Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 234/2009. Curtea de Apel Pitesti
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 234/R-MF
Ședința publică din 03 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.G -, vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Diaconu dr.- -
JUDECĂTOR 2: Marius Andreescu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, împotriva încheierii din data de 01.04.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Se procedează la înregistrarea ședinței potrivit art. 304 alin.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns intimații inculpați - și, în stare de arest și asistați de avocat ales, în baza delegației nr.-/2009, emisă de Baroul Vâlcea -Cabinet avocat.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit art. 172 alin.7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului intimaților inculpați să ia legătura cu aceștia în vederea pregătirii apărării.
Avocat pentru inculpați depune la dosar certificatul nr. 1524/19.09.2008 emis de Consiliul Județean
Reprezentantul parchetului și apărătorul intimaților arată că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul parchetului având cuvântul pune concluzii de admitere a recursului, casarea în parte a încheierii atacate și menținerea arestării preventive a inculpaților - și. Susține că încheierea din 01.04.2009 nu se întemeiază pe noi elemente de fapt și este contradictorie încheierilor anterioare. Arestarea preventivă a inculpaților s-a întemeiat pe dispozițiile art. 148 lit.b,c și f Cod procedură penală fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege. Temeiurile de fapt și de drept care au impus luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu s-au schimbat și apreciază că nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive. La momentul dispunerii măsurii arestării preventive, prin probele administrate în cauză s-a făcut dovada existenței unor date că inculpații încearcă să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea părților sau martorilor. Dispoziția instanței de a înlocui măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea cu motivarea că, lăsarea în libertate a inculpaților nu poate influența negativ cursul procesului penal, este greșită, având în vedere numărul actelor materiale săvârșite, caracterul violent al acestora și rezonanța socială majoră. Arată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a 5 infracțiuni, iar inculpatul - pentru 2 infracțiuni. Având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor comise în formă continuată și agravată, pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat și motivat.
Avocat, având cuvântul pentru intimații inculpați - și, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Apreciază că luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. Inculpatul - are reținută în sarcina sa o singură infracțiune de furt calificat, infracțiune care nici măcar nu se conturează. Cu privire la infracțiunea reținută inculpatului din probele administrate în cauză, rezultă că acesta nu are nici o contribuție la grupul organizat. Susține că pe tot parcursul procesului penal nu a fost nici un indiciu și nici o probă din care să rezulte că inculpații ar fi influențat părțile sau martorii din proces. Inculpatul are 2 copii în întreținere, unul este bolnav iar pe celălalt nici nu l-a cunoscut deoarece s-a născut când acesta era arestat. Apreciază că după o perioadă de 1 an și 8 luni nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive și nu se mai poate vorbi de gravitatea faptelor.
Intimatul inculpat -, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului și solicită să fie judecat în stare de libertate.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului și solicită să fie judecat în stare de liberate, având în vedere și faptul că are 2 copii, unul bolnav iar pe celălalt nici nu l-a cunoscut deoarece s-a născut când era arestat.
CURTEA
Asupra recursului penal formulat;
Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea pronunțată la 1 aprilie 2009, în dosarul nr- al Tribunalului Vâlcea, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, pentru inculpații (născut la 18 octombrie 1970, domiciliat în orașul H, -) și (născut la 5 iulie 1973, domiciliat în comuna, județul V, -), ambii aflați în Penitenciarul Colibași.
In baza art.145 alin.1/1 și alin.2/2 Cod pr.penală, au fost instituite obligații în sarcina inculpaților.
Spre a hotărî astfel, prima instanță a reținut:
Inculpații și - sunt trimiși în judecată, alături de alți 5 inculpați, în principal pentru săvârșirea infracțiunilor de criminalitate organizată prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003, cauza formând obiectul dosarului nr- al Tribunalului Vâlcea.
