Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.).
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DOSAR NR-
Din 29 iunie 2009
CĂTRE,
PENITENCIARUL CODLEA
Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 451/R din 29 iunie 2009, pronunțată de această instanță în dosarul penal cu numărul de mai sus, a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT _ Serviciul Teritorial Brașov, împotriva încheierii de ședință din 26 iunie 2009 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, iar pe cale de consecință:
În baza art. 300/2 Cod procedură penală, raportat la art. 160/b alin. 1 și 3 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților, fiul lui G și, născut la data de 13 septembrie l971 și, fiul lui și, născut la data de 4 iulie l983,
PREȘEDINTE: Simona Franguloiu
- -
GREFIER,
- -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DOSAR NR-
Din 29 iunie 2009
CĂTRE,
TRIBUNALUL PENTRU MINORI ȘI FAMILIE BRAȘOV
Prin prezenta, vă restituim alăturat dosarul penal nr. 731/- privind pe inculpații a, făcându-vă cunoscut că prin decizia penală nr. 451 din 29 iunie 2009 pronunțată de această instanță în dosarul cu numărul de mai sus, a fost admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial Brașov, împotriva încheierii de ședință din 26 iunie 2009, care a fost casată, iar în cadrul rejudecării, în baza art. 300/2 raportat la art. 160/b alin.1 și 3 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților.
La dosarul dvstră, sunt atașate dosarele nr. 104/D/2006 al DIICOT, nr-, nr-, -, nr- și - ale Curții de APEL BRAȘOV.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 451/ DOSAR NR-
Ședința publică din 29 iunie 2009
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: - judecător
- judecător
- judecător
- grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă ÎCCJ _ DIICOT - Serviciul Teritorial Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție - DIICOT _ Serviciul Teritorial Brașov, împotriva încheierii de ședință din data de 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza penală de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul inculpat în stare de arest și asistat de avocat ales, intimatul inculpat în stare de arest și asistat de avocat din oficiu.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care;
Întrebate fiind, părțile arată că nu au alte cereri de formulat, declarație în raport cu care, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 23 iunie 2009, iar pe cale de consecință, menținerea stării de arest preventiv luată față de inculpații și.
Susținând recursul, arată în esență că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a celor doi inculpați, respectiv cele prevăzute de art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală subzistă și la acest moment, materialul de urmărire penală confirmând existența probelor și a indiciilor temeinice în sensul art. 143 și a prevederilor CEDO în materie, ca o condiție prealabilă pentru a justifica arestarea și menținerea acestei măsuri.
În opinia acuzării, sunt îndeplinite ambele teze de la art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, iar punerea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol demonstrat de gravitatea faptelor săvârșite de inculpați, numărul și vârsta părților vătămate implicate, persoana inculpaților.
Totodată, este de observat faptul că părțile vătămate din dosarul disjuns nu au fost audiate, existând indicii referitoare la influența negativă pe care o au inculpații asupra acestora, cu atât mai mult cu cât părțile vătămate au solicitat protecția organelor de poliție. Mai arată că termenul rezonabil la care face referire art. 5 paragraf 3 din CEDO nu a fost depășit, fiind puse în executare mandatele de arestare preventivă în decembrie 2008 și respectiv ianuarie 2009, în plus, trebuie avut în vedere că prezentul dosar a fost disjuns dintr-un alt dosar,că inculpații au dispărut, apoi arestați în altă țară. Este adevărat că soluționarea cauzei este mult îngreunată de procedura de transfer a inculpatului din Penitenciarul din în PENITENCIARUL CODLEA, împrejurare față de care a solicitat disjungerea cauzei față de acest inculpat, cerere care însă a fost respinsă de către instanța de judecată.
Apărătorul ales al intimatului inculpat solicită respingerea recursului, apreciind că în mod corect prima instanță a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, câtă vreme temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu mai subzistă la acest moment. Astfel, arată că de la data săvârșirii faptelor reținute în sarcina inculpatului a trecut o perioadă îndelungată de timp, perioadă pe care inculpatul au petrecut-o în stare de detenție - din anul 2004 la zi - aceasta fiind de natură a diminua amploarea socială a fenomenului infracțional, astfel că, durata termenului rezonabil prevăzută de art. 5 paragraful 3 din CEDO, s-a împlinit.
