Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 284/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 284/ DOSAR NR-
Ședința publică din 4 mai 2009
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Manuela Barbu JUDECĂTOR 2: Aurelia Munteanu
- - - JUDECĂTOR 3: Laura Popa
- - - judecător
- - - grefier
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - procuror - din cadrul - Serviciul Teritorial Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de - Serviciul Teritorial Brașov, împotriva încheierii de ședință din data de 29 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza penală de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul inculpat în stare de arest și asistat de avocat ales, intimatul inculpat în stare de arest și asistat de avocat ales.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care;
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat, declarație în raport cu care, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 29 aprilie 2009 a Tribunalului Brașov, iar pe cale de consecință, menținerea stării de arest a celor doi inculpați.
În susținerea recursului, arată în esență că încheierea instanței de fond este nelegală și netemeinică, câtă vreme inculpații au fost arestați pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, interval de timp în care urmărirea penală a fost finalizată,iar dosarul trimis în instanță. După cum se poate observa, la primul termen de judecată, instanța de judecată a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive, fără a ține seama că temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală subzistă, nefiind încălcat termenul rezonabil stipulat în art. 6 din CEDO. Nu contestă faptul că audiați fiind, inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor și că au avut o conduită corespunzătoare, însă, în opinia acuzării, independent de aceste circumstanțe personale ce caracterizează persoana inculpaților, subzistă pericolul pentru ordinea publică, pericol ce rezidă din natura infracțiunilor reținute, modalitatea de comitere a acestora.
Raportat la circumstanțele legale ale cauzei, natura infracțiunii, faptul că cercetarea judecătorească este la început, pentru realizarea unei bune desfășurări a procesului penal, apreciază că se impune menținerea stării de arest, cu atât mai mult cu cât această măsură nu expira la data la care a fost pusă în discuția părților.
Avocat pentru intimatul inculpat, solicită respingerea recursului, menținând încheierea instanței de fond care se găsește la adăpost de orice critică. Consideră că măsura luată de instanță este pe deplin justificată, fiind avută în vedere atitudinea inculpatului care a colaborat cu organele de cercetare penală pentru aflarea adevărului, a recunoscut fapta ce i se impună, fiindu-i trasate o serie de măsuri preventive de natură a constitui un cadru necesar pentru desfășurarea în bune condiții a procesului penal. De altfel, perioada de 60 de zile de când acesta se află în arest preventiv a fost suficientă pentru ca inculpatul să conștientizeze fapta, urmările acesteia, iar cât privește pericolul concret, cere a se observa că temeiurile avute în vedere la luarea măsuri nu mai subzistă, ba mai mult, și-au pierdut din intensitate.
Făcând referire și la datele ce caracterizează persoana inculpatului astfel cum ele au fost concretizate în referatul de evaluare întocmit în cauză, apreciază că scopul pedepsei este de reeducare și nu unul coexercitiv, așa încât, se impune judecarea inculpatului în stare de libertate.
Avocat pentru intimatul inculpat, solicită, conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b, respingerea recursului declarat de parchet, menținând încheierea instanței de fond, care este legală și temeinică. Susține că în mod corect prima instanță a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive, constatându-se că în raport de probatoriul administrat, în cauză numai există indicii și probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât audierea inculpaților nu a condus la schimbarea stării de fapt. Chiar dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta care face obiectul inculpării este mai mare de 4 ani, la acest moment procesual măsura arestării preventive nu se mai justifică, dat fiind că probatoriul care urmează a fi realizat în continuare, respectiv audierea a doi martori, nu poate constitui un motiv întemeiat pentru menținerea măsurii preventive față de inculpat.
și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penală, a avut o atitudine sinceră și de regret a faptei săvârșite, are un loc de muncă, raportat și la situația familială a acestuia, solicită respingerea recursului ca nefundat.
Intimatul inculpat, solicită să fie judecat în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol pentru ordinea publică și se va supune condițiilor impuse de tribunal. Precizează că are o afacere pe care o conduce, un tată bolnav, fiind singurul său sprijin.
Intimatul inculpat solicită respingerea recursului, arătând că are probleme în familie, părinții realizând venituri mici, are asigurat un loc de muncă și se va supune cerințelor stabilite de instanță. Consideră că lăsarea sa în libertate nu va impieta asupra bunei desfășurări a procesului.
CURTEA
Deliber ând asupra recursului penal de față,
Constată că, prin încheierea de ședință din data de 29 aprilie 2009, Tribunalul Brașova inlocuit măsura arestării preventive a inculpaților si cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, apreciind că în cauză, raportat la probele administrate, nu mai subzista temeiurile arestării preventive. S-a reținut totodată că inculpații, audiați la termenul de judecată din 29 aprilie 2009 și-au menținut poziția procesuală avută în cursul urmăriri penale, declarațiile acestora urmând a fi coroborate cu restul materialului probatoriu ce se va administra în cauză. Dacă până la acest moment procesual a existat temerea că lăsarea în libertate a inculpaților ar constitui un pericol pentru ordinea în publică, având în vedere posibilitatea acestora de a lua legătura unul cu altul și a impieta în acest mod soluționarea cu celeritate și nu în foarte bune condiții a cauzei, audierea acestora nu a condus la modificarea stării de fapt avute în vedere la momentul dispunerii măsuri preventive, însă se constată că la acest moment procesual nu mai există temerea că procesul penal s-ar putea desfășura cu dificultate.
