Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 196/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 196/R DOSAR NR-
Ședința publică de la 09 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Barbu
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Hădărean
JUDECĂTOR 3: Simona Franguloiu
GREFIER - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- - procuror în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva încheierii de ședință din data de 06 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul inculpat în stare de arest (deținut în Penitenciarul Codlea ), asistat de apărătorii aleși, avocat și avocat.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare, și potrivit dispozițiilor art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că soluția dispusă prin încheierea de ședință din data de 06 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, este nelegală întrucât prin această încheiere s-a înlocuit măsura arestării preventive cu aceea de a nu părăsi localitatea. Consideră că această măsură este nelegală, având în vedere că pe de o parte subzistă temeiurile care au stat inițial la baza luării măsurii arestării preventive iar pe de altă parte apreciază că această măsură vine în sprijinul inculpatului raportat la ideile sale de suicid. Cu privire la temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, arată că sunt îndeplinite cumulativ ambele condiții atât cea obiectivă cât și cea subiectivă. Referitor la condiția subiectivă apreciază că pericolul pentru ordinea publică există și în acest moment, având în vedere pe de o parte natura infracțiunii comise iar pe de altă parte modalitatea în care inculpatul a săvârșit această faptă.
Avocat ales având cuvântul pentru inculpatul solicită respingerea recursului declarat de Ministerul Public, apreciind ca temeinică și legală soluția adoptată de Tribunalul Brașov de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura neprivativă de libertate prevăzută de art.145 Cod de procedură penală, deoarece în opinia instanței de fond la acest moment măsura de arest preventiv a inculpatului nu se justifică. Învederează că în încheierea de ședință din data de 06 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, se menționează că pe lângă obligațiile prevăzute de art. 145 Cod procedură penală, inculpatul urmează să fie internat în Spitalul de psihiatrie nr.2 B de pe strada - -, unde de altfel acesta a mai fost internat, tocmai ca o garanție suplimentară că măsura de siguranță a internării provizorie care a fost luată față de acesta, va fi dusă la îndeplinire. Subliniază că desele drumuri de la până la B la Spitalul Penitenciar Jilava nu numai că au afectat grav și îl afectează grav pe inculpat, dar datorită faptului că nu existau mijloace de transport, de multe ori acesta era internat doar în infirmeria Penitenciarului Codlea unde nu putea să urmeze întregul tratament care îi fusese prescris. Apreciază că acesta a fost unul din argumentele principale pentru care s-a dispus înlocuirea acestei măsuri, la fel și faptul că a trecut peste un an de data luării acestei măsuri preventive. Subliniază că relevante în luarea acestei hotărâri au fost și ultimele declarații ale martorilor, respectiv cea a unchiului inculpatului care a arătat practic întreaga încrengătură dintre toate persoanele care erau apropiate familiei. Față de această situație, consideră că declarațiile nefavorabile inculpatului date de anumiți martori se justifică prin relația de dușmănie. De asemenea, apreciază că un rol deosebit îl are declarația martorei care a avut cuvinte bune la adresa inculpatului. Totodată, subliniază că prin coroborarea întregului material probator administrat până acum, condiția subiectivă a art.148 lit. f Cod procedură penală nu mai subzistă pentru că inculpatul urmează să fie internat în spital. Față de aceste considerente, solicită respingerea recursului declarat de Parchet.