Pe cale de consecință, făcând referire și la egalitatea de tratament - în dosarul nr- - dosar format ca urmare a disjungerii - și în care, coinculpații - rude ale inculpaților cercetați pentru aceleași fapte penale sunt judecați în stare de libertate de peste l an și 6 luni, susține că lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nici nu va impieta asupra desfășurării în bune condiții a procesului penal, sens în care solicită păstrarea soluției dispusă de instanța de fond.
Pentru intimatul inculpat, avocat din oficiu, solicită respingerea recursului declarat de parchet, menținând încheierea instanței de fond care se găsește la adăpost de orice critică. Susține că în mod corect prima instanță a apreciat că la acest moment procesual, teza a II a de la art. 148 lit. f Cod procedură penală nu mai este îndeplinită, ca urmare a faptului că a de la data săvârșirii infracțiunii - anul 2002 - a trecut o perioadă mare de timp și care este de natură a diminua amploarea socială a fenomenului infracțional, iar durata termenului rezonabil instituită de art.5 paragraf 3 din CEDO, raportat la natura și gravitatea infracțiunii, complexitatea cauzei, poziția procesuală a inculpaților, s-a împlinit.
Pe de altă parte, solicită a se avea în vedere că ceilalți coinculpați din dosarul disjuns au fost trimiși în judecată în stare de libertate, astfel că pentru egalitate de tratament, se impune cercetarea inculpatului în stare de libertate. În opinia sa, dacă s-ar menține în continuare starea de arest preventiv, aceasta s-ar transforma într-o pedeapsă, cu atât mai mult cu cât inculpații au executat o bună parte din pedeapsa aplicată de autoritățile italiene.
Intimatul inculpat solicită respingerea recursului, obligându-se să respecte întocmai obligațiile dispuse de instanță.
Intimatul inculpat solicită respingerea recursului, raliindu-se concluziilor formulate de apărătorul său ales.
CURTEA
Constată că, prin încheierea de ședință din data de 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, au fost respins cererile formulate de inculpații și privind revocarea măsurii arestării preventive, iar în baza art. 139 alin. 1 raportat la art. 145 Cod procedură penală, s-a dispus înlocuirea arestării preventive a celor doi inculpați cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea B, fără încuviințarea instanței,cu respectarea obligațiilor prevăzute de art. 145 alin. 1/1 Cod procedură penală.
Pentru a dispune astfel, tribunalul specializat a reținut următoarele:
Împrejurarea că a trecut o perioadă îndelungată de timp de la data săvârșirii infracțiunii (anul 2002) pentru care inculpații sunt cercetați și până în prezent, perioadă pe care inculpații au petrecut-o și în stare de detenție - din anul 2004 la zi - este de natură a diminua amploarea socială a fenomenului infracțional, iar durata termenului rezonabil instituită de art. 5 paragraful 3 din CEDO, raportat la natura și gravitatea infracțiunii, complexitatea cauzei,poziția procesuală a inculpaților, s-a împlinit.
Inculpații au petrecut această perioadă de detenție în Italia unde au fost cercetați, judecați și condamnați definitiv de o instanță străină pentru infracțiuni similare sau posibil pentru acte materiale ale aceleiași infracțiuni. În ipoteza în care nu se va reține existența unor acte materiale ale aceleiași infracțiuni, se poate vorbi de infracțiuni concurente în care regimul sancționator instituie regula cumulului juridic, urmând a fi dedusă din pedeapsa ce se va aplica inculpaților - în cazul în care aceștia vor fi găsiți vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt cercetați - și perioada de detenție și cea executată din pedeapsa stabilită de autoritățile străine.
