Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 313/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-a PENALĂ
Dosar nr.1.496/2/2009
379/2009
Decizia penală nr. 313
Ședința publică din data de 27 februarie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Mariana Constantinescu JUDECĂTOR 2: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 3: Raluca Moroșanu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - este reprezentat prin procuror.
Pe rol judecarea recursurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de recurenții-intimați-inculpați și împotriva Încheierii de ședință din data de 16.II.2009 Tribunalului București - Secția a I-a penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurenții-intimați-inculpați, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, cu delegația nr.143.460/27.II.2009, depusă la dosar, și, personal, în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.73/20.II.2009, aflată la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, recurenții-intimați-inculpați, personal, și, personal, declară că-și retrag recursurile.
Curtea acordă cuvântul în dezbatere.
Reprezentantul Ministerului Public arată că încheierea de ședință este atât nelegală, deoarece nu constituie un act de justiție, atâta timp cât reprezintă o copie fidelă, mai puțin data, ce constituie singurul element nou, a încheierii de ședință anterioară, din data de 22.2009, prin care instanța de fond a dispus aceeași măsură de înlocuire a arestului preventiv, dar care a fost casată de către Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a I-a penală, prin Decizia penală nr.109/23.2009, din Dosarul nr- (160/2009), menținându-se starea de arest preventiv a celor doi inculpați, cât și netemeinică, întrucât între cele două termene de judecată succesive au intervenit, ca element de noutate, doar declarațiile inculpaților, care, însă, susțin menținerea stării de arest preventiv, atâta vreme cât aceștia, în loc să manifeste o atitudine de regret, dau dovada faptului că nu au înțeles, cu seriozitate, gravitatea infracțiunii, deși sunt doi polițiști care, în timpul serviciului, au apelat telefonic de mai multe ori pe denunțător, căruia i-au promis, pentru o sumă de bani, rezolvarea în mod favorabil a unui dosar penal, iar, la sosirea organelor de poliție, au demarat în trombă, după care inculpatul a părăsit autovehiculul, fugind cu banii primiți de la denunțător, astfel că, în mod evident, lăsarea acestora în libertate prezintă în continuare același pericol concret pentru ordinea publică. Pune concluzii de admitere a recursului, casarea, în parte, a încheierii de ședință, iar, pe fond, rejudecând, menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, să se ia act de retragerea recursurilor declarate de recurenții-intimați-inculpați, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat, constatându-se că rămân în sarcina statului cheltuielile de procedură în recursul Ministerului Public.
ecurentul-intimat-inculpat, prin apărător ales, arată că motivarea reprezentantului Ministerului Public este identică cu cea anterioară, iar cazul de casare nu a fost indicat. Susține că temeiurile inițiale ale arestului preventiv s-au schimbat, avându-se în vedere atitudinea sa procesuală cooperantă, iar buna desfășurare a procesului penal nu poate fi vătămată prin lăsarea sa în libertate, cu atât mai mult cu cât este conștient de faptul că nu va mai putea fi polițist niciodată, astfel că solicită respingerea, ca nefondat, a recursului declarat de Ministerul Public.
ecurentul-intimat-inculpat, prin apărător ales, învederează faptul că Ministerul Public, în motivarea orală a recursului, nu a criticat hotărârea judecătorească pe fond, ori instanța de fond, după ce a constatat validitatea arestării preventive, a înlocuit măsura de prevenție, motivând că s-au modificat temeiurile prevenției, și nu ale arestului preventiv, împrejurare care face trimitere la art.136, Cod procedură penală, potrivit căruia trebuie să existe probe că inculpatul se va sustrage procesului penal. Arată că judecătorul fondului, prin soluția sa de înlocuire a măsurii de prevenție, și-a manifestat, în mod independent, voința, astfel că nu poate fi obligat să se supună controlului ierarhic, ci numai legii.
