Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 26/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - înlocuire măsură preventive (art.139 C.P.P.)-
(Număr în format vechi 94/MF/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIE Nr. 26
Ședința nepublică de la 19 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Stan Judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Ligia Epure
- - - - JUDECĂTOR 3: Carmen Tomescu
Grefier: -
Ministerul Public reprezentat prin procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
********************
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat -, împotriva încheierii din 12 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința ne publică, conform art. 24 din Legea nr. 678/2001, a răspuns recurentul - inculpat asistat de avocat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, constatându-se dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și înlocuirea măsurii interdicției de a nu părăsi localitatea, cu măsura interdicției de a nu părăsi țara, arătând că inculpatul și-a găsit un loc de muncă ce presupune deplasări frecvente în țară, fiind foarte dificil să solicite permanent încuviințarea instanței de judecată, pentru părăsirea localității Tîrgu
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive a interdicției de a nu părăsi localitatea și că inculpatul nu este angajat în muncă, făcând numai demersuri în acest sens.
Având ultimul cuvânt, inculpatul solicită admiterea recursului, conform concluziilor formulate de către apărătorul său, arătând că în urma mediatizării în presă a cazului său și a proastei reputații nu a reușit să-și găsească vreun loc de muncă pe raza localității Tîrgu J, că membrii familiei sale sunt arestați, iar singurul loc de muncă găsit a fost ca agent de vânzări la o firmă cu sediul în L, fiind necesar să se deplaseze în toată țara la punctele de distribuție, pentru a distribui produsele fabricate de acea firmă, locul de muncă fiindu-i necesar pentru a-și asigura mijloacele de subzistență și integrarea treptată în societate
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin rechizitoriul din 16 martie 2007 al DIICOT - Biroul Teritorial Gorj
a fost trimis în judecată inculpatul - - fiul lui și, născut la data de 14 octombrie 1979 în Tg. J, județ G, cu domiciliul în Tg. J, str. 23 August. Bloc 59,.2,.4,. 16, județ G, cetățean român, studii 8 clase - pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.288 al.1 pen cu aplic.art.41-42.pen, art.292 pen, cu aplic.art.41-42.pen, art.293 alin.1 pen, cu aplic.art.41-42.pen, art.70 alin.(1) din OUG 105/2001, aprob. prin Legea nr.243/2002 și art.1 alin.(1) din OUG 112/2001, aprob. prin Legea 252/2202, cu aplic.art.41-42.pen, art.86 alin.(1) din OUG nr.195/2001, privind circulația pe drumurile publice aprob prin Legea nr.49/2006 cu aplic.art.41-42.pen. art. 323 al.1,2 pen, art.288 al.1 pen. cu aplicarea art.41-42.pen, art.292 pen. cu aplic.art.41-42.pen, art.293 al.1 pen, cu aplic.art.41-42.pen, art.329 alin.1,2,3 pen, cu aplic.art.41-42.pen, art.12 alin.1 și alin.2 lit.a - 678/2001 cu aplic.art.41-42.pen ( 13 acte materiale) și art.13 pen, art.13 alin.(1) și 13 al.(3) teza I și al.4 teza - II-a din Legea 678/2001, cu aplic.art.41-42.pen. ( 3 acte materiale) cu aplic.art.33-34.pen, art.70 al.(1) din OUG 105/2001 aprob. prin Legea 243/2002 și art.1 al.(1) din OUG 112/2001, aprob. prin Legea 252/2002, cu aplic. art.41-42.pen, art.86 al.(1) din OUG nr.195/2001, privind circulația pe drumurile publice aprob. prin legea 49/2006 cu aplic.art.41-42.pen. cu aplic.art.33-34, între genurile diferite de infracțiuni.
La data de 29 ianuarie 2008, inculpatul a formulat cerere de înlocuire a măsurii preventive a obligației de a nu părăsi localitatea, cu măsura preventivă a obligației de a nu părăsi țara, arătând că și-a găsit loc de muncă, în calitate de agent de vânzări, ceea ce presupune deplasarea sa la mai multe locații din țară.
Cererea formulată de inculpat a fost soluționată de instanță la termenul din 12 februarie 2008, inculpatul depunând la dosarul cauzei, pe lângă adeverința nr. 353 din 28.11.2008 emisă de L și contractul individual de muncă încheiat între inculpat și firma respectivă.
Prin încheierea din 12 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj, cererea a fost respinsă, reținându-se că, deși inculpatul este salariat în calitate de agent de vânzări la o societate comercială care produce și desface textile, prezența lui fiind necesară în mai multe orașe din țară, pentru a distribui marfă (așa cum susține societatea), s-a apreciat că nu se impune înlocuirea măsurii preventive, deoarece, pe de o parte, nu s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri, procesul aflându-se în prezent în faza administrării probelor, fiind necesare menținerea unor măsuri stabilite potrivit art. 145.C.P.P. iar pe de altă parte, inculpatul poate părăsi localitatea motivat, cu încuviințarea Tribunalului (Tribunalul, ca instanță de executare), care a dispus măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul, arătând că și-a găsit un loc de muncă ce presupune deplasări frecvente în țară, fiind foarte dificil să solicite permanent încuviințarea instanței de judecată, pentru părăsirea localității T S-a mai arătat că în urma mediatizării în presă a cazului său și a proastei reputații nu a reușit să-și găsească vreun loc de muncă pe raza localității T J, că membrii familiei sale sunt arestați, iar singurul loc de muncă găsit a fost ca agent de vânzări la o firmă cu sediul în L, fiind necesar să se deplaseze în toată țara la punctele de distribuție, pentru a distribui produsele fabricate de acea firmă, locul de muncă fiindu-i necesar pentru a-și asigura mijloacele de subzistență și integrarea treptată în societate.