Tribunalul a apreciat că la acest moment procesual, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților s-ar transforma într-o pedeapsă, aceasta cu atât mai mult cu cât ei au executat o bună parte din pedeapsa aplicată de autoritățile italiene și cu cât ceilalți coinculpați - rudele inculpaților, cercetați pentru aceleași fapte penale în dosarul penal nr- disjung din prezentul dosar încă din cursul urmăriri penale, sunt cercetați în stare de libertate de peste un an de zile, fără a impieta bunul mers al procesului penal.
Nu în ultimul rând, nu trebuie omis faptul că inculpatul, în calitate de "condamnat" a fost transferat într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 7 ani închisoare aplicată de autoritățile străine, astfel că arestarea sa în prezenta cauză nu se justifică, cu atât mai mult cu cât soluționarea prezentului dosar este mult îngreunată de procedura de transfer a inculpatului din Penitenciarul din în PENITENCIARUL CODLEA, demersuri efectuate de instanță încă din luna decembrie a anului 2008.
Concluzionând, tribunalul a constatat că temeiul care a determinat arestarea preventivă a inculpaților s-a schimbat, motiv pentru care se impune, în baza art. 139 alin. 1 raportat la art. 145 Cod procedură penală, înlocuirea măsurii excepționale cu măsura preventivă a obligării inculpaților de a nu părăsi localitatea B, fără încuviințarea instanței de judecată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Brașov, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii, iar în urma rejudecării, menținerea arestării preventive a celor doi inculpați. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a celor doi inculpați, respectiv cele prevăzute de art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală subzistă și la acest moment, materialul de urmărire penală confirmând existența probelor și a indiciilor temeinice în sensul art. 143 și a prevederilor CEDO în materie, ca o condiție prealabilă pentru a justifica arestarea și menținerea acestei măsuri.
S-a mai arătat că sunt îndeplinite ambele teze de la art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, iar punerea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol demonstrat de gravitatea faptelor săvârșite de inculpați, numărul și vârsta părților vătămate implicate, persoana inculpaților, că părțile vătămate din dosarul disjuns nu au fost audiate, existând indicii referitoare la influența negativă pe care o au inculpații asupra acestora, cu atât mai mult cu cât părțile vătămate au solicitat protecția organelor de poliție. Mai arată că termenul rezonabil la care face referire art. 5 paragraf 3 din CEDO nu a fost depășit, fiind puse în executare mandatele de arestare preventivă în decembrie 2008 și respectiv ianuarie 2009, în plus, trebuie avut în vedere că prezentul dosar a fost disjuns dintr-un alt dosar,că inculpații au dispărut, apoi arestați în altă țară.
Analizând încheierea atacată, în raport de actele și lucrările dosarului, cât și prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea reține următoarele:
Inculpații au fost arestați preventiv în baza mandatelor de arestare preventivă nr. 65 și 67 din 4 septembrie 2006, pentru faptul că, în cursul anului 2002, inculpatul profitând de posibilitatea cetățenilor români de a călători în afara teritoriului țării, a luat, împreună cu ceilalți coinculpați, hotărârea de a racola, recruta în străinătate diferite persoane minore și majore cu handicap fizic, fie de etnie rromi, fie din pătura foarte săracă populației ce constituie infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. 1, 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal - 4 acte materiale, prev. de art. 1,2,3,4 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal - 3 acte materiale, cu aplicarea art.75 lit. c Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal.
de arestare preventivă au fost puse în executare abia la sfârșitul anului 2008, în cazul inculpatului și din luna martie a anului 2009, în cazul inculpatului, astfel că nu se poate aprecia că termenul rezonabil al duratei arestării preventive a celor doi inculpați a fost depășit, nici măcar raportat la data săvârșirii faptelor, având în vedere complexitatea cauzei și a derulării cercetărilor, inculpații fiind arestați între timp și în Italia, unde au fost judecați și condamnați pentru fapte similare. În lipsa unei hotărâri de recunoaștere a hotărârilor judecătorești străine, care să ateste existența unor acte materiale ale aceleiași infracțiuni, pentru care sunt arestați preventiv în prezenta cauză nu se poate vorbi despre deducerea perioadei executate.
