Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 244/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
- SECȚIA I PENALĂ -
DOSAR NR-
(313/2010)
DECIZIA PENALĂ NR. 244
Ședința publică de la 9 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Raluca Moroșanu
JUDECĂTOR 2: Corina Ciobanu
JUDECĂTOR 3: Mariana Constantinescu
GREFIER - - -
*********
MINISTERULUI PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva încheierii de ședință din 1 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat intimații inculpați în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Cabinet Individual, în stare de arest și asistat e apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 7454 emisă de Baroul București - Cabinet Individual, și, ambii în stare de arest și asistați de apărător din oficiu, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, recurenții inculpați și fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Reprezentantul parchetului având cuvântul,susține oral motivele de recurs astfel cum au fost dezvoltate în scris și depuse la dosar, considerând netemeinică încheierea din 1 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală pentru aceea că în mod greșit s-a apreciat că a fost depășit un termen rezonabil,cu ignorarea stadiului procesul al speței. Termenul rezonabil al prevenției trebuie apreciat în raport de complexitatea cauzei și de cauzele obiective care au condus la existența unor amânări în soluționarea respectivei cauze. În cazul de față solicită a se observa faptul că există o complexitate ridicată a speței și s-a ajuns la acordarea mai multor termene în vederea pregătirii apărării inculpaților, iar imposibilitatea de audiere a doi martori cu identitate protejată nu este imputabilă parchetului, care a depus diligențe în vederea găsirii martorilor și prezentării în vederea audierii. Până la acest moment nu s-a putut stabili locul unde domiciliază martorii, dată fiind și calitatea de martori cu identitate protejată.
Tribunalul nu a avut în vedere faptul că, odată lăsați în libertate, inculpații prezintă pericol pentru ordinea publică, în cauză existând indicii temeinice că au comis infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, au făcut parte dintr-o rețea specializată în traficarea acestor substanțe. Apreciază că lăsați liberi, inculpații își vor continua activitatea în baza căreia - anterior arestării - obțineau importante sume de bani.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, acesta nu este la primul conflict cu legea penală, suferind patru condamnări anterioare pentru săvârșirea unor fapte de furt calificat, ultraj și tâlhărie.
În continuarea susține că în vederea audierii în condiții de siguranță a celor ultimi doi martori cu identitate protejată, se impune menținerea arestării preventive în ceea ce-i privește pe inculpați, având în vedere că cei doi martori provin din același mediu cu inculpații, astfel că în mod voit sau involuntar aceștia să își poată da seama de identitatea martorilor și să le influențeze depozițiile.
Având în vedere aceste elemente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și - rejudecând - a se înlătura dispozițiile ce vizează înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
În raport de faptul că măsura arestării preventive în ceea ce-i privește pe inculpați a fost menținută prin decizia penală nr.46 din 7 ianuarie 2010,iar prin încheierea recurată nu a fost pusă în discuție menținerea măsurii arestării preventive, solicită respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive.
Apărătorul intimatului inculpatavând cuvântul, solicită respingerea recursului parchetului și menținerea încheierii recurate ca fiind legală și temeinică. În mod corect și just instanța de fond a apreciat că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea - în raport de întregul material probator al cauzei. Astfel,prima instanță a constatat că motivele ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive au suferit modificări, avându-se în vedere și art.5 paragraful 3 din Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În ceea ce privește termenul rezonabil, solicită a se ține cont de faptul că inculpații sunt arestați de mai mult de 1 an și 8 luni, iar acest termen este mai mult decât suficient. Cu privire la circumstanțele personale arată că inculpatul pe care îl apără are un domiciliu stabil, avea loc de muncă anterior arestării, nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o poziție procesuală constantă, recunoscând că a consumat substanțe interzise și că între prieteni, obișnuiesc să-și împrumute doze de droguri.
Pentru motivele expuse mai sus și ținându-se cont și de faptul că inculpatul s-a prezentat singur în fața autorităților, asumându-și responsabilitatea față de faptele reținute în sarcina sa, consideră că nu se mai impune menținerea stării de arest.
Apărătorul intimatului inculpatsolicită respingerea recursului parchetului ca fiind nefondat și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul București ca fiind legală și temeinică.
