Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 33/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.33/
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate judecător
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă PREȘEDINTE SECȚIE PENALĂ
JUDECĂTOR 3: Mița
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat prin PROCUROR - Cleopatra
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Galați -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursurilor penale formulate de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul TERITORIAL VRANCEA inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță F, împotriva încheierii de ședință din 16.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 12/20.01.2009 emisă de Baroul Galați - Cabinet individual de avocatură " -", și de avocat, apărător ales în baza împuterniciri avocațiale nr.22/21.01.2009 emisă de Baroul Galați -Cabinet individual de avocatură " "
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că este primul termen de judecată acordat în cauză; prin Încheierea din Camera de Consiliu pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI in data de 20.01.2009, a fost respinsă cererea de abținere formulată în cauză, după care;
Curtea întreabă recurentul-inculpat dacă își însușește recursul formulat de apărătorii săi, având în vedere că a arătat, inițial, că nu face recurs.
Recurentul-inculpat, personal, precizează că i s-a adus la cunoștință numai hotărârea de liberare.
Curtea, potrivit disp.art.294 alin. ultim Cod procedură penală, acordă recurentului-inculpat posibilitatea de a lua legătura cu apărătorii săi.
Ulterior, recurentul-inculpat, personal, precizează că renunță la recursul formulat împotriva dispozițiilor prin care au fost respinse cererile privind înlocuirea sau de a se constata ca fiind incetată de drept măsura arestării preventive.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Intimatul-inculpat, prin apărător, arată că nu are alte cereri de formulat.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul declarat de parchet in stare de judecată și, potrivit disp.art.385 ind.13 Cod procedură penală, acordă cuvântul in dezbaterea acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public, dat fiind faptul că inculpatul a renunțat la recursul care a fost declarat de apărătorii săi, urmează a se soluționa doar recursul declarat de T - Biroul TERITORIAL VRANCEA.
Solicită admiterea recursului declarat de Parchet, arătând că încheierea din 22.12.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr.4685/2008 a fost casată prin Decizia nr.794 din 23.12.2008 a Curții de APEL GALAȚI - Secția penală și, în rejudecare, instanța a dispus menținerea stării de arest preventivă a inculpaților,
Solicită a se constata că, deși s-a supus discuției motivele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive inițiale de către T și Tribunalul a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive s-au modificat, la acest termen precizează că nu este de acord cu concluziile Tribunalului pentru că acele temeiuri și probele adminJ. în cursul urmăririi penale care au avut fost avute în vedere la momentul dispunerii arestării preventive subzistă în continuare.
Curtea de APEL GALAȚI, prin decizia anterior menționată, a arătat că natura organizată a activității infracționale poate justifica o perioadă de detenție mai lungă, motivat și de faptul că în astfel de cauze cercetarea, în faza anchetei și în faza de judecată, este complexă.
Trebuie avut în vedere pericolul social al faptelor și pericolul social concret pe care il reprezintă lăsarea în libertate a inculpatului.
Dată fiind situația de fapt a cauzei, persoanele inculpaților, modalitatea de săvârșire a faptelor, reprezentantul Ministerului Public susține că faptele pentru care inculpații sunt cercetați sunt din categoria celor grave, pentru care legiuitorul a stabilit un pericol social crescut, în primul rând, prin pedeapsa stabilită, de natură a arăta faptul că persoanele care săvârșesc aceste fapte prezintă un pericol social crescut.
În ceea ce privește pericolul social concret pe care inculpații l-ar reprezenta pentru ordinea publică, învederează că acesta se oglindește în efectul pe care l-ar avea asupra ordinii publice lăsarea inculpaților în libertate; s-ar interpreta în mod greșit faptul că instanțele nu sunt ferme și nu sunt hotărâte în a pune capăt situațiilor în care se produc infracțiuni economice, cu consecințe deosebit de grave asupra societății; înseamnă că se dă "mână liberă" în interpretarea comercianților de a desfășura cu ușurință fapte penale pentru că ulterior consecințele nu sunt dintre cele mai grave.
Invocă Decizia pronunțată de O în data de 30.05.2006 în cauza Wiensztal Poloniei, aspecte tratate în lucrarea "Arestarea preventivă și detenția în jurisprudența CEDO", aflate în dosar la filele 136 - 163 și care sunt atașate motivelor de recurs.
Consideră că temeiurile care au stat la baza arestării preventive subzistă în continuare, că situația de fapt nu s-a schimbat și că dispoziția instanței din încheiere nu oglindește realitatea faptelor și nu este în deplină concordanță cu situația de fapt, cu modalitatea de săvârșire a faptei.
Învederează că în cursul urmăririi penale, persoane din cercurile inculpaților au încercat ștergerea urmelor infracționale prin completarea în fals a facturii fiscale nr.- din 23.07.2008, aspect ce rezultă și din procesul verbal de constatare a Gărzii Financiare nr.- din 24.07.2008, notă de constatare emisă de Garda Financiară precum și din declarațiile martorilor și, care susțin aceste concluzii.
