Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 334/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 334
Ședința publică de la 29 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Anton
JUDECĂTOR 2: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal, avand ca obiect "inlocuirea masurii preventive", declarat deDIICOT - Biroul Teritorial Vasluiimpotriva incheierii de sedinta din 27.05.2009 pronuntata de Tribunalul Vaslui, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatii recurenti și neasistați și inculpatul recurent R asistat de avocat ales - aparator ales din cadrul Baroului de Avocati V, cu delegatie la dosar.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, care invedereaza că avocat a trimis prin fax, o cerere prin care solicita lăsarea cauzei la orele 14,00 intrucat trebuia să fie prezentă la Curtea de Apel Galați, intr-un alt dosar penal, cerere la care se afla atașată și o copie imputernicire avocatiala, care sunt atasate la dosarul cauzei.
Instanta constata că nu a fost desemnat aparator din oficiu pentru inculpatul, că aparatorul inculpatului a solicitat lasarea cauzei pentru orele 14,00 deoarece se afla la Curtea de Apel Galați.
Interpelat de catre instanta, avocat sustine că o va substitui pe doamna avocat și că este pregătit să pună concluzii in recurs.
Reprezentantul Ministerului Public solicita a se constata lipsa de aparare a inculpatului.
Instanta, avand in vedere lipsa de aparare a inculpatului precum si a inculpatului, va acorda termen la data de 01.06.2009.
Luand cuvantul avocat sustine că are de ridicat o excepție, cel putin pentru inculpatul R invocă dispozitiile art.139 Cod procedura penală, numai in cazul in care se dispune revocarea masurii arestarii preventive recursul nu este suspensiv de executare, dar la inlocuirea masurii arestarii preventive - consideră că recursul nu poate suspenda executarea și inculpatul ar trebui pus de indată in libertate - fiindcă magistratul de la Vad ispus inlocuirea masurii preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că recursul acesta nu este suspensiv de executare, cel putin pana la expirarea duratei masurii arestarii preventive. In acest sens, potrivit disp. art.141 alin.3 Cod procedura penala - se specifică in aceste dispozitii că, recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea sau mentinerea unei masurii preventive, ori prin care s-a constatat incetarea de drept a arestarii preventive - nu este suspensiv de executare.
Considera ca recursul impotriva unei incheieri prin care s-a dispus inlocuirea masurii arestarii preventive este suspensiv de executare pana la expirarea duratei masurii arestarii preventive. In acest caz, urmeaza a se dispune mentinerea starii de arest a inculpatului.
Instanta invedereaza că va admite cererea formulata de doamna avocat și va lăsa cauza la a doua strigare, tot astăzi - la ora 14,00, pentru cand se va solicita Baroului de Avocati I să desemneze aparatori din oficiu pentru inculpatii si și li se va solicita să se prezinte in instanță la ora fixată, pentru a le acorda asistenta juridica celor doi inculpati.
Dupa reluarea cauzei, la ora 14,00, la apelul nominal facut in sedinta publica, se prezintă inculpatul intimat asistat de avocat ales, inculpatul intimat asistat de avocat desemnat din oficiu și inculpatul intimat R asistat de avocat ales.
Procedura de citare este legal indeplinita.
Nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului formulat de Parchetul de pe langa Tribunalul Vaslui.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, arată că, Parchetul de pe langa Tribunalul Vasluia declarat recurs impotriva incheierii de sedinta din 27.05.2009 pronuntata de Tribunalul Vaslui, prin care s-a dispus admiterea cererilor formulate de cei 3 inculpati si a inlocuit masura arestarii preventive cu cea a obligarii de a nu parasi țara.
Apreciază că, in mod greșit instanta de fond a dispus inlocuirea masurii arestarii preventive față de cei 3 inculpați, in cauză nu au intervenit elemente noi care să justifice punerea in libertate a inculpatilor, subzista in continuare atât temeiurile prevazute de art.143 cât și cele prevazute de art.148 lit.f Cod procedura penala, temeiuri ce au fost expuse pe larg in motivarea recursului, astfel incat instanta trebuia sa constate la termenul din 27.05.2009 că, dacă se mentin temeiurile - să dispună mentinerea starii de arest.
Trimiterea in judecata a inculpatilor, nu e in măsură să justifice inlocuirea masurii arestarii preventive, instanta mai are de administrat probe. Nu se poate vorbi aici de estomparea unei rezonanțe a unei fapte de trafic de droguri de risc intr-o comunitate relativ restrânsă in conditiile in care numarul acestui gen de infractiuni a crescut, că a existat o tulburare a ordinii juridice si a mediului social, creând un sentiment de revoltă in rândul colectivității.
