Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Încheierea /2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 07 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galați
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul, în prezent reținut în Arestul
La apelul nominal a răspuns inculpatul, în stare de reținere, asistat de av., apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul inculpatei solicită admiterea probei cu înscrisuri, respectiv, acte în circumstanțierea inculpatului. Precizează că aceste acte au fost depuse în dosarul având ca obiect cererea de liberare provizorie, dar nu au fost depuse și în prezenta cauză deoarece inculpatul a formulat cererea din arest.
CURTEA pune în discuție proba cu acte în circumstanțierea persoanei inculpatului solicitată de apărătorul acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere că o cerere de înlocuire arestării preventive vizează în special temeiurile care au stat la baza luării măsurii, cu relevanță fiind dosarul de urmărire penală, actele de urmărire penală și probatoriul cauzei, aspectele legate de situația personală, socială și familială a inculpatului fiind menționate în rechizitoriu, nu apreciază că ar fi o cauză de amânare pentru soluționarea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive.
Apărătorul inculpatului, întrebat fiind, precizează că are aceste acte și că le poate depune astăzi la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că este de acord cu proba cu acte în circumstanțiere. că nu este o cauză de amânare, dar fiind o probă în susținerea cererii de înlocuire, nu se opune.
CURTEA admite proba cu acte în circumstanțiere solicitată de apărătorul ales al inculpatului.
Apărătorul inculpatului depune la dosar, cu opis, certificatul de naștere a minorilor, o caracterizare emisă de Baroul București și o copie a plângerii adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, formulată de inculpat împotriva numitei.
Apărătorul inculpatului solicită ca tot ceea ce se va discuta să fie consemnat foarte riguros în încheierea de ședință.
Susține că inculpatul, care este colegul său, a formulat o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive, a considerat că trebuie să meargă pe art. 139 Cod procedură penală. A menționat art. 139, dar nu și-a fundamentat cererea nici pe alineatul 1 nici pe alineatul 2.
Astăzi a luat legătura cu inculpatul, pentru că pe 139 avem două temeiuri pe alin. 1 în momentul în care s-au schimbat temeiurile și instanța va dispune înlocuirea, dacă va accepta cererea, fie cu obligarea de a nu părăsi localitatea, fie cu obligarea de a nu părăsi țara, dar avem pe alineatul 2 revocarea arestării preventive în momentul în care nu mai subzistă aceste temeiuri, deci temeiul care a dus la arestare nu se mai justifică.
Dacă ar solicita pe alineatul 2 revocarea măsurii arestării preventive, nu mai poate solicita pe alineatul 1 înlocuirea, pentru că sunt două măsuri care se exclud din punctul său de vedere.
Pentru că astăzi urmează să se soluționeze și o cerere de liberare provizorie sub control judiciar care înseamnă și ar duce, chiar dacă până la urmă efectul este tot punerea în libertate a inculpatului, dar este fundamentat pe alt aspect de lege, este altă instituție și alt principiu de drept, a vorbit cu colegul său și l-a întrebat. Precizează că prezenta cerere se întemeiază în drept pe dispozițiile art. 139 alineatul 1 Cod procedură penală.
În momentul în care instanța va analiza și va soluționa cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, solicită să i se dea posibilitatea, pentru că din, este știut că dacă s-ar respinge cererea, nu are posibilitatea să facă recurs, acesta fiind inadmisibil. Nu vorbește de constituționalitatea acestui text de lege, dar solicită să i se dea posibilitatea pentru a nu îl prejudicia de investirea unei alte instanțe cu o cale de atac, pentru a nu-l prejudicia să poată fi într-o cale de atac să își facă apărarea, solicită ca la momentul analizării cererii să se aibă în vedere și acest aspect.
Pe fondul cererii de înlocuire, arată că astăzi este în măsură să considere că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, din punctul său de vedere, s-au schimbat.
Este vorba de temeiurile procedurale: în momentul de față urmărirea penală este finalizată prin prezentarea materialului de urmărire penală și prin investirea instanței cu rechizitoriul. Arată că a verificat la arhivă și a constatat că nu s-a fixat termen nici pentru menținerea măsurii arestării preventive și nici pentru judecarea cauzei pe fond. Și din acest punct de vedere consideră că s-au schimbat temeiurile, că în această cauză au fost administrate toate probele. Este vorba de declarațiile care au fost luate atât lui, cât și martorei denunțătoare, declarațiile luate martorilor pe care inculpatul și-a fundamentat apărarea: av., care nu se știe din ce motive din martor a ajuns complice la infracțiunea de trafic de influență. că instanța va da o soluție pe litera și în spiritul legii.