În această situație, atunci cand se incearcă o schimbare a situației, a temeiurilor sau a probelor in cursul urmăririi penale, reprezintă un semn de intrebare nu neapărat cu privire la vinovăție cât cu privire la pericolul pe care inculpatul l-ar prezenta pentru ordinea publică în conjunctura în care acesta ar fi liber, poate ar încerca să influențeze în continuare mersul anchetei și să schimbe situația în favoarea sa.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului declarat de T - Biroul TERITORIAL VRANCEA, așa cum acesta a fost formulat.
Intimatul-inculpat, prin apărător ales, avocat -, solicită respingerea recursului declarat de Parchet, apreciind că sunt reiterate aceleași motive împotriva hotărârilor Tribunalului Vrancea, prezenta încheiere fiind a patra prin care inculpatul este pus în libertate.
Învederează că patru magistrați au dispus punerea în libertate a inculpatului, apreciind nu asupra temeiurilor ci asupra probelor, dând eficiență normelor europene care au prioritate față de normele interne, cat și dreptului intern.
Arată că textul art.139 din codul d e procedură penală stabilește că atunci când temeiurile de drept și de fapt care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat organul judiciar, respectiv instanța de judecată dispune înlocuirea măsurii arestării preventive.
Instanța de fond a procedat în acest sens, constatând, în urma analizei dosarului, că au operat numeroase schimbări asupra temeiurilor de drept și de fapt avute în vedere inițial la luarea măsurii arestării preventive și că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul neavând nimic împotrivă.
Susține că, așa cum a constatat împreună cu ceilalți apărători ai inculpatului, care la acest termen nu s-au putut prezenta, declarația de recurs formulată de T este semnată în fals: pentru dl. G semnează doamna procuror, fără a se scrie "pentru".
Apreciază că este nefondat recursul Parchetului.
În recursul Parchetului se spune că poate, dacă inculpatul ar fi lăsat liber s-ar crea impresie de nesiguranță și incertitudine în rândul comercianților din Insă, textul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală prevede că pericolul pentru ordinea publică trebuie stabilit pe bază de probe; trebuie să existe probe că inculpatul, lăsat în libertate, periclitează, destabilizează ordinea din localitatea în care i s-a spus că timp de 30 zile nu o poate părăsi.
Arată că, timp de 7 luni, pe parcursul urmăririi penale inculpatul, prin apărători, a solicitat să i se prezinte probele.
Arată că inculpatul a fost pus în libertate pe data de 22.12.2008 de Penitenciarul Rahova în executarea încheierii de ședință din aceeași zi a Tribunalului Vrancea. Deși s-a prezentat liber în fața Curții de APEL GALAȚI, această instanță a apreciat că se impune menținerea stării de arest, dispunând în acest sens deși, inculpatul era liber. Însă, starea de arest nu mai exista.
Deși există o greșeală a legiuitorului, care a dat caracter executoriu hotărârilor instanței de fond, inculpatul s-a prezentat în stare de libertate în fața magistraților. Ulterior, cand a văzut că i s-a menținut starea de arest, inculpatul s-a prezentat singur autorităților și a fost încarcerat în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță.
Scopul măsurilor preventive este de a se asigura buna desfășurare a procesului penal iar inculpatul și-a adus aportul la buna desfășurare a procesului penal.
Inculpatul avea posibilitatea de a se interna în spital deoarece pe 5 ianuarie era programat la operație deoarece are o tumoare la coloana vertebrală, care crește și ii creează imobilitate a membrelor, amorțire, fiind zile în care inculpatul nu se poate.
Avocat - arată că nu se poate susține că inculpatul desconsideră ordinea publică, norma de drept, legile, hotărârea judecătorească că ar periclita în vreun fel comunitatea din care face parte în condițiile în care inculpatul își aduce aportul la buna desfășurare a procesului penal, se prezintă de bună voie, face declarații, solicită probe: confruntări, expertize contabile, proba cu înscrisuri, probe care insă, nu ii sunt admise.
Motivează că, așa cum a constatat și un cotidian din F, reprezentând astfel opinia publică din zonă, inculpatul se află încarcerat pentru că a intrat în afaceri cu ciment, fiind un segment de afaceri alocat altor persoane.
Susține că în mod corect a constatat instanța de fond arătând că temeiurile care au stat la baza arestării s-au schimbat, inculpatul a fost trimis în judecată, nu mai trebuie să fie analizate existența unor indicii temeinice și trebuie să existe probe, inclusiv pericolul pentru ordinea publică trebuie stabilit pe bază de probe.
Instanța de fond arată că pericolul concret pe care lăsarea în libertate a inculpatului il reprezintă pentru ordinea publică nu a fost stabilit, nu există dovezi care să ateste existența unor perturbații ale disciplinei publice; rapoartele juridice cauzatoare de prejudiciu dintre inculpatul și diferite societăți comerciale, presupus lezate nu sunt stabilite nici la acest moment cu certitudine: unele au existat, altele nu au existat, existând "o nebuloasă" în dosarul de urmărire penală întrucât nu s-a dorit a se lucra procedural, legal.