Consideră că in cauză se impune mentinerea masurii arestarii preventive a inculpatilor avand in vedere că sunt indeplinite conditiile prevazute de art.143 si 148 lit.f Cod procedura penala.
Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, respingerea cererii de inlocuire a masurii arestarii preventive si mentinerea masurii arestarii preventive a inculpatilor, si R.
Avocat avand cuvantul pentru inculpatul intimat R, solicita respingerea recursului formulat de Parchetul de pe langa Tribunalul Vaslui și a se mentine incheierea de sedinta din 27.05.2009 pronuntata de Tribunalul Vaslui, ca fiind legala si temeinica, a se dispune revocarea masurii arestarii preventive a inculpatului R și inlocuirea acestei masuri cu masura obligarii de a nu parasi țara, măsură pe care o consideră legala si temeinică, deoarece, nici la inceputul acestei administrari de probatorii si înaintării acestui dosar nu au existat probe certe care să stabilească vinovatia inculpatului, cu atât mai mult, inculpatul a sustinut că nu de la Rac umpărat drogurile.
Inculpatul R este trimis in judecata pentru două infractiuni, respectiv pentru detinere in vederea consumului propriu de droguri și pentru trafic de droguri.
Pentru a exista acest trafic de droguri, pentru care este prevazuta o sanctiune mai mare decat pentru detinerea in vederea consumului propriu, este necesar ca să existe distribuitori.
A existat investigator acoperit, a existat colaborator al acestuia, și nu s-a dovedit nici cine i-a dat drogurile.
Consideră că acestea sunt povești care nu au suport in probatoriul administrat in cauză, cu atât mai mult cu cât s-a făcut și ultima și cea mai subțire probă, care ar fi inclinat balanța, respectiv este o singură susținere a unui coinculpat, care explică intr-adevar temerea lui față de a-l arăta pe adevăratul furnizor de droguri - este firesc să fie așa, fiindcă furnizorii de droguri sunt nemiloși cu acești tineri lipsiți de apărare.
Ei au recunoscut intr-adevar că sunt consumatori, dar ceea ce trebuie subliniat este că, chiar dacă sunt consumatori, el nu poate fi pedepsit pentru consum, el poate fi pedepsit pentru deținere de droguri in vederea consumului. Ori, atât timp cât nu s-au găsit droguri la R in buzunar, nu poate fi condamnat pentru că este consumator de droguri. Pentru cealaltă faptă de o gravitate deosebita, traficul de droguri, nu există probe.
Apreciază că, incheierea Tribunalului este legala si temeinica, solicita a fi mentinută, s-au schimbat temeiurile, nu se poate sustine că s-au păstrat temeiurile avute in vedere initial, s-au schimbat pentru că depozitia la cercetarea judecatorească a principalului acuzat, a lui, a fost retractată declarația, acesta a explicat de ce a retractat-o, mai mult decat atat, in intrebarile suplimentare puse de catre reprezentantul Parchetului - incercând să insinueze că ei au avut contact unul cu altul. Ei au declarat că au mers in mașini separate de la locul de detenție la instanță, că au fost ținuți in celule separate, deci nu au avut posibilitatea să comunice, să-și transmită informații, să se ajute reciproc in sustinerea așa-ziselor neadevăruri - cum se incearcă.
In aceste conditii, solicita respingerea recursului Parchetului și a fi puși in libertate. Se referă cu precădere aici, la dispozitiile art.140 ind.3 Cod procedura penala, in care spune că, numai recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a luat sau s-a menținut măsura preventivă, ori prin care s-a constatat incetata de drept arestarea preventivă nu este suspensiv de executare. Celălalt e suspensiv de executare și, in conditiile acestea, trebuiau puși in libertate de pe data de 27.05.2009.
Avocat avand cuvantul pentru inculpatul recurent, solicita respingerea recursului formulat de Parchet și mentinerea incheierii instanței de fond ca fiind legala si temeinica.
La baza acestei incheieri a stat numai faptul că acest inculpat nu prezintă un pericol social pentru ordinea publica. Tocmai pe acest motiv s-a aplicat o măsură pe care solicită aom enține, cea de inlocuire a arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea si țara. Oficiu neachitat.
