Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 227/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 227
Ședința publică de la 10 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scripcariu Gabriela
JUDECĂTOR 2: Susanu Otilia
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
Grefier - - -
Ministerul Public Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iașia fost reprezentat prin procuror
La ordine fiind soluționarea recursului penal declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 07.04.2009 a Tribunalului Iași, prin care s-a menținut măsura de arest preventiv luată față de acesta.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv asistat de av. și av., apărători aleși.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Apărătorii aleși ai inculpatului recurent învederează instanței că acesta dorește să facă o nouă declarație în fața instanței de recurs.
Curtea procedează la ascultarea inculpatului recurent, declarația acestuia fiind consemnată în procesul verbal atașat la dosarul cauzei.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în recurs.
Av. pentru inculpatul recurent, având cuvântul, arată că în recursul declarat de acesta împotriva încheierii Tribunalului Iași prin care a fost menținută măsura arestării preventive, solicită a se dispune admiterea recursului întrucât consideră că această măsură nu mai este justificată la acest moment, nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la arestarea inițială și ulterior la prelungirea și menținerea acestei măsuri. Instanța de fond și-a motivat soluția de menținere a măsurii de arest preventiv luată față de inculpatul pe declarațiile date de acesta în fața judecătorului care a dispus arestarea. Dacă inculpatul ar fi fost la, când s-a prezentat procurorul de caz pentru efectuarea reconstituirii, și dacă ar fi fost asistat de un avocat care să îl fi ponderat, atunci cu siguranță el nu ar fi avut acea atitudine; însă, tocmai pentru că nu a avut posibilitatea de a fi sfătuit de un avocat, și a fost și provocat de, care "i-a rânjit în față și i-a spus că nu are ce să îi facă", inculpatul, vădit tulburat, a avut acea atitudine. În plus, solicită a se avea în vedere că inculpatul, la vârsta de 12- 13 ani, a fost lovit de un în cap și are lipsă de substanță osoasă, iar la 16 ani a fost din nou în cap, cu un par, la dosar fiind depuse acte medicale care confirmă aceste susțineri. Se poate constata, astfel, că în aceste condiții, orice persoană devine irascibilă. Tocmai de aceea a solicitat efectuarea unei expertize medico - legale în cursul urmăririi penale, pentru a se vedea dacă la acel moment inculpatul a acționat cu discernământ, numai că medicii legiști au spus că inculpatul are discernământ la momentul la care este prezent în fața comisiei, nu la momentul la care a acționat.
De aceea consideră că dacă ar fi avut un avocat la momentul efectuării reconstituirii, inculpatul nu ar fi reacționat și ar fi fost ponderat. La fel s-a întâmplat și la Tribunal, unde a folosit cuvintele care îi veneau din suflet, însă, de aici și până la a crede că inculpatul vrea să îl omoare pe este cale lungă. Dacă ar fi avut cea mai mică intenție de a acționa în acest mod, cu siguranță de la data la care a murit tatăl său și până la data de 09.10.2008 (când se spune că ar fi săvârșit fapta), inculpatul ar fi reacționat în vreun mod, ar fi făcut ceva pentru a-și finaliza intenția, însă el nu a făcut nimic.
La, la Postul de Poliție, inculpatul a plecat și a spus că nu dă declarație pentru că este dreptul lui. Când procurorul s-a deplasat la locul faptei, inculpatul a ieșit în drum și început să vorbească urât, atitudinea lui fiind consemnată într-un proces verbal, însă el era tulburat. Când a fost confruntat, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală cu unul din martori, acesta din urmă a spus că inculpatul nu a iești niciodată în evidență cu nimic.
Solicită a se analiza întreg materialul probator administrat în cauză, inclusiv actele medic - legale. legiști spun că viața lui nu a fost pusă în pericol, iar Comisia Superioară confirmă acest aspect, arătând că pentru vindecare sunt necesare 8-10 zile de îngrijiri medicale. Deci, raportat la numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării, rezultă că este vorba despre infracțiunea de "lovire" prev. de art. 180 Cod penal, pentru că nu a fost pusă în pericol viața lui. Doar chestiuni de atitudine în fața procurorului și a judecătorului care a dispus arestarea au condus la această încadrare juridică, pentru care a fost și arestat preventiv.
