Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Încheierea 31/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
INCHEIEREA PENALĂ NR. 31 -
Ședința publică din 27 aprilie 2009
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Alexandru Vasiliu JUDECĂTOR 2: Mihaela Alexandru
- - - JUDECĂTOR 3: Epure Constantin
- - - judecător
- - - grefier
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - procuror - din cadrul - Biroul Teritorial Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din data de 22 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza penală de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat ales.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care;
Apărătorul inculpatului recurent arată că are de formulat o cerere prealabilă cu privire la înregistrarea audio de la instanța de fond, arătând în acest sens că după ce s-a acordat ultimul cuvânt inculpatului, acestuia i-au fost puse în continuare întrebări de către instanță, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 197 alin. 3 Cod procedură penală. Prin urmare, solicită ca instanța de control judiciar să aibă în vedere și acest incident pe care l-a invocat.
Întrebate fiind, părțile arată că nu au alte cereri de formulat, declarație în raport cu care, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe cale de consecință, admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu măsura obligării dea nu părăsi localitatea Sf.
În susținerea recursului, arată în esență că temeiurile care au determinarea arestarea preventivă a inculpatului nu mai subzistă la acest moment, cu atât mai mult cu cât, în opinia apărării, această măsură are o singură justificare și anume aceea de a se încerca de către parchet să strângă probe și care, dacă nu au fost strânse în cele 2 luni de zile, nu vor mai putea fi strânse nici de acum înainte. Mai mult, inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art. 70 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că nu a dorit să dea nici un fel de declarații, iar tot ce este la dosar nu constituie nici indicii și nici probe pentru infracțiunea pentru care inculpatul este învinuit în momentul de față, iar toate pledoariile făcute în cursul cererilor formulate până în prezent se bazează numai pe așa-zisele probe care se aduc de procuror. După cum a mai arătat, inculpatul nu are nici o legătură cu infracțiunile de care este acuzat, astfel că menținerea acestuia în stare de arest nu are nici un fel de justificare nici cu privire la pericolul social, întrucât, în concret, acesta nu prezintă un pericol social și nici cu privire la aceste fapte, care în fapt constau în prezența inculpatului în fața unui bancomat, apelarea băncii pi cererea de majorare a plafonului - acțiuni perfect admisibile -.De altfel, la dosarul cauzei există mai multe probe în favoarea inculpatului decât în acuzare.
În continuare, arată că în situația în care inculpatul va fi lăsat în libertate se va prezenta la organele de cercetare penală, însă până în prezent nu a fost necesară prezența acestuia pentru realizarea vreunui act. De fapt, atâta timp cât inculpatul nu dorește să dea declarații, să participe la reconstituirea faptei, nu vede nici un motiv pentru ca acesta să mai fie ținut în arest preventiv, iar dacă faptele sunt dovedite ar putea fi întocmit rechizitoriul și trimiși în judecată inculpații, pentru a ca aceștia să fie în măsură să aducă probe cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală.
Pe de altă parte, este de observat că inculpatul nu a mai fost cercetat, făcându-se confuzie între pericolul social concret al inculpatului care în situația de față nu există și pericolul faptei.
Concluzionând, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului declara de inculpat,pe care îl apreciază ca nefondat, menținând încheierea instanței de fond care se găsește la adăpost de orice critică. După cum a arătat și instanța de fond, în cauză subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsuri preventive, iar până la acest moment nu au intervenit elemente noi care să conducă la concluzia că aceste temeiuri s-au modificat. În acest sens, este de remarcat faptul că inculpatul este arestat de 3 luni, termen ce poate fi rezonabil, raportat la complexitatea cauzei și față de împrejurarea că în acest interval de timp au fost efectuate o serie de acte importante de cercetare penală care vin să contureze faptele care au fost reținute inițial de către procuror în sarcina inculpatului. Susține că arestarea preventivă nu a avut a avut ca scop strângerea probelor, dimpotrivă, acestea au fost strânse înainte ca inculpatul să fie arestat.
Faptul că inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art. 70 Cod procedură penală, este un drept al său, însă nu este corect a se invoca această împrejurare și să susțină că este vorba de cu totul altceva, că poate a fost înșelat inculpatul. De altfel, acțiunea de care acesta a făcut vorbire și anume aceea de retragere a banilor dintr-un cont și de a cere băncii ridicarea plafonului, în condiții normale, ar putea fi admisibilă, însă, în primul rând este de observat că nu era contul inculpatului, iar în al doilea rând acesta s-a dat drept o altă persoană și a retras o sumă importantă de bani din acel cont.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate, întrucât nu a săvârșit nici o faptă de natură penală.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea Camerei de Consiliu din data de 22.04.2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr-, a fost respinsă cererea formulată de inculpatul având ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că nu sunt îndeplinite cerințele art.139 alin.1 pr.pen. temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive fiind incidente în continuare în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul care, prin apărătorul ales, a criticat soluția primei instanțe prin raportare la faptul că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu mai subzistă la acest moment, cu atât mai mult cu cât, în opinia apărării, această măsură are o singură justificare și anume aceea de a se încerca de către parchet să strângă probe și care, dacă nu au fost strânse în cele 2 luni de zile, nu vor mai putea fi strânse nici de acum înainte, iar tot ce este la dosar nu constituie nici indicii și nici probe pentru infracțiunea pentru care inculpatul este învinuit în momentul de față.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate de inculpat, prin apărătorul ales, dar văzând și dispozițiile art.3856alin.3 pr.pen. Curtea reține ca nefondat recursul declarat în cauză.
Potrivit art.139 alin.1 pr.pen. măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii. Cu ocazia judecării unei cereri întemeiate pe acest text de lege, instanța nu are căderea de a se pronunța dacă au existat sau nu temeiuri care să determine luarea măsurii preventive, aceste aspecte excedând obiectului analizei deoarece au fost avute în vedere, cu putere de lucru judecat în materie, odată cu propunerea de arestare preventivă.
În analiza pe care instanța o face ca urmare a învestirii de către inculpat cu această cerere, se analizează, ca urmare a probatoriului administrat până în acel moment al procesului penal, dacă au apărut elemente noi de fapt care să justifice admiterea sau nu a cererii pe teza cerută de art.139 alin.1 pr.pen. Or, în cauza de față, Curtea constată că criticile aduse au vizat aspecte care nu fac obiectul analizei, potrivit celor de mai sus. Cu toate acestea, în baza rolului activ de care trebuie să dea dovadă instanța, Curtea reține că nu au apărut elemente noi de fapt care să susțină cererea inculpatului în sensul solicitat de acesta, temeiurile inițiale neschimbându-se, astfel cum, în mod corect a reținut și Tribunalul Covasna.
Pentru aceste considerente, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b pr.pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii Camerei de Consiliu din data de 22.04.2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr-, pe care o va menține.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 pr.pen.
Pentru aceste motive,
În numele legii
Dispune:
În baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii Camerei de Consiliu din data de 22.04.2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul penal nr-, pe care o menține.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 50 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
ptr. plecată din instanță
semnează președintele completului
GREFIER
Red. 6.05.2009
Dact.11.05.2009
2 ex.
Președinte:Alexandru VasiliuJudecători:Alexandru Vasiliu, Mihaela Alexandru, Epure Constantin
