Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 202/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 202/
Ședința publică de la 10 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier - a
Cu participarea Ministerului Public prin procuror
S-a luat în examinare recursul penal declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva încheierii de ședință din data de 10.04.2009, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr-, privind pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 15.06.1980 în municipiul C, județul C, având ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive (art. 139.C.P.P.)
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
- intimatul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosarul de fond.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală. Totodată pune în vedere părților să pună concluzii și cu privire la existența identității de cauză și componența completului de judecată care a pronunțat hotărârea recurată, eventuala incompatibilitate a judecătorului care a pronunțat apelul.
Având cuvântul, reprezentantul Parchetului, arată s-a declarat recurs împotriva încheierii din 10 aprilie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, prin care s-a admis cererea formulată de inculpatul și s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu lui. Precizează că o încheiere cu un conținut similar și o motivare aproape identică a fost pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA la data de 25.03.2009, supusă recursului și reformată în calea de atac de către procuror. De la acel moment când Curtea a verificat legalitatea și temeinicia arestării preventive și ipoteza necesității înlocuiri arestului preventiv cu o altă măsură preventivă, nu au intervenit împrejurări noi care să susțină o astfel de situație, pe care TRIBUNALUL CONSTANȚAa avut-o în vedere, singurul argument fiind că timpul scurs de la data arestului preventiv nu s-ar încadra în limitele unui timp rezonabil.
Instanța de fond nu a avut în vedere circumstanțele reale ale infracțiuni și nici cele personale ale inculpatului și nici că temeiurile arestării preventive nu s-au schimbat, a făcut trimitere termenele acordate la judecata în apel care au condus la tergiversat soluționării apelului, datorită cererilor făcute de inculpați, împrejurări care susține TRIBUNALUL CONSTANȚA că nu-i sunt imputabile inculpatului, dar ele nici nu afectează temeiurile arestării preventive.
Inculpatul a fost condamnat de instanța de fond la o pedeapsă de 4 ani închisoare, este recidivist postexecutoriu, a mai suferit condamnări nedefinitive pentru aceleași gen de infracțiuni, pedepse de 10 ani închisoare pentru aceleași fapte; nu are loc de muncă, nu poate justifica în nici un fel modalitatea în care își câștigă existența, devenind un obicei săvârșirea de infracțiuni contra patrimoniului.
Din toate aceste considerente, pentru că pericol concret pentru ordinea publică subzistă și termenul rezonabil nu a fost înfrânt prin menținerea în arest a inculpatului, după casare, rejudecând să respingă cererea de înlocuire ca nefondată și să mențină măsura arestării inculpatului.
Având cuvântul, avocat pentru intimatul inculpat, solicită respingerea recursului Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, pentru considerentele:
Arată că este a treia oară când s-a înlocuit măsura preventivă și nu a doua oară, cu aceeași motivare. Este firesc ca TRIBUNALUL CONSTANȚA să-și mențină poziția, când a constatat depășit termenul rezonabil. Se vorbește despre condamnări nedefinitive dar nu se vorbește despre achitare nedefinitivă. Hotărârile nedefinitive nu trebuie avute în vedere atunci când se discută luarea, prelungirea sau menținerea măsurii arestării preventive, ci strict pe cauza în care se dispună măsura.
În această cauză inculpatul este arestat mai mult de 1 an de zile, de-a lungul timpului, de la momentul luării măsurii preventive reprezentanții Ministerului Public nu au venit cu probe noi, cu împrejurări noi, cu dovezi noi, care să justifice în continuare privarea de liberate. Ori, menținerea în stare de arest preventiv se dispune doar în situația în care apar împrejurări noi, reprezentantul Ministerului Public trebuia să aducă de fiecare dacă când solicită, prelungire sau menținerea să aducă noi dovezi. Măsura este o stare de excepție, este nerezonabil să se păstreze o perioadă atât de lungă de timp măsura arestării preventive având la bază aceeași motivare, aceeași situație de fapt. Faptul că inculpatul este recidivist nu este o împrejurare care să se schimbe de-a lungul
timpului, este o împrejurare care este invocată în defavoarea inculpatului, nu se poate schimba dar se poate schimba pericolul concret pentru ordinea publică, necesitatea de a fi păstrată persoana în stare de arest preventiv pentru o bună desfășurare a procesului penal, doar atunci când există dovezi concrete că inculpatul lăsat în libertate ar influența negativ cercetarea judecătorească. O astfel de probă nu există. Inculpatul certat în celelalte dosare a fost prezent, nu s-a sustras, nu a distrus probe. Ori în aceste condiții inculpatul nu poate fi păstrat în stare de arest preventiv doar că a fost condamnat la fond la 4 ani închisoare. Din perspectiva Ministerul Public acea pedeapsă nu se poate înrăutăți deoarece nu a declarat apel, și atunci se transformă măsura preventivă într-o prefigurare a unei condamnări cu executare, ceea ce contravine prevederilor legale. Solicită respingerea recursului de către parchet și menținerea hotărârea Tribunalului Constanța ca legală și temeinică.
