Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 221/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 221/
Ședința publică din 31 Martie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.G -, vicepreședinte secție
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu dr.- -
JUDECĂTOR 2: Marius Andreescu
Grefier:
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism
-Biroul Teritorial Argeș -
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE - SERVICIUL TERITORIAL PITEȘTI -, împotriva încheierii din 25.03.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței potrivit art. 304 alin.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns intimata inculpată, în stare de arest și asistată de avocat ales în baza delegației nr. -/2009, emisă de Baroul Vâlcea -Cabinet avocat.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit art. 172 al. 7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului intimatei inculpate să ia legătura cu aceasta în vederea pregătirii apărării.
Apărătorul intimatei inculpate arată că a luat legătura cu aceasta și nu mai are cereri de formulat.
Reprezentantul DNA arată că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile acordării cuvântului, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul DNA având cuvântul, susține că măsura arestării preventive a inculpatei a fost luată în baza art. 148 lit.b Cod procedură penală, întrucât existau date că aceasta a încercat să zădărnicească aflarea adevărului. Apreciază că instanța trebuia să mențină măsura arestării preventive a inculpatei, deoarece nu s-au schimbat temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acesteia, temeiuri care subzistă și în prezent și se impune în continuare privarea de libertate. Pune concluzii de admitere a recursului, casarea hotărârii primei instanțe și menținerea măsurii arestării preventive a inculpatei.
Apărătorul intimatei inculpate, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Susține că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat și nu există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori. În ceea ce privește situația personală a inculpatei solicită să se aibă în vedere că aceasta este tânără, că are studii superioare și nu are antecedente penale.
Intimata inculpată, având ultimul cuvânt, își recunoaște greșeala, are 2 copii în întreținere și solicită să fie judecată în stare de libertate.
CURTEA
Constată că, prin încheierea din 25 martie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Vâlcea, n baza art.3002rap. la art.160 alin.1 și 3 Cod de procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatelor:
- fiica lui și, născută la data de 16.07.1954, în comuna, jud.V, CNP -, domiciliată în Rm.V,-, -.9,.B,.12, jud.V, în prezent aflată în stare de arest preventiv la Penitenciarul Colibași, jud.A;
- fiica lui și, născută la data de 26.11, 1963, în Rm.V, CNP -, - secretară în cadrul V - Serviciul Poliției Rutiere, domiciliată în comuna, sat, jud.V, în prezent aflată în stare de arest preventiv la Penitenciarul Colibași, jud.
În baza art.139 Cod de procedură penală, a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatei, fiica lui și, născută la data de 09.10.1966, în comuna, jud.V, CNP -, domiciliată în Rm.V,-, -.32,.A,.10, jud.V, în prezent aflată în stare de arest preventiv la Penitenciarul Colibași, jud.A, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv Râmnicu
În baza art.145 alin.11și alin.22lit.c Cod de procedură penală, a impus inculpatei să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemată;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea conform programului de supraveghere sau ori de câte ori este chemată;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
- să nu comunice direct sau indirect cu inculpații și.
S-a atras atenția inculpatei că în cazul încălcării obligațiilor, măsura obligării de nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei, dacă nu este arestată în altă cauză.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că rin p. încheierea din 11.02.2009, în urma verificării legalității și temeiniciei arestării preventive a celor trei inculpate, s-a constatat că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatelor nu au încetat, subzistând și impunând privarea de libertate.
Este evident că de la data pronunțării respectivei încheieri temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatelor și nu au încetat, subzistând și în prezent și impunând privarea de libertate, pericolul concret pentru ordinea publică existând în continuare și nefiind redus prin trecerea timpului, scăzut ca întindere.
Multitudinea actelor materiale de comiterea cărora sunt învinuite cele două inculpate, relevă o obișnuință, un mod de viață, față de care societatea trebuie protejată, sentimentul de neîncredere în justiție, generat de frecvența ridicată și prezența în întreaga societate a actelor de corupție trebuind înlăturat prin intervenția rapidă și fermă a organelor judiciare, numai prin astfel de măsuri sentimentul de securitate ce trebuie să guverneze relațiile și raporturile sociale putând fi menținut și înlăturat pericolul pentru ordinea publică creat prin lăsarea în stare de libertate a celor ce săvârșesc acte de corupție, cu atât mai mult cu cât aceștia, prin locul de muncă, reprezintă în ochii opiniei publice, instituții ale statului menite să lupte împotriva corupției și să protejeze interesele cetățenilor.