Avocat avand cuvantul pentru inculpatul recurent, solicita a se aprecia că recursul este nefondat și pe cale de consecință a fi respins și a se aprecia că acea incheiere a fost pronuntata nu numai in litera ci și in spiritul legii.
Una din conditiile care se cere a fi indeplinită cumulativ cu prima, este ca cel in cauză - pe lângă faptul că savarseste o infractiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani, este deci cumulativ să prezinte pericol pentru ordinea publică.
Nu spune că ceea ce s-a reținut in sarcina inculpatului este o infractiune care nu prezintă pericol social, nici vorbă, acest lucru nu-l poate contesta, dar se va referi la celelalte aspecte care privesc persoana inculpatului.
Ca cineva să fie traficant de droguri, presupune să aibă o activitate perpetuă, să facă acest lucru in mod constant și cunoscut, ori la dosar nu este nici un exemplu că ar fi traficat, că ar fi vândut droguri. Se presupune să aibă o situatie materiala, și a dovedit că familia sa este plină de datorii, cu rate la bancă, ori dacă ar fi făcut acest lucru - situatia materiala ar fi fost cu totul alta.
Inculpatul are varsta de 21 ani, este un tânăr care a absolvit o școală populară de artă, nu este o fire violentă. Ceea ce s-a stabilit cu certitudine la el, este faptul că el a recunoscut că a consumat intr-adevar acest cannabis. Inculpatul și-a manifestat dorința de a urma un program de reabilitare.
că pentru acești tineri, la vârsta lor, locul lor nu este in penitenciar.
Solicită a i se da posibilitatea, pana la pronuntarea unei hotarari de condamnare, să fie cercetat in stare de libertate.
Solicita a se analiza si in functie de actele de la dosar, in functie de pozitia lor si participarea lor infractionala, si faptul că este la primul conflict cu legea penala, dacă merită să fie cercetat in stare de libertate.
In cauză mai sunt de audiat martori sub acoperire, el nu ar avea cum să influenteze audierea acestora.
Solicita respingerea recursului si mentinerea incheierii pronunțată de instanta de fond.
Avand ultimul cuvant inculpatul solicita a fi cercetat in stare de libertate, nu a savarsit infractiunea de trafic de droguri, a recunoscut că a consumat droguri. Dorește să urmeze un program de reabilitare.
Avand ultimul cuvant inculpatul solicita a fi respins recursul Parchetului si a se dispune cercetarea sa in stare de libertate.
Avand ultimul cuvant inculpatul R solicita respingerea recursului formulat de Parchet și a fi mentinuta incheierea Tribunalului, doreste să mearga acasă să fie alaturi de familia sa.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 27 mai 2009 Tribunalul Vasluia dispus următoarele:
În baza art.139 alin.1 Cod pr. penală înlocuiește măsura arestării preventive luată prin Încheierea nr.8 din 6 martie 2009 în baza căreia s-au emis mandatele de arestare preventivă nr.12/U, 13/U și 14/U din 06.03.2009 împotriva inculpaților:
-, porecla -, fiul lui și, născut la data de 26.09.1987 în municipiul Bârlad, județul cetățenie românie, studii 10 clase, fără loc de muncă, fără ocupație, domiciliat în municipiul Bârlad,., nr. 55, -.5,.A,.4,.17, județul, CNP -, cu antecedente penale,
-, porecla -, fiul lui și născut la data de 20.07.1988 în mun. Bârlad, județul V cetățenie română, studii 8 clase, fără ocupație, domiciliat în Bârlad,str.- -, nr. 24 (sau nr.23), -.1,.A,.2,.11, județul, CNP -, fără antecedente penale,
- R -, porecla -, fiul lui și născut la data de 25.11.1988 în Bârlad, județul cetățenie română, studii 12 clase, ocupație fără, domiciliat în Bârlad,-,-.2,.A, etaj.4,.17, județul V, CNP -, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin.1 din Legea 143/2000 modificată prin Legea 522/2004, cu măsura obligării de nu părăsi țara.
Conf. art. 145 ind. 1 alin. 2 cu referire la art. 145 alin. 1 ind. 1 și alin. 1 ind. 2 Cod pr. penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara inculpații, trebuie să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
- să se prezinte la Poliția mun. Bîrlad desemnat ca organ de supraveghere pentru inculpații, și R conform programului de supraveghere întocmit, de organele de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;
- să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată sau organelor de supraveghere;
- să nu dețină, să poarte și să nu folosească nici o categorie de arme;
S-a atras atenția inculpaților asupra disp. art.145 alin.3 Cod pr. penală, privind înlocuirea măsurii aplicate cu aceea a arestării preventive în caz de încălcare cu rea credință obligațiilor stabilite.