Înaintea analizei motivelor de recurs formulate de inculpat, va fi analizată admisibilitatea acestui recurs având în vedere dispozițiile art.141 alin.1 teza finală Cod pr.penală, precum și incidența în cauză a dispozițiilor art.20 din Constituția României, precum și dispozițiile art.5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Conform art. 141 alin. 1 teza finală C.P.P. încheierea prin care prima instanță sau instanța de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive, nu este supusă nici unei căi de atac.
Curtea apreciază însă că acest recurs este admisibil, având în vedere dispozițiile art. 20 din Constituția României, precum și art. 5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, privind dreptul la un recurs efectiv și la un proces echitabil.
Conform art. 20 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate la care România este parte.
Dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În aplicarea dispozițiilor art. 20 din Constituția României, instanța apreciază că dispozițiile art. 141 alin.1 teza finală din Codul d e procedură penală privind inexistența vreunei căi de atac împotriva încheierii prin care prima instanță respinge cererea de înlocuire a măsurii preventive încalcă dispozițiile art. 5 paragraful 4 și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Această încălcare are în vedere obligativitatea existenței unui recurs, drept cale de atac înțeleasă în sens larg, ca o cale efectivă și eficientă de atac împotriva măsurii luate, recursul trebuie examinat de un "tribunal", organ independent și imparțial, iar procedura aplicată trebuie să aibă caracter contradictoriu și să respecte principiul "egalității armelor" între procuror și cel acuzat.
Dispozițiile art.141 alin.1 teza finală p, sunt neconforme cu Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale în măsura în care nu se face distincție între măsurile privative și cele restrictive de libertate.
Astfel, în timp ce, în cazul măsurii privative de libertate a arestului preventiv, aceasta este verificată periodic de către instanță (prin prelungirea arestului preventiv dispusă în timpul urmăririi penale și verificările privind arestarea inculpatului la primirea dosarului și în cursul judecății), dispoziția instanței fiind supusă căii de atac a recursului, pentru măsurile restrictive de libertate ( obligarea de a nu părăsi localitatea și obligarea de a nu părăsi țara), nu există astfel de dispoziții privind verificarea periodică, iar soluția instanței, de respingere a cererii de înlocuire a unei astfel de măsuri preventive nu este supusă nici unei căi de atac.
Dacă s-ar accepta ideea că un inculpat aflat în stare de libertate, care solicită înlocuirea măsurii preventivă mai severe a obligării de a nu părăsi țara cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, nu poate ataca cu recurs această măsură preventivă, ar însemna că acesta nu poate ajunge niciodată înaintea unei instanțe de control judiciar care să se pronunțe asupra legalității acestei soluții în cazul în care instanța, respingând cererea, a menținut măsura preventivă restrictivă de libertate mai severă (conform art. 141 alin.1 teza finală cod pr.pen.); ori, în cazul verificării periodice a legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv (prin prelungirea arestului preventiv dispusă în timpul urmăririi penale și verificările privind arestarea inculpatului la primirea dosarului și în cursul judecății), instanța de recurs, investită cu soluționarea recursului declarat de procuror sau inculpat împotriva acestei măsuri, are posibilitatea, direct în recurs să înlocuiască măsura arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea, posibilitate pe care art. 141 alin.1 teza finală cod pr. pen. nu o acordă inculpatului care solicită înlocuirea unei măsuri preventive restrictive de libertate cu o altă măsură preventivă.
Constatând că dispoziția prev. de art. 141 alin.1 teza finală cod pr.pen. nu este conformă cu dispozițiile art. 5 paragraful 4 și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ( privind înlocuirea unei măsuri preventive restrictive de libertate cu o altă măsură preventivă restrictivă de libertate), instanța va aplica cu prioritate dispoziția din Convenție privind dreptul la un recurs efectiv și la un proces echitabil,ca o garanție procesuală în plus a dreptului de acces la justiție, urmând a analiza motivele de recurs formulate de inculpat.
Analizând temeinicia recursului declarat de către inculpat, instanța constată că acesta este fondat și îl va admite, pentru următoarele considerente:
Prin decizia penală nr. 168 din 17 decembrie 2007 a Curții de APEL CRAIOVA, a fost înlocuită măsura arestării preventive a inculpatului cu obligarea de a nu părăsi localitatea în care locuiește fără încuviințarea instanței, instituindu-se în sarcina inculpatului anumite obligații pe care acesta trebuie să le respecte și atrăgându-se atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurilor sau a obligațiilor ce îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
După data punerii sale în libertate, respectiv 17 decembrie 2007, inculpatul și-a găsit un loc de muncă, în calitate de agent de vânzări la L, începând activitatea la 24 ianuarie 2008.