ecurenții-intimați-inculpați, personal, și, personal, arată că regretă.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 16.II.2009, din Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a I-a penală, în temeiul art.300/2, Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților și, a respins, ca neîntemeiate, cererile de revocare a măsurii arestării preventive, formulate de inculpați, apoi, în temeiul art.139, alin.1, Cod procedură penală, a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi municipiul B, pe toată durata soluționării cauzei, fără încuviințarea instanței de judecată, iar, în temeiul art.145, alin.1/1, Cod procedură penală, raportat la art.145, alin.1/1 și alin.1/2, Cod procedură penală, a stabilit ca fiecare inculpat să respecte obligațiile de a se prezenta la instanța de judecată atunci când este chemat, de a se prezenta la secția de poliție de domiciliu, conform programului de supraveghere, întocmit de organele de poliție, sau atunci când este chemat, de a nu-și schimba locuința, fără încunoștințarea instanței de judecată, de a nu deține, folosi sau purta vreo categorie de arme, de a nu se apropia și comunica, direct sau indirect, între ei, cu martorul-denunțător, precum și cu martorii și - și, după care a atras atenția fiecărui inculpatului asupra disp. art.145, alin.3, Cod procedură penală, dispunând punerea în libertate a acestora, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
În motivare, instanța de fond a arătat că, la luarea măsurii arestării preventive, au fost îndeplinite cerințele prevăzute atât de art.143, Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că fiecare inculpat a comis fapta penală, respectiv denunțul și declarațiile martorului-denunțător, procesele-verbale de transcriere a interceptărilor telefonice și a înregistrărilor audio-video din mediul ambiental, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile martorilor - și, cât și ale art.148, alin.1, litera f, Cod procedură penală, și anume pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, însă, de atunci, a debutat cercetare judecătorească, la care, avându-se în vedere criteriile prevăzute de art.136, alin.8, Cod procedură penală, se adaugă faptul că inculpații sunt persoane tinere, au familii organizate, în care există probleme grave de sănătate, au avut o bună conduită în societate și la locul de muncă, după cum rezultă din caracterizările depuse la dosar, nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, astfel că pericolul concret pentru ordinea publică s-a diminuat, iar scopul prevăzut de art.136, alin.1, Cod procedură penală poate fi asigurat prin măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cu toate obligațiile aferente.
În termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București, precum și inculpații și.
La termenul de judecată de astăzi, recurenții-intimați-inculpați, personal, și, personal, au declarat că-și retrag recursurile.
În motivarea orală a recursului, Ministerul Publica arătat că încheierea de ședință este atât nelegală, deoarece nu constituie un act de justiție, atâta timp cât reprezintă o copie fidelă, mai puțin data, ce constituie singurul element nou, a încheierii de ședință anterioară, din data de 22.2009, prin care instanța de fond a dispus aceeași măsură de înlocuire a măsurii de prevenție, dar care a fost casată de către Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a I-a penală, prin Decizia penală nr.109/23.2009, din Dosarul nr- (160/2009), menținându-se starea de arest preventiv a celor doi inculpați, cât și netemeinică, întrucât între cele două termene de judecată succesive au intervenit, ca element de noutate, doar declarațiile inculpaților, care, însă, susțin menținerea stării de arest preventiv, atâta vreme cât aceștia, în loc să manifeste o atitudine de regret, dau dovada faptului că nu au înțeles, cu seriozitate, gravitatea infracțiunii, deși sunt doi polițiști care, în timpul serviciului, au apelat telefonic de mai multe ori pe denunțător, căruia i-au promis, pentru o sumă de bani, rezolvarea în mod favorabil a unui dosar penal, iar, la sosirea organelor de poliție, au demarat în trombă, după care inculpatul a părăsit autovehiculul, fugind cu banii primiți de la denunțător, astfel că, în mod evident, lăsarea acestora în libertate prezintă în continuare același pericol concret pentru ordinea publică.
A solicitat admiterea recursului, casarea, în parte, a încheierii de ședință, iar, pe fond, rejudecând, menținerea stării de arest preventiv a inculpaților și.
