Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 278/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 278 R Dosar nr-
Ședința publică de la 08 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Țînț
JUDECĂTOR 2: Elena Barbu
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Hădărean
GREFIER - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului
Public - - procuror în cadrul Parchetului
de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva încheierii de ședința din 3 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video. La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul inculpat în stare de arest, asistat de apărătorii aleși, avocat și avocat.
Procedura îndeplinită.
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art 385/13 Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva încheierii de ședință din 3 aprilie 2008, pe motiv de nelegalitate, întrucât în cauză la termenul de judecată menționat au fost luate declarații inculpatului care a negat constant săvârșirea faptei, că ar fi avut contact fizic cu aceasta înaintea constatării decesului și un supliment de declarație martorei, însă nu s-a produs nici o modificare privitoare la starea de fapt, astfel că nu au încetat temeiurile arestării și nici nu au dispărut.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii tribunalului și, pe cale de consecință, menținerea în continuare a măsurii arestării preventive.
Avocat pentru intimatul inculpat solicită respingerea recursului declarat de parchet pentru următoarele motive:
Tribunalul Brașova dispus pentru a doua oară consecutiv aceeași soluție, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi mun. B, menținută fiind măsura de siguranță a internării provizorii intr-un institut medical de specialitate, soluție care, spre deosebire de cea dată la termenul anterior, s-a consolidat prin aceste două acte de cercetare judecătorească.
În primul rând a fost termenul la care inculpatul care este cunoscut că este bolnav, a decis să nu mai ia pastile, pentru a coopera cu instanța. Este o declarație consistentă prin care își precizează poziția in proces și chiar dacă nu recunoaște vinovăția, este vorba de o declarație care va servi la stabilirea stării de fapt. De asemenea, a fost audiată numita, martor care păstrat tăcerea cu privire la anumite aspecte importante și care a confirmat că s-a deplasat în apartamentul unde înaintea sosirii organelor de poliție, tot ea a avut inițiativa întoarcerii victimei cu fața în sus, ajutată de inculpat, ceea ce ar justifica și confirma apărarea inculpatului că sângele de pe hainele lui ar proveni de la această operațiune.
Materialul testimonial a fost deja administrat. S-a mai încuviințat, suplimentar audierea unei martore rezultate din dezbateri, o vecină, dar in concret nu este periclitată desfășurarea în bune condiții a acestei ascultări prin înlocuirea măsurii, fiind vorba nu de o înlocuire pur si simplu, ci este însoțită de punerea in executare efectiva a măsurii de siguranța dispusă de mult de instanța, dar, în concret, ea nu s-a executat pentru ca acest transfer consta în mutarea inculpatului de la un penitenciar la altul, cu modificarea medicației.
Să se aibă in vedere o adresa de la conducerea Spitalului Penitenciar Jilava in sensul că inculpatul poate fi tratat, față de evaluarea efectuată, și în Spitalul de pe strada - unde are foaie de observație, unde urmează medicația dispusă, apreciind, în concluzie, că este util si pentru inculpat și pentru continuarea procesului luarea acestei măsuri.
Solicită a se mai analiza termenul de când este arestat, de peste un an, fiind o depășire a termenului rezonabil pentru ca măsura arestării trebuie sa aibă un caracter excepțional, lucru prevăzut de procedura penală, dar și de CEDO. Solicită a se avea în vedere dinamica oricărui proces, actele adăugate în cauză pe parcursul acestui an in care cu anumite tergiversări care s-au datorat si se datorează în continuare chiar si modului de lucru a autoritarii medico legale din Nu s-au respectat obiectivele stabilite de instanța, se impun noi amânări, deși instanța depune diligentele pentru a se continua cercetarea judecătorească.
Dacă se ia in calcul că punctul de pornire a fost ancheta, urmărirea penală, pe care o considera superficiala pentru că in momentul in care s-a deplasat politia la fata locului primul lucru pe care l-a făcut a fost acela de a-l reține pe inculpat. A rezultat acum de la audiere că a fost luat în halat și în papuci.
Nu s-a făcut cum este normal - efectuarea de investigații și stabilirea presupusului vinovat, ci invers. Întâi a fost stabilit vinovatul sau presupusul si apoi s-au efectuat acte de urmărire penală.
Susține că este superficială pentru că în afară de câteva elemente de ordin speculativ, deductiv si indirect, in concret nu există dovezi că inculpatul a săvârșit fapta.