Infracțiunile pentru care sunt judecați inculpații sunt deosebit de grave, astfel că această împrejurare, cât și persoana fiecărui inculpat constituie probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică și în prezent. În plus, subzistă și temeiurile prevăzute de art. 148 lit. a și e Cod procedură penală, astfel cum rezultă din actele dosarului.
Văzând că temeiurile avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, curtea apreciază că instanța de fond ar fi trebuit să facă aplicarea dispozițiilor art. 160/b alin. 1 și 3 Cod procedură penală, iar nu să dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea
Față de aceste considerente, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, curtea va admite recursul parchetului și va casa încheierea atacată, iar în urma rejudecării, va menține arestarea preventivă a celor doi inculpați și va respinge cererea inculpaților de înlocuire a măsurii preventive.
În baza art. 189 Cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
În baza art192 alin. 2 Cod procedură penală, recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Brașov, împotriva încheierii de ședință din data de 26 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-, pe care o casează sub aspectul înlocuirii măsurii arestării preventive a inculpaților și.
Rejudecând în aceste limite, în baza art. 300/2 Cod procedură penală, raportat la art. 160/b alin. 1 și 3 Cod procedură penală, menține arestarea preventivă a inculpaților și.
Respinge cererea inculpaților privind înlocuirea măsurii arestării preventive.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
Onorariul avocatului din oficiu pentru inculpatul se avansează din fondurile Ministerului Justiției și se include în cheltuielile judiciare.
Obligă recurenții inculpați să plătească statului cheltuieli judiciare după cum urmează: inculpatul suma de 50 lei, iar suma de 150 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - ptr. pl.în concediu,semnează
Președinte complet - -
GREFIER
- -
ROMANIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția pentru minori și familie
DOSAR NR-
INCHEIERE
Ședința Camerei de consiliu din 10 iulie 2009
PRESEDINTE - - judecător
- - judecător
- - judecător
- - grefier
Pe rol fiind soluționarea din oficiu, a îndreptării erorii materiale strecurate în minuta și dispozitivul deciziei penale nr. 451/R din 29 iunie 2009 pronunțată de Cutea de APEL BRAȘOV în dosarul penal nr--
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu se constată lipsa părților care nu au fost citate, apreciindu-se că prezenta acestora ( rap la art 195 al 2 Cpp) nu este necesară.
Procedura îndeplinită (fără citarea părților).
S-a făcut referatul cauzei după care:
CURTEA
Examinând minuta și dispozitivul deciziei penale nr 451/R/29 iunie 2009 pronunțată de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul nr-, constată că din eroare intimații inculpați au fost obligați să plătească statului cheltuieli judiciare, câtă vreme în prezenta cauză a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT _ Serviciul Teritorial Brașov, recurs admis prin decizia penală mai sus menționată, fiind astfel incidente dispozițiile art. 192 (3) Cod procedură penală.
Văzând dispozițiile art. 195 cod pr. penală, urmează ca instanța să dispună îndreptarea erorii materiale, cu mențiunea corespunzătoare la finele actului corectat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DISPUNE
În baza art 195 Cod pr penala dispune îndreptarea erorii materiale strecurată în minuta și dispozitivul deciziei penale nr. 451/R/29 iunie 2009 pronunțată de Cutea de APEL BRAȘOV în dosarul penal nr -, în sensul că aliniatul 6 va avea următorul conținut:
"Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Despre îndreptarea efectuată se va face mențiune la sfârșitul sentinței corectate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 10 iulie 2009
PRESEDINTE GREFIER
- - - -
DOSAR NR-
DISPUNE
În baza art 195 Cod pr penala dispune îndreptarea erorii materiale strecurată în minuta și dispozitivul deciziei penale nr. 451/R/29 iunie 2009 pronunțată de Cutea de APEL BRAȘOV în dosarul penal nr -, în sensul că aliniatul 6 va avea următorul conținut:
"Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Despre îndreptarea efectuată se va face mențiune la sfârșitul sentinței corectate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 10 iulie 2009
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Președinte:Simona FranguloiuJudecători:Simona Franguloiu
