Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 341/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.341/R/2009
Ședința publică din 17 iulie 2009
INSTANȚA
Este compusă din:
PREȘEDINTE: Rus Claudia JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
- - -JUDECĂTOR 3: Marinescu Simona
- - -judecător
- - -grefier
Desfășurarea ședinței de judecată s-a realizat prin înregistrare cu mijloace tehnice audio, potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
Ministerul Public este reprezentat prin - procuror din cadrul DNA - Serviciul Teritorial Oradea.
Pe rol, fiind soluționarea recursului penal declarat de DNA - Serviciul Teritorial Oradea potriva încheierii penale din 15 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut se prezintă inculpatul intimat în stare de arest, asistat de apărătorul ales av. potrivit delegației de la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul DNA-Serviciul Teritorial Oradea nu are alte cereri sau excepții de formulat
Apărătorul inculpatului intimat nu are alte cereri sau excepții de invocat.
Nemaifiind excepții sau alte cereri de formulat curtea, consideră cauza lămurită, iar în baza art. 385 ind. 13 cod procedură penală acordă părților cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul DNA - Serviciul Teritorial Oradea formulează concluzii pentru admiterea recursului declarat în cauză, casarea încheierii atacate și pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Apreciază că hotărârea instanței de fond este nelegală fiind pronunțată cu nerespectarea cerinței instituite de art.160/8 al.2 Cod procedură penală, constând în întrunirea cumulativă a condițiilor de admisibilitate în principiu și a celei privind temeinicia cererii, în speță, această din urmă condiție nefiind îndeplinită. Consideră că nu se poate face abstracție de temeiurile faptice și cele juridice care au determinat luarea măsurii arestării. Prin rechizitoriul întocmit în cauză rezultă acuzele aduse inculpatului cât și starea de fapt descrisă. Arată că în data de 19 iunie 2009 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, tribunalul apreciind că sunt îndeplinite cerințele prev.art.136 pr.pen. și art.148 lit.f pr.pen. în continuare, după trimiterea în judecată, tribunalul în urma verificării legalității și măsurii arestării preventive a constatat legalitatea acesteia și a dispus menținerea inculpatului în stare de arest preventiv.
Consideră că pericolul concret pentru ordinea publică în cazul cercetării în stare de libertate a inculpatului este de actualitate și se exprimă prin natura infracțiunilor comise, respectiv două infracțiuni grave de corupție, una de trafic de influență și alta de dare de mită, precum și din modul și mijloacele de săvârșire a acestora.
Mai arată că inculpatul este fost fotbalist de performanță chiar jucător al naționalei de fotbal iar disprețul manifestat de acesta față de performanța sportivă întreținută în acest caz, cel puțin cu bani din fonduri publice și implicarea sa infracțională, coruptivă, în falsificarea rezultatelor unui meci oficial de fotbal în beneficiul său și a altor persoane au generat un puternic impact social negativ care impune o reacție fermă.
Soluția tribunalului cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive este nelegală față de cele susținute mai sus și față de temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării, temeiuri care subzistă în totalitatea lor.
Considerentele instanței de fond justifică doar în mod formal înlocuirea măsurii arestării preventive, arătând încă o dată că temeiurile de arestării subzistă în continuare.
În ceea ce privește pe coinculpata față de care nu s-a luat măsura arestării și la care tribunalul se raportează în justificarea aplicării principiului proporționalității, principiu care nu există în procedură, consideră că s-a făcut o greșită aplicare a legii, situațiile deduse judecății fiind diferite.
Față de cele arătate, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și în scris.
Apărătorul inculpatului intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat și a menține încheierea tribunalului ca fiind legală și temeinică.
a vis de recursul declarat de DNA -Serviciul Teritorial Oradea, consideră că cele susținute azi sunt chestiuni teoretice și se impune analizarea chestiunilor concrete. Astfel, arată că la data de 15 iulie 2009, inculpatul a dat prima declarație amplă unde a recunoscut ceea ce a făcut și a arătat că inițiativa pentru a ajunge să se materializeze infracțiunile nu i-a aparținut,această inițiativă aparținând coinculpatei, de altfel nici un jucător nu a afirmat că acesta a vrut să le dea bani sau că au văzut asupra sa vreo sumă de bani. Mai mult, coinculpata este în continuare președinte de club, nu a fost exclusă și nici suspendată, aflându-se în stare de libertate, ca urmare, pentru egalitate de tratament și văzând că operează prezumția de nevinovăție, prezumție ce primează și în ceea ce-l privește pe inculpatul intimat, solicită respingerea recursului declarat în cauză.