În ceea ce privește temeiurile, solicită să se aprecieze că acestea s-au schimbat, dar chiar dacă de foarte multe ori instanța încearcă și de multe ori reușește prin motivarea soluțiilor, să spună că pe fondul cauzei nu trebuie să discutăm vis-a-vis de aceste cereri.
Consideră că instanța nu poate să soluționeze această cauză fără să vadă și mai departe de acțiunea cu care a fost investită, fără să vadă și fondul cauzei.
În momentul de față nu mai este vorba de indicii, ci de probe, în momentul de față instanța are un dosar de urmărire penală format din trei volume. A răsfoit volumul III. Dacă instanța va analiza cauza și prin prisma acestor volume, solicită să nu se dea eficiență a ceea ce se află în volumul III, volum în care sunt o sumedenie de copii de pe alte dosare care sunt în momentul de față în instanță în ceea ce le privește pe și. Sunt încheieri de la toate termenele din dosarele respective. Și-a notat din acest volum ceea ce în final spune și în apărare: "La am venit o singură dată pe 28.10" - vol. III, pag. 85, încheierea din 28.10.2009. La acel termen vine și solicită la Curtea de Apel Galați un termen pentru lipsă de apărare, un termen pentru a se angaja în dosar și pentru a verifica dosarul. Această apărare pe care și-a făcut-o de la început este fundamentată pe această încheiere. S-a acordat termen pe 13 noiembrie. Face vorbire despre această încheiere pentru că av. - este declarația acesteia în vol. II - spune același lucru: " i-a cerut 5.000 euro lui în momentul în care pe 28.10. a venit la G și a hotărât să o apere".
În volumul III sunt o multitudine de încheieri din dosarul lui, pentru că Parchetul acreditat ideea că prin intermediul lui, i-a cerut suma de 30.000 euro. Există în acest dosar dovada că în momentul în care a fost pusă în libertate, nu mai era avocatul acesteia. Și aceste probe se coroborează cu cea a spus.
Atunci, înU. chiar și retoric, de nu poate fi admisă această cerere, de ce nu se poate considera că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat. Nu vorbește de faptul că, din punctul său de vedere, acestea nu au existat niciodată. Temeiurile s-au schimbat.
Inculpatul nu are pe cine să influențeze în momentul de față, nu crede că dacă ar fi pus în libertate ar putea să prejudicieze în vreun fel bunul mers al anchetei.
Din punctul său de vedere este foarte important ca instanța să aibă cadrul procesual bine determinat. de modul în care și-a început acest de a sesiza diverse infracțiuni din partea avocatului.
În vol. I din dosarul copie xerox, despre care spune Parchetul că este conform cu originalul, este următorul aspect: face o sesizare care este înregistrată la Parchet pe 20 mai. Ea face acest denunț, această plângere, pe 18. S-a uitat cu mare în atenție în această plângere și solicită ca și instanța să facă acest lucru. Această plângere pe care o depune la DNA - Serviciul Teritorial Galați este fundamentată pe modul în care consideră că i-au fost prejudiciate drepturile, vorbește despre o multitudine de persoane, al căror nume nu îl dă. despre procurori, despre magistrați, despre modul în care ea a înțeles de doi ani că i s-au încălcat drepturile. Doar la un moment dat vorbește despre un avocat, care i-ar fi spus o colegă de celulă că ar fi ajutat-o pe ea. Cu toate acestea, DNA-ul pe 26 mai admite - există tot în vol. I - admite sesizarea numai pentru a se face cercetări numai pentru, deși în plângere vorbește de o multitudine de persoane. Ceea ce spune în plângere, mai târziu, prin declarația pe care o dă, prin declarația pe care o dă martorul, verișorul lui, vine și nu este coroborată cu nici un alt document, pentru că autorizarea interceptărilor a fost dată începând cu data de 27 mai, ori vorbește despre convorbiri cu dl. av. până pe 27 mai, astfel că nu se poate ști dacă ceea ce spune este adevărat sau nu.
Atunci, solicită admiterea acestei cereri și văzând transcrierea convorbirilor telefonice. Nu a existat nici un moment dorința d-lui, avocat al lui, pentru aoa juta pe aceasta să intervină pe lângă magistrații Curții de Apel Galați, pentru că așa se specifică în petitul sesizării Parchetului - magistrații Curții de Apel Galați.
Nu a existat niciodată o vorbire între ei despre o sumă de 30.000 euro, toate sumele care au fost date: 10.000.000 lei - pentru a veni la G și 500 euro onorariu, și există contractul de asistență juridică, iar cei 5.000 euro onorariu - este declarația lui.
