Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 236/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA -
CURTEA DE APEL B
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR.236/ DOSAR NR-
Ședința publică din data de 21 martie 2008
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Simona Franguloiu JUDECĂTOR 2: Radu Gheorghe
- - JUDECĂTOR 3: Alina Mandu
- - - Judecător
- Grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 20 martie 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții inculpați personal în stare de arest (deținut în Penitenciarul Codlea ) asistat de avocat ales, avocat ales în substituirea avocat pentru recurentul inculpat lipsă, recurentul inculpat personal în stare de arest (deținut în Penitenciarul Codlea ) asistat de avocat ales, recurentul inculpat personal în stare de arest (deținut în Penitenciarul Codlea ) asistat de avocat ales.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată procedura îndeplinită cu inculpatul lipsă la acest termen de judecată, întrucât la dosar se află dovada de îndeplinire a procedurii de citare emisă de către Spitalul Penitenciar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor potrivit dispozițiilor art. 385/13 Cod procedură penală.
Reprezentanta parchetului arată că din analiza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească inculpații, și față de care se desfășoară cercetarea penală au săvârșit mai multe fapte prevăzute de legea penală, ce constituie infracțiunile de trafic de persoane, prevăzută de art.12 alin.1 din Legea 678/2001, trafic de minori prevăzută de art.13 alin.1, 2 din Legea 678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, proxenitism prev.de art.329 Cod penal alin.1, 3 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal. S-a reținut în esență că cei patru inculpați au recrutat prin diferite metode, inclusiv prin constrângere, în vederea practicării prostituției mai multe persoane de sex feminin, minore și majore de pe raza județului B, trăgând foloase importante de pe urma practicării prostituției de către aceste persoane și că, pentru a-și asigura mijloacele de existență, inculpatul a inițiat o asociere cu caracteristicile unui grup infracțional organizat, în scopul obținerii de venituri de pe urma practicării prostiției în care i-a atras și pe inculpații, și ce a ființat începând cu luna august 2005 până la intervenția organelor judiciare. Solicită admiterea recursului, și întrucât subszistă temeiurile legale care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților și nu s-au modificat se impune în continuare menținerea măsurii arestării preventive cu privire la toții inculpații. Avocat ales pentru recurentul inculpat, solicită respingerea recursului Parchetului, menținerea încheierii de ședință din data de 20.03.2008 a Tribunalului pentru Minori și Familie ca legală și temeinică, în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Susține că practica judiciară atât internă cât și europeană este foarte clară cu privire la definitivarea termenului rezonabil în sensul că această măsură nu trebuie transformată într-o măsură cu caracter de pedeapsă. Având în vedere că inculpații sunt arestați de circa 1 an și 9 luni de zile la acest moment măsura arestării nu se mai impune. Avocat ales pentru recurentul inculpat, solicită respingerea recursului Parchetului, menținerea încheierii de ședință din data de 20.03.2008 a Tribunalului pentru Minori și Familie ca legală și temeinică, în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. În susținerea acestei cereri arată că durata arestării preventive a inculpatului este de 1 an și 8 luni și este în situația de a-și pierde familia și de aceea se impune ca cercetarea judecătorească să fie făcută cu inculpatul în stare de libertate. Trebuie reținut faptul că probele administrate până în prezent probele nu confirmă vinovăția inculpatului ducând la o stare de îndoială care profită acestuia și că termenele acordate în acest dosar nu pot fi imputate inculpatuluio, iar măsura obligării de a nu părăsi localitatea este o măsură de prevenție care garantează buna desfășurare a procesului penal. Avocat ales pentru recurentul inculpat, solicită respingerea recursului Parchetului ca nefondat, menținerea încheierii de ședință din data de 20.03.2008 a Tribunalului pentru Minori și Familie ca legală și temeinică, în sensul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.Arată că acesta nu are antecedente penale, are o situație familiară precară, având în vedere că este arestat de circa 1 an și 9 luni de zile la acest moment măsura arestării preventive tinde să se transforme într-o pedeapsă, inculpatul nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, în ceea ce privește durata termenului