În ceea ce privește pericolul social, arată că acest pericol va fi cenzurat de către tribunal, pe de altă parte, solicită a observa că în cauză s-a dispus disjungerea față de alte persoane aflate în stare de libertate pentru continuarea cercetărilor ori raportat la această situație consideră că nu se poate diferenția tratamentul juridic.
Inculpatul având cuvântul solicită judecarea sa în libertate, luându-și angajamentul de a nu lua legătura cu nici o persoană. Este de acord cu cele solicitate de apărătorul său.
CURTEA DE APEL deliberând,
Constată că, prin încheierea din 15 iulie 2009 Tribunalul Bihora dispus următoarele:
In baza art. 139 alin. 1.pr.pen. a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive dispusa împotriva inculpatului, măsură dispusă prin încheierea nr. 27/2009 a Tribunalului Bihor în baza căruia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 32/19.06.2009, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art.145 pr.pen. fără încuviințarea instanței.
In baza art. 145 alin. 11.pr.pen. i s-a pus în vedere inculpatului ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte următoarele obligării:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat,
- să se prezinte la Poliția O - organ desemnat cu supravegherea-ori de câte ori este chemat sau conform programului de supraveghere întocmit de acest organ,
- să nu schimbe locuința fără încuviințarea Tribunalului Bihor,
- să nu dețină, să nu folosească și sa nu poarte nici o categorie de arme.
In baza art. 145 alin.12lit. b pr.pen. i s-a pus în vedere inculpatului să nu participe la meciurile de fotbal la care iau parte FC B și/sau A și/sau Universitatea C
In baza art. 145 alin.12lit. c pr.pen. i s-a pus în vedere inculpatului să nu comunice direct sau indirect cu coinculpata și cu martorii, și.
In baza art. 145 alin. 22.pr.pen. i s-a atras atenția inculpatului ca în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
In baza art.145 alin. 21.pr.pen. s-a dispus comunicarea hotărârii inculpatului, Politiei O, Poliției comunitare, Jandarmeriei O, Serviciului Public Comunitar pentru eliberarea și evidența pașapoartelor B, Poliției de Frontieră Română în vederea asigurării respectării obligațiilor impuse inculpatei și ridicării provizorii a pașaportului sau refuzului eliberării pașaportului pe durata măsurii.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul teritorial Oradea întocmit in dosarul nr. 39/P/2009 s-a dispus trimiterea in judecată a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de dare de mită prev. de art. 255.pen. și trafic de influență prev. de art. 257.pen. și inculpata pentru comiterea infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 61din Legea nr. 78/2000.
În cauză au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv inculpatul, iar inculpata, în libertate.
În sarcina inculpatului se reține infracțiunea de dare de mită prev. de art. 255.pen. și infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 257.pen.
Inculpatul a fost arestat prin încheierea nr. 27/2009 a Tribunalului Bihor în baza căruia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 32/19.06.2009.
Pentru inculpatul instanța de fond a reținut că există indicii temeinice și probe din care rezultă bănuiala că inculpatul ar fi comis faptele reținute in sarcina sa, constatând astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143.pr.pen. și art. 148 alin. 1.pr.pen.
S-a reținut incidența temeiului de arestare preventivă prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. f pr.pen. în sensul că acesta ar fi comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa in libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol care reiese din circumstanțele reale ale comiterii faptelor, precum și crearea unei stări de insecuritate socială și reacția colectivității.
Procedând la o evaluare a temeiurilor avute in vedere la luarea măsurii preventive împotriva inculpatului, instanța de fond a apreciat că aceasta a fost corect reținută cu ocazia arestării preventive, dar de la acea data și până în prezent au survenit modificări.
Astfel, se remarcă în primul rând, perioada de aproximativ 1 lună de când durează măsura arestului preventiv. Or, în jurisprudența CEDO s-a arătat în mod constant ca măsura arestării preventive își pierde din importanta pe măsura ce ancheta progresează (Cauza Hass Poloniei). Astfel, după o perioada imperativele anchetei nu mai sunt suficiente pentru a justifica detenția, pericolul ca inculpatul să perturbe ancheta se diminuează odată cu timpul, pe măsura ce sunt finalizate investigațiile necesare, sunt luate depozițiile persoanelor implicate în cauza și sunt realizate toate verificările impuse de circumstanțele concrete ale cauzei. În speța, urmărirea penala a fost finalizată cu întocmirea rechizitoriului și trimiterea în judecata a inculpaților, cercetarea judecătorească a început, inculpatul aflat în stare de arest a fost audiat. Astfel, motivele relevante și suficiente pentru justificarea detenției pe timpul anchetei au suferit modificări în aceasta faza a procesului penal.