Analizând actele și lucrările dosarelor, precum și încheierea de ședință recurată, atât din punct de vedere al motivelor de nelegalitate și de netemeinicie invocate, cât și din oficiu, potrivit art.385/6, alin.3, Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul formulat de Ministerul Public este fondat.
Curtea reține că, prin Încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 28.XI.2008, din Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a penală a dispus, în temeiul art.143, alin.1, Cod procedură penală, raportat la art.148, alin.1, litera f, Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpaților, față de care a fost emis nr.250//28.XI.2008, și, față de care a fost emis nr.251//28.XI.2008, iar, prin Rechizitoriul din data de 15.2009, din Dosarul nr.2.926/P/2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureștia dispus trimiterea în judecată a inculpaților, fiecare pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art.257, Cod penal, raportat la art.7, alin.1 și alin.3 din Legea nr.78/2008, modificată, reținându-se în sarcina acestora că, în calitate de polițiști în cadrul Secției 13 Poliție, au pretins de la martorul-denunțător suma de 2.000 lei, pe care au primit-o pe data de 27.XI.2008, fiind prinși în flagrant, pentru a interveni pe lângă procuror în vederea obținerii soluției de scoatere de sub urmărire penală, pentru comiterea infracțiunii de port ilegal de armă albă în locuri publice, prevăzută de art.1/1 din Legea nr.61/1991, republicată.
Într-adevăr, motivarea instanței de fond constituie o preluare a considerentelor încheierii de ședință anterioară, din data de 22.2009, prin care a dispus înlocuirea arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, cu toate că, prin Decizia penală nr.109/23.2009, din Dosarul nr- (160/2009), Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a I-a penală a admis recursul formulat de Ministerul Public, a casat, în parte, încheierea de ședință respectivă, iar, pe fond, rejudecând, a menținut starea de arest preventiv a celor doi inculpați. Deși în materia măsurilor preventive nu poate exista autoritate de lucru judecat, totuși, avându-se în vedere faptul că între cele două termene de judecată singura împrejurare nouă o constituie audierea inculpaților, nu se poate susține, cu seriozitatea și convingerea necesare, că temeiurile arestului preventiv s-au modificat în urma ascultării inculpaților, cu atât mai mult cu cât instanța de fond preia vechile argumente, fără a face vreo referire la declarațiile acestora. Este de necontestat faptul că declarația inculpatului nu are caracterul unui element nou, de natură a schimba temeiurile inițiale ale arestului preventiv, chiar și-n situația în care acesta ar fi recunoscut comiterea infracțiunii în fața judecătorului, întrucât atitudinea procesuală sinceră constituie un criteriu de individualizare judiciară a pedepsei închisorii, după stabilirea vinovăției, fără relevanță asupra măsurii de prevenție, când este evaluată periculozitatea acestuia față de societate, care nu poate fi diminuată prin sinceritate procesuală.
Așadar, analizând o hotărâre judecătorească similară, Curtea, cu aceleași argumente, apreciază că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de fiecare dintre cei doi inculpați continuă să existe și nu s-au schimbat.