Avocat ales având cuvântul pentru inculpatul precizează că acesta prezintă într-adevăr probleme de ordin psihic. Învederează că după tentativa de suicid a inculpatului, acesta a fost expertizat de către serviciul medico-legal B, care a opinat în sensul că el ar trebui internat pe parcursul desfășurării procesului. Apreciază că într-adevăr instanța a dispus în acest sens, dar în concret în regimul de detenție nu s-a putut trece la o executare propriu-zisă, intervenind tergiversări și foarte important inculpatul nu a putut să fie audiat, acesta susținând că de fiecare dată când era transferat i se schimba medicația. Consideră că acestea reprezintă consecințe grave asupra persoanei inculpatului și aceste mecanisme afectează chiar interesele generale și buna desfășurare a procesului penal. Apreciază că foarte corect instanța a dispus această măsură, raportat pe de o parte la punctul de vedere al autorității medicale legale unde se precizează că inculpatul poate fi internat în condiții foarte bune la B, iar pe de altă parte la durata măsurii arestării preventive, precizând că foarte corect în încheiere sunt invocate considerente ce țin de practică europeană. Învederează că ancheta efectuată la urmărirea penală are văduvite aspecte duplicitare, subliniind faptul că în cauză s-a pornit de la ideea prestabilită că este învinuitul, toate actele ulterioare fiind efectuate în acest sens. Raportat la toate aceste acte, precizează că a rezultat un profil psihologic al inculpatului care nu se suprapune celui prezentat în rechizitoriu, respectiv faptul că inculpatul este un tânăr neviolent, că într-adevăr este bolnav dar care își iubea mama pe care o ajuta, neexistând nicio dovadă că ar fi lovit-o vreodată, singurele discuții fiind cele pentru determinarea acesteia să nu mai consume alcool. Apreciază că este relevantă în acest sens, declarația unchiului inculpatului de la ultimul termen de judecată. Precizează că se au în vedere elementele de circumstanțiere, care sunt constatate și de Serviciul de Reintegrare care apreciază că nu există o identitate între profilul celui care își omoară mama și inculpatul. Subliniază că organul de urmărire penală trebuia să stabilească până la acest moment modul în care faptele s-au derulat, având în vedere că în cauză este vorba despre o infracțiune de omor calificat. Nu contestă faptul că actele de urmărire penală efectuate până la momentul arestării nu sunt valoroase, dar apreciază că actele care au fost efectuate până în acest moment creează numeroase întrebări. Învederează că în această cauză nu s-a stabilit un cerc de suspecți și precizează că în această casă putea intra oricine și oricând, având în vedere și declarațiile de la dosar, fapt pentru care se putea întâmpla o cu totul altă derulare a faptelor. Subliniază faptul că organul de urmărire penală nu a ridicat urme papilare și nici nu a valorificat toate celelalte urme de încălțăminte. De asemenea, anticipează o prelungire a procesului și o suplinire pe chestiuni materiale de latură obiectivă a actelor strânse în cursul urmăririi penale, având în vedere pe de o parte că toate probele testimoniale care au fost propuse prin actul de sesizare al instanței au fost admise, iar pe de altă parte conduita autorității medico-legale de la B care a fost sesizată din oficiu de instanță cu o expertiză complexă care să răspundă unor întrebări fixate de instanță pentru justa soluționare a cauzei. Referitor la acest ultim aspect, precizează că această autoritate a răspuns întocmind o lucrare categoric neștiințifică, motiv pentru care instanța a dispus o nouă sesizare a acestei comisii cu adrese în atenția forurilor superioare în vederea îndeplinirii obligațiilor. Ca atare, apreciază că sub multiple aspecte, această cauză necesită continuare pentru a se conchide că într-adevăr a existat această faptă și asupra vinovăției inculpatului, precum și asupra corectei încadrări juridice a faptei în ipoteza în care aceasta există. Față de aceste considerente, solicită respingerea recursului Parchetului ca nefondat, apreciind ca legală și oportună hotărârea instanței de fond.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită punerea sa în libertate pentru a beneficia de un tratament medical corespunzător. Învederează că este veșnic plimbat de la Penitenciarul Codlea la Penitenciarul Jilava, și solicită internarea sa la Spitalul de Psihiatrie nr.2 B, cu precizarea că nu are de gând să se sustragă judecății. Față de aceste considerente, solicită respingerea recursului Parchetului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față:
Constată că prin încheierea de ședință din data de 6.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, a fost înlocuită în baza art. 139 Cod procedură penală măsura arestării preventive a inculpatului deținut actualmente în Penitenciarul Codlea în baza mandatului de arestare preventivă nr. 3/12.03.2007 emis de Tribunalul Brașov cu măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi Municipiul
S-a dispus menținerea față de inculpat a măsurii de siguranță a internării provizorii într-un institut medical de specialitate, măsură dispusă față de inculpat, prin încheierea din data de 3.07.3007 și a stabilit ca pentru continuarea executării acestei măsuri, inculpatul să fie internat la Secția de Psihiatrie II a Spitalului de Psihiatrie și Neurologie B, situat în B,-, Jud.