În al doilea rând, gravitatea faptelor și rezonanța socială negativă a acestora, necoroborate cu alte elemente, nu pot conduce automat la concluzia existenței unui pericol pentru ordinea publică pe care l-ar determina lăsarea inculpatului în libertate ci, dimpotrivă, acest pericol trebuie să rezulte din date concrete, în caz contrar ajungându-se la arbitrariu, soluție inacceptabilă cât privește luarea unei hotărâri asupra libertății persoanei.
de ordine publică în sensul legii penale trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, cu impact imediat asupra opiniei publice.
Un astfel de impact, imediat și mediatic, a existat categoric în rândul opiniei publice, dar, în timp, acesta s-a diminuat, dată fiind reacția promptă a autorităților, care a și condus la arestarea preventivă a inculpatului. Efectul mediatic al faptelor de care este acuzat inculpatul, în prezent, este mult diminuat, cu atât mai mult cu cât campionatul de fotbal este finalizat, iar interesul publicului pentru acest sport este relativ scăzut în perioada "vacanței sportive".
Prin urmare, în acest context, nu se poate vorbi de existența unei temeri colective în sensul că, împotriva unor fapte periculoase, instituțiile statului nu acționează în mod eficient, iar legea nu este aplicată cu hotărâre.
Din această perspectivă s-a apreciat că nu trebuie interpretat și aplicat mecanic conceptul de ordine publică prin ignorarea dreptului la libertate prevăzut în legea fundamentală și în dispozițiile Curții europene pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și respectiv a regulii care guvernează procesul penal, aceea a cercetării în stare de libertate.
În al treilea rând, faptul că inculpatul comiterea faptelor nu poate constitui un temei pentru menținerea sa în stare de arest. Astfel, atât potrivit dispozițiilor naționale cât și cele comunitare, orice acuzat are dreptul la tăcere și de a contesta faptele care îi sunt reproșate și nu se poate fundamenta menținerea stării de arest numai pe faptul că inculpatul orice implicare, deoarece acesta este prezumat nevinovat de-a lungul procesului penal (cauza Gerard Bernard Franței).
În al patrulea rând, nu se poate susține că există riscul de obstrucționare a justiției prin existența riscului de influențare a martorilor. Acesta nu poate fi dedus doar din refuzul de mărturisire deoarece s-ar încălca prezumția de nevinovăție. Necoroborat cu alte elemente nu poate justifica în nici un caz menținerea privării de libertate (cauza Leszczak contra Poloniei).
În al cincilea rând, coinculpata se află în stare de libertate, iar față de aceasta nu a fost luată nici o măsură preventivă. Este adevărat că situația juridică a inculpatului este mai grea, dar tribunalul a apreciat că s-ar impune și o proporționalitate în alegerea măsurilor preventive raportată la acuzațiile ce li se aduc. În acest context, tribunalul a apreciat că ar fi inechitabil ca pentru unul din inculpați să se mențină cea mai drastică măsură preventivă, câtă vreme față de celălalt nu s-a luat nici una.
Nu în ultimul rând, Curtea Europeană a Drepturilor Omului arată că se impune ca autoritățile să examineze măsuri alternative stării de arest. Tribunalul a reținut că art. 136 alin.1 lit. b și c pr.pen. reglementează și măsuri preventive neprivative de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea și obligarea de a nu părăsi țara iar, potrivit art. 136 alin. 8.pr.pen. la alegerea în concret a măsurii preventive ce urmează a fi luată față de un inculpat, trebuie să se țină seama pe lângă sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privitoare la persoana acestuia, și de scopul măsurii, precum și de gradul de pericol social al infracțiunii.
De asemenea potrivit dispozițiilor art. 136 alin. 1.pr.pen. unul dintre scopurile luării oricăreia dintre măsurile preventive prevăzute de lege este acela de " a asigura buna desfășurare a procesului penal" iar, conform art. 145 alin.1 pr.pen. măsura obligării de a nu părăsi localitatea, reglementată de art. 136 alin. 1 lit. b pr.pen. poate fi luată numai dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 alin. 1.pr.pen.
Întrucât, în cauza de față, aceste din urmă condiții sunt în continuare îndeplinite, conform celor menționate anterior, însă nu mai este întrunită una dintre condițiile prevăzute cumulativ în art. 148 lit. h pr.pen. respectiv aceea a pericolului concret pentru ordinea publică, tribunalul constatând că nu au încetat temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive față de inculpat ci doar aceste temeiuri s-au schimbat, a apreciat că se impune conform dispozițiilor art. 139 alin. 1.pr.pen. înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate și anume, obligarea de a nu părăsi localitatea, scopul acesteia fiind acela de a asigura prezența inculpatului la judecată, în vederea unei bune desfășurări a procesului penal, având în vedere gradul de complexitate relativ redus al cauzei, precum și faptul că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, are familie în întreținerea sa și domiciliu stabil.