Astfel, Curtea apreciază că este îndeplinită cerința prevăzută de art.143, alin.1, Cod procedură penală, în sensul că există nu doar indicii temeinice, după cum a stabilit instanța de fond, ci probe că fiecare inculpat a comis fapta penală reținută în sarcina sa, și anume denunțul și declarațiile martorului-denunțător, procesul-verbal din data de 27.XI.2008, privind înserierea bancnotelor componente ale sumei de 4.000 lei și de constatare a infracțiunii flagrante, cu declarațiile martorului-asistent, potrivit cărora inculpatul, care conducea autospeciala marca VW Transporter, cu număr de înmatriculare MAI 19320, inscripționată cu însemnele poliției, în care se mai afla coinculpatul, a primit de la martorul-denunțător suma de 2.000 lei, compusă din bancnote anterior înseriate, după care, la intervenția organelor de poliție, a demarat în trombă și, pe traseu, a încetinit, astfel ca inculpatul să poată coborî și fugi, apoi a demarat din nou în trombă, fiind, ulterior, oprit, iar, la percheziția corporală efectuată, asupra inculpatului a fost găsită suma de 4.500 Euro, în timp ce asupra inculpatului se afla suma de 410 Euro, însă suma remisă de martorul-denunțător nu a mai fost găsită, procesul-verbal din data de 27.XI.2008 privind citirea informațiilor conținute de telefonul mobil al martorului-denunțător, conform căruia pe data de 10.XI.2008 a primit un SMS de la inculpatul, prin care-i solicita să răspundă la telefon, procesele-verbale de transcriere a interceptărilor convorbirilor telefonice și din mediul ambiental din data de 27.XI.2008, declarațiile martorului -.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică, cea de-a doua condiție cumulativă prevăzută de art.148, alin.1, litera f, Cod procedură penală, Curtea apreciază că, nicidecum, nu s-a diminuat, atâta timp cât inculpații aveau calitatea de polițiști, care-i obliga să apere valorile sociale, și nu să le aducă atingere, pe fondul unei scăderi continue a încrederii populației în eficiența organelor de poliție. De aceea, comportamentul infracțional reținut în sarcina inculpaților alterează imaginea întregii instituții, creând sentimentul general de insecuritate socială, care persistă, cu aceeași intensitate.
În consecință, Curtea, în temeiul art.385/15, punctul 2, litera d, Cod procedură penală, va admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva Încheierii de ședință din data de 16.II.2009 Tribunalului București - Secția a I-a penală, din Dosarul nr-, va casa, în parte, încheierea de ședință și pe fond, rejudecând, în temeiul art.300/2, Cod procedură penală, raportat la art.160/b, alin.1 și alin.3, Cod procedură penală, va menține starea de arest preventiv a inculpaților, arestat preventiv în baza nr.250//28.XI.2008, emis de Tribunalul București - Secția a II-a penală, în Dosarul nr-, și, arestat preventiv în baza nr.251//28.XI.2008, emis de Tribunalul București - Secția a II-a penală, în Dosarul nr-, va menține celelalte dispoziții ale încheierii de ședință, iar, având în vedere manifestarea expresă de voință, în temeiul art.385/4, alin.2, Cod procedură penală, raportat la art.369, alin.1, Cod procedură penală, va lua act de retragerea recursurilor declarate de recurenții-intimați-inculpați și împotriva aceleiași încheieri de ședință, pe care, în temeiul art.192, alin.2 și alin.4, Cod procedură penală, îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca, în temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, să constate că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta pentru judecarea recursului Ministerului Public.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul 385/15, punctul 2, litera d, Cod procedură penală, admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva Încheierii de ședință din data de 16.II.2009 Tribunalului București - Secția a I-a penală, din Dosarul nr-.
Casează, în parte, încheierea de ședință și în fond, rejudecând:
În temeiul art.300/2, Cod procedură penală, raportat la art.160/b, alin.1 și alin.3, Cod procedură penală, menține starea de arest preventiv inculpaților, arestat preventiv în baza nr.250//28.XI.2008, emis de Tribunalul București - Secția a II-a penală, în Dosarul nr-, și, arestat preventiv în baza nr.251//28.XI.2008, emis de Tribunalul București - Secția a II-a penală, în Dosarul nr-.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii de ședință.
În temeiul art.385/4, alin.2, Cod procedură penală, raportat la art.369, alin.1, Cod procedură penală, ia act de retragerea recursurilor declarate de recurenții-intimați-inculpați și împotriva aceleiași încheieri de ședință.
În temeiul art.192, alin.2 și alin.4, Cod procedură penală, obligă pe fiecare recurent-intimat-inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art.192, alin.3, Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în recursul Ministerului Public rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27.II.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
a escu
GREFIER,
Red.și dact.: jud.
- Secția a I-a penală:.
2 ex.
Președinte:Mariana ConstantinescuJudecători:Mariana Constantinescu, Daniela Panioglu, Raluca Moroșanu