Solicită a se analiza întreg materialul dosarului și prin prisma celor solicitate, a se dispune punerea în libertate a inculpatului, eventual prin înlocuirea măsurii de arest preventiv cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
Av. pentru inculpatul recurent, având cuvântul, arată că a fost recurată încheierea Tribunalului Iași din data de 07.04.2009 prin care, în baza art. 300 ind. 1 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, având în vedere dispozițiile art. 136, 143 și 148 lit. c și f Cod procedură penală. În recursul formulat arată că atitudinea inculpatului și condițiile prev. de art. 148 Cod procedură penală nu au fost aplicate speței ca temei legal pentru arestarea preventivă și menținerea acestei măsuri decât raportat la declarațiile date de inculpat în cursul urmăririi penale și în fața judecătorului care a dispus arestarea. În lipsa oricărui alt indiciu că s-ar pregăti săvârșirea unei alte infracțiuni de inculpat, nu este posibil ca în baza doar a unei singure declarații (care, așa cum a susținut inculpatul, a fost dată la supărare), necoroborată cu alte probe, să se ajungă la concluzia că acea declarație este credibilă și îl determină pe judecător să creadă ceea ce a susținut inculpatul. Face aceste afirmații raportat și la momentul iunie 2008, când conflictul între cele două familii era deja inițiat, la momentul octombrie 2008, când a avut loc conflictul, și la momentul martie 2009, când inculpatul este chemat pentru prima dată la audieri; în tot acest interval de timp nici inculpatul și nici familia acestuia nu au avut vreo intenția de a-l omorî pe; cele spuse de inculpat au fost doar vorbe spune în momente de provocare din partea celui care este judecat pentru că i-a omorât tatăl.
Simpla atitudine, și fără a susține că este o atitudine bună, necoroborată cu alte elemente din care să rezulte că inculpatul ar pregăti săvârșirea unei infracțiuni, consideră că arestarea preventivă a acestuia este arbitrară și nu se justifică faptul că un copil, cu tatăl ucis, este arestat preventiv doar pentru că l-a amenințat pe cel care i-a omorât tatăl. Orice altă persoană, indiferent de pregătire, ar fi reacționat așa, ar fi făcut așa; este o reacție firească, însă, dacă nu este coroborată cu nici un alt element, nu poate constitui temei al arestării preventive. Este inuman ca inculpatul să fie arestat, să fie îndepărtat de familia sa, care, în aceste condiții a pierdut doi membri, tatăl, care a fost omorât, și fiul, care este arestat.
Reiterează cererea formulată la prima instanță, susținând că în condițiile în care instanța de fond a reținut în motivare simpla declarație a inculpatului în care și-a manifestat în public intenția de a ucide pe, fără a fi de natură a fi pusă în practică, urmează a se constata că sunt schimbate total temeiurile arestării inițiale, având în vedere și declarația inculpatului în fața instanței de recurs la termenul de azi.
În ipoteza în care se va aprecia că pentru buna desfășurare a procesului penal este necesară luarea unei măsuri preventive față de inculpat, solicită a se constata că este posibil a se dispune obligarea acestuia de a nu părăsi țara, cu instituirea obligațiilor pe care să le îndeplinească: să nu ia legătura cu direct sau prin persoane interpuse, să nu poate asupra sa și să nu folosească arme, să nu frecventeze baruri; aceasta pentru a se evita orice fel de conflict. Inculpatul a înțeles că nerespectarea acestor obligații duce la rearestarea lui. Solicită a se constata că inculpatul nu este recidivist, nu este o persoană care să fie capabilă să ucidă.
Solicită admiterea recursului, punerea în libertate a inculpatului prin înlocuirea măsurii de arest preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea și stabilirea pentru acesta a oricăror obligații care se consideră pertinente.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră că încheierea instanței de fond este legală și temeinică; a fost făcută o evaluare corectă a situației de fapt, a împrejurărilor în care a fost comisă fapta, fiind vorba de o infracțiune tipică de tentativă la omor. Apreciază că temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului subzistă și în prezent, motiv pentru care solicită respingerea recursului declarat de acesta.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate. Precizează că "nu va mai avea nicio legătură cu, nici verbal, nici faptic, și își va vedea de lui".