În aceste condiții, neexistând probe nici măcar pe fondul cauzei, nu poate fi ținut în stare de arest preventiv o persoană,
Martorul a declarat că marfa pe care acesta o transporta nici măcar nu era destinată inculpatului, iar martorul declară la fel, declarații care insă nu au nicio relevanță asupra probelor, cu faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
Apărătorul inculpatului arată că s-a luat măsura arestării preventive relativ la o construcție juridică mult mai amplă, însă ulterior a fost trimis în judecată pentru art.7 din Legea 39/2003 și art.215 Cod penal. Întrucât la momentul când s-a luat măsura arestării preventive au fost avute în vedere mult mai multe infracțiuni, precizează că aceasta reprezintă o schimbare a temeiurilor de drept și de fapt avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Susține că starea de sănătate a inculpatului este dovedită cu acte medicale și aceasta impune înlocuirea măsurii arestării preventive. Regimul de detenție ii face rău fizic acestuia. Deși inculpatul ar putea fi operat în rețeaua spitalicească a penitenciarelor din România, acesta nu ar putea fi recuperat post-operatoriu. Astfel, inculpatul nu va putea urma în penitenciar tratamentul de fizioterapie, gimnastică recuperatorie, riscând să nu mai poată merge, să nu își mai poată folosi mâine.
Apreciază că instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art.136 Cod procedură penală, apreciind în mod corect pericolul social al infracțiunii, pericolul pentru ordinea publică, sănătatea inculpatului.
Pentru aceste motive solicită respingerea recursului declarat de T ca fiind nefondat, să fie avute in vedere, din cererea de înlocuire formulată de inculpat și care a fost admisă de Tribunalul Vrancea, considerentele Curții Europene a Drepturilor Omului, din care reiterează:
- persistența motivelor plauzibile de a bănui că o persoană vinovată ar fi comis o infracțiune este insuficientă în timp; după o anumită perioadă de timp nu mai este suficientă, fiind necesare motive care să justifice continuarea privării de libertate.
Deși se spune că este vorba de infracțiuni dintre cele mai grave, tulburarea ordinii publice, gravitatea infracțiunii, pericolul ca acuzatul să se sustragă, pericolul de influențare a anchetei, pericolul de repetare a faptelor, crima organizată, nevoia de a se asigura executarea pedepsei, sunt tot atâtea criterii pe care O le are în vedere la aprecierea asupra arestării preventive.
Cu privire la criteriul vizând gravitatea infracțiunii, arată că existența unei bănuieli puternice de participare la săvârșirea infracțiunii grave, deși constituie un factor pertinent, nu legitimează singură o lungă detenție.
Pericolul ca inculpatul să se sustragă procesului penal nu există, inculpatul făcând dovada că acest pericol nu există. De asemenea, nu există pericolul de a influența vreun martor, nu s-a făcut dovada că inculpatul ar fi contactat vreun martor, vreun reprezentant al vreunei părți civile pentru a-i influența în vreun mod.
culpabilității nu poate fi avută în vedere pentru că orice acuzat are dreptul de a contesta faptele care ii sunt reproșate.
Pericolul de repetare a faptelor nu există în acest moment.
Deși crima organizată poate fi reținută ca motiv al arestării în stadiul inițial al procesului, insă acesta nu conferă autorității judecătorești o putere nelimitată de a prelungi măsura arestării preventive, el pierzându-și din importantă odată ce procesul progresează și martorii sunt audiați.
Arată că lucrarea citată și de reprezentantul Ministerului Public "Arestarea preventivă și detenția în jurisprudența O" se conchide că există o obligație de a analiza posibilitatea dispunerii unei măsuri alternative atunci când ancheta penală, faza de urmărire penală s-a finalizat și, deja, instanța de judecată a fost suspendată cu soluționarea în fond a cauzei.
Învederează că magistratul fondului și-a asumat această obligație astfel încât solicită a se constata că încheiere Tribunalului Vrancea este legală și temeinică și să se dispună punerea în executare a acesteia.
Intimatul-inculpat, prin apărător ales, avocat, precizează că își însușește concluziile formulate de avocat.
Pe fond, susține că pe recursul declarat de DIICOT - Biroul TERITORIAL VRANCEA scrie " G" deși nu există o bară, care să semnifice "pentru", deși a semnat doamna procuror. Depune la dosar, în copie, citația nr.58/P/2007 emisă la data de 12.11.2008 de T - Biroul TERITORIAL VRANCEA și adresa nr.58/P/2007 din 21.11.2008 emisă de T - Biroul TERITORIAL VRANCEA.
faptul că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Deși acesta a fost pus în libertate de către Tribunalul Vrancea, pe data de 22.12.2008, nu au existat manifestări de masă, nu au fost persoane care să ceară reîncarcerarea inculpatului, mediul de afaceri a continuat să funcționeze, au fost încheiate afaceri și nu a fost nimic afectat prin faptul că inculpatul a fost lăsat în libertate.