Un alt aspect, care din punctul său de vedere este foarte important, chiar și există în vol. copie - spune la pag. 69, 81, 85, 100, 140 - se vede că spune "despre care 30.000 de euro vorbești", că această vine și spune "nu m-a mai sunat dl., l-am sunat eu, dar nu mi-a răspuns". Atunci unde este această înverșunare a d-lui sau unde este credința lui că i-ar fi promis că o ajută, dacă din luna mai, de când a vorbit cu dânsa, nu s-a dus să o vadă și să ia legătura cu ea decât în luna octombrie.
Chiar dacă a intrat puțin pe fondul cauzei, față de toate aceste argumente, speră că instanța va admite cererea și va dispune înlocuirea arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara.
Solicită să se țină cont de actele în circumstanțiere: are trei copii, are o care s-a născut de două luni de zile și nu a apucat să o vadă decât o lună. În momentul de față atât viața familială, cât și profesională a lui este distrusă pentru o femeie care, fără nici un fel de scrupul, a considerat că poate să solicite reducerea unei pedepse de 17 ani făcând acest lucru.
A citit diverse motivări. că nu reprezintă un pericol din nici un punct de vedere, îl cunoaște de 15 ani, știe ce fel de avocat este, este caracterizarea de la Baroul București, din care rezultă că nu a avut nici un fel de reclamații.
Solicită să se aibă în vedere toate aceste aspecte și să se admită cererea așa cum a fost fundamentată în drept și cum a fost întemeiată de.
Reprezentantul Ministerului Public precizează că va face o prezentare succintă a situației de fapt, având în vedere că cererea formulată în prezenta cauză vizează măsura arestării preventive luată în cauza penală 82/P/2009, cu care deja instanța de judecată a fost învestită.
În sarcina inculpatului s-a reținut comiterea infracțiunii de trafic de influență, reglementată de art. 257 alin. 1 Cod penal, în ref. la art.6 din Legea 78/2000, reținându-se în sarcina acestuia că în perioada mai-noiembrie 2009 pretins de la martora denunțătoare diverse sume de bani cu scopul de a interveni pe lângă magistrații investiți cu soluționarea cauzei penale -, aflată pe rolul Curții de Apel Galați, în care aceasta avea calitate de inculpată, pentru obținerea punerii în libertate a acesteia. Din aceste sume de bani inculpatul a primit în tranșe suma de 1.000 lei și ulterior suma de 500 de euro de la investigatorul sub acoperire, folosit în condițiile legale de către organele de urmărire penală. De asemenea, s-a reținut că în desfășurarea activității infracționale, inculpatul a pretins prin intermediul în prezent inculpată, suma de 30.000 în euro în același scop, și direct de la martora denunțătoare suma de 5.000 de euro, pentru obținerea acelei pretinse puneri în libertate în cauza respectivă, cu mențiunea ulterioară a remiterii unei sume de 10.000 de euro în momentul în care aceasta ar fi fost pusă în libertate.
La data de 05.11.2009, cu prilejul organizării flagrantului, inculpatul a fost surprins în timp ce a primit de la investigatorul sub acoperire suma de bani pretinsă inițial, și anume, cea de 5.000 de euro.
Față de inculpat a fost admisă propunerea organelor de urmărire penală de arestare preventivă, prin încheierea din 06.11.2009, ulterior recursul formulat de inculpat fiind respins.
Face această precizare pentru că ulterior inculpatul a formulat și o cerere de liberare provizorie, în cauză s-a formulat și o cerere de prelungire a măsurii arestării preventive, căile de atac formulate de inculpat au fost respinse de către Înalta Curte de Casație și Justiție, tocmai pentru a reliefa faptul că temeiurile invocate de către organul de urmărire penală și avute în vedere de către instanțele de judecată cu prilejul soluționării acestei cauze, întemeiate pe prevederile aret. 148 lit. f p Cod Penal subzistă și în prezent.
Astfel, așa cum a fost formulată cererea din prezenta cauză, în sensul înlocuirii acestei măsuri cu preventive cu o altă măsură preventivă, dar neprivativă de libertate, în temeiul art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, obligă instanța de judecată să analizeze atât dosarul cauzei, cât și modalitatea în care au fost aplicate prevederile art. 148 lit. f Cod procedură penală, conform probelor cauzei, în speța concretă, în ceea ce privește situația inculpatului.
Astfel, instanțele de judecată au statuat, așa cum a fost reținut și în propunerea organelor de urmărire penală, că în cauză admisibilitatea propunerii de arestare a inculpatului, a avut în vedere prevederile art. 136, 143 și 148 lit. f Cod procedură penală, și de asemenea, art. 68 Cod procedură penală, în ansamblul și integralitatea lor.