În baza art. 145 al 1/1 Cod procedură penală a obligat inculpatul ca pe durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea inculpatul:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat, pe parcursul instituirii față de inculpat a măsurii de siguranță, urmând să fie necesar sprijinul institutului medical pentru asigurarea prezenței acestuia la instanța de judecată
- să se prezinte la organul desemnat cu supravegherea sa, conform programului de supraveghere întocmit de către organul de poliție sau ori de câte ori este chemat, urmând ca pe perioada instituirii măsurii de siguranță programul de supraveghere să fie realizat de organul de poliție prin deplasarea periodică a acestuia la spitalul de psihiatrie,
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea Tribunalului Brașov, obligație fără obiect pe parcursul instituirii măsurii de siguranță,
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
S-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 145 al 3/2 Cod procedură penală privind înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive în caz de încălcare cu rea credință a măsurii aplicate.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă de către Tribunalul Brașov la data de 12.03.2007 cu respectarea tuturor dispozițiilor procesual penale incidente în cauză iar temeiul avut în vedere la acea dată a fost cel prevăzut de art. prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
S-a arătat în motivarea încheierii pronunțate, că în cursul procesului penal, pe baza concluziilor rapoartelor de expertiză psihiatrică s-a luat față de inculpat măsura de siguranță a internării provizorii într-un spital de psihiatrie, inculpatul fiind internat efectiv la Secția de Psihiatrie a Spitalului Penitenciar Jilava.
Aplicarea acestei măsuri condus la existența unor consecințe legate de necorelarea între administrațiile spitalului penitenciar și penitenciarul care deservește instanța unde se judecă această cauză, fiind necesară intervenția instanței pentru fiecare termen de judecată în vederea asigurării prezenței inculpatului la judecată, existând bineînțeles situații în care nu s-a putut proceda la transferarea acestuia; față de circumstanțele în care se derulează judecata în cauză, probele în ansamblu administrate până în prezent, funcție de care trebuie analizată și complexitatea cazului, timpul scurs de la luarea măsurii arestării preventive și dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil și de a fi eliberat pe durata procedurii, instanța de fond a constatat că la acest moment procesual se impune eliberarea inculpatului de sub puterea măsurii preventive; argumentele de mai sus nu au forța necesară revocării măsurii arestării preventive însă pot sta la baza înlocuirii acestei măsuri cu una neprivativă de libertate, avându-se totuși în vedere faptul că inculpatul se află sub puterea măsurii de siguranță a internării medicale; în acest sens măsura de siguranță urmează să fie menținută, neexistând vre-o rațiune a încetării acesteia, însă, văzând gradul de pericol social al infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul, starea acestuia de sănătate, vârsta sa, momentul la care se află cercetarea judecătorească se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea. Modalitatea de punere în aplicare a conținutului acestei măsuri va fi relativ atipică întrucât inculpatul nu va putea fi supus obligațiilor prevăzută de art. 145 alin 1/1 Cod procedură penală în maniera prevăzută, urmând ca față de regimul special impus de internarea provizorie, în cazul obligației impusă de art. 145 alin 1/1 lit. b Cod procedură penală, organul desemnat cu supravegherea sa să se deplaseze la spitalul de psihiatrie pentru realiza programul de supraveghere, în cazul obligației prevăzută de lit. a, prezența inculpatului la instanță să fie asigurată cu concursul institutului medical de specialitate, iar obligația prevăzută de lit. c va rămâne fără obiect pe durata instituirii măsurii de siguranță
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov criticând-o pentru netemeinicie și solicitând casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună menținerea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în continuare în stare de libertate.
