Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 231/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 231/ DOSAR NR-
Ședința publică din 10 aprilie 2009
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Constantin Epure
JUDECĂTOR 2: Alina Constanța Mandu C -
JUDECĂTOR 3: Manuela
Grefier -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarat de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 03 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenții inculpați, și, asistați de apărător ales, avocat, recurentul inculpat, asistata și de avocat .
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile arată că nu au cereri de formulat în cauză.
Instanța constată cauza în stare de judecată și, în temeiul dispozițiilor art. 385 ind.13 Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursurilor.
Avocat pentru recurenții inculpați, și solicită admiterea recursurilor declarate de inculpați, casarea încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov la data de 03.04.2009 și pe cale de consecință revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara. Această măsură procesual a fost dispusă de către instanță acum trei luni de zile iar ca temei au fost reținute dispozițiile art. 148 lit.f Cod procedură penală. Pericolul social concret pentru ordinea publică nu trebuie confundat cu pericolul social al infracțiuni, această chestiunea a pericolului social este o chestiune de principiu care este lăsată la mâna magistratului. Acest pericol social concret trebuie analizat prin prisma inculpaților, prin faptele pe care aceștia le-au comis, ori solicită a se observa că aceștia au beneficiat de clemență încă din faza de urmărire penală. Inculpați nu s-au sustras de la urmărirea penală, faptele pentru care sunt cercetați sunt din 2005 și 2006, consideră că atât rezonanța cât și durata măsurii cu cât este mai mare cu atât se estompează și respectiv se reduce. Apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu mai subzistă, prin urmare această măsură a obligării de a nu părăsi țara trebuie revocată. În subsidiar pentru inculpatul solicită încuviințare cererii de a părăsi țara pentru motive medicale. Este un inculpat cu o stare de sănătate foarte precară, va trebui să-și facă niște investigații foarte ample în Spania, și-a făcut investigații foarte ample și la.
Avocat pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului declarat de inculpat și să se constate că încheierea pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, este nelegală și netemeinică. La instanța de fond au solicitat revocarea măsurii de a nu părăsi țara iar în subsidiar au solicitat ca inculpatul să părăsească țara pentru a se putea trata în străinătate. Din actele medicale depuse la dosar provenite de la Autoritățile medicale din România și de la Clinica din Spania, rezultă că inculpatul are un trecut medical cunoscut, suferă de un handicap de gradul I, fiind infirm. Starea medicală a fost constatată atât de medici din România cât și de medici din Spania. la Clinica din Spania este conform actelor de la dosar înainte de a ajunge dosarul în instanță. Medicul care se ocupă de inculpat a concluzionat că acest tratament nu poate fi efectuat decât în străinătate. Inculpatul este o persoană care până în acest moment și-a îndeplinit obligațiile stabilite de către instanță. Măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea s-a luat pentru inculpat având în vedere dispozițiile art. 143 Cod procedură penală și anume că ar exista probe și indicii temeinice că inculpatul ar fi săvârșit faptele reținute în sarcina sa.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați împotriva încheierii de ședință din 03 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov prin care s-au respins, ca nefondate, cererile de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara, menținerea încheierii ca fiind legală și temeinică. Apreciază că în cauză sunt probe temeinice că inculpații au săvârșit infracțiunile ce le-au fost reținute în sarcină, acest lucru rezultă din actul de sesizare și din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală. În cauză nu s-a început cercetarea judecătorească din motive obiective, legate de o lipsă de procedură. Consideră că sunt probe temeinice că inculpați au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor, pentru luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, este necesar ca în cauză să fie îndeplinită condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală, textul de lege nu face vorbire de îndeplinirea cumulativă cu unul din textele de la art. 148 lit,f Cod procedură penală, acest lucru rezultă și din economia textului art. 148 lit. f Cod procedură penală care presupune că lăsarea în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, ori inculpați sunt în libertate, astfel că nu se pune problema coroborării acestor texte de lege.
În ceea ce privește cererea de încuviințare de a părăsi țara formulată de inculpatul care într-adevăr prezintă un handicap și acest lucru rezultă în mod evident și din actele medicale depuse la dosar însă pe de o parte această persoană este cercetată pentru săvârșirea unor infracțiuni, are o măsură restrictivă de libertate și s-a considerat că este necesar să nu părăsească țara mai ales că infracțiunea a fost săvârșită în străinătate, respectiv în Spania iar pe de altă parte nu s-au adus la dosar dovezii pentru ca organul judiciar să poată să admită această măsură pentru o anumită perioadă de timp. Dacă s-ar admite această măsură fără să existe un termen atunci această măsură rămâne fără eficiență.
Avocat arată că cu privire la perioada pe care ar fi trebuit să o solicite, a se avea în vedere că există o programare făcută la Clinica din Spania la data de 08.04.2009, iar instanța putea să stabilească 7 zile înainte de această dată și 7 zile după.
