Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 336/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 336
Ședința publică de la 01 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ancuța Gabriela Obreja Manolache
JUDECĂTOR 2: Tatiana Juverdeanu
Judecător - - -
Grefier -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul declarat de procuror împotriva încheierii de ședință din data de 25 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv, asistat de av. și, apărător aleși.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Interpelat, inculpatul arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul formulează concluzii de admitere a recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, împotriva încheierii de ședință din data de 25 mai 2009, încheiere prin care s-a admis cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive. Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de " omor calificat", reținându-se în sarcina acestuia că la data de 09 octombrie 2009 aplicat lovituri victimei, cu partea metalică a unei furci, cauzându-i victimei un traumatism cranio-cerebral.
Consideră că dispoziția instanței de înlocuire a măsurii de arest preventiv luată față de inculpatul este nelegală și netemeinică întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii de arest preventiv subzistă și în prezent.
S-a reținut că inculpatul, pe fondul unei stări conflictuale cu victima și familia victimei, a amenințat victima, iar insistența cu care inculpatul își afirma hotărârea clară de a-l ucide pe, deși i s-a atras atenția inculpatului că este cercetat penal, ulterior, fiind privat de libertate, tocmai pentru acest motiv, a condus la concluzia că inculpatul prezintă un grad de pericol ridicat, atât pentru partea vătămată cât și pentru comunitatea locală.
Inculpatul a refuzat efectuarea testului cu aparatul poligraf, și a încercat permanent să obstrucționeze ancheta penală, a refuzat inițial să dea declarații, iar ulterior nu a recunoscut fapta reținută în sarcina sa.
Apreciază că întregul comportament al inculpatului reflectă, pe deplin, pericol social pe care acesta continuă să-l prezinte pentru comunicate, motiv pentru care solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea încheierii recurate și menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
-. pentru inculpatul recurent solicită a se avea în vedere că încheierea pronunțată de Tribunalul Iași, la data de 26 mai 2009, prin care s-a dispus înlocuirea măsurii de arest preventiv, cu o altă măsură preventivă, este legală și temeinică întrucât din actele și lucrările dosarului nu rezultă că pericolul social ar exista în continuare.
Între părți a existat un conflict, mai mult verbal, inculpatul întrebându-se, retoric, de ce care l-a omorât pe tatăl său, este judecat în stare de libertate.
Solicită a se avea în vedere că în afară de presupusul conflict, între părți nu s-a mai întâmplat nimic, astfel că nu se justifică temerea că, lăsat în libertate, inculpatul ar atenta la viața părții vătămate și a familiei părții vătămate.
Din actele existente la dosar rezultă că inculpatul nu are antecedente penale, a lucrat în străinătate, pentru a-și ajuta familia, nu s-a manifestat violent în localitate.
Apreciază că instanța de fond, după ce a analizat întreg materialul probator, a observat că organele de urmărire penală nu au venit cu elemente noi, sau probe, din care să rezulte starea de pericol social.
Solicită reanalizarea întregului material probator și respingerea recursului declarat de procuror.
De asemenea ține să învedereze faptul că dispozițiile art. 385 ind. 15 al. 1 pct. 2 cu referire la al. 2 din Codul d e procedură penală, menționate de procuror, în motivele de recurs depuse, în scris la dosar, se referă la situația respingerii recursului.
În opinia sa consideră că instanța de fonda apreciat corect că inculpatul poate fi judecat și în stare de libertate și a dat eficiență prevederilor CEDO referitor la faptul că starea de arest preventiv este o stare de excepție și nu una de normalitate.
-. pentru inculpatul recurent, arată că în motivele de recurs se indică dispozițiile art. art. 385 ind. 15 al. 1 pct. 2 cu referire la al. 2 din Codul d e procedură penală, dispoziții ce se referă la respingerea recursului, și dă citire acestor dispoziții.
