, după care a atras atenția inculpatului asupra disp. art.145, alin.2/2, Cod procedură penală, apoi a dispus punerea în libertate a acestuia, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză, constatând că suma de 100 lei, cheltuieli judiciare, va fi suportată de stat.

În motivarea în esență, instanța de fond a arătat că, la luarea măsurii de arest preventiv, existau indicii temeinice, precum declarațiile părții vătămate și ale martorilor, care l-au recunoscut pe inculpat de pe planșele fotografice, interceptările convorbirilor telefonice, cu precizarea că, deși fapta penală ar fi fost comisă pe data de 19.VII.2008, partea vătămată a depus plângere penală abia pe data de 1.2008, iar măsura arestării preventive a fost dispusă pe data de 29.2009, prin urmare după o perioadă de 6 luni, însă, în acest moment procesual, nu mai există decât simple date, atâta timp cât declarațiile părții vătămate, potrivit cărora inculpatul - a lovit-o cu sabia în zona capului, sunt contrazise de certificatul medico-legal nr.A2/5806/21.VII.2008, eliberat de Institutul Național de Medicină Legală " Minovici", B, în care se arată că partea vătămată nu prezintă plăgi cauzate de un obiect tăietor, iar martorul -, în declarațiile sale din datele de 21.2008 și de 4.III.2009, nu a făcut referire la inculpat, cu privire la care, în declarația sa din data de 24.II.2009, a precizat că nu l-a căutat niciodată, pentru a-i oferi vreo sumă de bani, pentru a-și schimba declarațiile. De asemenea, a arătat că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, deoarece nu este recidivist. În același timp, a apreciat că inculpatul liber nu va influența procesul penal, prin obligațiile pe care trebuie să le respecte.

În termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia declarat recurs, pentru netemeinicie.

În motivarea orală a recursului, s-a arătat că nu s-au schimbat temeiurile inițiale ale arestului preventiv, astfel că în continuare sunt îndeplinite cerințele prevăzute atât de art.143, alin.1, Cod procedură penală, raportat la art.68/1, Cod procedură penală, în sensul că există presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele penale reținute în sarcina sa, cu toate că există contradicții între declarațiile părții vătămate și cele ale martorului -, cât și de art.148, alin.1, lit.f, Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de legea penală este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă din gradul de pericol social ridicat al infracțiunii de tentativă la omor calificat, cu atât mai mult cu cât instanța de fond nu face referire la elemente noi, apărute ulterior prelungirii arestului preventiv.

A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpat.

Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și încheierea de ședință recurată, atât din punct de vedere al motivelor de nelegalitate și de netemeinicie invocate, cât și din oficiu, potrivit art.385/6, alin.3, Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul formulat de Ministerul Public este fondat.

Curtea reține că, prin Încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 29.2009, din Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a I-a penală a dispus, în temeiul art.143, alin.1, Cod procedură penală, raportat la art.148, literele a și f, Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului, zis "", față de care a fost emis nr.29/UP/29.2009, pentru comiterea infracțiunilor de tentativă la omor calificat, prev. de art.20, Cod penal, raportat la art.174-art.175, literele a și i, Cod penal, și de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art.321, alin.1, Cod penal, ambele cu aplicarea art.33, litera a, Cod penal, reținându-se în sarcina sa că pe data de 19.VII.2008, împreună cu inculpații -, -, și -, după o înțelegere prealabilă, au urmărit autoturismul condus de partea vătămată G până pe -, Sectorul VI, B, unde l-au blocat, apoi, înarmați cu bâte și săbii, i-au aplicat părții vătămate numeroase lovituri, îndeosebi în zona capului, iar, prin Încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 22.2009, din Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a I-a penală a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și, în consecință, a dispus prelungirea duratei stării de arest preventiv a inculpatului pe o perioadă de 30 zile, respectiv 12.VI.2009-11.VII.2009, inclusiv.

Curtea constată că motivarea instanței de fond, greșită și forțată, constituie rezultatul unei grave confuzii asupra instituțiilor procedurale în materia măsurilor de prevenție.

Judecătorul fondului surprinde prin argumentul potrivit căruia, deși la un moment dat au existat, în prezent nu mai sunt indicii temeinice, ori, conform art.145, alin.1, teza a II-a, Cod procedură penală, măsura obligării de a nu părăsi localitatea poate fi dispusă numai dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143, alin.1, Cod procedură penală, privind existența unor probe sau indicii temeinice. Lipsa cel puțin a indiciilor temeinice, așa cum a încercat să convingă judecătorul fondului, impune revocarea imediată a măsurii arestării preventive, și nu înlocuirea acesteia cu o altă măsură de prevenție.

Așadar, atâta timp cât a înlocuit măsura preventivă, judecătorul fondului a stabilit, în mod implicit, contrar motivării sale, că există cel puțin indicii temeinice. Toate celelalte speculații privind tardivitatea depunerii plângerii penale și luării măsurii de arest preventiv, caracterul contradictoriu al declarațiilor părții vătămate și natura irelevantă a declarațiilor martorului -, precum și certificatul medico-legal nr.A2/5806/21.VII.2008, eliberat de Institutul Național de Medicină Legală " Minovici", B, care, oricum, exista înainte de luarea măsurii arestării preventive, sunt lipsite de relevanța necesară și nu constituie argumente serioase în demonstrarea modificării temeiurilor inițiale. Dimpotrivă, ceea ce se putea modifica în timp era dispariția sau chiar diminuarea periculozității inculpatului, prin depunerea unor dovezi noi cu privire la persoana acestuia. Ori, lipsa stării de recidivă, după cum susține instanța de fond, și nu lipsa de antecedente penale, după cum ar fi fost firesc, a fost avută în vedere la luarea măsurii de arest preventiv, astfel că nu constituie un element de noutate.

În același timp, judecătorul de fond nu a făcut nici un fel de referire la art.148, alin.1, litera a, Cod procedură penală, referitor la sustragerea inculpatului de la urmărire penală, a cărui modificare trebuia, oricum, dovedită prin probe.

Pentru aceste motive, Curtea apreciază că cererea de înlocuire a măsurii de prevenție formulată de petentul-inculpat este neîntemeiată.

În consecință, Curtea, în temeiul art.385/15, punctul 2, litera d, Cod procedură penală, va admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva Încheierii de ședință din data de 27.2009 a Tribunalului București - Secția a I-a penală, din Dosarul nr-, pe care o va casa, în totalitate, și, rejudecând pe fond, în temeiul art.139, alin.1, Cod procedură penală, va respinge, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de petentul-inculpat, iar, în temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, va constata că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În temeiul 385/15, punctul 2, litera d, Cod procedură penală, admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva Încheierii de ședință din data de 27.2009 a Tribunalului București - Secția a I-a penală, din Dosarul nr.-/2009.

Casează, în întregime, încheierea de ședință recurată și, rejudecând în fond:

În temeiul art.139, alin.1, Cod procedură penală, respinge, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de petentul-inculpat.

În temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 5.VI.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- -

GREFIER,

-

Red.și dact.: jud.

- Secția a I-a penală: -.

2 ex.

Președinte:Ioana Alina Ilie
Judecători:Ioana Alina Ilie, Daniela Panioglu, Ana

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Încheierea 193/2009. Curtea de Apel Bucuresti