Este vorba de o faptă de omor care s-a consumat la o ora care nu rezulta din acte, cu o cauzalitate insuficient analizata si argumentata, intr-un imobil in care putea intra orice persoană (a se vedea că ușa la apartament nu se închidea, că prin acest apartament se făcea accesul la pod la toți locatarii, intrau numeroase persoane in acest spațiu) si in final a rezultat că atât victima cat si inculpatul erau prins intr-un " păienjeniș" de relații, de dușmănie, chiar de interes material, in care participau chiar si vecinii din imediata apropiere. Consideră că ar fi trebuit luate in calcul de la început si o serie de alte ipoteze si o serie de alți suspecți.
Cât timp aceste elemente au rezultat in cursul cercetării judecătorești, dubiul trebuie sa profite inculpatului, astfel considera încheierea tribunalului legala si completa.
Punctul de vedere al instanțelor din B si al instanței supreme, este că de câte ori se analizează o măsura preventivă, ea trebuie să se motiveze in concret, respectiv de ce după trecerea unei astfel de perioade de timp,fata de o astfel de persoana ca inculpatul - caracterizata pozitiv, de foarte multe persoane, de referatul de evaluare sociala, care a avut niște condamnări, dar fără legătură cu violența, - de ce după 1 an de zile aceasta trebuie in continuare privata de libertate, mai ales că prezintă aceste afecțiuni psihice, dar pentru care este tratat, solicită a se analiza situația inculpatului si speța in concret astfel încât sa se respingă recursul parchetului.
Avocat achiesează la concluziile formulate, adăugând faptul că reacția opiniei publice s-a diminuat tocmai pentru că a trecut un termen suficient de mare, astfel încât autoritățile judiciare au luat o măsura concretă la momentul respectiv. In penitenciar, pentru că nu a fost foarte bine supravegheat și inculpatul nu a înțeles anumite aspecte, acesta a suferit o tentativă de suicid, fiind necesar un tratament de specialitate într-un spital unde are o fișă si a mai fost internat, putând fi tratat corespunzător.
Pentru aceste motive, solicita respingerea recursului declarat de parchet și menținerea încheierii tribunalului.
Intimatul inculpat declară că nu este vinovat de ceea ce este acuzat, nu știe ce s-a întâmplat, astfel că solicită punerea sa in libertate pentru continuarea tratamentului, altul decât cel administrat in penitenciar.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Constată că prin încheierea de ședință din data de 03.04.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, a fost înlocuită, în baza art. 139 alin.1 Cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului, - fiul lui și, născut la 8.10.1975 în B, CNP -, domiciliat în B,- - deținut actualmente în Penitenciarul Codlea în baza mandatului de arestare preventivă nr. 3/12.03.2007 emis de Tribunalul Brașov, cu măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi Municipiul
S-a dispus menținerea față de inculpat a măsurii de siguranță a internării provizorii într-un institut medical de specialitate, măsură dispusă prin încheierea din data de 3.07.3007 și a stabilit ca pentru continuarea executării acestei măsuri, inculpatul să fie internat la Secția de Psihiatrie II a Spitalului de Psihiatrie și Neurologie B, situat în B,-, Jud.
În baza art. 145 al 11Cod procedură penală, a obligat inculpatul ca, pe durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat, pe parcursul instituirii față de inculpat a măsurii de siguranță, urmând să fie necesar sprijinul institutului medical pentru asigurarea prezenței acestuia la instanța de judecată; să se prezinte la organul desemnat cu supravegherea sa, conform programului de supraveghere întocmit de către organul de poliție sau ori de câte ori este chemat, urmând ca pe perioada instituirii măsurii de siguranță programul de supraveghere să fie realizat de organul de poliție prin deplasarea periodică a acestuia la spitalul de psihiatrie; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea Tribunalului Brașov, obligație fără obiect pe parcursul instituirii măsurii de siguranță; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 145 al 32Cod procedură penală privind înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii aplicate.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut, în esență, că măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă de către Tribunalul Brașov la data de 11.03.2007, iar temeiul avut în vedere la acea dată a fost cel prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
În cursul procesului penal, pe baza concluziilor rapoartelor de expertiză medico-legală psihiatrică s-a luat față de inculpat măsura de siguranță a internării provizorii într-un spital penitenciar -secția de psihiatrie; totodată, deși s-a dispus și efectuarea unei noi expertize medico-legale încă de la termenul din 067.03.2008, încă nu a fost depusă la dosarul cauzei, lipsa raportului devenind motiv de tergiversare a cauzei.