In situația lor juridică, a reținut prima instanță, au intervenit o serie de schimbări în ceea ce privește motivele care au stat la baza luării măsurii preventive, în sensul că au fost administrate probele, astfel că nu mai subzistă motivele prevăzute de art.148 lit.b și c și f Cod pr.penală, care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
In plus, cei doi inculpați au avut o contribuție minoră la săvârșirea faptelor imputate grupului infracțional, iar lăsarea lor în libertate nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere și împrejurarea că în perioada în care s-au comis faptele au acționat numai la comanda liderului de grup.
Prin urmare, s-a considerat că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Impotriva hotărârii a formulat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VÂLCEA, susținând că înlocuirea măsurii arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi localitatea nu este întemeiată, în raport de temeiurile (art.148 lit.b, și f Cod pr.penală) în baza cărora s-a dispus arestarea preventivă a celor doi inculpați. In acest sens, pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a celor doi inculpați persistă și în prezent, în raport de modalitatea în care s-au săvârșit faptele; sub acest aspect este de reținut că inculpatul a săvârșit și infracțiunea de șantaj, aducând persoana șantajată într-o stare de teamă, care persistă și în prezent. In plus, inculpatul - este recidivist.
Examinând hotărârea recurată, în raport de criticile formulate precum și din oficiu, în raport de cazurile de casare prevăzute de art.385/9 Cod pr.penală, se constată că recursul este fondat și va fi admis ca atare, deoarece, în mod greșit, prima instanță a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Temeiul în baza căruia s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților-intimați și l-a constituit art.148 lit.b, c și f Cod pr.penală, temeiuri care persistă și în prezent. Astfel, există la dosarul cauzei date din care rezultă că inculpații încearcă să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori prin exercitarea unor presiuni asupra acestora sau chiar înțelegeri frauduloase cu părțile vătămate. Tot astfel, se impută inculpaților că au aderat și sprijinit grupul infracțional organizat și condus de inculpatul, acționând în scopul comiterii unor infracțiuni grave pentru a obține direct sau indirect un beneficiu material.
Sub acest aspect, lăsarea în libertate a celor doi inculpați ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Intr-adevăr, pericolul concret pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, ca trăsătură esențială a infracțiunii, dar aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Prin urmare, existența pericolului public poate exista printre altele și din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiunii, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
In concluzie, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date ce sunt legate de persoana inculpaților ci și date referitoare la faptă și, nu de puține ori, acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concurează la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
In plus, temeiul în baza căruia s-a dispus arestarea preventivă îl constituie și lit.b și c ale art.148 Cod pr.penală, așa cum s-a precizat, în sensul că s-a încercat zădărnicirea aflării adevărului și există date în legătură cu pregătirea săvârșirii de noi infracțiuni.
In raport de aceste considerente, se apreciază că soluția de înlocuire a măsurii preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea este în distonanță cu dispozițiile art.136 alin.1 Cod pr.penală, privind scopul măsurilor preventive care, printre altele, este și cel referitor la asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și împiedicarea sustragerii inculpatului de la judecată.
Ca atare, se va admite recursul parchetului iar, în temeiul dispozițiilor art.385/15 pct.2 lit.d Cod pr.penală, dispunând rejudecarea, se va casa în parte încheierea, în sensul înlăturării dispoziției privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu pentru inculpații și -.
Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art.300/2 combinat cu art.160/b Cod pr.penală, se va menține starea de arest a celor doi inculpați, avându-se în vedere considerentele deja expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VÂLCEA, împotriva încheierii din 1 aprilie 2009, pronunțată de TRIBUNALUL VÂLCEA, în dosarul nr-.
Casează în parte încheierea, în sensul că înlătură dispoziția privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu pentru inculpații și, deținuți în Penitenciarul Colibași.
In baza art.300/2 combinat cu art.160/b Cod pr.penală, constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive privind pe inculpații și -, pe care o menține.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.Gh.-, dr.-,
Grefier,
Red.Gh.-
Tehnored./Ex.2
Jud fond
9 aprilie 2009
Președinte:Gheorghe DiaconuJudecători:Gheorghe Diaconu, Marius Andreescu, Marius Gabriel