Formulează concluzii de respingere a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, a se avea în vedere că, în mod corect, instanța de fond a considerat că, la acest moment, s-au schimbat temeiurile ce au stat la baza luării măsurii de arest preventiv față de inculpat.
În cauză este vorba de un incident din 09 octombrie 2009, incident produs între inculpat și partea vătămată și se vorbește de o primă audiere, în luna martie 2009, astfel încât consideră că există un semn de întrebare la adresa conduitei inculpatului și anume, dacă acesta nu avea posibilitatea ca în aceste 6 luni, de la incident, să lovească partea vătămată și să atenteze la viața părții vătămate.
Consideră că simpla afirmație, că inculpatul își va procura armament pentru a-i face rău lui, nu este fondată. De asemenea temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive a inculpatului, nu mai subzistă, or, față de timpul scurs de la momentul arestării preventive, aceste temeiuri s-au modificat, măcar parțial.
I-au fost explicate inculpatului condițiile pe care trebuie să le îndeplinească, condiții impuse de dispozițiile art. 1451din Codul d e procedură penală, iar inculpatul a înțeles riscurile la care se supune dacă nu îndeplinește aceste condiții.
Solicită a se avea în vedere și faptul că starea de libertate este starea de normalitate iar inculpatul la acest moment beneficiază și de prezumția de nevinovăție.
În concluzie, solicită respingerea recursului declarat de procuror și menținerea încheierii atacate, ca fiind legală și temeinică.
Inculpatul având cuvântul arată că a luat cunoștință de dispozițiile art. 145 ind.1 din Codul d e procedură penală, privind înlocuirea măsurii de arest preventiv.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință din 25 mai 2009 Tribunalului Iași, s-a admis cererea formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la 28 aprilie 1983 în I de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă prevăzută de art. 145 ind. 1 Cod procedură penală și în consecință:
În baza disp. art. 139 alin. 1 Cod procedură penală s-a înlocuit măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul, fiul lui și, născut la 28 aprilie 1983 în I, arestat în baza încheierii de ședință nr. 29 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- (mandat de arestare preventivă nr. 26/U din 10 martie 2009 emis de Tribunalul Iași ) cu măsura preventivă prevăzută de art. 145 ind. 1 Cod procedură penală, aceea a obligării de a nu părăsi țara, respectiv România, fără încuviințarea organului judiciar care a dispus această măsură.
La data rămânerii definitive a încheierii s-a dispus punerea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 26/U din 10 martie 2009 emis de Tribunalul Iași.
În baza disp. art. 145 ind. 1 alin. 2 cu referire la art. 145 alin. 1 ind. 1 și alin. 1 ind.2 Cod procedură penală s-au impus inculpatului ca pe durata măsurii obligării de nu părăsi țara să respecte următoarele obligații.
-să se prezinte la instanța de judecata ori de cate ori este chemat;
-să se prezinte la Politia Com., organ desemnat de către instanță cu supravegherea inculpatului, conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de cate ori acesta va fi chemat;
-să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecata;
-să nu dețină, sa nu folosească si să nu poarte nici o categorie de arme;
-să nu se apropie de partea vătămată și membrii familiei acesteia, de martorii din lucrări și, precum și de ceilalți martori ce vor fi audiați în cauză, de membrii familiei acestora, să nu ia legătura cu aceste persoane și să nu comunice cu aceste persoane direct sau indirect.
In baza disp. art. 145 alin. 2 ind. 1 din Codul d e procedura penala, copie de pe prezenta încheiere se va comunica inculpatului arestat în Penitenciarul Spital Jilava, Politiei Comunei, Inspectoratului Județean de Politie I, Politiei Comunitare din municipiul I, Jandarmeriei județului I, organelor competente sa elibereze pașaportul inculpatului, respectiv Serviciul de Pașapoarte al jud. I, precum si organelor de frontieră - Inspectoratul General al Politiei de Frontiera Romane și Inspectoratului Județean de Frontiera al Județului I, in vederea asigurării respectării obligațiilor impuse de către instanță prin prezenta încheiere, cu mențiunea ca organele in drept vor refuza eliberarea pașaportului pentru inculpat sau, după caz, vor ridica provizoriu pașaportul pe durata măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara.