Reprezentantul Ministerului Public arată că dacă organul judiciar fără nici un act medical ar stabili un termen ar putea să se susțină că i se încalcă dreptul la sănătate. Există o programare pentru analize și intervenție chirurgicală ori dacă nu sunt elemente suficiente nu poate ca instanța să stabilească medicului perioada în care persoana urmează să fie internată în spital fără date suplimentare.
Inculpatul având ultimul cuvânt arată că el s-a programat la Clinica din Spania pentru realizarea unui set de analize și pentru o intervenție chirurgicală înainte de a fi reținut. De asemenea, precizează că nu dorește să se sustragă cercetării judecătorești și își i-a angajamentul de a fi prezent la fiecare termen de judecată ce se va stabili. În principal va face analizele și nu mai după aceea va face acea intervenția chirurgicală, urmând să înștiințeze instanța când se va stabili data pentru aceasta.
Inculpatul având ultimul cuvânt arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la soluția ce se va pronunța în cauză.
Inculpatul având ultimul cuvânt arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la soluția ce se va pronunța în cauză.
CURTEA
Asupra recursurilor de față,
Prin încheierea din 03.04.2009 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov în baza art. 139 alin. 2 Cod procedură penală s-au respins, ca nefondate, cererile de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara formulate de inculpații, -, G, și și s-a respins, ca nefondată, cererea inculpatului de încuviințare a părăsiri teritoriului României în vederea efectuării unei intervenții chirurgicale în Spania.
Pentru a hotărî astfel tribunalul specializat a reținut că sub nr-, s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe de judecată, la data de 11 februarie 2009, rechizitoriul întocmit de - Biroul Teritorial Brașov la aceeași dată, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpaților:
1., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, prevăzută și pedepsită de art. 12 al. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal (cinci acte materiale), trafic de minori, prevăzută și pedepsită de art. 13 al. 1 și 3 teza a II-a din Legea nr. 678/2001, respectiv inițierea unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni,prevăzută și pedepsită de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;
2. -, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane,prevăzută și pedepsită de art. 12 al. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal (trei acte materiale), trafic de minori, prevăzută și pedepsită de art. 13 al. 1 și 3 teza a II-a din Legea nr. 678/2001, respectiv aderarea la un grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni,prevăzută și pedepsită de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;
3. G, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, prevăzută și pedepsită de art. 12 al. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal (trei acte materiale), respectiv aderarea la un grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută și pedepsită de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;
4., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, prevăzută și pedepsită de art. 12 al. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal (trei acte materiale), respectiv aderarea la un grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută și pedepsită de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;
5., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, prevăzută și pedepsită de art. 12 al. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal (trei acte materiale), respectiv aderarea la un grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută și pedepsită de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;
6. -, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane,prevăzută și pedepsită de art. 12 al. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal (trei acte materiale), respectiv aderarea la un grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni,prevăzută și pedepsită de art. 8 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal;
În esență, s-a reținut în sarcina inculpaților și -, prin actul de sesizare a instanței, faptul că, în perioada mai 2004 - august 2006, au traficat, în diverse modalități (transport și cazare), în scopul exploatării prin practicarea prostituției, mai multe victime de sex femeiesc, dintre care una minoră. De asemenea, inculpatul a inițiat un grup la care au aderat mai multe persoane, printre care și inculpatul -, având drept scop obținerea de venituri de pe urma practicării prostituției de către persoane de sex femeiesc, recrutate din România și apoi transportate, transferate și cazate în scopul menționat.
În sarcina inculpaților G, și - s-a reținut faptul că în perioada ianuarie 2006 - august 2006 (primii doi inculpați), respectiv în luna ianuarie 2005 (ceilalți doi inculpați), au traficat, în diverse modalități (recrutare, transport, cazare), în scopul exploatării prin practicarea prostituției, mai multe victime de sex femeiesc, cei patru inculpați aderând, totodată, la grupul inițiat de inculpatul, având drept scop obținerea de venituri de pe urma practicării prostituției de către persoane de sex femeiesc, recrutate din România și apoi transportate, transferate și cazate în scopul menționat, fie în folosul inculpaților, fie în folosul inițiatorului grupului.
În drept, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 139 al. 2 Cod procedură penală, atunci "când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere []".
Legiuitorul a instituit, prin prevederile legale menționate, două ipoteze în care se poate dispune revocarea măsurii preventive dispuse de instanță:
a) încălcarea prevederilor legale la luarea măsurii preventive;
b) dispariția temeiurilor care să justifice menținerea măsurii preventive.
În speță, instanța a apreciat că niciuna dintre cele două ipoteze nu se regăsește în cauză. Astfel, măsura preventivă neprivativă de libertate a obligării inculpaților de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței, dispusă prin încheierea din data de 13 februarie 2009, fost luată cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie. S-a reținut de tribunalul specializat, la momentul dispunerii acestei măsuri, faptul că, raportat la momentul la care a avut loc presupusa activitate infracțională desfășurată de inculpați, activitate finalizată în luna august 2006, scopul măsurii preventive - asigurarea bunei desfășurări a procesului penal - poate fi atins și prin luarea față de inculpați a unei măsuri preventive neprivative de libertate mai blânde, și anume prin obligarea acestora de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței, măsură prevăzută de art. 136 al. 1 lit. c Cod procedură penală.