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 7.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- s-a respins ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă de obligare de a nu părăsi localitatea sau țara.
În baza art.300 ind.1 alin.1 Cod procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, aflat în Arestul I, măsură ce a fost menținută urmând a fi verificată periodic dar nu mai târziu de 60 zile.
În pronunțarea acestei încheieri tribunalul a reținut următoarele:
Prin încheierea din 10.03.2009 a Tribunalului Iași dată în dosarul cu nr-, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pentru o perioadă de 29 de zile, reținându-se că, în cauză, sunt date și indicii temeinice suficiente că acesta ar fi comis fapta prevăzută de legea penală pentru care este cercetat, respectiv că, în data de 09.10.2008, i-ar fi aplicat părții vătămate două lovituri în cap, cu o furcă, provocându-i leziuni pentru a căror vindecare a necesitat 8-10 zile de îngrijiri medicale.
S-a apreciat faptul că față de declarația inculpatului dată în față instanței, potrivit căreia atât el cât și familia sa au decis că în cazul în care nu se va face dreptate în cazul morții tatălui său, o vor omorî pe partea vătămată care se face vinovată de această faptă, precum și pe polițiștii care îl ajută să scape, protecția atât a ordinii de drept a statului cât și a vieții părții vătămate, impun măsura arestării preventivă a inculpatului.
Totodată, s-a apreciat că măsura arestării preventive se impune și pentru faptul că, în cauză, există suficiente date că inculpatul se pregătește de săvârșirea unei noi infracțiuni.
Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 și art. 148 al. 1 lit. și f Cod procedură penală, și apreciind că luarea măsurii arestării preventive corespunde scopului prevăzut de art. 136 al. 1 Cod procedură penală, respectiv pentru buna desfășurare a procesului penal, s-a dispus, prin încheierea mai sus menționată, arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile.
La data de 06.04.2009, a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i Cod penal, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la aceeași dată sub nr-.
Potrivit dispozițiilor art. 3001Cod procedură penală, după înregistrarea dosarului în instanță, instanța este datoare să verifice, din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive (al. 1).
În cazul în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice arestarea preventivă, instanța dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de în dată în libertate (al. 2), iar în caz contrar, respectiv temeiurile nu au încetat sau există temeiuri noi care justifică privarea de liberate, menține, prin încheiere motivată arestarea preventivă ( al. 3).
Examinând actele și lucrările dosarului, din prisma acestor dispoziții legale, tribunalul constată că măsura arestării preventive s-a dispus potrivit dispozițiilor legale în materia arestării cu respectarea tuturor garanțiilor procedurale.
Astfel, în ceea ce privește temeiurile de arestare, prevăzute de art. 143, 148 al. 1 lit. c și f Cod procedură penală, tribunalul constată că acestea existau la momentul dispunerii măsurii preventive (inculpatul, prin apărător a invocat faptul că revocarea măsurii se impune pe neexistenta la luarea acestei măsuri a vreunui temei de arestare) și subzistă și în prezent.
De altfel, încheierea prin care s-a dispus arestarea preventivă a fost recurată, iar Curtea de Apel Iașia confirmat, în mod definitiv, existența acestor temeiuri.
Totodată, se constată că de la momentul la care s-a dispus aceasta și până în prezent în cauză nu a intervenit nici un element nou care să conducă la concluzia că temeiurile inițiale care au stat la baza luării și, ulterior, la prelungirea măsurii nu mai există.
Astfel, în cauză, există, în continuare motive verosimile de a bănui că inculpatul ar fi comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, raportat la probele administrate în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate, actele medico-legale, fișa de spitalizare procesul-verbal de reconstituire a împrejurărilor comiterii faptei și planșele foto anexă, declarațiile martorilor.