În consecință, in baza art. 139 alin. 1.pr.pen. a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive dispusa împotriva inculpatului, măsură dispusă prin încheierea nr. 27/2009 a Tribunalului Bihor în baza căruia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 32/19.06.2009, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art.145 pr.pen. fără încuviințarea instanței.
In baza art. 145 alin. 11.pr.pen. i s-a pus în vedere inculpatului ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte următoarele obligării:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat,
- să se prezinte la Poliția O - organ desemnat cu supravegherea-ori de câte ori este chemat sau conform programului de supraveghere întocmit de acest organ,
- să nu schimbe locuința fără încuviințarea Tribunalului Bihor,
- să nu dețină, să nu folosească și sa nu poarte nici o categorie de arme.
In baza art. 145 alin.12lit. b pr.pen. i s-a pus în vedere inculpatului să nu participe la meciurile de fotbal la care iau parte FC B și/sau A și/sau Universitatea C N, echipe de fotbal implicate într-o oarecare măsură în presupusa activitate infracțională a inculpatului.
In baza art. 145 alin.12lit. c pr.pen. i s-a pus în vedere inculpatului să nu comunice direct sau indirect cu coinculpata și cu martorii, și, obligație apreciată ca necesară pentru a se evita o potențială încercare de influențare a acestora.
In baza art. 145 alin. 22.pr.pen. i s-a atras atenția inculpatului ca în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
In baza art.145 alin. 21.pr.pen. s-a dispus comunicarea hotărârii inculpatului, Politiei O, Poliției comunitare, Jandarmeriei O, Serviciului Public Comunitar pentru eliberarea și evidența pașapoartelor B, Poliției de Fontieră Română în vederea asigurării respectării obligațiilor impuse inculpatei și ridicării provizorii a pașaportului sau refuzului eliberării pașaportului pe durata măsurii.
Împotriva acestei încheieri, DNA Serviciul Teritorial Oradeaa declarat recurs în termen, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate în ceea ce privește înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu obligarea de a nu părăsi localitatea, prev. de art.145 p, fără încuviințarea instanței întrucât este nelegală și netemeinică și menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Verificând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate și a celor care, potrivit legii se verifică din oficiu, instanța constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge în consecință.
În mod legal și temeinic prima instanță a dispus în ceea ce privește pe inculpatul înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea în baza art.145 fără C.P.P. încuviințarea instanței, apreciind că de la data luării măsurii arestării preventive și până în prezent, au survenit modificări, scopul acestei măsurii prevăzute de art.145 p fiind acela de a asigura prezența inculpatului la judecată, în vederea bunei desfășurări a procesului penal, având în vedere gradul de complexitate relativ redus al cauzei, precum și faptul că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, are o familie în întreținere.
Față de faptul că prezenta cauză se află în stadiul cercetării judecătorești iar inculpatul a fost deja audiat de prima instanță, față de faptul că este arestat de o lună, fiind reținut în data de 18.06.2009 și arestat preventiv la 19.06.2009, față de persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, are o familie în întreținere, instanța apreciază că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive s-au modificat, iar soluția înlocuirii acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi localitatea este legală și temeinică.
Refuzul inculpatului de a recunoaște săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa nu poate constitui doar prin sine însuși un temei de menținere a inculpatului în stare de arest, acesta bucurându-se de prezumția de nevinovăție până la soluționarea definitivă a cauzei, iar pe de altă parte, în ceea ce privește oportunitatea menținerii măsurii arestării preventive, instanța are în vedere toate circumstanțele cauzei, nu doar atitudinea acestuia de recunoaștere sau de nerecunoaștere a faptei.
Pe de altă parte, la dosarul cauzei nu există date că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori, de altfel, o altă probă aflată la dosar reprezentând-o interceptările telefonice autorizate în cauză, urmând a se avea în vedere de către instanța de fond coroborarea întregului material probatoriu aflat la dosarul cauzei.
Nu în ultimul rând, se are în vedere necesitatea asigurării egalității de tratament cu inculpata care, cercetată fiind în prezentul dosar pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, față de aceasta nu s-a luat nici o măsură preventivă, apreciindu-se că cercetarea acesteia în stare de libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică, atâta vreme cât, cumpărarea de influență este o infracțiune corelativă traficului de influență pentru care este trimis în judecată inculpatul, o infracțiune neputând exista în afara celeilalte.
Văzând această stare de fapt, în drept, dispozițiile art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat recursul penal declarat de DNA Serviciul Teritorial Oradea împotriva încheierii penale din 15 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o va menține în totul.
Cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de DNA Serviciul Teritorial Oradea împotriva încheierii penale din 15 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în totul.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 17 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.dec.judec.-
Jud.fond
RC
2 ex./17.07.2009
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Sotoc Daniela, Marinescu Simona