Susținerea inculpatei, efectuată prin apărător, în sensul că întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri și nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate se impune revocarea arestării preventive, nu este întemeiată,temeiurile inițiale neîncetând și nemodificându-se, ceea ce impune în continuare privarea de libertate, art.160 al.3 pr.pen. implicând ca și condiție a menținerii arestării preventive alternativ existența temeiurilor care au determinat arestarea sau, în absența acestora, existența unor temeiuri noi care să justifice această măsură, nefiind necesară existența cumulativă a acestor condiții, respectiv să existe concomitent și temeiuri noi care să justifice arestarea preventivă.
Invocarea faptului că față de stadiul avansat al cercetării judecătorești, inculpata nu mai poate influența probele, nu are relevanță în cauză,măsura arestării inculpatei nefiind luată în temeiul art.148 lit.b pr.pen.
Faptul că inculpata a colaborat cu organele de urmărire penală,a recunoscut săvârșirea faptelor și are probleme de sănătate sunt aspecte avute în vedere de instanța de judecată și anterior, cu ocazia luării măsurii arestării preventive, a menținerii acesteia și a verificării legalității și temeiniciei acesteia în cursul judecății,nefiind elemente care să conducă la concluzia schimbării sau încetării existenței temeiurilor ce au determinat arestarea.
Față de aceste aspecte, tribunalul constată că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatelor nu au încetat, subzistă și în prezent și impun privarea de libertate pentru buna desfășurare a procesului penal,pericolul concret pentru ordinea publică existând în continuare și nefiind redus prin trecerea timpului, scăzut ca durată.
În ceea ce privește pe inculpata, tribunalul a constatat următoarele:
Prin încheierea nr.74/CC/08.10.2008, pronunțată de către Tribunalul Argeș în dosarul nr-, în temeiul art.1491pr.pen. rap.la art.148 lit.b pr.pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei pe o perioadă de 29 de zile, reținându-se că aceasta, în mai multe rânduri, a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, influențându-i pe cumpărătorii de influență, și în sensul schimbării declarațiilor date inițial, iar prin încheierea nr.56 din 21.10.2008, pronunțată de către Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-, în baza art.3001alin. 3 pr.pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatei, ca și a celorlalte două inculpate trimise în judecată în stare de arest preventiv - și, cercetate pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.257 al.1 pen.rap.la art.5 al.1 și art.6 din Legea nr.78/2000, art.257 al.1 pen. rap.la art.5 al.1 și art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplic.art.41 al.2 pen. ambele cu aplic. art.33 lit.a pen. reținându-se în ceea ce o privește pe inculpata, că temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare această măsură.
La termenul de judecată din data de 12.02.2009, inculpații, și au arătat că nu doresc să dea alte declarații în fața instanței, menținând declarațiile date anterior, în cursul urmăririi penale.
Totodată, inculpata a revenit asupra declarațiilor date anterior și a recunoscut participarea la săvârșirea infracțiunii pentru comiterea căreia a fost trimisă în judecată.
Având în vedere aceste aspecte, este evident că singurul temei care a condus la arestarea preventivă a acesteia s-a schimbat și în consecință, având în vedere că inculpații cumpărători de influență și-au menținut declarațiile date anterior, riscul ca aceștia să fie influențați de inculpată a scăzut simțitor, cu atât mai mult cu cât aceasta a recunoscut participarea sa.
Chiar și în condițiile în care pe viitor aceasta ar încerca să-i influențeze pe respectivii inculpați,în sensul schimbării declarațiilor, dat fiind stadiul procesual, după luarea declarațiilor inculpaților,o eventuală schimbare a declarațiilor va fi analizată și prin prisma celor anterioare.