Inculpatul a precizat pe tot parcursul procesului penal, inclusiv în procedura de față, că este nevinovat, dar așa cum s-a precizat și prin încheierea prin care s-a dispus arestarea preventivă, în această fază procesuală nu se analizează vinovăția inculpatului, ci doar existența unor indicii temeinice care să susțină presupunerea rezonabilă că ar fi săvârșit fapta dedusă judecății.
În ceea ce privește temeiul prevăzut de art. 148 al. 1 lit. c Cod procedură penală, respectiv că există date că inculpatul pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni, tribunalul constată, având în vedere declarația inculpatului dată în fața judecătorului care a soluționat propunerea de arestare preventivă, că în mod temeinic s-a constatat existența acestui temei.
Declarația inculpatului este clară și univocă cu privire la intenția de a-l omorî pe numitul, și având în vedere și fapta dedusă judecății ce ar fi fost comisă după luarea acestei hotărâri de către inculpat, se constată și faptul că declarația acestuia este și credibilă.
Mai mult, având în vedere importanța valorilor sociale pretins a fi lezate, respectiv viața persoanei, modalitatea concretă de comitere a presupusei fapte (lovire cu un corp înțepător/tăietor direct în zona capului, ce denotă o agresivitate deosebită a inculpatului), și, nu în ultimul rând, atitudinea inculpatului de după comiterea presupusei fapte, tribunalul constată la momentul luării măsurii preventive că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol care subzistă și în prezent.
Inculpatul, prin avocat, a invocat că măsura preventivă nu se justifică întrucât ar fi acționat pe fondul unei situației conflictuale cu partea vătămată, parte care i-a omorât tatăl și care este judecată în stare de libertate în prezent.
Tribunalul constată că este dovedită existența unei stări conflictuale între părți, determinată, în principal, de moartea tatălui inculpatului, care ar fi fost determinată de o agresiune din partea lui, dar această situație nu poate justifica o reacție de aceeași natură, respectiv de a suprima viața părții vătămate de către membrii familiei.
Mai mult, având în vedere că inculpatul în momentul audierii de către judecătorul care a soluționat propunerea de arestare preventivă a confirmat din nou faptul că intenția de aoo morî este una reală și actuală, se impune, cu atât mai mult, privarea de libertate a inculpatului și în prezent.
Cum, au fost respectate dispozițiile legale în materie, respectiv cele prevăzute de art. 136, 143 și art. 148 lit. c și f Cod procedură penală și având în vedere că temeiurile ce au stat la baza luării acestei măsuri preventive subzistă și impun, în continuare, privarea de liberate a acestuia, instanța constată că măsura este legală și temeinică și, în consecință, în baza dispozițiilor art. 3001al. 3 Cod procedură penală, va dispune menținerea acesteia.
Pentru aceleași considerente, se va dispune și respingerea cererii privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, formulată de către inculpat, prin apărători.
Măsura arestării preventive a inculpatului va fi verificată periodic în conformitate cu dispozițiile art. 160 Cod procedură penală, dar nu mai târziu de 60 de zile.
În termen legal, încheierea astfel pronunțată a fost recurată de inculpatul care prin apărători a susținut că în cauză nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la arestarea inițială.
Atitudinea inculpatului în fața organului de anchetă penală cu prilejul efectuării reconstituirii la fața locului nu poate fi imputată acestuia care dorea să-și angajeze un apărător.
inculpatului se datorează faptului că la vârsta școlară a suferit o lovitură în cap, situație în care se impune și efectuarea unei expertize psihiatrice pentru stabilirea discernământului la momentul comiterii faptei.
La postul de poliție inculpatul a refuzat să dea declarație, aspect consemnat în procesul-verbal aflat la dosarul cauzei.
Potrivit certificatului medico-legal, viața părții vătămate nu a fost pusă în pericol iar față de numărul de 8-10 zile îngrijiri medicale fapta se încadrează juridic în infracțiunea de "lovire".
Nu există indicii și probe care să confirme cazul de arestare prevăzut de art.148 lit. "c" Cod procedură penală, decât singura declarație dată de inculpat, neexistând în mod evident intenția de a ucide partea vătămată.