Deși a fost citat prin agent procedural la ora 11.50, fiind stabilită ora 12 pentru judecarea recursului, inculpatul s-a prezentat la 13.30 în fața instanței. Inculpatul nu are nicio intenție să se sustragă, este grav bolnav, și, deși se putea interna oricând pentru a se opera, acesta a ținut să se prezinte în fața instanței pentru a solicita să fie pus în liberate.
Susține că cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a fost depusă în luna noiembrie. Datorită faptului că inculpatul era la Spitalul Penitenciar, nu s-a putut judeca. Insă, când s-a dorit judecarea cauzei pe data de 17, judecătorul nu a avut la dispoziție dosarul, procuratura a refuzat să trimită dosarul la instanță.
După ce inculpatul a fost reîncarcerat, pe data de 9 cauza nu s-a putut judeca deoarece a fost o lipsă de procedură cu procurorul, existând o cerere din care rezulta că tot serviciul se află în concediu. Se pune întrebarea, cum s-ar fi procedat în situația în care s-ar fi întâmplat o faptă de criminalitate organizată și terorism, exploda o bombă la F, dacă s-ar fi trimis o notă în sensul că procurorii sunt în concediu și nu se poate face ancheta.
În final, cererea de inlocuire a măsurii arestării preventive a inculpatului a fost admisă.
Solicită respingerea recursului declarat de parchet și să se mențină hotărârea Tribunalului Vrancea.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în replică, potrivit disp.art.38513alin.2 Cod procedură penală, în ceea ce privește falsul pe care T-ul l-ar fi efectuat prin semnarea motivelor de recurs, precizează că motivele de recurs și recursul este declarat de o unitate, de T, domnul procuror G este și procuror șef, deci este obligat să pună viza, conform art.264 pe rechizitoriu, pentru acuratețea și controlul judiciar.
Însă, în ceea ce privește motivele de recurs, procuror de ședință este o doamnă procuror și nu este săvârșit niciun fel de fals iar procurorul de ședință din recurs este de la o instanță ierarhic superioară iar Legea 508 permite acestuia să vină și să susțină motivele de recurs.
Totodată, confirmă faptul că în acea zi biroul teritorial era în concediu, motiv pentru care s-a trimis o adresă către instanță iar dacă ar fi fost, intr-adevăr, o situație asemănătoare celei invocate de apărătorul inculpatului, aceasta este o infracțiune de competența strictă a Serviciului Teritorial și atunci se putea prezenta un procuror de la Serviciu, unde erau prezenți toți procurorii.
Avocat, având cuvântul în replică, arată că dacă s-ar fi scris la recurent, la cel care a formulat recursul "Procuror " nu ar fi fost niciun comentariu. Este insă dactilografiat " G".
Totodată, arată că ceea ce a învederat reprezentantul Ministerului Public arată că nu suntem egali în fața legii.
Dacă un procuror nu se poate prezenta în instanță pentru a susține contraargumentele cu privire la o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive, și se poate prezenta în cazul unui atentat cu bombă, înseamnă că sunt cântărite diferit atribuțiunile procurorului.
Intimatul-inculpat, personal, având ultimul cuvânt, potrivit disp.art.38513alin.3 Cod procedură penală, precizează că, prin ultimele susțineri ale procurorului, s-a dat de ințeles faptul că libertatea unui om nu înseamnă nimic în raport cu existența unei bombe.
Arată că în motivele de recurs ale T V se menționează existența unui grup infracțional insă, deși a dat mai multe declarații în fața instanțelor și a procurorilor, a specificat că pe l-a văzut doar de două ori, nu îl cunoaște și nu se poate, în aceste condiții, crea un grup infracțional.
Nu a avut nicio convorbire telefonică cu acesta. Legea 39 spune că fiecare trebuie să aibă un rol în acel grup.
Învederează că, de fapt, acest grup s-a format de către procuror pentru a putea să il includă.
Arată că nu există nicio declarație care să il incrimineze. S-a discutat pe indicii, insă prin rechizitoriu trebuiau argumentate prin probe. Nu a fost adusă nicio probă; sunt depuse niște convorbiri telefonice care nu ii aparțin, deși a solicitat, în nenumărate rânduri, să se efectueze expertize, confruntări cu martori, să fie reaudiat, aceste probe nu s-au administrat, fiindu-i nesocotit dreptul la apărare.
Precizează că trebuie analizat dacă și au spus că inculpatul le-a vândut aceste mărfuri cu facturi false și cu intenția de a șterge unele infracțiuni, atât timp cât era deja arestat la data de 23.07. care rezultă din procesul verbal incheiat de Garda Financiară.
învederează că ar trebui analizate condițiile unui penitenciar și că nu se regăsește printre persoanele din acest mediu.