In baza disp. art. 145 alin. 2 ind. 2 din Codul d e procedura penala, se va atrage atenția inculpatului că, in caz de încălcare cu rea - credință a măsurii preventive de a nu părăsi țara sau a obligațiilor impuse de către instanță de judecata prin prezenta încheiere, se va lua fata de el măsura arestării preventive.
In baza disp art.145 alin.3 din Codul d e procedura penala, Politia Municipiului I, va verifica periodic respectarea măsurii obligării de a nu părăsi țara dispusa față de inculpat, precum și îndeplinirea de către acesta a obligațiilor impuse prin prezenta încheiere, iar in cazul in care constata încălcări ale acestora, va sesiza de îndată Tribunalul Iași.
Copie de pe prezenta încheiere se va comunica administrației locului de deținere, respectiv Spitalul Penitenciar Jilava.
Pentru a pronunța încheierea, tribunalul a reținut următoarele:
Analizând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, constată următoarele:
Prin încheierea din 10.03.2009 a Tribunalului Iași dată în dosarul cu nr-, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pentru o perioadă de 29 de zile, reținându-se că, în cauză, sunt date și indicii temeinice suficiente că acesta ar fi comis fapta prevăzută de legea penală pentru care este cercetat, respectiv că, în data de 09.10.2008, i-ar fi aplicat părții vătămate două lovituri în cap, cu o furcă, provocându-i leziuni pentru a căror vindecare a necesitat 8-10 zile de îngrijiri medicale.
S-a apreciat faptul că față de declarația inculpatului dată în față instanței, potrivit căreia atât el cât și familia sa au decis că în cazul în care nu se va face dreptate în cazul morții tatălui său, o vor omorî pe partea vătămată care se face vinovată de această faptă, precum și pe polițiștii care îl ajută să scape, protecția atât a ordinii de drept a statului cât și a vieții părții vătămate, impun măsura arestării preventivă a inculpatului.
Totodată, s-a apreciat că măsura arestării preventive se impune și pentru faptul că, în cauză, există suficiente date că inculpatul se pregătește de săvârșirea unei noi infracțiuni.
Fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143 și art. 148 al. 1, lit. și f proc. pen. și apreciind că luarea măsurii arestării preventive corespunde scopului prev. de art. 136 al. 1. proc. pen. respectiv pentru buna desfășurare a procesului penal, s-a dispus, prin încheiere mai sus menționată, arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile.
La data de 06.04.2009, a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i pen. cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la aceeași dată sub nr-.
Analizând existența temeiurilor de arestare, la acest moment procesual, tribunalul constată că acestea s-au modificat parțial prin trecerea unei perioade suficiente de timp de la momentul comiterii presupusei fapte - 09.10.2008, și respectiv, de la momentul arestării preventive - 10.03.2009.
Unul din temeiurile arestării a constat în faptul că există suficiente date că inculpatul se pregătește de săvârșirea unei noi infracțiuni, date ce au fost extrase din conținutul declarațiilor inculpatului date atât în fața procurorului cât și în fața instanței atunci când acesta a precizat că, în cazul în care justiția nu va face dreptate pentru moartea tatălui său, atunci va fi nevoit ca el și frații săi să îl omoare pe numitul, principalul acuzat de uciderea tatălui.
Dar, tribunalul constată că cele două luni scurse de la momentul luării măsurii arestării preventive au fost suficiente pentru a-i atrage atenția inculpatului asupra modalității profund ilegale de a-și face singur dreptate și pentru ca acesta să conștientizeze consecințele unui astfel de demers.
Mai mult, tribunalul constată că și pericolul concret pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului s-a diminuat treptat de la momentul săvârșirii presupusei fapte, iar gravitatea faptei penale presupus a fi săvârșită nu mai poate justifica în sine o detenție îndelungată.