În motivarea recursului formulat, s-a arătat că temeiul arestării preventive, prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală subzistă în prezent întrucât infracțiunea pentru care este judecat este pedepsită de legiuitor cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar la dosar există date certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică; natura infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, modalitatea în care acesta a acționat, conduita acestuia ulterioară comiterii faptei - in special tentativele de suicid avute - dovedesc o periculozitate sporită a inculpatului și conduc la ideea că subzistă la acest moment procesual a doua condiție impusă de art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv existența în continuare a pericolului pentru ordinea publică.
Analizând încheierea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține că recursul formulat de către Parchet este fondat pentru următoarele considerente:
Prin încheierea ședinței camerei de consiliu nr. 4/12.03.2007 a Tribunalului Brașovs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzut de art. 174 alin 1, 175 alin 1 lit. c Cod penal constând în esență în aceea că în data de 10.03.2007, în jurul orei 21 în timp ce se afla la domiciliul său din B,-, pe fondul consumului excesiv de alcool, al tratamentului medicamentos pentru afecțiuni psihice precum și al unor conflicte anterioare, i-a aplicat mamei sale mai multe lovituri în zona cervicală, un din fontă de la aragazul de bucătărie, provocându-i decesul.
Temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a fost cel prevăzute de dispozițiile art. 148 lit. f și d Cod procedură penală.
Analizând subzistența temeiurilor arestării preventive la acest moment procesual, prima instanță a greșit atunci când a apreciat că acestea s-au schimbat - situație care ar impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu - prin prisma gradului de pericol social al infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul, a stării sale de sănătate, a vârstei sale și a momentului la care se află cercetarea judecătorească, corelativ cu depășirea unei durate rezonabile a arestării preventive a inculpatului.
Astfel conform art. 139 Cod procedură penală, măsura arestării preventive se poate înlocui cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate, în situația în care sau schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive.
Materialul probator administrat până în acest moment confirmă bănuiala săvârșirii de către inculpat a infracțiunii reținute în sarcina sa, astfel încât, sub aspectul stării de fapt, al gradului de pericol social al infracțiunii, al modalității comiterii faptei, situația avută în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-a modificat.
În speță sunt de asemenea întrunite în continuare în mod cumulativ și dispozițiile literei faa rt. 148 Cod procedură penală, în sensul că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar la dosar există date certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Această stare de pericol rezultă pe de o parte, din circumstanțele reale în care a fost comisă infracțiunea, natura și gravitatea acesteia, precum și din circumstanțele personale ale inculpatului, care pe fondul afecțiunilor psihice de care suferă și a consumului de alcool prezintă un real pericol pentru societate.
Pe altă parte, la stabilirea necesității menținerii arestării preventive trebuie analizat în ce măsură în cauză există încă un interes real al societății în sensul privării de libertate a inculpatului, care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul, are o pondere mai mare decât regula judecării sale în stare de libertate. Ori în speță, văzând natura infracțiunii comise, urmările produse de fapta inculpatului, modalitatea în care acesta procedat, gradul de rudenie dintre el și victimă, violența extremă cu care a acționat, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, afecțiunile psihice de care acesta suferă, conduita adoptată chiar în cursul procesului penal - concretizată prin tentative de suicid - coroborată cu consumul de alcool pe care inculpatul îl practică în mediu neprivativ de libertate, instanța constată că în speță interesul societății în sensul privării de libertate este încă real și actual și are o pondere mai mare decât regula judecării inculpatului în stare de liberate.