În ceea ce privește temeiurile care au stat la baza luării măsurii obligării inculpaților de a nu părăsi țara, tribunalul specializat a apreciat că acestea nu s-au schimbat în niciun fel. Astfel, inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul întocmit de - Biroul Teritorial Brașov la data de 11 februarie 2009, reținându-se în sarcina acestora săvârșirea unor infracțiuni grave (trafic de persoane și inițiere sau aderare la grup organizat), îndreptate împotriva libertății și integrității fizice și psihice a unor persoane, una dintre părțile vătămate fiind minoră la data săvârșirii faptei.
Pe de altă parte, probatoriul administrat în cauză în cursul urmăririi penale, până la acest moment procesual, face dovada existenței unor indicii temeinice, astfel cum impune reglementarea internă, precum și a unor motive verosimile, potrivit Convenției, de a bănui că inculpații au comis infracțiunile reținute în sarcina lor prin actul de sesizare, prezumția de nevinovăție recunoscută de prevederile 5/2 pr. pen. nefiind în niciun fel abolită. Instanța învestită să se pronunțe asupra unei măsuri preventive nu poate verifica existența sau inexistența vinovăției inculpaților la acest moment procesual, ci doar constată îndeplinirea condițiilor privind luarea, menținerea sau revocarea unei anumite măsuri preventive.
Având în vedere natura transfrontalieră a infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților prin actul de sesizare, față de necesitatea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal prin prezența inculpaților în fața instanței, întrucât cauza se află la un moment procesual incipient, în care nu s-a început încă cercetarea judecătorească, tribunalul specializat a respins cererile de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara formulate de inculpații, -, G, și -, potrivit dispozitivului prezentei.
În ceea ce privește cererea inculpatului prin care acesta solicită să i se încuviințeze părăsirea teritoriului Românei în vederea efectuării unei operații chirurgicale la șold, instanța constată că inculpatul a făcut dovada, cu acte medicale, că suferă de coxartroză și osteită supurată nivel șold drept în stadiu avansat. Cu toate acestea, nu există niciun impediment ca această operație să fie efectuată la instituții medicale specializate din România, inculpatul prezentând doar un act medical din care rezultă necesitatea efectuării intervenției chirurgicale la nivelul șoldului drept. Se recomandă, prin adresa emisă de medicul primat specialist în ortopedie - traumatologie, ca intervențiile chirurgicale, specifice acestui diagnostic, să se realizeze în clinicile, respectiv unitățile sanitare care dispun de condiții optime, conform infirmității pacientului. În nici unul dintre înscrisurile medicale depuse de inculpat în susținerea cererii sale nu se face vorbire despre imposibilitatea efectuării operației în unități sanitare din România.
Împotriva acestei încheieri au declarat recursuri inculpații, și, solicitând revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara, deoarece inculpații nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar pentru inculpatul este necesar ca acesta să părăsească teritoriul României pentru efectuarea intervenției chirurgicale în Spania.
Recursurile sunt nefondate.
Curtea apreciază că temeiurile care au stat la baza luării măsurii obligării inculpaților de a nu părăsi țara, dispusă la data de 13 februarie 2009, nu s-au schimbat în nici un fel, iar probatoriul administrat în cauză până în prezent face dovada existenței unor indicii temeinice că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată, infracțiuni grave de trafic de persoane și inițiere sau aderare la grup organizat, astfel că nu sunt motive de revocare a măsurii neprivative dispusă de instanță.
Totodată în ceea ce privește cererea inculpatului, aceasta nu este fondată, întrucât acesta nu a făcut dovada că boala de care suferă, coxatroza și osteită supurată la nivelul șoldului drept, nu poate fi tratată în clinici specializate din România.
De asemenea, instanța mai are în vedere și faptul că infracțiunile pentru care sunt trimiși în judecată inculpații, se reține în rechizitoriul parchetului că au fost săvârșite în Spania, infracțiunile fiind de natură transfrontalieră.
Față de considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații împotriva încheierii de ședință din 03.04.2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-, pe care o va menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat
pentru aceste motive
în numele legii
decide
În baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 03.04.2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul nr-, pe care o menține.
În baza art. 192 alin. 2,4 Cod procedură penală, obligă recurenții inculpați, și la plata sumei de 50 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în recursurile acestora.
Definitivă.
Pronunțată în Ședința publică, azi, 10.04.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - C - -
Grefier
pt.
plecată în concediu odihnă
semnează grefier șef secție
Red. /21.04.2009
dact. /22.04.20097/2 ex
jud. fond-
Președinte:Constantin EpureJudecători:Constantin Epure, Alina Constanța Mandu, Manuela