În consecință, constatând că temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive față de inculpatul nu mai impun în continuare privarea de libertate a acestuia, se apreciază că scopul măsurii preventive, respectiv, asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, poate fi atins și prin lăsarea acestuia în libertate ca urmare a înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În ceea ce privește riscul exercitării unor presiuni asupra părții vătămate și a martorilor, ori pericolul de a se sustrage procedurilor, sau riscul săvârșirii unor noi infracțiuni, tribunalul constată că materializarea acestora poate fi împiedicată prin faptul că inculpatul va fi obligat să respecte dispozițiile prevăzute de art. 145 alin. 1 indice 1 Cod procedură penală, respectiv să se prezinte la instanța de judecata ori de cate ori este chemat, să se prezinte la Politia Comunei, organ desemnat de către instanță cu supravegherea inculpatului,
conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de cate ori acesta va fi chemat, să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecata și să nu dețină, sa nu folosească si să nu poarte nici o categorie de arme, dar în special dispozițiile prevăzute de art. 145 alin. 1 indice 2 Cod procedură penală, respectiv să nu se apropie de partea vătămată și membrii familiei acesteia, de martorii din lucrări și, precum și de ceilalți martori ce vor fi audiați în cauză, de membrii familiei acestora, să nu ia legătura cu aceste persoane și să nu comunice cu aceste persoane direct sau indirect. Se va atrage, de asemenea, atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 145 alin. 2 ind. 2 din Codul d e procedura penala.
Împotriva încheierii a declarat recurs procurorul, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, procurorul arată că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii. Inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174 -175 lit. i Cod penal, reținându-se că la 9 octombrie 2008 lovit cu partea metalică a unei furci, în zona capului, pe, cauzându-i traumatism cranio- cerebral, în timp ce-l amenința în mod repetat, cu moartea.
Înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului este nelegală și netemeinică întrucât temeiurile arestării subzistă și în prezent.
Inculpatul a refuzat efectuarea testului cu aparatul poligraf și a încercat în permanență să obstrucționeze ancheta penală, a refuzat inițial să dea declarații, iar ulterior nu a recunoscut fapta reținută în sarcina sa.
În cursul procedurilor penale inculpatul a continuat să afirme că oricum îl va omorî pe "criminal" indiferent ce se va întâmpla cu el, demonstrând faptul că este obsedat de această idee și este cu adevărat capabil să o pună în practică.
Având în vedere pericolul deosebit pe care îl prezintă persoana inculpatului, fiind în orice moment pregătit să-și pună în aplicare intenția de a ucide, manifestată expres în fața martorilor, polițiștilor din comună, a celor de la. I și a procurorului anchetator, menținerea arestării preventive se impune.
La luarea măsurii arestării preventive, în declarația dată în fața instanței inculpatul a afirmat că toți cei cinci copii s-au decis că îl vor omorî pe dacă nu va răspunde pentru faptul că l-a ucis pe tatăl lor și că își vor cumpăra armament și îl vor omorî pe partea vătămată și nu numai pe acesta, dar și pe polițiștii care îl ajută să scape.
Din raportul de expertiză psihiatrică nr. 6497/26 martie 2009 al I rezultă că inculpatul nu manifestă tulburări psihice, iar fapta pentru care este învinuit a fost săvârșită cu discernământ.
Întregul comportament al inculpatului reflectă pe deplin pericolul social pe care acesta continuă să-l prezinte pentru comunitate, motiv pentru care se solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
Recursul este fondat.
Inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 raportat la art. 174 -175 lit. i Cod penal, fapta pentru care este acuzat prin rechizitoriu constând în aceea că la data de 9 oct. 2008 l-a lovit pe de 45 de ani, pe terenul agricol al acestuia situat la marginea drumului sătesc, în prezența martorilor și, cu partea metalică a unei furci, peste cap, de două ori, amenințându-l că-l omoară și către martorii care au încercat să se interpună între el și victimă a strigat să îl lase să-l ia în furcă, să-l ducă lângă tatăl său, lovituri care au vizat o zonă vitală și aplicate cu un instrument vulnerant de a ucide și numai faptul că partea vătămată a fugit în jurul căruței pentru a evita loviturile, iar martorii l-au incomodat în aplicarea cu putere a loviturilor nu a dus la rezultatul letal, producându-i două plăgi contuze la cap, care au necesitat 8-10 zile îngrijiri medicale, fapta constatând tentativa la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i Cod penal.
Cauza se află în stare de judecată, cercetarea judecătorească nefiind finalizată.
Inculpatul se află în stare de arest preventiv, măsura fiind dispusă prin încheierea din 10 martie 2009 Tribunalului Iași, în temeiul art. 148 lit. c și lit. f Cod procedură penală. Măsura arestării a fost menținută succesiv în acord cu prevederile legale.
La luarea măsurii arestării preventive, inculpatul, fiind audiat, a declarat în fața instanței că toți cei 5 copii s-au decis că îl vor omorî pe și că "toți frații săi - suntem cinci, trei băieți și două surori spun că își vor cumpăra armament și îl vor omorî pe și nu numai pe acesta, dar și pe polițiștii care îl ajută să scape".
Existența pericolului social concret pentru ordinea publică presupune tocmai existența unui risc real și serios pentru valorile ocrotite de legea penală.
În speță pericolul pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar reprezenta pentru ordinea publică derivă din pericolul social concret al faptei presupus a fi comisă de inculpat și pentru care este trimis în judecată dar și din intențiile manifestate de către inculpat prin declarațiile date care demonstrează determinarea de a ucide pe partea vătămată, iar protecția vieții acesteia în raport de declarațiile inculpatului date atât în fața procurorului cât și în fața instanței ca și protecția ordinii publice impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Temeiurile inițiale de arestare prevăzute de art. 148 lit. c și f Cod procedură penală nu s-au modificat, nu s-au schimbat, pentru a deveni incidente dispozițiile privind înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu altă măsură moderată, dimpotrivă sunt actuale, subzistă și în prezent și motivează continuarea privării de libertate a inculpatului.
Raportat la contextul infracțional pentru care inculpatul este acuzat și trimis în judecată, la comportamentul inculpatului după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa și care prin declarațiile făcute în fața organelor judiciare reprezintă un risc potențial pentru viața părții vătămate și ordinea publică, soluția de menținere a arestării preventive a inculpatului este cea legală, conform art.160 ind. b Cod procedură penală.
Înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă prin încheierea atacată nu este temeinică și nu este justificată de schimbarea temeiurilor inițiale de arestare, condiție de bază de înlocuire a măsurii prev. de art. 139 Cod procedură penală.
Astfel, conform art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. d Cod procedură penală va admite recursul formulat de procuror împotriva încheierii de ședință din 25 mai 2009 Tribunalului Iași pe care o va casa cu privire la măsura preventivă și rejudecând se va respinge cererea formulată de inculpatul de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă prevăzută de art. 145 ind. 1 Cod procedură penală.
În baza art. 160 ind. b Cod procedură penală va menține starea de arest preventiv a inculpatului măsură ce va fi verificată periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile.
Văzând și dispozițiile articolului 192 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de procuror împotriva încheierii de ședință din 25 mai 2009 Tribunalului Iași, pe care o casează cu privire la măsura preventivă.
Rejudecând:
Respinge cererea formulată de inculpatul de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă prevăzută de art. 145 ind.1 Cod procedură penală.
În baza art. 160 ind. b Cod procedură penală, menține starea de arest preventiv a inculpatului, fiul lui și, născut la 28.04.1983 în I, deținut în Penitenciarul Iași, măsură ce va fi verificată periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
-
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
17.06.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Ancuța Gabriela Obreja ManolacheJudecători:Ancuța Gabriela Obreja Manolache, Tatiana Juverdeanu