La data rămânerii definitive a prezentei încheieri, copii de pe aceasta vor fi trimise organelor arătate în art.145 alin.2 ind.1 Cod pr. penală.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.148 alin. l lit. f din Codul d e procedură penală măsura arestării preventive împotriva inculpaților poate fi luată dacă aceștia au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
In cauză, împotriva inculpaților și și R s-a luat măsura arestului preventiv motivat de faptul că, aceștia au oferit și pus în vânzare droguri de risc - hașiș, către consumatori din mun. Bîrlad.
S- apreciat la arestarea preventivă a inculpaților că, ață de încadrarea juridică dată în cauză - art. 2 alin.1 din Legea 143/2000 modificată, cea dintâi condiție prevăzută de art. 148 lit. f Cod procedură penală este îndeplinită.
In examinarea condiției pericolului concret pentru ordinea publică - teza a-II-a a art. 148 lit. - s-a considerat că acesta există prin prisma stării de neîncredere care se poate crea în rândul societății civile față de organele care asigură înfăptuirea justiției atunci când sunt cercetați, în stare de libertate, inculpați cărora li se rețin în sarcină infracțiuni cu un deosebit impact social. Pericolul concret pentru ordinea publică este determinat de tulburarea care s-ar produce în colectivitate prin lăsarea în libertate a inculpaților, în condițiile actuale, în care are loc o proliferare deosebită a traficului de droguri, mai ales în rândul adolescenților și tinerilor.
În momentul arestării inculpaților în mod corect s- apreciat că, erau îndeplinite cerințele art. 143 și 148 lit. f din Codul d e procedură penală. În acel moment rezonanța negativă a faptelor reținute în sarcina inculpaților era evidentă și actuală și în mod corect s-a apreciat, că o lipsă de fermitate a organelor chemate să vegheze la liniștea și securitatea socială ar fi cauzat o tulburare în colectivitatea din care inculpații făceau parte, ceea ce echivala cu un pericol concret pentru ordinea publică.
Arestarea preventivă este o măsură de o gravitate deosebită în ceea ce privește libertatea individului și de aceea a prevăzut o serie de garanții pentru ca aceasta să nu depășească o durată rezonabilă, raportat atât la circumstanțele concrete ale cauzei cât și la necesitatea imperioasă a acesteia pentru buna desfășurare a procesului penal.
Potrivit art. 300 ind. 2 și 160 ind. b Cod pr. penală, în cursul judecății instanța verifică periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.
În cazul de față, nu se poate contesta legalitatea măsurii arestării care de altfel a fost verificată periodic și de instanța de control judiciar, însă, în ceea ce privește temeinicia acestei măsuri se poate aprecia că, la aproximativ trei luni de la arestarea preventivă temeiurile avute în vedere la arestare s-au schimbat. Astfel, dacă în prima fază a procesului s- apreciat că, arestarea preventivă era necesară pentru desfășurarea instrucției penale, eventual pentru descoperirea și altor participanți și lămurirea cauzei sub toate aspectele, apreciindu-se că, rezonanța faptelor reținute în sarcina inculpaților era maximă, în prezent, pe de o parte această rezonanță s-a estompat iar pe de altă parte, urmărirea penală s-a finalizat și inculpații au fost interogați de instanță.
Nu mai există nici o justificare pentru menținerea măsurii arestării preventive în scopul unei bunei desfășurări a procesului penal.
În acest context, tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite cerințele art. 139 alin.1 Cod pr. penală și că înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura preventivă prev. de art.136 alin.1 lit. c Cod pr. penală se impune.
Obligarea inculpaților de a nu părăsi țara, asigură garanțiile că cerințele art.136 alin.1 Cod pr. penală sunt îndeplinite pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
Pentru aceste considerente, au fost admise cererile formulate de inculpați prin apărători și a fost înlocuită măsura arestării preventive cu cea a obligării de nu părăsi țara prev. de art.145 ind.1 Cod pr. penală.
În termen legal încheierea primei instanțe a fost recurată de Ministerul Public - - Biroul Teritorial Vaslui și criticată ca nelegală și netemeinică.
S-a susținut că este greșită aprecierea primei instanțe în sensul inexistenței pericolului pentru ordinea publică pe care-l prezintă lăsarea în libertate a inculpaților, în cauză fiind întrunite cerințele art. 143 Cod procedură penală și ale art. 148 lit. Cod procedură penală, temeiuri ce justifică menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, și R.