Aplicarea acestei măsuri condus la existența unor consecințe legate de necorelarea între administrațiile spitalului penitenciar și penitenciarul care deservește instanța unde se judecă această cauză, fiind necesară intervenția instanței pentru fiecare termen de judecată în vederea asigurării prezenței inculpatului la judecată, existând bineînțeles situații în care nu s-a putut proceda la transferarea acestuia; față de circumstanțele în care se derulează judecata în cauză, probele în ansamblu administrate până în prezent, complexitatea cazului, modul în care autoritățile statului cu atribuții în desfășurarea cauzei au respectat derularea cu celeritate a procesului penal, s-a apreciată că timpul scurs de la luarea măsurii arestării preventive, peste un an, are drept consecință diminuarea efectului temeiului aflat la baza măsurii arestării preventive. S-a avut în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care în cauza Stogmuller împotriva Austriei a precizat că art.6 par.1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale vizează în materie penală prelungirea pe o perioadă prea mare a incertitudinii cu privire la soarta inculpatului, iar art.5 par.3 se referă la persoanele aflate în detenție preventivă, cerând o diligență sporită pentru procedurile de acest tip; chiar dacă durata instrucției penale nu depășește limite rezonabile, cea a detenției o poate face.
Instanța de fond a constatat că la acest moment procesual se impune eliberarea inculpatului de sub puterea măsurii preventive; argumentele de mai sus nu au forța necesară revocării măsurii arestării preventive însă pot sta la baza înlocuirii acestei măsuri cu una neprivativă de libertate, avându-se totuși în vedere faptul că inculpatul se află sub puterea măsurii de siguranță a internării medicale; în acest sens, măsura de siguranță urmează să fie menținută, neexistând vreo rațiune a încetării acesteia; însă, văzând gradul de pericol social al infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul, starea acestuia de sănătate, vârsta sa, momentul la care se află cercetarea judecătorească se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Modalitatea de punere în aplicare a conținutului acestei măsuri va fi relativ atipică întrucât inculpatul nu va putea fi supus obligațiilor prevăzută de art. 145 alin 11Cod procedură penală în maniera prevăzută, urmând ca față de regimul special impus de internarea provizorie, în cazul obligației impusă de art. 145 alin 11lit. b Cod procedură penală, organul desemnat cu supravegherea sa să se deplaseze la spitalul de psihiatrie pentru a realiza programul de supraveghere, în cazul obligației prevăzută de lit. a, prezența inculpatului la instanță să fie asigurată cu concursul institutului medical de specialitate, iar obligația prevăzută de lit. c va rămâne fără obiect pe durata instituirii măsurii de siguranță.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov criticând-o pentru nelegalitate și solicitând casarea ei, iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună menținerea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în continuare în stare de libertate.
În motivarea recursului formulat, s-a arătat că probele administrate la termenul din 03.04.2008 -declarația inculpatului, care a negat constant fapta imputată și un supliment de declarație martorei - nu au produs nicio modificare cu privire la starea de fapt, astfel încât temeiurile arestării preventive nu au încetat și nici nu au dispărut.
Analizând încheierea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține că recursul formulat de către Parchet este fondat pentru următoarele considerente:
Prin încheierea Camerei de Consiliu nr. 4/12.03.2007, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar penal nr-, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzut de art. 174 alin 1, 175 alin 1 lit. c Cod penal, constând în aceea că în data de 10.03.2007, în jurul orei 21, în timp ce se afla la domiciliul său din B,-, pe fondul consumului excesiv de alcool, al tratamentului medicamentos pentru afecțiuni psihice precum și al unor conflicte anterioare, i-a aplicat mamei sale, mai multe lovituri în zona cervicală, cu un din fontă de la aragazul de bucătărie, provocându-i decesul.
Temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a fost cel prevăzut de dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Verificând subzistența temeiului arestării preventive la acest moment procesual, se constată că cercetarea judecătorească efectuată până în acest moment, coroborată cu materialul probator administrat în faza de urmărire penală, confirmă bănuiala săvârșirii de către inculpat a infracțiunii reținute în sarcina sa, astfel încât, sub aspectul stării de fapt, al gradului de pericol social al infracțiunii, al modalității comiterii faptei, situația avută în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-a modificat, nefiind incidente dispozițiile art.139 alin.1 Cod procedură penală.
Prin urmare, greșit a procedat prima instanță atunci când a apreciat că acestea s-au schimbat - situație care ar impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În speță, sunt întrunite în continuare în mod cumulativ ambele condiții impuse de art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar la dosar există date certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Această stare de pericol rezultă, pe de o parte, din circumstanțele reale în care a fost comisă infracțiunea, natura și gravitatea acesteia, iar, pe de altă parte, și din circumstanțele personale ale inculpatului, care, pe fondul afecțiunilor psihice de care suferă și a consumului de alcool, prezintă un real pericol pentru societate.