În consecință,chiar dacă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și menținerii acesteia subzistă, acestea nu mai impun și nu mai justifică arestarea preventivă a inculpatei, garanția bunei desfășurări a procesului penal fiind realizată și prin înlocuirea acestei măsuri preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea, tribunalul apreciind că prin garanțiile oferite de respectarea obligațiilor impuse de această instituție nu se afectează buna desfășurare a procesului penal, având în vedere și faptul că probele administrate în favoarea acuzării inculpatei nu se limitează numai la declarațiile cumpărătorilor de influență și că faptele săvârșite de către inculpată au un grad de pericol social mai redus, ea participând numai în calitate de complice la săvârșirea infracțiunilor pentru comiterea cărora s-a dispus trimiterea sa în judecată alături de celelalte două inculpate arestate preventiv în calitate de autor, numărul actelor materiale ce intră în conținutul infracțiunii, efectuate de către inculpată, fiind redus și relevând un caracter doar ocazional al activității infracționale a acesteia, iar prin actul de sesizare a instanței nereținându-se că inculpata ar fi obținut vreun folos material ca urmare a săvârșirii faptelor penale.
Este evident deci că realizarea scopului penal nu este condiționat în speță de menținerea arestării preventive a inculpatei, acesta putând fi realizat și prin înlocuirea acestei măsuri preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea, obligațiile impuse în sarcina inculpatei prin textul de lege ce reglementează instituția liberării provizorii sub control judiciar asigurând garanții suficiente pentru buna desfășurare a procesului penal și realizarea scopului acestuia.
Cererea de amânare formulată de apărătorul inculpatei, pentru imposibilitate obiectivă de prezentare și motivul invocat, este întemeiată și pentru asigurarea contradictorialității procesului și respectarea dreptului la apărare se va acorda un nou termen de judecată.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs ]n termen legal Direcția Națională Anticorupție - Serviciul TERITORIAL PITEȘTI -.
Hotărârea primei instanțe este criticată pentru nelegalitate și netemeinicie deoarece în mod greșit s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatei, cu măsura obligării de a nu păsări localitatea de domiciliu, respectiv municipiul Râmnicu
Se susține că nu sunt îndeplinite condițiile îndeplinite de art.139 Cod procedură penală, deoarece nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de această inculpată.
Examinând încheierea supusă recursului din punct de vedere al motivelor invocate, în conformitate cu disp.art.385/6 Cod procedură penală, curtea constată că recursul este nefondat.
Situația de fapt a fost corect reținută de către prima instanță, care a interpretat și aplicat în mod corespunzător dispozițiile legale în materie.
Relevant sub acest aspect este schimbarea atitudinii procesuale a intimatei care, a revenit asupra declarațiilor date anterior, a recunoscut participarea la săvârșirea infracțiunii pentru comiterea căreia a fost trimisă în judecată și a înțeles să contribuie la aflarea adevărului în această cauză.
Totodată, având în vedere stadiul procesual al cauzei, nu există indicii potrivit cărora inculpata ar putea să influențeze părțile sau martorii care urmează a fi audiați cu scopul de a zădărnicii aflarea adevărului.
Un alt aspect relevant este gradul de pericol social mai redus al infracțiunii reținute în sarcina inculpatei, aceasta având numai calitatea de complice la săvârșirea infracțiunilor pentru comiterea cărora celelalte două inculpate arestate preventiv au calitatea de autor.
Totodată, durata arestării preventive a inculpatei este suficientă pentru a se realiza scopul preventiv al legii penale, respectiv apărarea valorilor și relațiilor sociale care formează ordinea publică, prin aplicarea față de inculpată a măsurii arestării preventive.
În raport cu aceste considerente, în mod corect prima instanță a apreciat că s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpată și în conformitate cu disp.art.139 alin.1 Cod procedură penală a dispus înlocuirea acestei măsuri de prevenție cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Obligațiile impuse de dispozițiile art.145 alin.1/1 și alin.2/2 lit.c Cod procedură penală sunt suficiente pentru a garanta că inculpata nu va încerca să zădărnicească aflarea adevărului în această cauză și totodată scopul procesului penal poate fi realizat și față de această inculpată, în sensul prevăzut de art.136 alin.1 Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente și în temeiul disp.art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de - Serviciul TERITORIAL PITEȘTI.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE-SERVICIUL TERITORIAL PITEȘTI -A, împotriva încheierii din 25.03.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.Gh. dr.
Grefier,
Red.dr.
Tehn.
2 ex.
Jud.fond:.
06.04.2009.
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Andreescu, Marius Gabriel