Curtea, verificând încheierea recurată și actele și lucrările dosarului prin prisma criticii formulate, dar și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 ind. 6 alin. ultim Cod procedură penală, constată următoarele:
La data de 19.12.2008 s-a dispus începerea urmăririi penale și la data de 5.03.2009 s-a dispus extinderea urmăririi penale față de inculpații, și R pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu prevăzute de art. 2 alin. 1, art. 41, alin. 1 din Legea nr. 143 /2000, modificată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 33 lit. Cod penal.
Arestarea preventivă a inculpaților, și a fost dispusă de Tribunalul Vaslui prin încheierea nr. 8 din 6 martie 2009, reținându-se ca îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. Cod procedură penală.
Prin rechizitoriul întocmit la data de 30 martie 2009 de Biroul Teritorial Vasluis -a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, și R pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu prevăzută de art. 2 alin. 1 și art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată prin Legea nr. 522/2004 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, reținând-se în fapt că din anul 2008 și până în prezent inculpatul a deținut la domiciliul său din municipiul Bîrlad cantități de droguri de risc, în special hașiș, cantități pe care, prin intermediul inculpaților și R, le-a vândut și oferit spre consum unor persoane din anturajul acestora.
Fiind investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Vaslui, la termenul din 27 mai 2009, a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării a inculpaților, conform dispozițiilor art. 300 ind. 2 Cod procedură penală și art. 160 ind. b Cod procedură penală.
În cadrul acestor verificări instanța nu analizează vinovăția celui arestat, ci doar existența unor probe sau indicii temeinice în sensul că din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana cercetată ar fi comis fapta prevăzută de legea penală ce face obiectul cercetării coroborat cu întrunirea unuia dintre cazurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală.
Verificând dacă sunt realizate condițiile art. 143 alin. 1 Cod procedură penală, prima instanță a apreciat în mod just că în cauză sunt probe și indicii temeinice care generează bănuiala legitimă că inculpații, și R ar fi săvârșit fapte prevăzute de legea penală.
Sub aspectul existenței condițiilor impuse de dispozițiile art. 148 lit. Cod procedură penală, Curtea constată că prima instanță în mod temeinic a motivat că în cauză nu mai este operant acest caz de arestare preventivă, nefiind întrunită condiția pericolului concret pentru ordinea publică reprezentat de lăsarea în libertate a inculpaților.
Deși legală și temeinică la momentul luării și ulterior menținerii sale și determinată, mai ales de natura relațiilor sociale lezate și de impactul produs la acea dată în sânul comunității, măsura arestării preventive nu mai apare la acest moment ca fiind justificată.
Desigur că gravitatea faptelor imputate inculpaților este un motiv serios care poate justifica o măsură preventivă alături de alte temeiuri, însă, odată cu trecerea unei perioade de timp de la momentul comiterii faptelor și de la momentul arestării inițiale, pericolul pentru ordinea publică în sensul art. 148 lit. f Cod procedură penală s-a diminuat treptat.
Având în vedere și lipsa unor indicii că inculpații lăsați în libertate vor săvârși fapte cu conotație penală, se vor sustrage cercetării judecătorești ori vor încerca zădărnicirea aflării adevărului, Curtea constată că prima instanță a apreciat în mod corect că la acest moment nu mai sunt întrunite cumulativ toate condițiile prevăzut de Codul d e procedură penală pentru a fi menținută în continuare măsura arestării preventive față de inculpații, și R, datorită modificării temeiurilor ce au stat la baza luării și ulterior menținerii acesteia.
Pe baza analizei circumstanțelor privitoare la fapte și la făptuitori, Tribunalul Vaslui în mod just a considerat ca adecvată măsura obligării de a nu părăsi țara prevăzută de art. 145 ind. 1 Cod procedură penală, măsură ce va asigura buna desfășurare a procesului penal.
Pentru aceste considerente, legalitatea și temeinicia încheierii recurate fiind verificate și neexistând vreun motiv de casare, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de Ministerul Public - - Biroul Teritorial Vaslui împotriva încheierii de ședință din 27 mai 2009, a Tribunalului Vaslui, ce va fi menținută.
Potrivit art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de procurorul DIICOT - Biroul Teritorial Vaslui împotriva încheierii de ședință din 27.05.2009 a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
13.06.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Dan AntonJudecători:Dan Anton, Daniela Dumitrescu, Ciubotariu