Consideră că primul motiv de recurs - ce se referă la greșita interpretare a termenului rezonabil - este neîntemeiat. În mod corect instanța de fond a reținut că perioada de 1 an și 8 luni - dacă ar mai fi prelungită - nu ar mai fi un termen rezonabil față de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De asemenea, instanța a avut în vedere și art.5 paragraful 2 din aceiași Convenție - ce se referă la faptul că măsura arestării preventive este una excepțională, judecătorul având la dispoziție și alte măsuri restrictive împotriva inculpaților.
Făcând trimitere la al doilea motiv din recursul parchetului, susține că în ceea ce-l privește pe clientul său, nu există nici o probă care să-l incrimineze, ci doar declarația coinculpatului și a martorului - care au arătat că nu a făcut trafic de droguri, ci doar a consumat. Nu este real că s-au acordat numeroase termene din cauza inculpaților, cele mai multe termene fiind acordate față de lipsa martorilor sub acoperire - ceea ce nu este imputabil inculpaților.
În ceea ce privește cel de-al treilea motiv de recurs - ce se referă la imposibilitatea obiectivă a administrării probei cu martori, solicită a se avea în vedere că în ceea ce-l privește pe - au fost administrate toate probele.
Cu privire la circumstanțele personale, urmează a se avea în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are o familie organizată, iar starea sa de sănătate este precară, astfel cum rezultă din actele medicale depuse la dosar.
Față de cele arătate mai sus și pentru egalitate de tratament cu, solicită respingerea recursului parchetului.
Apărătorul intimaților inculpați șisolicită respingerea recursului parchetului ca nefondat și menținerea încheierii pronunțată de Tribunalul București ca fiind legală și temeinică.
Intimatul inculpatavând ultimul cuvânt, arată s-a predat singur autorităților, a colaborat și solicită a fi judecat în stare de libertate, neexistând teama că va influența vreun martor sub acoperire, dat fiind faptul că nu îi cunoaște.
Intimatul inculpatavând ultimul cuvânt,arată că este arestat de 1 an și 8 luni, nu a traficat droguri, ci doar a consumat ocazional și are loc de muncă. Solicită respingerea recursului parchetului și judecarea sa în stare de libertate.
Intimatul inculpatavând ultimul cuvânt, arată că încă de la început a recunoscut fapta comisă, are în întreținere un copil de 2 și 4 luni și solicită a fi pus în libertate.
Intimatul inculpatavând ultimul cuvânt,arată că este de acord cu susținerile apărătorului său ales.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Prin încheierea din data de 1.02.2010, Tribunalul București - Secția I Penală a admis cererile formulate de inculpații, și și a dispus în baza art. 139 din Codul d e procedură penală înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, făcând aplic. art. 145 alin. 1 și art. 145 alin. 2 indice 2 Cod procedură penală și a dispus punerea în libertate a acestora reținând în esență că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, nemaifiind îndeplinită condiția prev. de art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală și că nu se mai impune în continuare privarea de libertate a inculpaților, singurul motiv pentru care cauza suferă amânări de 9 luni fiind neprezentarea în fața instanței pentru audiere a colaboratorilor cu nume de cod și.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București, solicitând în esență casarea încheierii și respingerea cererilor inculpaților față de faptul că nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării, trecerea unei perioade de timp de la acest moment și imposibilitatea audierii unor martori neputând fi asimilată cu schimbarea temeiurilor arestării.
Analizând actele dosarului, prin prisma motivelor invocate și din oficiu în conformitate cu disp. art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul este fondat.
Inculpații, au fost arestați preventiv prin încheierea din data de 5.06.2008, împreună cu alți 2 inculpați cercetați în prezenta cauză, respectiv și, iar inculpații și au fost arestați preventiv prin încheierea din data de 12.06.2008, ulterior aceștia fiind trimiși în judecată: pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal, art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.37 lit.a Cod penal și art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic art.37 lit.a Cod penal, toate cu aplic. art.33 lit.a Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, toate cu aplic. art.33 lit.a Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal, art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 și art.37 lit.b Cod penal, toate cu aplic. art.33 lit.a Cod penal și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 și art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, toate cu aplic. art.33 lit.a Cod penal, reținându-se că inculpații și alte persoane neidentificate până în prezent, fac parte dintr-o rețea de traficanți de droguri coordonată de numitul HG, care acționează în municipiul B și județele limitrofe și după ce inculpatii, și au fost trimisi in judecata in stare de arest preventiv prin rechizitoriul nr. 169/D/P/09.11.2006 și au fost eliberați de instanță, măsura fiind înlocuită, au continuat activitatea infracțională.