Față de susținerea reprezentantului Ministerului Public în sensul că dacă va fi pus în libertate, oamenii din F sau administratorii unor societăți vor fi indignați. Insă, la dosar există două declarații în care se arată că cele două societăți, Legato și, au colaborat anterior cu inculpatul, il cunosc și nu au avut niciodată probleme, neclarități în ceea ce privește contractul și colaborarea comercială.
Nu reiese de nicăieri că nu mai răspunde nimeni penal pentru infracțiunile economice.
Solicită a i se indica care sunt probele concrete aduse împotriva sa și, chiar dacă s-ar dovedi, nu inseamnă că se face dintr-un om de afaceri un infractor.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURT EA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 16.01.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Vranceas -a dispus respingerea ca neîntemeiate a cererilor formulate de inculpatul privind constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive și de revocare a măsurii arestării preventive.
Prin aceeași încheiere a fost admisă cererea formulat de același inculpat și s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea impunându-i-se acestuia obligațiile prevăzute de art. 1451Cod pr. penală.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererile înregJ. pe rolul acestei instanțe sub nr-, respectiv la data de 29.12.2008 și 30.12.2008 în dosarul nr-, inculpatul, prin apărători și personal, a solicitat înlocuirea, constatarea încetării de drept și revocarea măsurii arestării preventive dispusă față de acesta la data de 4 iulie 2008, prelungită ulterior succesiv și menținută în condițiile art. 3001Cod procedură penală de către Curtea de APEL GALAȚI.
Astfel, în motivarea cererii formulată în condițiile art. 140 Cod procedură penală inculpatul arată că în fapt, în cauza de față a fost anchetat penal în condiții de arest preventiv, măsură care a fost prelungită în mod succesiv atât la instanța de fond cât și la cea de control judiciar, în final fiind sesizată instanța de judecată prin rechizitoriu la data de 18.12.2008.
La data de 19.12.2008 s-a fixat termen intermediar în vederea operării verificării asupra legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive. Datorită unor incidente procedurale determinate de asigurarea dreptului prevăzut de art. 8 și art. 128 Cod procedură penală, a lipsei de procedură cu inculpatul care se afla internat la Spitalul-Penitenciar, instanța investită cu soluționarea fondului a acordat un termen de judecată scurt la data de 22.12.2008 când prin încheiere s-a revocat măsura arestării preventive față de toți inculpații trimiși în judecată.
Mai arată că în executarea acestei hotărâri Spitalul-Penitenciar a procedat la punerea sa de îndată în libertate.
Ulterior, încheierea din 22.12.2008 a Tribunalului Vranceaa fost recurată de către - Biroul TERITORIAL VRANCEA, Curtea de APEL GALAȚI fixând termen de judecată la data de 23.12.2008 orele 12,00. Această instanță, trecând peste toate nelegalitățile sesizate, inclusiv dreptul la apărare, a decis menținerea arestării preventive în condițiile în care măsura încetase de drept prin expirarea termenului stabilit de organul judiciar, respectiv al orei 12,00 fixate prin încheierea din 4.07.2008 care a căpătat caracter irevocabil prin respingerea recursurilor promovate.
Or, însăși Curtea de APEL GALAȚI, în opinia sa, nu a respectat acest termen deliberând contrar acestor dispoziții și menținând o măsură care încetase în condițiile art. 140 Cod procedură penală.
În ceea ce privește revocarea măsurii, motivele formulate de inculpat vizează în esență starea sa de sănătate care s-a agravat pe parcursul perioadei de arest preventiv și care este dovedită prin actele medicale depuse ulterior și care atestă afecțiuni ce nu pot fi tratate în regim penitenciar. Față de această sutruație înțelege să invoce dispozițiile art. 1391Cod procedură penală, dat fiind că în cauză s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii pe de o parte. Pe de altă parte, arată că actele de cercetare penală efectuate în dosarul de urmărire penală nr.58/D/P/2007 comportă critici de nelegalitate atât sub aspectul administrării lor dar și a drepturilor garanțiilor procedurale ce i-au fost încălcate în mod constant în cele 5 (cinci) luni de anchetă. Mai mult decât atât, arată că atâta timp cât urmărirea penală a fost finalizată cercetarea sa în stare de libertate i-ar da posibilitatea internării și administrării tratamentului adecvat în regimul unei instituții sanitare civile și care nu ar impieta soluționarea cauzei.
Față de aceste cereri, având în vedere celeritatea soluționării lor, prima instanță a fixat un termen intermediar de judecată, respectiv la data de 9.01.2009, când s-a amânat din considerente de ordin procedural (legala constituire a completului de judecată) pentru termenul din 16.01.2009.
În ceea ce privește cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive și care a fost promovată la un alt complet de judecată în cursul urmăririi penale, s-a reținut că aceasta conține în esență motive axate pe aspecte ce vizează temeiurile de fapt și de drept cuprinse în art. 148 lit.f Cod procedură penală și care au suferit modificări pe parcursul derulării procesului penal în faza de urmărire penală și ulterior în faza de judecată. S-a arătat că susținerile inculpatului în motivarea acestei cereri nuanțează motive de fapt și de drept care se impun a fi reapreciate de către instanță având în vedere atât legislația internă, doctrina de specialitate, cât și jurisprudența O în materie penală cu referire expresă la arestarea preventivă.