Așa cum în mod constant s-a subliniat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, la stabilirea necesității menținerii arestării preventive trebuie analizat în ce măsură în cauză există încă un interes real al societății în sensul privării de libertate a inculpatului, care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul, are o pondere mai mare decât regula judecării sale în stare de libertate. În speță, văzând natura infracțiunii comise, urmările produse de fapta inculpatului, modalitatea în care acesta procedat, gradul de rudenie dintre el și victimă, violența extremă cu care a acționat, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, afecțiunile psihice de care acesta suferă, conduita adoptată chiar în cursul procesului penal - concretizată prin tentative de suicid - coroborată cu consumul de alcool pe care inculpatul îl practică în mediu neprivativ de libertate, se constată că interesul societății în sensul privării de libertate este încă real și actual și are o pondere mai mare decât regula judecării inculpatului în stare de liberate.
Este adevărat că orice persoană arestată are, conform art. 5 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau de a fi eliberat în cursul procedurii, însă atunci când se analizează pericolul pe care un inculpat îl prezintă pentru ordinea publică nu pot fi ignorate fapta comisă, modalitatea de comitere, urmările produse și circumstanțele sale personale, iar la aprecierea duratei rezonabile a unei arestări trebuie avute în vedere și complexitatea cauzei, particularitățile acesteia, modul de derulare a anchetei, și nu doar strict intervalul de timp scurs de la momentul arestării preventive până în prezent.
Or, în speță, prelungirea în timp a derulării anchetei și dificultățile întâmpinate în cercetarea judecătorească, despre care face vorbire prima instanță în încheierea atacată, reprezintă una dintre particularitățile cauzei; în scopul protejării vieții, integrității corporale și sănătății inculpatului a fost necesară instituirea măsurii de siguranță a internării medicale și tocmai această protecție a condus la prelungirea duratei procesului penal și implicit a stării de arest preventiv.
Împrejurarea că cercetarea judecătorească se desfășoară cu dificultate datorită faptului că pentru fiecare termen de judecată este necesar transferul inculpatului din Spitalul Penitenciar Jilava în Penitenciarul Codlea nu este un motiv întemeiat și suficient pentru a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
De altfel, chiar instanța de fond a arătat că această înlocuire a măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă neprivativă de libertate este "atipică" întrucât inculpatul nu va fi pus în libertate efectiv, ci va fi internat în continuare într-o instituție de specialitate (într-un regim privativ de libertate); în aceste condiții, în fapt, inculpatul nu ar avea cum să execute nici una dintre obligațiile impuse, prevăzute de art. 145 alin 11Cod procedură penală, astfel încât măsura înlocuirii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu apare nu doar ca nefondată - întrucât, așa cum am arătat, nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive - ci și ineficientă și imposibil de pus în executare
Se cuvine a fi menționat și faptul că și măsura de siguranță instituită de prima instanță îngrădește în fapt dreptul la libertate al inculpatului prevăzut de art.5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât, prin prisma jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, internarea unei persoane într- instituție psihiatrică reprezintă o restrângere a dreptului la libertatea individuală și va trebui să respecte prescripțiile art. 5 din Convenție.
Curtea constată și faptul că o soluție similară a fost dispusă de prima instanță și la termenul din 06.03.2008, fiind cenzurată de instanța de recurs. Așa cum în mod corect a subliniat recurentul, probele administrate la termenul din 03.04.2008 nu au schimbat cu nimic situația de fapt avută în vedere atât la momentul arestării preventive, cât și de instanța de recurs care a pronunțat decizia penală nr.196/R/09.03.2008.
Așa fiind, pentru considerentele expuse, în baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, Curtea va admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva încheierii de ședință din data de 03.04.2008 pronunțată de Tribunalului Brașov în dosarul penal nr-, pe care o va fi casa în ceea ce privește înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Rejudecând cauza în aceste limite, cererea formulată de inculpatul de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv Mun. B, va fi respinsă.
Se va dispune menținerea celorlalte dispoziții ale încheierii atacate.
În baza art.192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat urmează a rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 03.04.2008, în dosar penal nr-, pe care o casează în ceea ce privește dispoziția de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv municipiul
Rejudecând în aceste limite:
Respinge cererea formulată de inculpatul de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi municipiul
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. NȚ/10.04.2008
Dact MB/10.04.2008
- 2 ex /Jud. fond -
Președinte:Nicoleta ȚînțJudecători:Nicoleta Țînț, Elena Barbu, Nicoleta Hădărean