Așa cum rezultă din contractul individual de muncă și adresa înaintată de L către Tribunalul Gorj (fila 294 din dosarul nr- al Tribunalului Gorj ), fișa postului inculpatului presupune efectuarea de deplasări în țară, în vederea distribuirii către diverși parteneri comerciali, a produselor fabricate de societate, iar localitățile în care se efectuează cu regularitate aceste deplasări sunt T, C, O, I, B M, C, B, Reșița.
Curtea apreciază că, după punerea în libertate a inculpatului, ce a fost arestat preventiv o perioadă mai M de 2 ani, acesta a făcut eforturi pentru găsirea unui loc de muncă, fiind credibilă susținerea inculpatului în sensul că nu și-a putut găsi un loc de muncă pe raza localității T J, datorită ecourilor dosarului său penal și a proastei reputații pe care o are în zonă, în condițiile în care alți membrii ai familiei sale (mama și fratele) sunt arestați.
În raport de aceste considerente, se reține că, parțial, s-au schimbat temeiurile avute în vedere de Curtea de APEL CRAIOVA la data pronunțării deciziei penale nr.168 din 17 decembrie 2007, situația din acel moment a inculpatului impunând aplicarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea în care locuiește, fără încuviințarea instanței.
Schimbarea acestor temeiuri rezultă din încercarea inculpatului de a-și găsi un loc de muncă pe raza localității de domiciliu și imposibilitatea găsirii acestui loc, datorită proastei reputații de care se bucură în zonă, în urma dosarului penal în care figurează ca inculpat și în final, găsirea unui loc de muncă în altă localitate, fișa postului său impunând deplasări în țară pentru distribuirea produselor societății
De altfel, prin adoptarea măsurii preventive a obligării inculpatului de a nu părăsi țara, nu înseamnă că inculpatului nu i se mai impun nici un fel de obligații sau restricții, ci dimpotrivă, se mențin obligațiile stabilite la luarea măsurii preventive a obligării de a nu prăsi localitatea, ceea ce se schimbă fiind doar aria de deplasare a inculpatului, determinată de obligațiile sale derivând din contractul de muncă.
Având în vedere aceste considerente, în baza art.38515pct.2 lit.d Cod pr.penală rap.la art.139 lit.a și 136 alin.1 Cod pr.penală, va fi admis recursul declarat de inculpat, va fi casată încheierea de ședință din data de 12 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj.
În baza art. 1451cu aplic. art. 139 alin. 1 cod procedură penală, va fi admisă cererea de înlocuirea a interdicției de a nu părăsi localitatea Tg. J, cu aceea de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței.
În baza art. 1451alin. 2 rap. la art. 145 cod procedură penală,
Pe durata acestei măsuri inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:
1.să se prezinte la instanță ori de câte ori este chemat;
2.să se prezinte la Poliția T J, desemnată cu supravegherea acestuia conform programului de supraveghere ce se va întocmi de organul de poliție, sau ori de câte ori este chemat.
3.să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței.
4.să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 145 alin. 12cod procedură penală
Inculpatul, pe durata măsurii, va respecta și obligația de a nu se apropia de părțile vătămate: - și -, precum și de martorii nominalizați în actul de sesizare, Rechizitoriul din 16 martie 2007 al DIICOT - Biroul Teritorial Gorj.
În baza art. 145 alin. 3 cod procedură penală
Va atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea credință a măsurilor sau a obligațiilor ce îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Văzând și dispozițiile art.192 Cod pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-inculpat -, împotriva încheierii din 12 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Casează încheierea de ședință din data de 12 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj.
În baza art. 1451cu aplic. art. 139 alin. 1 cod procedură penală, admite cererea de înlocuirea a interdicției de a nu părăsi localitatea Tg. J, cu aceea de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței.
În baza art. 1451alin. 2 rap. la art. 145 cod procedură penală,
Pe durata acestei măsuri inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:
1.să se prezinte la instanță ori de câte ori este chemat;
2.să se prezinte la Poliția T J, desemnată cu supravegherea acestuia conform programului de supraveghere ce se va întocmi de organul de poliție, sau ori de câte ori este chemat.
3.să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței.
4.să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 145 alin. 12cod procedură penală
Inculpatul, pe durata măsurii, va respecta și obligația de a nu se apropia de părțile vătămate: - și -, precum și de martorii nominalizați în actul de sesizare, Rechizitoriul din 16 martie 2007 al DIICOT - Biroul Teritorial Gorj.
În baza art. 145 alin. 3 cod procedură penală
Atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea credință a măsurilor sau a obligațiilor ce îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Cheltuieli judiciare în recurs rămân în sarcina statului, din care 40 lei onorariu apărător din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 februarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Președinte:Elena StanJudecători:Elena Stan, Ligia Epure, Carmen Tomescu