Examinând aceste cereri prin prisma actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală, ale dosarului de fond nr-, precum și cel al Curții de APEL GALAȚI nr- prin care s-a soluționat recursul promovat de -Biroul TERITORIAL VRANCEA împotriva încheierii de ședință din 22.12.2008, prima instanță a reținut următoarele;
Inculpatul, alături de alți doi inculpați, a fost trimis în judecată penală prin rechizitoriul nr. 58/D/P/2007 din data de 18.12.2008, în stare de arest preventiv pentru comiterea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat și înșelăciune deosebit de gravă prev.de art. 7 din Legea 39/2003 și art. 215 al.1,2,3,4,5 pen. cu aplicarea art. 41 al.2 pen. și art. 33 lit.a pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea la data de 18.12.2008 dispunându-se măsuri în condițiile art. 3001.pr.pen. după soluționarea unor cereri de abținere formulate în conformitate cu dispozițiile procedurale și ale. În aceste condiții s-a procedat la data de 22.12.2008 la verificarea din oficiu în Camera de consiliu a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Față de inculpat s-a dispus prin încheiere în condițiile art.3001al.2 Cod procedură penală revocarea măsurii preventive care însă a fost reformată prin decizia penală nr.794/R/23.12.2008 a Curții de APEL GALAȚI. Din conținutul acestui act procedural rezultă că în fața instanței de recurs s-au invocat cu prilejul dezbaterilor, din partea inculpaților asistați de apărători și cereri ce vizau constatarea încetării de drept a măsurii preventive, în condițiile în care instanța de control judiciar a stabilit soluționarea cauzei pana la ora 2400.
Față de dispozițiile deciziei și având în vedere și prevederile art.188 Cod procedură penală în calcularea termenului privind măsura preventivă, ora sau ziua de la care începe și cea la care se sfârșește termenul intră în durata acesteia. Ceea ce înseamnă că în cauza de față raportat la mențiunile cuprinse în încheieri respectiv mandate - ora 1200prevăzută este înăuntrul duratei zilei de 23.12.2008 care se sfârșește la ora 2400.
Acesta este motivul pentru care cererea formulată de inculpat în condițiile art. 140 al.1 lit.a Cod procedură penală a fost apreciată ca fiind neîntemeiată fiind respinsă, contrar apărărilor invocate de inculpat prin apărători și argumentate pe împrejurarea că s-ar afla în situația unui termen fixat de organul judiciar.
Chiar dacă termenele stipulate în actele procedurale sunt stabilite de organul judiciar (în speță, instanța), modul de calcul al acestora este prevăzut în mod expres de dispozițiile art. 188 Cod procedură penală și față de care se impune a fi analizate.
Referitor la cererea de revocare motivată pe aspectul de nelegalitate, Curtea prin decizia dată stabilește și exemplifică instituțiile cu procedurile aferente, pronunțându-se la pct.2 din considerente în sensul inaplicabilității directe a dispozițiilor art. 1451Cod procedură penală și tranșează această chestiune de drept prin menținerea arestării preventive.Chiar dacă instanța de fond nu a împărtășit acest punct de vedere motivat pe argumente de ordin juridic (dispozițiile art.3001Cod procedură penală reglementând proceduri în faza de judecată, instanța este în măsură să dispună asupra măsurii preventive în condițiile arătate la al.2 și 3, neexistând interdicții de aplicare a unei alte măsuri preventive mai puțin grave decât cea a arestării), aceasta s-a supus dispozițiilor instanței de control judiciar și a respins cererea de revocare ca neîntemeiată pentru argumentele arătate.
În ceea ce privește cererea de înlocuire a măsurii arestării preventiv, instanța de fond a admis-o pentru următoarele considerente;
1. În cursul judecății înlocuirea măsurii poate fi dispusă de instanță din oficiu sau la cerere când noua măsură este mai ușoară; în speță, cererea fiind formulată în condițiile în care inculpatul este prezent și audiat, iar la dosarul cauzei au fost depuse acte medicale ulterior pronunțării deciziei de casare. De asemenea, la dosarul cauzei s-a depus procesul verbal întocmit de V și care atestă faptul că inculpatul s-a prezentat organelor de poliție imediat pentru a fi încarcerat ca urmare a admiterii recursului promovat de Parchet.
S-a apreciat că nu lipsit de relevanță este faptul că instanța de fond a avut posibilitatea și timpul material de a examina o parte din dosarul de urmărire penală, respectiv 5 volume dintr-un număr de 15 și în raport de care la acel moment a apreciat că existența unor probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care se desfășoară procesul penal nu împietează asupra bunei desfășurări a acestuia și nu justifică pe deplin, în raport de noile elemente de fapt, măsura arestării.
2. Temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării, în opinia instanței de fond, s-au schimbat, mai mult, în condițiile în care inculpatul a fost trimis în judecată în baza unor probe și nu pe baza indiciilor temeinice. Din această perspectivă complexitatea cauzei încorporează probe și mijloace de probă adecvate unor infracțiuni de natura celor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. Or, este important a se constata că faptele pentru care se judecă cauza antrenează necesitatea administrării unor probe certe de natură să conducă la constatarea existenței sau inexistenței faptelor, precum și la constatarea împrejurărilor, a modului de constituire a unui grup infracțional. Pe de altă parte, considerăm necesar ca cel puțin arestarea inculpaților să se bazeze pe probe, pe elemente ferme și nu doar pe simple presupuneri, suscitate de aparențe mai mult sau mai puțin grăitoare privind constituirea grupului infracțional organizat.
3. În afară de aceste criterii complementare de individualizare a măsurii preventive ce urmează a fi înlocuită, instanța trebuie să aibă în vedere scopul acesteia, gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana inculpatului.
Și din această perspectivă instanța a apreciat că în funcție de elementele de fapt și de drept survenite la acest moment măsura obligării de a nu părăsi localitatea apare ca fiind cea mai potrivită și suficientă pentru atingerea scopului urmărit, pericolul ce trebuie preîntâmpinat sau înlăturat, existența unui risc general ce ar deriva din natura organizată a activității infracționale a inculpatului poate fi acceptată ca o bază pentru detenție în stadiul inițial al procedurii și chiar pentru prelungiri ulterioare, dar în măsura în care acesta a fost trimis în judecată prin rechizitoriu și s-au luat declarații celor acuzați, considerăm și ne raliem Curții (caz Gorski contra Poloniei --/00 din aprilie 2006) că aceasta nu mai subzistă.
4. Prin gradul de pericol social al infracțiunii se înțelege gravitatea faptei săvârșită în raport cu încadrarea legală și cu împrejurările concrete în care a fost comisă. S-a apreciat că, condiția care are în vedere pericolul concret ce-l prezintă pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului (pericol ce trebuie probat prin elemente de fapt) suportă discuții mai ales că acesta nu posedă antecedente penale, s-a prezentat de bună-voie la organul judiciar și nu sunt dovezi care să ateste existența unor perturbații ale disciplinei publice. Cu atât mai mult, din examinarea aparentă și nu pe fondul cauzei, raportul juridic cauzator de prejudiciu, între inculpatul și societățile prejudiciate nu se identifică în mod clar și cert până la acest moment.
S-a reținut faptul că prejudiciul stabilit prin actul de sesizare este rezultatul unor note de control ale organului financiar fiscal și nicidecum stabilit printr-o expertiză judiciară administrată în condiții procedurale conform. art. 116, 118 Cod procedură penală (probă ce nu a fost admisă pe parcursul urmăririi penale).
S-a arătat că și față de această împrejurare se impune o reapreciere a temeiurilor avute în vedere la luarea respectiv menținerea măsurii preventive din punct de vedere al pericolului social (cu rezonanță asupra societății civile), temei care trebuie privit și prin jurisprudența Curții Europene în ceea ce privește impactul și mediatizarea în mass media.
5. În ceea ce privește sănătatea inculpatului, s-a observat că acesta a fost supus unor investigații clinice la recomandarea medicilor din unitățile de deținere, sens în care s-au emis scrisori medicale cu mențiuni clare în privința diagnosticului (referate medicale emise de Spitalul Universitar "" B, raport medical nr. - întocmit la solicitarea DGP- Direcția medicală, bilet de internare, buletin de investigații radiologice). Evoluția tumorii identificată din punct de vedere medical generează riscuri majore fapt ce necesită intervenție chirurgicală imediată.
Și sub acest aspect s-a apreciat că înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura prevăzută la art.145 Cod procedură penală ar satisface un dublu scop și anume prezentarea inculpatului la judecată pe de o parte, iar pe de altă parte posibilitatea efectuării tratamentului recomandat de medici.
Pentru considerentele expuse, instanța de fond a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive conform art. 139 Cod procedură penală cu măsura prevăzută la art. 136 lit.b Cod procedură penală în condițiile prevăzute de art. 145 Cod procedură penală.
În temeiul art. 145 al.11Cod procedură penală a impus inculpatului respectarea obligațiilor prevăzute la art.1451lit.a,b,c,d,f,g și h Cod procedură penală.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului cu aducerea la îndeplinire a dispozițiilor art. 145 al.21Cod procedură penală.
S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 145 al.22Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, recurs pe care însă acesta și l-a retras ulterior, precum și T - Biroul TERITORIAL VRANCEA. În dezvoltarea motivelor de recurs procurorul a susținut că în cauză nu au intervenit elemente noi care să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură privativă de libertate.
Recursul declarat de procuror este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, Curtea reține că potrivit art. 139 al. 1 Cod procedură penală "ăsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii".