Este adevărat că gradul de pericol social al faptei comise de inculpat nu se confundă cu gradul de pericol concret pe care un inculpat îl prezintă pentru ordinea publică în situația lăsării sale în libertate și că orice persoană arestată are, conform art. 5 paragraful 3 din CEDO dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau de a fi eliberat în cursul procedurii, însă nici nu poate fi ignorat atunci când se analizează pericolul pe care un inculpat îl prezintă pentru ordinea publică, fapta comisă, modalitatea de comitere, urmările produse și circumstanțele sale personale, iar la aprecierea duratei rezonabile a unei arestări trebuie avute în vedere și complexitatea cauzei, particularitățile acesteia, modul de derulare a anchetei, și nu doar strict intervalul de timp scurs de la momentul arestării preventive până în prezent; în speță este vorba despre o faptă de violență extremă, iar persoana bănuită că a comis-o este suferindă de afecțiuni psihice; prelungirea în timp a derulării anchetei și dificultățile întâmpinate în cercetarea judecătorească, despre care face vorbire prima instanță în încheierea atacată, reprezintă una dintre particularitățile cauzei; instituirea măsurii de siguranță a internării medicale a fost determinată tocmai de afecțiunile de care suferă inculpatul și de necesitatea protecției vieții, integrității corporale și sănătății acestuia; tocmai această protecție a condus la prelungirea duratei procesului penal și implicit a stării de arest preventiv ori în atari condiții simpla trecere a timpului nu este suficientă pentru a se concluziona că durata arestării preventive a atins un termen rezonabil iar pericolul pe care inițial l-a reprezentat pentru ordinea publică lăsarea inculpatului în libertate a dispărut; inculpatul continuă să sufere de afecțiuni care pe fondul consumului de alcool pot declanșa o reacție violentă, similară celei care a condus la decesul victimei; acesta beneficiază în spitalul penitenciar în care este internat de tratament medical adecvat; împrejurarea că cercetarea judecătorească se desfășoară cu dificultate datorită faptului că pentru fiecare termen de judecată este necesar transferul inculpatului din Spitalul Penitenciar Jilava în Penitenciarul Codlea nu este un motiv întemeiat și suficient pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
De altfel instanța de fond a arătat că această înlocuire a măsuri arestării preventive cu o măsură preventivă neprivativă de libertate este "atipică" întrucât inculpatul nu va fi pus în libertate efectiv ci va fi internat în continuare într-o instituție de specialitate (într-un regim privativ de libertatea) și nu are cum să execute nici una dintre obligațiile impuse, prevăzute de art. 145 alin 1/1 Cod procedură penală, ori în aceste condiții măsura înlocuirii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu apare ca nefondată - întrucât așa cum am arătat nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive - ineficientă și imposibil de pus în executare
Pe altă parte, printr-o astfel de măsură dreptul la libertate al inculpatului prevăzut de art. 5 din CEDO este oricum îngrădit întrucât prin prisma jurisprudenței CEDO internarea unei persoane într- instituție psihiatrică reprezintă o restrângere a dreptului la libertatea individuală și va trebui să respecte prescripțiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Văzând deci limitele acestui recurs care se mărginește la verificarea legalității și temeiniciei măsurii dispuse de prima instanță cu privire la înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea de domiciliu, singura dispoziție din încheierea atacată împotriva căreia se poate promova calea de atac a recursului separat, și ținând seama de împrejurarea că instanța de recurs nu poate cenzura în nici un fel dispozițiile instanței de fond referitoare la măsura de siguranță a internării medicale provizorii menținute și nici a unității sanitare stabilite pentru aplicarea acestei măsuri întrucât o astfel de cale de atac poate fi promovată doar împotriva hotărârii instanței de judecată prin care s-a confirmat măsura internării, instanța de recurs, pentru considerentele expuse în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, se va admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva încheierii de ședință din data de 6.03.2008 pronunțată de Tribunalului Brașov în dosarul penal nr- care va fi casată în ceea ce privește înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu și rejudecând cauza în aceste limite se va respinge cererea formulată de inculpatul de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv Mun.
În baza art. 300/2 raportat la art. 160/b alin 1 și 3 Cod procedură penală se va menține măsura arestării preventive a inculpatului.
Se va dispune menținerea celorlalte dispoziții ale încheierii atacate.
În baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva încheieri de ședință pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 6 martie 2008 în dosarul nr-, pe care o casează numai în ce privește măsura înlocuirii măsurii arestări preventive cu măsura preventivă obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv municipiul B și rejudecând în aceste limite:
Respinge cererea formulată de inculpatul de înlocuire a măsurii arestări preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv
În baza art.300/2 raportat la art. 160/b alin 1,3 Cod procedură penală menține măsura arestării preventive a inculpatului.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
red. /31.03.2008
dact. /3.04.2008/3ex
jud. fond
Președinte:Manuela BarbuJudecători:Manuela Barbu, Nicoleta Hădărean, Simona Franguloiu