rezonabil se apreciază că acesta a fost cu mult depășit, astfel că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Avocat ales pentru recurentul inculpat solicită respingerea recursului formulat de parchet ca nefondat, menținerea hotărârii ca legală și temeinică și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Trebuie reținut faptul că probele administrate până în prezent nu confirmă vinovăția inculpatului ducând la o stare de îndoială care profită acesuia și care beneficiază de prezumția de nevinovăție. Solicită a se observa că acesta este internat în Spital Penitenar, suferă de nenumărate boli iar dacă va fi pus în libertate va merge la un spital particular unde le va trata. Invederează instanței că măsurile preventive sunt măsuri vremelnice, având caracter de excepție, iar prelungirea acestora nu trebuie să le transforme într-o pedeapsă privativă de libertate. Întrucât inculpatul este arestat de 1 an și 9 luni apreciază că a fost depășit și termenul rezonabil impus de CEDO. Trebuie avut în vedere și stadiul procesual în care se află această cauză respectiv inculpatul a fost audiat, de asemenea părțile vătămate și martorii iar în prezent cauza este suspendată pentru soluționarea de către Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate. O astfel de soluționare la Curtea Constituțională durează circda 6-8 luni timp în care inculpatul ar trebui pus în libertate. În ceea ce privește procesul-verbal în care se menționează faptul că a fost căutată de partea vătămată și aceasta nu s-a prezentat de teama inculpaților, la următorul termen de judecată aceasta nu a mai fi identificată în consecință prima declarația a acesteia nu constiruie o bază. Celelalte părți vătămate au declarat că nu se de inculpați și nu au fost amenințate.Temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului nu mai subzistă la acest moment procesual. Întrucât rezonanța negativă a faptelor săvârșite de inculpat s-a diminuat odată cu trecerea timpului apreciază că lăsarea acestuia în stare de libertate nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică și nici nu ar impieta desfășurarea procesului penal. În consecință în temeiul art.139 alin.1 Cod procedură penală solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu fără încuviințarea instanței și revocarea măsurii arestării preventive cu punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Precizează că are probleme familiale în sensul că are un copil în întreținere iar soția sa nu realizează venituri pentru a avea posibilitatea achitării cheltuielilor necesare traiului.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, învederează instanței că anterior arestării preventive a avut un loc de muncă, nu are antecedente penale, solicitând judecarea în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 20 martie 2008, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dos. nr-, s-a dispus admiterea cererilor formulate de inculpații, și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea și menținerea măsurii arestării preventive a acestora, potrivit art. 139 alin. 1 rap. la art. 136 lit. b și art. 145 Cod procedură penală, inculpații fiind obligați să se supună obligațiilor stabilite de instanță, arătându-se că referitor la temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri au intervenit modificări, astfel că nu se mai justifică privarea de libertate a acestora privarea de libertate a acestora.
Prima instanță a mai apreciat că în cauză este depășit termenul rezonabil instituit de art. 5 par. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și că durata lungă a procedurior nu le poate fi imputată inculpaților arestați, deoarece unele probe nu au putut fi administrate urmare a invocării unei excepții de neconstituționalitate, cauza fiind suspendată și dosarul trimis către Curtea Constituțională care nu s-a pronunțat asupra excepțiilor.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, care a solicitat casarea încheierii atacate, respingerea cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive și judecarea inculpaților în stare de arest preventiv, arătând că față de scopul art. 136 Cod procedură penală se impune menținerea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât inculpații sunt trimiși în judecată pentru infracțiuni de trafic de persoane și proxenetism, că au recrutat părțile vătămate inclusiv prin constrângere, fiind vorba de un grup infracțional organizat în scopul obținerii de venituri, astfel că temeiurile avute în vedere nu s-au modificat prin trecerea timpului și că poate fi reținut pericolul pentru ordinea publică.
Verificând hotărârea atacată în raport cu actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, instanța constată că recursul este nefondat.