Chiar dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta care face obiectul cercetării este mai mare de 4 ani închisoare față de ambii inculpați arestați preventiv, instanța apreciază că lăsarea în libertate a acestora nu mai prezintă un pericol concret pentru buna desfășurare a cauzei, probatoriul care urmează a fi analizat în continuare - respectiv audierea a doi martori - neputând constitui un motiv întemeiat pentru menținerea măsuri preventive a celor doi inculpați.
Împotriva încheierii a declarat recurs Parchetul de pe lânga Tribunalul Brașov, solicitând casarea încheierii, menținerea arestării preventive și judecarea inculpaților în stare de deținere, deoarece temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă la acest moment procesual și nu au suferit modificări.
Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, instanța constată următoarele:
Prin încheierea nr. 5 din 5 martie 2009, Tribunalul Brașova dispus arestarea preventivă a inculpaților intimați pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 Legea 143/2000, constând in aceea ca au procurat si oferit spre vânzare 100 gr hasis colaboratoarei a investigatorului sub acoperire, inculpatul deținând in vederea vânzării o cantitate de aprox. 33 gr. Hasis.
Temeiurile arestării preventive l-au constituit prevederile art. 148 lit. f Cpp, respectiv inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pe parcursul desfășurării procesului, durata arestării preventive a inculpaților a fost menținuta până la aceasta dată de către instanțele de judecată.
Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, se constată că, pana la acest moment procesual, nu au intervenit noi împrejurări care să schimbe temeiurile arestării, astfel că nu sunt aplicabile disp. art. 139 și nu se impune înlocuirea măsurii arestării cu altă măsură preventivă mai puțin restrictivă. Astfel cum rezulta din actele dosarului, dispozițiile art. 148 lit. f Cpp sunt aplicabile în speță si in prezent, iar menținerea măsurii arestării este justificată de buna desfășurare a procesului penal, astfel cum prevăd dispozițiile art. 136 Cpp. Probele care privesc fapta constituie tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică punerea în libertate a inculpaților.
In mod eronat a considerat prima instanță că s-au schimbat temeiurile inițiale ale arestării, faptul ca inculpații au fost audiați de prima instanță nefiind suficient pentru a considera ca nu mai sunt incidente dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedura penala. Dimpotrivă, modul de operare, consecințele produse sau care se puteau produce, existenta unei mari cantități de droguri traficate, numărul de persoane implicate si indiciile privind existenta unui caracter organizat al activității infracționale sunt elemente ce conduc la concluzia ca lăsarea in libertate a inculpaților prezintă un real pericol pentru ordinea publica.
Totodată, faptul ca inculpații sunt integrați in societate si familie nu constituie o împrejurare reala ce atrage schimbarea temeiurilor arestării. La momentul la care se presupune ca s-ar fi comis faptele, aceste circumstanțe existau deja, insa nu a fost un impediment pentru inculpați.
În cauză sunt incidente dispozițiile art. 143 Cpp, existând probe sau indicii temeinice că inculpații au comis fapte prevăzute de legea penală, probe ce conduc la presupunerea rezonabilă că persoanele față de care se efectuează urmărirea penală au săvârșit faptele.
Față de considerentele expuse, instanța de recurs constată că, pana la acest moment procesual, nu au intervenit noi împrejurări care să schimbe temeiurile arestării, astfel că nu sunt aplicabile disp. art. 139 și nu se impune înlocuirea măsurii arestării cu altă măsură preventivă mai puțin restrictivă. Dimpotrivă, menținerea arestării preventive este justificată de buna desfășurare a procesului penal, potrivit dispozițiilor art. 136 Cpp.
In consecință, în baza art. 38515pct. 2 lit. a Cpp, Curtea de Apel va admite recursul parchetului, va casa hotărârea atacată sub aspectul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, iar in cadrul rejudecării, în baza art. 300/2 rap. La art. 160/b Cod procedura penala va menține starea de arest preventiv a inculpaților recurenți.
Văzând si dispozițiile art. 192 alin. 3 Cod procedura penala,
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 29 aprilie 2009 în dosarul penal nr-, pe care o casează sub aspectul înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, soluție dispusă față de inculpații și.
Rejudecând cauza în aceste limite,
În baza art. 3002raportat la art. 160bCod procedură penală, menține starea de arest preventiv a inculpaților și.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 20.05.2009
Dact.25.05.2009
2 ex.
Președinte:Manuela BarbuJudecători:Manuela Barbu, Aurelia Munteanu, Laura Popa