Cu privire la privire la existența identității de cauză, reprezentantul Parchetului precizează că TRIBUNALUL CONSTANȚA nu a modificat considerentele motivării, are aceeași poziție, reia aproape integral motivarea, situație în care nu se pune problema identității între încheieri. Susține procurorul că dacă se verifică încheierea din 25 martie, se observă că instanța și-a argumentat motivația de înlocuire cu aceleași considerente care nu rezistă unei verificări, nu rezistă cenzurii.
pentru intimatul inculpat precizează că în opinia sa nu există o identitate de cauză.
Referitor componența completului de judecată care a pronunțat hotărârea recurată, reprezentantul Parchetului își precizează punctul de vedere ca fiind cel regăsit în dispozițiile art.292 Cod pr.penală, articol care vizează soluția pe care trebuie să o pronunțe același complet care a administrat probele în apel, nu trebuie să se modifice deoarece nu s- soluționa apelul pe fond prin încheierea din 10 aprilie. Nu era nici un impediment să se modifice completul la soluționa unei încheierii care privea menținerea stării de arest.
Avocat pentru intimatul inculpat susține că prevederile art.292 se referă la judecata în fond; dezbaterile se referă asupra fondului; câtă vreme în apel nu s-a dezbătut fondul apelul, completul se poate modifica. Apreciază că atât vreme nu s-a intrat în dezbaterea fondului apelului nu ar fi un motiv de nulitate a hotărârii faptul că s-a schimbat judecătorul. Poate fi o omisiune lipsa procesului verbal de la dosar.
Având ultimul cuvânt, intimatul inculpat, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său ales.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 10.04.2009, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr-, s-a respins ca nefondată cererea
de revocare a măsurii arestării preventive formulată de apelantul intimat - inculpat. S-a admis cererea formulată de apelantul - intimat - inculpat privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
În baza art. 139 alin. 1 Cod pr.penală raportat la art. 145 Cod pr.penală s-a dispus înlocuirea măsurii arestări preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 15.06.1980 în mun. C, jud. C, dispusă prin încheierea nr. 9/P/22.03.2008 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr-, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea lui, jud.
În baza art. 145 alin. 11lit. a- Cod pe.penală și art. 145 alin. 12lit. c Cod pr.penală pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea lui, județul C, inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliție din raza teritorială unde locuiește, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
e) să nu se apropie de inculpații, G, precum și de părțile vătămate din prezenta cauză și să nu comunice cu acestea direct sau indirect.
A dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 7/22.03.2008 emis de Judecătoria în dosarul nr-, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză, la rămânerea definitivă a prezentei.
Hotărâre s-a comunicat instituțiilor prev. de art. 145 alin. 21Cod pr.penală.
În baza art. 145 alin. 22Cod pr.penală a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că în cauză nu poate fi contestată existența temeiurilor prev. de art.143 Cod penală p. care fac în continuare aplicabile disp.art.160 al.2 Cod penală p. în sensul că, nu se poate susține că temeiurile care au determinat arestarea au încetat, sau există temeiuri noi, care să nu mai justifice privarea de liberate, acestea suferind doar modificări în sensul tezei a II-a al art.148 al.1 lit.f,c, Cod penală p. și al art.139 al.1 Cod pr.penală.
Totodată, se reține că în raport de momentul arestării inculpatului, rezonanța socială negativă a inculpatului s-a estompat și se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În termen legal, împotriva acestei hotărârii, a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, criticând- pentru greșita aplicare a art.139 al.1 Cod pr.penală.
Verificând, legalitatea și temeinicia hotărârii penale recurate, în raport de criticile aduse și din oficiu, Curtea constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA este fondat.
Potrivit art.139 al.1 Cod pr.penală măsura prevenită luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul a fost arestat preventiv pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.208 al.1, 209 al.1 lit.a,g,i Cod penal cu aplica art.41 al.2 și art.37 lit.b Cod penal, în prezent aflându-se în soluționarea apelului declarat împotriva soluției de condamnare pronunțată de instanța de fond, respectiv Judecătoria Medgidia.