Prin încheierea nr. 31/13 iulie 2006 Tribunalului pentru Minori și Familie Brașovs -a dispus arestarea preventivă a inculpaților, și pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane, trafic de minori și proxenetism, prevăzute de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001, art. 13 alin. 1, 2 din aceeași lege cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și respectiv art. 329 alin. 1, 3, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că în perioada august 2005 - iulie 2006, inculpații împreună cu inculpatul au recrutat prin diferite metode mai multe persoane de sex feminin, minore și majore, le-au înlesnit celor care au acceptat și le-au constrâns pe cele care s-au opus la practicarea prostituției, cazându-le succesiv în mai multe locuințe, sub coordonarea directă a inculpatului, folosind forme de constrângere în scopul exploatării acestora din practicarea prostituției.
Temeiul arestării preventive este reprezentat de art. 148 lit. e, f Cod procedură penală pentru inculpații și și art. 148 lit. a, e, f Cod procedură penală pentru inculpatul.
Ținând seama de stadiul cercetării judecătorești și raportat la probele administrate până în prezent, se constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive au suferit modificări prin trecerea timpului, menținerea acestei măsuri nu mai eset justificată de buna desfășurare a procesului penal, așa cum prevăd dispozițiile art. 136 Cod procedură penală.
Față de cerințele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în ce privește aprecierea termenului rezonabil al arestării preventive instituit prin art. 5 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, se constată că acest termen a fost depășit într-un an și J de detenție preventivă.
Așa cum corect a constatat și Tribunalul Brașov se impune observația că durata lungă a procedurilor nu le este imputabilă inculpaților arestați, în cauză au fost audiate părțile vătămate, inculpații, cei mai mulți martori, inclusiv martori cu identitate protejată și față de timpul scurs de la luarea măsurii arestării preventive impactul negativ asupra societății s-a diminuat, așa cum Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în numeroase cauze având o natură mult mai complexă decât cauza dedusă judecății, cum ar fi cele de terorism. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că și în asemenea cauze, arestarea preventivă nu trebuie să depășească termenul rezonabil, iar anumite cereri formulate de inculpați în apărare, cum ar fi invocarea unei excepții de neconstituționalitate, nu trebuie să se transforme și să dobândească valențe împotriva lor, fiind vorba de solicitări legale.
Mai mult, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii pot suferi modificări prin trecerea timpului și tocmai aceasta este rațiunea pentru care legiuitorul a impus obligativitatea verificării periodice a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, în caz contrar măsura preventivă fiind supusă pericolului de a se transforma într-o pedeapsă anticipată, neavând nici o relevanță momentul procesual în care ar interveni și trebuie avut în vedere faptul că se diluează consistența temeiurilor avute în vedere, oricare ar fi fost acestea.
În plus, este vorba și de respectarea art. 20 alin. 2 din Constituția României care obligă statul prin agenții săi, să respecte normele impuse prin tratatele și convențiile la care România este parte, or această normă constituțională nu are caracterul unei norme supletive, ci al unei norme imperative.
Prin urmare, prin trecerea unui timp îndelungat de la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, consistența temeiurilor avute în vedere inițial s-a diluat și cum depășirea termenului rezonabil nu este imputabilă acestora, instanța este obligată să respecta atât norma constituțională dar și dispozițiile înscrise în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale care este drept intern prin adoptarea sa prin lege.
Așa fiind, se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică și față de considerentele expuse, în baza art. 160/b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și va menține încheierea atacată.
Cu aplicarea art. 192 alin. ultim Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov împotriva încheierii de ședință din 20 martie 2008, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, pe care o casează cu privire la conținutul obligațiilor impuse inculpaților pe duratza măsurii obligării de a nu părăsi localitatea B și la omisiunea dispoziției de comunicare a încheierii persoanelor și organelor prevăzute în art.145 alin. (21) Cod procedură penală și, rejudecând:
În baza art. 145 alin. (12) lit. c) Cod procedură penală obligă inculpații să nu se apropie nici de martorii domiciliat în B,-, județul B și, domiciliat în Sf.G,-,.22, apart.8, județul C și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
Încheierea și prezenta decizie se comunică inculpaților, Poliției municipiului B, Jandarmeriei B, Poliției Comunitare B, organelor competente să elibereze pașapoartele și organelor de frontieră.
Dispune punerea, de îndată, în libertate a inculpaților, și, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 21 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
Red./dact.
Ex.2/17.04.2008
Jud.fond.
Președinte:Simona FranguloiuJudecători:Simona Franguloiu, Radu Gheorghe, Alina Mandu