Se referă la condiția cumulativă reprezentată de art. 148 lit. f Cod procedură penală, și anume, existența unor probe în sensul că lăsarea că lăsarea în libertate a inculpatului ar reprezenta pericol pentru ordinea publică, pentru că în esență instanța de judecată, soluționând cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, trebuie să se raporteze la această condiție reliefată de prevederile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Fără a cita din conținutul hotărârilor, din referatul cu propunerea de arestare preventivă, așa cum a fost motivată, trebuie să se raporteze în concluziile sale la motivarea prezentată de apărătorul inculpatului în susținerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive în prezenta cauză.
S-a argumentat că în această etapă procesuală urmărirea penală a fost finalizată, faptul că a fost prezentat materialul de urmărire penală și instanța de fond a fost deja sesizată, sens în care, în aprecierea apărătorului ales, temeiurile inițiale ce au stat la baza luării acestei măsuri sau schimbat automat.
Așa cum rezultă din conținutul propunerii Parchetului, de asemenea, din conținutul hotărârilor instanțelor de judecată care s-au pronunțat până în prezent, pericolul pentru ordinea publică pe care Parchetul l-a învederat instanțelor de judecată și pe care acestea le-au reținut în motivarea hotărârilor respective, nu au vizat neapărat considerente privind persoana inculpatului, în sensul că acesta lăsat liber ar putea influența într-un fel sau altul desfășurarea activității de urmărire penală. Această noțiune de pericol pentru ordinea publică, așa cum s-a menționat în repetate rânduri, nefiind o noțiune explicată de către legiuitor, ea este dedusă din considerentele practicii judiciare și din jurisprudență, sens în care solicită instanței de judecată să raporteze analizarea acestei cereri prin prisma factorilor relevanți în aprecierea oportunității menținerii unei măsuri privative de libertate sau a înlocuirii acesteia cu o măsură preventivă, dar neprivativă de libertate.
Prin urmare, așa cum a susținut și cu prilejul soluționării celorlalte cereri, pericolul pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar reprezenta în prezenta cauză este dat de caracterul necesar și persistent în actuala etapă procesuală având în vedere caracterul rezonabil în care s-a desfășurat urmărirea penală și în care a fost sesizată instanța de judecată și acesta este reliefat în opinia sa în primul rând în care inculpatul a desfășurat activitatea infracțională, raportat la calitatea pe care a avut-o, la scopul urmărit de către inculpat și în final la natura relațiilor sociale care au fost lezate prin activitatea desfășurată de către inculpat.
În concret, inculpatul a pretins de la o persoană - inculpată într-o cauză penală aflată pe rolul unor instanțe de judecată - diverse sume de bani cu scopul vădit și care rezultă cu prisosință din conținutul probatoriului cauzei, de a obține punerea în libertate ca urmare a unei pretinse influențe pe care ar fi avut-o asupra magistraților investiți cu soluționarea acestei cauzei, atât în calea apelului, în care se afla cauza respectivă, cât și cu prilejul soluționării recursului privind menținerea stării de arest preventiv a inculpatei.
Apărătorul inculpatului a făcut referire la probatoriul cauzei, dar probabil că lipsa timpului nu i-a permis să vizualizeze în integralitatea lor procesele-verbale de redare a multiplelor convorbiri telefonice care există la dosarul cauzei. Relevante pentru susținerea concluziilor sale, apreciază a fi convorbirile purtate la data de 18.10.2009, la data de 28.10.2009 și de asemenea, cele purtate în mediu ambiental la data de 05.11.2009, denotă cu prisosință faptul că inculpata nu avea nevoie de încă un avocat care să pledeze în cauza aflată în calea de atac a apelului. În nenumărate convorbiri, așa cum rezultă din procesele-verbale de redare, inculpata face precizarea cu privire la necesitatea de a apela la serviciile av. în alt scop, și anume, de a obține punerea în libertate ca urmare a unei intervenții exercitate asupra magistraților, astfel încât scopul urmărit de către inculpat este pe deplin dovedit.
Consideră că este obligată să antameze fondul cauzei, pentru că și apărătorul inculpatului în susținerea cererii a făcut referire la probatoriul cauzei. Astfel, s-a susținut că în ceea ce privește suma de 30.000 de euro nu a existat nicio probă în sensul că inculpatul ar fi pretins-
Solicită instanței de judecată să aibă în vedere cel puțin convorbirea dintre avocatul și inculpata, în care acesta cere garanții, cere afirmați sigure în legătură cu existența sumei de 30.000 de euro într-un eventual cont al martorei denunțătoare sau al familiei acesteia, prilej cu care l-a asigurat că există posibilitatea existenței unei asemenea sume ca urmare a tranzacționării unui apartament.