În speță față de inculpatul a fost luată măsura arestării preventive la data de 04.07.2008 reținându-se că acesta este acuzat de comiterea unor infracțiuni grave, de înșelăciune și de constituire a unui grup infracțional organizat, ce au produs mai multor părți vătămate prejudicii însemnate, și că lăsarea sa în libertate ar prezenta în acest context un pericol concret pentru ordinea publică.
Ulterior prin încheieri succesive pronunțate fie de Tribunalul Vrancea fie de Curtea de APEL GALAȚIs -a dispus prelungirea măsurii arestării preventive luate față de inculpatul, precum și față de alți doi inculpați.
Prin rechizitoriul - Biroul TERITORIAL VRANCEA nr. 58/D/P/2007 din 18 decembrie 2008, au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv cei trei inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional prevăzută de art. 7 din Legea 39/2003 și înșelăciune prevăzută de art. 215 al. 1,2,3,4,5 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal, reținându-se în sarcina acestora că în perioada august 2007 - iulie 2008 au constituit un grup infracțional organizat în scopul săvârșirii de infracțiuni grave și în baza aceleiași rezoluții infracționale au indus în eroare reprezentanții mai multor societăți comerciale cu prilejul încheierii și executării unor contracte comerciale, prin diverse mijloace frauduloase și emiterea unor file CEC fără acoperire.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea la data de 18.12.2008 iar prin încheierea de ședință din 22.12.2008 Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr-, fost revocată măsura arestării preventive inculpaților, s-a dispus punerea de îndată în libertate inculpaților, dacă nu sunt arestați în altă cauză și s-a dispus luarea față de inculpați măsurii preventive a obligării de nu părăsi țara prev. de art. 1451Cod procedură penală.
Această încheiere a fost atacată cu recurs de procuror iar prin decizia penală nr. 794/R/23.12.2008 a Curții de APEL GALAȚIs -a dispus casarea încheierii de ședință din 22.12.2008 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare, în baza art. 3001alin. 1 și 3 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților.
În considerentele acestei decizii s-a arătat, în esență, că măsura arestării preventive se justifică în continuare și că nu au intervenit modificări ale temeiurilor care au determinat plasarea și menținerea celor trei inculpați în stare de deținere.
De la momentul pronunțării acestei decizii, care, prin caracterul său definitiv, se bucură de autoritate de lucru judecat, Curtea constată că în cauză nu s-au efectuat acte de cercetare judecătorească, la termenul din 16.01.2009 judecata amânându-se pentru lipsă de procedură cu șase dintre părțile vătămate, astfel încât nu se poate spune că au intervenit temeiuri noi care să determine înlocuirea măsurii arestării preventive astfel cum a dispus prima instanță.
Cu alte cuvinte la dosar există aceleași probe adminJ. în cursul urmăririi penale care au fost apreciate de Curtea de Apel prin decizia din 23.12.2008 ca justificând detenția preventivă a inculpatului recurent iar durata scursă de la această hotărâre și până în prezent nu poate fi apreciată ca excesivă astfel încât să se considere că arestarea a depășit un termen rezonabil.
Nici faptul că inculpatul a depus ulterior o copie a unei adeverințe emise de Spitalul "" B, din care rezultă că acesta ar prezenta anumite afecțiuni, nu poate constitui un temei nou în sensul art. 139 al. 1 Cod procedurală penală, câtă vreme problemele de sănătate au fost invocate ale inculpatului și anterior iar Curtea de APEL GALAȚIa apreciat că acestea nu justifică revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive.
De altfel, Curtea remarcă faptul că starea de sănătate precară a unui inculpat nu poate constitui un motiv imperativ de scoatere a acestuia din starea de arest, articolul 1391Cod pr. penală dispunând că în astfel de situații administrația locului de deținere dispune efectuarea tratamentului sub pază permanentă în rețeaua medicală a Ministerului Sănătății Publice, dacă boala de care suferă cel arestat preventiv nu poate fi tratată în rețeaua Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Concluzionând Curtea constată că în cauză nu s-au schimbat temeiurile care au condus la plasarea și menținerea succesivă a inculpatului recurent în stare de detenție preventivă și că instanța de fond a dispus în mod greșit înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În consecință recursul declarat de procuror va fi admis iar încheierea pronunțată de instanța de fond va fi casată urmând ca în rejudecare să se dispună respingerea cererii formulate de inculpatul de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 02.12.1972 în comuna Tulnici, județul V, cu domiciliul în F, strada M a - nr.10, bloc 21, etaj 4, apartament 66, județul V, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță ) împotriva încheierii de ședință din 16.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Admite recursul declarat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul TERITORIAL VRANCEA împotriva încheierii de ședință din 16.01.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Casează în parte încheierea mai sus menționată, înlăturând dispoziția privind înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului și, în rejudecarerespingecererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpatul.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
-
Grefier,
Red. /22.01.2009
Tehnored. /2 ex./23.01.2009
Fond:
Președinte:Marcian Marius IstrateJudecători:Marcian Marius Istrate, Constantin Cârcotă, Mița