Curtea constată că măsura arestării a fost luată și menținută ulterior succesiv, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale și îndeplinirea condițiilor prev. de art.136, 143, 681și 148 lit. f Cod procedură penală, deși Tribunalul a apreciat în sens contrar și a dispus în cursul judecății, de la termenul din data de 09.11.2009 înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, toate încheierile fiind însă casate de C, care prin decizia nr. 120 din data de 7.01.2010, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția I Penală a menținut măsura arestării preventive potrivit art. 300 indice 2 Cod procedură penală.
După sesizarea instanței, inculpații au fost audiați, s-au încuviințat probe, instanța dispunând audierea martorilor nemijlocit, cercetarea judecătorească nefiind terminată.
Din analiza probelor administrate atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății, Curtea reține că temeiurile care au determinat luarea și ulterior menținerea măsurii arestării preventive subzistă în continuare astfel încât constată că în mod nelegal a apreciat tribunalul că se poate dispune înlocuirea măsurii arestării, motivând că acele temeiuri care au determinat măsura arestării s-au schimbat.
Curtea reține de altfel că Tribunalul însuși nu a arătat în concret în ce sens s-au schimbat aceste temeiuri, singurele sale raportări fiind la împrejurarea că de mai multe termene cauza se amână pentru că doi colaboratori sub acoperire, cu nume de cod și nu se prezintă în fața instanței pentru a fi audiați, împrejurare care în nici un caz nu poate fi apreciată ca dovedind schimbarea temeiurilor avute în vedere la luarea și menținerea anterior a măsurii arestării, ba dimpotrivă, reținând că de mai multe termene nu au mai fost administrate probe în cursul cercetării judecătorești și cu precădere de la ultima apreciere asupra subzistenței temeiurilor care au impus menținerea arestării nu a intervenit nici o împrejurare nouă, este evident că nu se poate aprecia că s-ar fi produs vreo schimbare a situației din dosar care să determine o schimbare a temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestării preventive anterior.
Cu privire la termenul arestării preventive, Curtea constată că inculpații sunt arestați preventiv de 1 an și 8 luni și apreciază că acesta nu a depășit termenul rezonabil prevăzut de,dispozițiile Convenției fiind interpretate prin raportare la situația de fapt din fiecare caz particular în parte, la complexitatea acestuia, la natura probelor ce se cer a fi administrate în fața instanței de judecată nemijlocit și, în mod evident, raportat la motivele care au determinat măsura arestării, iar față de toate acestea, Curtea reține că în cauza de față se impune cercetarea în continuare a inculpaților în stare de arest preventiv.
Art. 139 alin. 1 Cod procedură penală prevede că măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură dacă s-au schimbat temeiurile care au generat luarea acelei măsuri, condiție care nu este îndeplinită în cauză, astfel încât Curtea apreciază că recursul Parchetului este fondat motiv pentru care îl va admite conform art. 385 indice 15 pct. 2 lit. d din Codul d e procedură penală, va casa în parte încheierea și în fond rejudecând va respinge ca nefondate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, obligând inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. 2 și 4 din Codul d e procedură penală, menținând celelalte dispoziții ale încheierii.
Cheltuielile judiciare din recurs vor rămâne în sarcina statului, conform art. 192 alin. 3 din Codul d e procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.38515, punctul 2, litera d, Cod procedură penală, admite recursul formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierii de ședință din data de 01 februarie 2010 pronunțată de Tribunalului București - Secția I penală, din Dosarul nr-.
Casează încheierea de ședință recurată, în parte, și în fond rejudecând:
Respinge ca nefondate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpații, și.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă fiecare inculpat la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
În temeiul art.192, alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în recurs, din care câte 100 lei onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpații și, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 09 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. -
Dact./16.02.2010
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția I Penală
Președinte:Raluca MoroșanuJudecători:Raluca Moroșanu, Corina Ciobanu, Mariana Constantinescu