De asemenea, nu a înțeles relevanța în cauză cu privire la faptul că apărătorul inculpatului nu își explică modalitatea Parchetului de sesizare în prezenta privind plângerea formulată inițial de, ulterior admisă, și apreciată ca fiind un denunț în cauză, denunț care în conformitate cu prevederile art. 221 Cod procedură penală, conține indicii concrete cu privire la comiterea unor infracțiuni de corupție, cu privire la identitatea autorului, sens în care au decurs și celelalte cercetări în cauză - se referă la actele de urmărire penală.
Pentru considerente învederate, în sensul că solicită să se aibă în vedere cu preponderență factorii relevanți ce rezultă, în primul rând, din practica Înaltei Curți de Casație și Justiție în analizarea unei asemenea cereri de înlocuire a măsurii arestării preventive, să se aibă în vedere că sunt întrunite pe deplin condițiile reliefate de prevederile art. 148 lit. f Cod procedură penală, care justifică necesitatea menținerii în continuare a măsurii arestării preventive și pe cale de consecință, nesusținerea unei cereri de înlocuire cu o măsură neprivativă de libertate, de asemenea, să se aibă în vedere și prevederile art. 5 lit. c CEDO, sens în care solicită instanței de judecată să dispună în temeiul art. 139.C.P.P. respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive ca neîntemeiată.
Apărătorul inculpatului, în replică, față de susținerile reprezentantului Parchetului, pentru că a mers pe fondul cauzei, în afară de a se vorbi despre petitul sesizării, și de a spune că a făcut, că la data de, că a vorbit, suma de 30.000, înainte de a merge pe o acuzare, care din punctul său de vedere trebuie să fie fundamentată și trebuie să fie oprită de principiul prezumției de nevinovăție și de principiul in dubio pro reo, solicită să se aibă în vedere vis-a-vis de aspectul legat de 5 noiembrie, acea transcriere a convorbirilor și transcrierea convorbirilor care s-au făcut cu investigatorul sub acoperire, îi spune lui, pe 5 noiembrie, în momentul când s-a realizat flagrantul "haide, în birou, pentru suma asta de bani, să-ți fac actele, să-ți dau chitanță", pentru că trebuia să i se emită o chitanță pentru suma de 5.000 de euro, iar, pentru că venise acolo cu o și trebuia să își ducă flagrantul la bun sfârșit, spune "nu, nu, mă grăbesc, pentru că am parcat mașina, mi-o ridică"
Nu înțelege ce alte indicii, ce alte motive plauzibile fundamentate pe art. 681ar avea în calcul Parchetul în momentul în care vorbește despre aceste transcrieri, despre ceea ce s-a discutat pe 5 noiembrie.
Discuția din 28 - la fel, a fost o discuție purtată cu în sala de ședință, de față fiind și.
A citi foarte bine acest dosar, din toate convorbirile, din toate aceste transcrieri nu rezultă decât provocarea pentru a se realiza acest denunț. Niciodată nu i-a cerut suma de 30.000 de euro. Mai mult decât atât, când - investigatorul sub acoperire - vine și spune "mi-a zis coana mare - așa se numește - de 30.000 euro" spune: "s-a înțeles greșit, nu este vorba despre suma de 30.000 de euro". Ce a discutat cu, ce a discutat cu, este problema dintre și. vine în declarație și își fundamentează atitudinea, își fundamentează poziția față de ceea ce s-a întâmplat.
Iar dacă vorbește cu și o înU. dacă are bani, asta nu înseamnă că banii aceia trebuiau să ajungă undeva pentru a-i facilita punerea în libertate. Este vorba despre onorariul de avocat în permanență, nu este vorba de nume de judecători, de nume de instanță. Nu știe cum Parchetul, în sesizare, vorbește despre așa-zisa activitate pe care ar face-o pe lângă magistrații Curții de Apel. a venit în G începând de anul trecut. Nici dacă venea de acum 10 ani, nu crede că putea să influențeze vreun magistrat din cadrul Curții de Apel Galați.