Din analiza materialului probator administrat până în acest moment procesual, instanța constată, că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, respectiv art.143 Cod pr.penală și art.148 lit.f Cod pr.penală, se mențin.
Având în vedere gradul de pericol social concret al faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, că infracțiunea ce i s-a reținut și pentru care inculpatul a fost condamnat este incriminată cu o pedeapsă având ca limite între 3 ani închisoare și 15 ani închisoare, modalitatea comiterii infracțiunii, față de perseverența infracțională a inculpatului și ținând seama că detenția privativă nu a încetat să aibă un caracter rezonabil, prima instanță, în mod greșit a făcut aplicarea disp.art.139 al.1 și art.145 al.1 Cod pr.penală.
Ca atare, Curtea în baza art.38515pct.2 lit.d Cod pr.penală va admite ca fondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, va casa încheierea de ședință din 10.04.2009 a Tribunalului Constanța și pe fond, va respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea prevăzută de art.145 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
"În temeiul art.38515pct.2 lit."d" Cod procedură penală, admite ca fondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA.
Casează încheierea de ședință din 10.04.2009 a Tribunalului Constanța și pe fond:
Respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea prevăzută de art.145.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.04.2009
Judecător, Judecător,
- - -
Grefier,
a
Cu opinie separată:
În sensul admiterii recursului, casării încheierii recurate și trimiterii cauzei spre rejudecare la TRIBUNALUL CONSTANȚA, în baza cazului de casare prevăzut de art.3859al.1 pct.3 Cod pr.penală"
Pronunțată în ședința publică, astăzi 10 prilie 2009.
Președinte complet,
- - -
Jud.fond:.
Red.dec.jud.
Tehnored.
2 ex./15.04.2009
OPINIE SEPARATĂ
Am exprimat opinia minoritară, în sensul incidenței cazului de casare prevăzut de art.3859al.1 pct.3 Cod pr.penală, întemeiată pe următoarele considerente de fapt și de drept:
Cauza în care s-a pronunțat încheierea recurată are ca obiect soluționarea apelurilor declarate de inculpații împotriva Sentinței penale nr.2293/P/19.12.2008 pronunțată de Judecătoria Medgidia.
Cauza a fost înregistrată pe rolul de judecată al Tribunalului Constanța - Secția Penală, fiind repartizată aleatoriu completului de judecată A6, în compunerea judecător și judecător.
Acest complet, în această compunere, s-a pronunțat asupra legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpaților la termenele din 11.02.2009, 04.03.2009 și 25.03.2009.
La termenul din 10.04.2009, când s-a pronunțat încheierea recurată, compunerea completului de judecată a fost schimbată, constând în judecător și judecător, fără ca, la dosarul cauzei să existe procesul verbal de înlocuire a unuia din membrii completului, astfel încât instanța de recurs să poată verifica dacă, în cauză, potrivit art.11 din Legea nr.304/2004 modificată, încălcarea principiului continuității era justificată de motive obiective sau dacă, potrivit art.292 al.2 Cod pr.penală, era imposibil ca judecătorul înlocuit, să participe la soluționarea cauzei.
Câtă vreme încheierea interlocutorie prin care se dispune asupra măsurilor preventive este supusă recursului, separat de hotărârea prin care se soluționează apelul, regulile privind judecata în primă instanță sunt aplicabile, inclusiv în ce privește etapele judecății, respectiv existența dezbaterilor asupra obiectului specific al judecății la acel termen, în concret asupra verificărilor prevăzute de art.3002Cod pr.penală.
De altfel, din examinarea părții introductive a încheierii recurate, se constată existența dezbaterilor asupra obiectului cauzei la acel termen, procurorul de ședință și apărătorul inculpatului (căruia i s-a acordat și ultimul cuvânt) punând concluzii.
Ca atare, regula prevăzută de art.292 Cod pr.penală era aplicabilă la termenul din 10.04.2009.
Concluzionând, apreciez că în cauză s-au încălcat dispozițiile art.11 din Legea nr.304/2004 și art.292 al.2 Cod pr.penală, situație care atrage incidența cazului de casare prevăzut de art.3859al.1 pct.3 Cod pr.penală, impunând casarea încheierii recurate și rejudecarea în limitele art.3002Cod pr.penală, a cauzei de către instanța care a pronunțat hotărârea recurată.
Judecător,
- - -
Red.op.sep.jud.-
Tehnored.2 ex./16.04.2009
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Zoița Frangu, Maria