Această reacție este rezultatul conflictului între cele două familii întrucât partea vătămată este judecat pentru săvârșirea infracțiunii de omor - victimă fiind tatăl inculpatului.
Se solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu obligarea inculpatului de a nu părăsi țara sau localitatea și stabilirea obligațiilor de a nu intra în legătură cu partea vătămată.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat criticilor formulate, Curtea constată că recursul de față este nefondat.
Prin rechizitoriul procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași nr.73/P/2009 întocmit la 6 aprilie 2009 inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de "tentativă de omor", faptă prevăzută de art.20 raportat la art.174, 175 lit. "i" Cod penal constând în aceea că în data de 9 octombrie 2008 lovit partea vătămată de două ori în cap cu partea metalică a unei furci.
Inculpatul a fost arestat preventiv conform încheierii de ședință din 10 martie 2009, existând cazurile prevăzute de art.148 lit. "c" și "f" Cod procedură penală.
Instanța a fost investită cu judecata cauzei iar după înregistrarea dosarului a verificat din oficiu, în camera de consiliu legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
În cauză temeiurile care au determinat arestarea nu s-au modificat spre a se dispune înlocuirea acesteia cu o altă măsură restrictivă de libertate.
Împrejurarea că inculpatul a declarat în fața instanței de recurs că nu a avut intenția de ucidere a părții vătămate nu conduce la concluzia dispariției cazului de arestare înscris în art.148 lit. "c" Cod procedură penală, caz ce a fost examinat la momentul luării măsurii dar și în calea de atac a recursului exercitat de inculpat.
Cât privește aspectul invocat de inculpat vizând necesitatea efectuării unei noi expertize medico-legale psihiatrice este de precizat faptul că respectiva solicitare este de atributul instanței investită cu judecata pe fond, raportat evident și concluziilor stabilite de către Institutul de Medicină Legală I în lucrarea nr.6497/psh/26.03.2009.
De asemenea, cercetarea judecătorească se află în faza de început urmând a fi administrate probatoriile necesare pentru crearea convingerii cu privire la circumstanțele faptei, încadrarea juridică și vinovăția sau nevinovăția inculpatului.
În această fază procesuală Curtea nu are abilitatea de a cenzura probele administrate în faza de anchetă și nici încadrarea juridică dată prin actul de trimitere în judecată, fiind suficient a se verifica în ce măsură temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate.
În speță instanța fondului a apreciat corespunzător că nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.139 alin.1 Cod procedură penală, măsura arestării preventive nu poate fi înlocuită cu o altă măsură restrictivă de libertate prevăzută de art.136 lit. "b" și "c" Cod procedură penală.
Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art.385 ind.15 pct.1 lit. "b" Cod procedură penală, recursul declarat de inculpatul se va respinge ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul - deținut în Arestul I, împotriva încheierii de ședință din 07.04.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 60 lei (RON) cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
22.IV.2009.-
2 ex.-
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 10.04.2009
CĂTRE
ARESTUL IPJ
Vă înaintăm alăturat două exemplare de pe copia dispozitivului deciziei penale nr. 227 din 10.04.2009 privind pe inculpatul recurent(fiul lui și al lui, născut la 28 Aprilie 1983),un exemplar pentru a fi înmânat acestuia și un exemplar pentru a fi înregistrat în evidențele dumneavoastră.
PREȘEDINTE,
Judecător, - - GREFIER,
- -
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 10.04.2009
CĂTRE
TRIBUNALUL IAȘI
Vă restituim alăturat dosarul dumneavoastră nr- (11 file) la care este atașat dosarul de urmărire penală nr. 570/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași (92 file), dosarul nr- al Tribunalului Iași (21 file) și dosarul nr- al Curții de Apel Iași (25 file), precum și o copie a dispozitivului deciziei penale nr.227 din 10.04.2009 prin care a fost respins ca nefondat recursul de declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 07.04.2009 a Tribunalului Iași.
PREȘEDINTE,
Judecător, - - GREFIER,
- -
Președinte:Scripcariu GabrielaJudecători:Scripcariu Gabriela, Susanu Otilia, Ciubotariu