Se vorbește despre faptul că punerea în libertate a lui ar crea anumite temeri. Își pune întrebarea: ale cui temeri. lui - dar aceasta este în penitenciar, de ce ar trebui să se teamă că este pus în libertate, sau trebuie să se teamă de ceea ce a făcut ea și de ce instanța de fond i-a dat 17 ani condamnare.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că în ipoteza în care ar fi comis această infracțiune de trafic de influență prev. și ped. de art. 257 Cod penal, are unele critici de adus, acum tardive, într-adevăr, odată cu prezentarea de material nu își mai rostul. Dar, în fața instanței de judecată, prevalându-se de dreptul de a vorbi, dorește să aducă această critică: de ce această cercetare penală s-a făcut oarecum ocult, fără să fie la suprafață, fără să fie vizibilă.
În virtutea art. 6 Cod procedură penală, privind dreptul la apărare, cu toate că este asistat de un apărător ales, dorește să-și prezinte propria opinie vis-a-vis de cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive.
Arată că este arestat, familia este acasă, soția are un copil de 2 luni și are nevoie de el, și înțelege să facă în fața președintelui completului de judecată, care este și om, nu numai judecător, aceste precizări care în opinia sa sunt de natură a convinge instanța de judecată de justețea și că ceea ce spune este întemeiat, că este oportun și că îl ajută să explice instanței sau cineva să înțeleagă cineva situația în care se află.
Arată că nu l-a întrebat nimeni, că nu l-a chemat nimeni la Parchet să-i pună înregistrările și să-l întrebe ce a vrut să spună în anumite situația, întotdeauna s-a reținut cu totul altceva.
I s-au pus în cârcă niște lucruri pe care nu le-a afirmat și nu le-a spus niciodată. Deci, discută două persoane: o fostă clientă și o potențială clientă, de un onorariu care i s-ar cuveni sau despre anumite aspecte care veni în contradicție cu legea penală.
Susține că nu i-a cerut, există înregistrări, transcrieri, procese-verbale în care se spune clar, chiar și investigatorul sub acoperire spune clar, când spune că trebuie să-i dea, că are pregătiți 30.000 de euro cu care el să deschidă uși, iar el îi spune: "nu, vă înșelați, ați înțeles greșit, eu nu procedez așa".
Ulterior, la o altă discuție pe care a avut-o, transcrisă, văzută în dosar cu ocazia prezentării de material, îi spune lui, cu ocazia grefei de la Penitenciarul Galați "întâi trebuie să văd dosarul, să văd despre ce este vorba în dosar, după care vă stabilesc un onorariu".
Odată cu ședința de judecată, pentru a nu mai tergiversa cercetarea judecătorească în ceea ce o privea pe dânsa, pentru că oricum înțelesese de la instanță că s-a tergiversat destul mult soluționarea cauzei, i-a și precizat care este onorariul său. avea mai multe plângeri, cel puțin a susținut verbal, că are mai multe plângeri formulate împotriva procurorului magistrat care i-a instrumentat cauza pe urmărire penală. U ca el să o asiste în asemenea situație, la B, la Parchetul General, să depună acele cereri, să le urmărească, eventual să meargă pe recursul cauzei care se judeca la Înalta Curte de Casație. Deci, asta a avut în vedere.
Nu înțelege de ce din multitudinea de convorbiri telefonice avute cu această nu s-au reținut și acele convorbiri telefonice pe care le-a avut cu dânsa când l-a apelat de la un număr de telefon mobil din penitenciar. Ea l-a apelat o dată de la un număr de telefon public, număr fix, și alte dăți l-a sunat de pe un număr de mobil.
Sunt foarte multe discuții pe care le-a avut cu dânsa, dar ce poate spune că certitudine, că niciodată, absolut niciodată, nici ei, nici lui și cu atât mai mult nici lui, căreia ei personal cât a avut-o de clientă, nu i-a promis niciodată că îi va obține, căîi va facilita, că va interveni pe lângă vreun magistrat judecător.
A avut în vedere, în ceea ce o privește pe, elemente pe care le-a mai precizat anterior în fața instanței de judecată - se referă la decizia 25 Înaltei Curți de Casație și Justiție - recurs în interesul legii - care conform art. 414 Cod procedură penală era obligatorie pentru instanță.
Este în situația în care DNA-ul sesizat cu această plângere inițial împotriva sa, ulterior s-a extins și împotriva lui, și bănuiește că împotriva lui s-a extins pentru că declarația sa a fost nemulțumitoare, altminteri își păstra calitatea de martor, dacă făcea altă declarație, deci, în ceea ce îl privește, consideră că temeiurile avute în vedere la momentul emiterii mandatului de arestare s-au schimbat întrutotul.
Dacă motivarea Parchetului la solicitarea emiterii unui mandat de arestare în ceea ce îl privește a fost fundamentată și s-a motivat prin necesitatea efectuării urmăririi penale în condiții foarte bune, fără ca el să intervină cu ceva în această situație, ar putea înțelege, deși să iei un om din mijlocul familiei și să îl închizi numai pe o simplă sesizare a unei persoane de o moralitate îndoielnică, nu ar fi făcut așa ceva ca procuror în viața sa.
Dar, susține că nu a făcut nicio promisiune, că tot ce a făcut se circumscrie cadrului legal, tot ce i-a spus.
Mai mult decât atât, cei 10.000 de euro de care se face vorbire și cu privire la care, într-adevăr, la un moment dat a spus că vor fi constituiți ca onorariu de succes, în primul rând, nu avea certitudinea că îi va încasa vreodată, iar în al doilea rând, chiar dacă în încasa, îi încasa în ipoteza în care, așa cum a susținut și anterior, urma să se îndrepte cu pretenții civile împotriva organelor de urmărire penală.
Conform statutului și profesiei de avocat nu avea voie să stabilească un onorariu, să pună un procent vis-a-vis de așa zisele despăgubiri pe care teoretic urma să le primească în caz de câștig. De aceea, cei 10.000 de euro, veneau să-i acopere și pe viitor colaborarea cu această.
Solicită să se constate că în acest moment privarea sa de libertate nu mai este necesară că poate fi cercetat în stare de libertate. Raportat art. 136 lit. - interdicția de a părăsi țara - a avut în vedere la momentul solicitării faptul că se va prezenta de fiecare dată la instanță pentru cercetarea judecătorească și, normal, prima fază va fi Curtea de Apel Galați.
În măsura în care este posibil, ar dori ca aceste sărbători să le facă acasă, să nu le facă în regim de privare de libertate. De altfel, nu știe cui ar profita. Mai ales că ar vrea ca instanța să nu abdice de la principii cum ar fi 5, 6 și 14 din CEDO, care spun că indiferent de gravitatea faptei, ar trebui să primeze prezumția de nevinovăție.
Solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată.
CURTEA
Asupra cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulată de inculpatul;
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr- din 20.11.2009, inculpatul a solicitat, în conformitate cu disp. art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În motivarea cererii, inculpatul a arătat că e arestat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 257 alin. 1 Cod penal în referire la art. 6 din Legea 78/2000.
S-a susținut în motivarea cererii, că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat la acest moment, întrucât urmărirea penală e finalizată, rechizitoriul e întocmit, urmând ca instanța de judecată ce va fi investită cu soluționarea cauzei să fixeze termen în conformitate cu art. 3001Cod procedură penală.
S-a mai arătat că la acest moment au fost administrate toate probele, respectiv, au fost audiați martora denunțătoare, coinculpata, precum și ceilalți martori, motiv pentru care s-a apreciat că inculpatul, în situația în care ar fi judecat în stare de libertate, nu ar avea pe cine să influențeze și nu ar putea prejudicia bunul mers al anchetei.
S-a mai susținut că din cuprinsul probelor administrate în cauză, cu referire mai ales la transcrierile convorbirilor telefonice, nu rezultă nici un moment dorința inculpatului pentru aoa juta pe martora denunțătoare, să intervină pe lângă magistrații Curții de Apel Galați în scopul eliberării acesteia.
S-a mai arătat în motivarea cererii că inculpatul are trei copii, printre care și o de 2 luni, precum și faptul că în 15 ani de când își desfășoară profesia de avocat nu a avut nici un fel de reclamații, precizându-se că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Au fost depuse la dosar copiile certificatelor de naștere ale copiilor, o caracterizare din partea Baroului B, precum și copia plângerii depuse la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ce a fost formulată împotriva martorei denunțătoare.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 06.11.2009, Curtea de Apel Galația admis propunerea de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului pe o durată de 29 de zile, cu începere de la 06.11.2009 până la 03.12.2009.
Pentru a dispune astfel, s-a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 136, 143 și 148 lit. f Cod procedură penală, și anume, că infracțiunea este flagrantă, că în cauză există indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, iar pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că din împrejurările și condițiile concrete în care a fost săvârșită infracțiunea, rezultă probe că lăsarea inculpatului în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
S-a reținut următoarea situație de fapt, și anume, că inculpatul în calitate de avocat în cadrul Baroul București, a pretins sume de bani de la martora denunțătoare, pentru a interveni pe lângă judecătorii care soluționează dosarul penal nr. - al Curții de Apel Galați în care martora denunțătoare are calitatea de inculpată, în scopul obținerii liberării sale din starea de arest preventiv.
Astfel, inculpatul a primit în două tranșe sumele de 1000 RON și 500 Euro de la investigatorul sub acoperire în scopul mai sus menționat.
Ulterior, prin intermediul numitei, a pretins de la martora denunțătoare suma de 30.0000 Euro, în același scop.
Astfel, inculpatul a pretins direct de la martora denunțătoare suma de 5.000 Euro, cerându-i ca suma de 10.000 Euro să o aibă pregătită la momentul când va fi eliberată.
La data de 05.11.2009, inculpatul a fost prins în flagrant în momentul în care a primit suma de 5.000 Euro de la investigatorul sub acoperire.
În raport de această situație de fapt prezentată anterior, Curtea a apreciat că la dosarul de urmărire penală sunt indicii temeinice din care rezultă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de trafic de influență și a dispus luarea măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a formulat recurs, care a fost respins de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală.
Prin încheierea din 24.11.2009, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de Apel Galația prelungit măsura arestării preventive pe o durată de 30 de zile, până la data de 01.01.2010. În continuare, inculpatul a declarat recurs care a fost respins de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală.
Ulterior, la data de 07.12.2009, pe rolul Curții de Apel Galați, s-a înregistrat dosarul nr-, instanța fiind sesizată cu rechizitoriul.
Prin rechizitoriul nr. 82/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Galațis -a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. 1 Cod penal în referire la art. 6 din Legea 78/2000.
Instanța apreciază că cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de inculpat, e nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește cu o altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Analizând actele și lucrările dosarului îndeplinite în cauză până la momentul de față, instanța apreciază că temeiurile care au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpat nu s-au schimbat.
La dosarul cauzei există probe și indicii temeinice, conform art. 143 Cod procedură penală, de natură a crea presupunerea că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, respectiv, fapta pentru care e cercetat, și anume: declarațiile martorei denunțătoare, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatei, procesele-verbale de interceptare a convorbirilor telefonice și a discuțiilor purtate în mediu ambiental, procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire, declarația dată de către acesta, procesul-verbal de prindere în flagrant.
De altfel, cu privire la îndeplinirea cerinței prevăzută de art. 143 Cod procedură penală, prin încheierea de ședință prin care s-a luat măsura arestării preventive față de inculpat s-a reținut existența unor indicii temeinice, de natură a crea presupunerea că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, încheierea fiind verificată sub acest aspect și cu prilejul soluționării recursului declarat de inculpat.
Totodată, și împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive inculpatul a promovat recurs, ce a fost respins, așa cum s-a arătat, de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Apreciem că în cauză subzistă și temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, temei care nu s-a schimbat întrucât pentru fapta pentru care e cercetat inculpatul legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar la dosarul cauzei exsistă probe administrate până în prezent din care rezultă că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Referitor la pericolul pentru ordinea publică, apreciem că acesta e reliefat în primul rând de modalitatea în care inculpatul a desfășurat activitatea infracțională, raportat la calitatea pe care a avut-o, la scopul urmărit și natura relațiilor sociale cărora li s-a adus atingere.
Pericolul ridicat al faptei presupus a fi săvârșită de către inculpat mai rezultă și din faptul că această faptă a adus atingere credibilității de care trebuie să se bucure organele de urmărire penală și de justiție, precum și credibilității de care trebuie să se bucure corpul avocaților în calitatea lor de participanți activi la înfăptuirea actului de justiție.
Faptul că s-a terminat urmărirea penală și că a fost întocmit rechizitoriul nu duce la schimbarea temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Totodată, datele ce caracterizează persoana inculpatului: nu are antecedente penale, are o familie, nu duc de asemenea la schimbarea temeiurilor susmenționate și nu sunt de natură să conducă la acest moment la lăsarea sa în stare de libertate întrucât la alegerea măsurii preventive, pe lângă circumstanțele personale, se are în vedere și gravitatea infracțiunii deduse judecății.
Întrucât se constată că nu au intervenit modificări în ceea ce privește împrejurările de fapt reținute inițial și nici date noi privind persoana inculpatului, iar temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de acesta subzistă având în vedere gravitatea infracțiunii presupus a fi săvârșite, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, natura și importanța relațiilor sociale cărora li se aduce atingere, modalitatea în care s-a săvârșit fapta, scopul urmărit de inculpat, va fi respinsă ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
RESPINGE, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 21.03.1968 în municipiul B, Sector 8 (1), județul I, CNP -, domiciliat în B, Calea nr. 135-145,. 10,. 65, sector 1, în prezent reținut în Arestul G) privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 07 2009.
PREȘEDINTE,
- - -
Grefier,
Red. -/07.12.2009
Tehnored. /2 ex./28.12.2009
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu
