Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 345/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 345/
Ședința publică de la 05 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 2: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva încheierii de ședință din 25 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, privind pe inculpații, și, având ca obiect înlocuire măsură arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimații inculpați și, ambii personal și asistați de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei și intimatul inculpat, personal și asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Procurorul având cuvântul, arată că, recursul vizează încheierea prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive. Cu privire la motivare arată că, s-a avut în vedere faptul că, pericolul social s-a diminuat prin trecerea timpului. O asemenea motivare nu poate fi avută în vedere, infracțiunile sunt foarte grave, iar prin trecerea timpului, pericolul social nu se diminuează. Solicită a se avea în vedere că, nu poate constitui argumente ale motivării hotărârii faptul că inculpații nu ar putea obține venituri pentru ei și familie.
Avocat având cuvântul pentru intimatul și intimatul apreciază că, nu se poate trece peste un drept fundamental, dreptul la muncă. Firma era sortită falimentului, iar pentru buna desfășurare a procesului penal, nu se poate interzice inculpatului dreptul la muncă. Au trecut mai mult de 5 luni de arest, iar trecerea timpului a diluat pericolul pentru ordinea publică. Judecătorul fondului este singurul care știe ce trebuie făcut. Recursul este nefondat, este făcut inerțial.
Avocat având cuvântul pentru intimatul inculpat, solicită respingerea recursului ca nefondat. Inculpatul are domiciliul in Poarta Albă, iar sediul social al societății este în Toată această situație a creat o situație mai gravă din punct de vedere financiar. Are 2 minori, este căsătorit, a venit și la o simplă citare telefonică.
Intimatul inculpat în ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
Intimatul inculpat în ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
Intimatul inculpat în ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța nr. 1042/P/2008 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, și, R, și pentru săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, furt calificat si complicitate la infracțiunea de furt calificat, spălare de bani și complicitate la infracțiunea de spălare de bani, uz de fals, fals în înscrisuri sub semnătură privată, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prin aceea că, în perioada iulie-octombrie 2008, în baza unui plan minuțios, inculpații i, și cu sprijinul inculpatului și-au propus prin activități ilicite să obțină sume mari de bani, și chiar au reușit, prin sustragerea în mod repetat a diferite cantități de cocs de la SC SA C, pe care, ulterior, primii doi le-au valorificat prin intermediul SC SRL către SC SA, SC M SA și SC SA, respectiv s-au folosit de documente care atestau in fals că marfa fusese cumpărată, au dispus plata către furnizori care nu existau cu scopul de a ascunde proveniența ilicită a acesteia și evidențiind totodată în contabilitate plăți care nu aveau la bază operațiuni reale; față de inculpații, și, s-a dispus prin încheierea nr. 11 din 31.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, aplicarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, prev. de art. 145 alin. 1 cod procedură penală, soluție definitivă prin respingerea recursului declarat de procuror, conform deciziei penale nr. 10/P/6.02.2009 Curții.
Pe parcursul judecății, prin încheierea din 25 mai 2009, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanțaa admis, în baza art. 139 alin. 1 cod procedură penală, cererea celor trei inculpați și a înlocuit măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara prev de art. 1451cod procedură penală.
Pentru pronunțarea hotărârii, judecătorul de fond a reținut următoarele:
Prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, cererea inculpaților formulată în temeiul art.139 cod procedură penală este întemeiată deoarece, la acest moment procesual, au apărut temeiuri noi care justifică înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi țara cu o măsură mai puțin restrictivă, chiar dacă cercetarea judecătorească nu a fost începută.
În acest sens se are în vedere, că de la momentul luării măsurii preventive față de ei, inculpații s-au aflat în imposibilitatea desfășurării activităților lor lucrative, producătoare de venituri necesare traiului lor și al familiilor.
Astfel, în ceea ce-l privește pe inculpatul, acesta este domiciliat în comuna Poarta Albă, jud. C, iar societatea SC C TRANS COM SRL, al cărei asociat unic și administrator este, își are sediul social în municipiul Cum față de inculpat a fost luată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, acesta se află în imposibilitatea de a se deplasa la locul său de muncă.
Mai mult, același inculpat, prin înscrisurile depuse la dosar, respectiv notificări privind neplata facturilor de leasing, a facturilor privind utilitățile, precum și a debitelor către societățile furnizoare, a făcut dovada că lipsa sa de la societate determină, în mod iminent, încetarea activității acesteia, cu consecințele care decurg, în mod normal, din această împrejurare (neplata furnizorilor, concedierea angajaților, etc.).
Pe de altă parte, pericolul social concret avut în vedere la luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, prin trecerea timpului, măsura ființând de aproximativ 5 luni, deși continuă să subziste, nu mai are aceeași valență, ci, dimpotrivă, s-a diminuat.
Cu privire la cererea formulată de inculpatul, ca și în cazul inculpatului, instanța reține că acesta se află în imposibilitatea de a se deplasa la locul său de muncă, respectiv SC SERVICII SRL, cu sediul în
De asemenea, referitor la susținerea inculpatului, în sensul că se impune a părăsi limita teritorială a localității de domiciliu pentru a se deplasa la B, unde pe rolul Judecătoriei sectorului 3 are afaceri judiciare, fiind citat în acest sens, deși inculpatul avea posibilitatea să solicite Tribunalului Constanța încuviințarea de a părăsi limita teritorială a municipiului C pentru a se prezenta la fiecare termen stabilit de Judecătoria sectorului 3 B, la acest moment procesual se justifică luarea față de acesta a unei măsuri mai puțin restrictive din perspectiva dreptului la libera circulație, respectiv aceea a obligării de a nu părăsi țara. Având în vedere, în principal, că deși cercetarea judecătorească nu a fost începută, cele aproximativ 5 luni de când față de inculpatul fost luată măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, sunt suficiente din perspectiva pericolului social concret pe care l-ar reprezenta menținerea acestei măsuri.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, deși acesta nu a produs dovezi certe privind oportunitatea înlocuirii măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu măsura obligării de a nu părăsi țara, pentru aceleași considerente expuse cu privire la ceilalți doi coinculpați, respectiv diminuarea gradului de pericol social concret pe care l-ar prezenta menținerea măsurii preventive, dar și din perspectiva respectării principiului egalității de tratament pentru toți inculpații, se justifică înlocuirea și pentru acest inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În susținerea acestei opinii, prelungirea nejustificată a duratei unei măsuri preventive, în speță a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, ar putea conduce la îngrădirea unor libertăți fundamentale ale omului, cum sunt dreptul la liberă circulație și dreptul la muncă, garantate atât de normele dreptului intern, dar și de normele Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În fine, dar nu în ultimul rând, înlocuirea măsurii preventive luată față de cei trei inculpați este justificată și prin prisma dispozițiilor art. 136 cod procedură penală, care reglementează scopul și categoriile măsurilor preventive, alegerea uneia dintre acestea fiind făcută din perspectiva gradului de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Împotriva hotărârii, in termenul legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanțaa declarat recurs, motivând că, pericolul social nu s-a diminuat, infracțiunile fiind foarte grave, iar faptul că " inculpații nu ar putea obține venituri pentru ei și familie " nu pot constitui argumente.
Criticile sunt neîntemeiate.
Potrivit art. 139 cod procedură penală, măsura preventivă luată, inclusiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea, se înlocuiește cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Ca atare, în condițiile în care nu există indicii ale riscului sustragerii intimaților de la judecată, iar, cercetarea judecătorească nu a început din motive independente de voința acestora, după 6 luni de restricționare a libertății de mișcare, necesitatea desfășurării activităților de către intimații inculpați pentru a asigura mijloacele de existență pentru sine și familii (ceea ce impune deplasarea intimaților în alte localități) constituie un temei puternic pentru înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art.145 alin.(1) cod procedură penală cu o măsură mai puțin restrictivă și anume măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara prev. de art. 1451cod procedură penală cu referire la art.136 cod procedură penală.
În susținerea recursului, procurorul a făcut referire la pericolul social generic al infracțiunilor imputate inculpaților, ce a constituit temei inițial pentru luarea măsurii, dar, pe parcursul trecerii timpului, nu mai este suficient pentru menținerea măsurii preventive luate, dar nu a indicat cel puțin date, dacă nu probe, certe că înlocuirea măsurii cu cea a "obligării de a nu părăsi țara" prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Cum, nici din oficiu, nu s-a constatat vreun motiv care să împiedice măsura de înlocuire dispusă prin hotărârea atacată și nu s-a găsit nici vreun caz de nulitate a acesteia, recursul este nefundat, urmând ca, în temeiul art.38515pct.1 lit."b" cod procedură penală, să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate de voturi:
În baza art.38515pct.1 lit."b" cod procedură penală,
Respinge recursul penal declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva încheierii de ședință din 25 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, privind pe inculpații, și,ca nefondat.
În baza art.309 alin.ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 exemplare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.06.09.
Președinte Judecător
- - - -
Opinie separată
Admite recursul, casează hotărârea atacată
și respinge cererea inculpaților de înlocuire a măsurii
preventive a obligării de a nu părăsi localitatea cu cea de a nu părăsi țara.
Judecător
- -
Grefier,
- -
Jud. fond:
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref. -
2 ex./09.06.09
Dosar nr-
Opinie separată judecător - -
Contrar opiniei majoritare, consider că recursul trebuia admis, hotărârea atacată casată și pe fond, cererea inculpaților de înlocuire a măsurii preventive respinsă pentru următoarele motive:
Potrivit art. 139 (1) Cod.pr.civ.pr.pen. măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Rezultă astfel că, pentru ca instanța să înlocuiască măsura preventivă cu alta mai puțin restrictivă, este necesar să se constate că temeiurile care au determinat luarea măsurii nu mai subzistă.
În cauză, se constată că această condiție nu este îndeplinită, astfel că în mod greșit instanța de fond a dispus înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Astfel, însăși instanța de fond a respins anterior alte cereri similare de înlocuire a măsurii preventive, iar față de motivarea acestor hotărâri, se constată că nu au intervenit elemente noi care să conducă la concluzia că temeiurile care au determinat luarea măsurii nu mai subzistă.
Se are în vedere că prin încheierea din 25.03.2009 instanța de fond a reținut că "împrejurările invocate de apărători privind starea de sănătate sau administrarea firmelor deținute de aceștia, circumstanțele personale ale inculpaților, urmează a fi avute în vedere la soluționarea cauzei pe fond, mai ales că au fost evaluate de judecătorul care a dispus o măsură preventivă mai puțin restrictivă". S-a mai reținut că "nici înlocuirea obligațiilor impuse nu se justifică în raport de faptele pentru care sunt cercetați, natura cauzei, complexitatea probatoriului și interesul bunei desfășurări a procesului penal".
Prin încheierea din 13.04.2009, același complet care a pronunțat hotărârea recurată, a respins cererea similară de înlocuire a măsurii preventive.
În motivare s-au arătat următoarele: "subzistă temeiurile ce au determinat luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea și nu au apărut temeiuri noi care să justifice înlocuirea acesteia cu o măsură mai puțin restrictivă, respectiv aceea a obligării de a nu părăsi țara, în condițiile în care cercetarea judecătorească încă nu a început, fiind necesară aflarea inculpaților la dispoziția instanței de judecată; referitor la susținerea inculpatului, în sensul că are calitatea de administrator al unei societăți comerciale, cu sediul în C, fiind astfel necesară prezența acestuia pe raza mun. C, apreciem că nu reprezintă un motiv suficient pentru a determina instanța de judecată să dispună înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu cu o măsură mai puțin restrictivă, aceea obligării de a nu părăsi țara; se apreciază că până la acest moment durata măsurii inițiale, luată în faza de urmărire penală, nu a dobândit un caracter excesiv, astfel încât să fie disproporționată cu scopul care a determinat-o, fie și în condițiile în care aceasta reprezintă o restrângere a unor libertăți fundamentale, cum sunt dreptul la liberă circulație și dreptul la muncă; cu privire la cererea formulată de inculpații și, în sensul de a fi înlocuită obligația instituită de către instanță, pe durata măsurii preventive, în sensul ca aceștia să nu comunice direct sau indirect între ei, cu ceilalți inculpați ori cu persoane împreună cu care au comis faptele, apreciem că este nefondată, deși se susține că inculpaților, prin instituirea acestei obligații, li se îngrădește dreptul fundamental la muncă, concretizat în specificul activităților comerciale pe care le desfășoară între ei; se apreciază că la acest moment procesual nu se poate invoca o încălcare a unui drept fundamental, atâta vreme cât însuși legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca în cadrul unei măsuri preventive să fie impuse inculpaților anumite obligații, care să nu le confere posibilitatea de a mai comite alte fapte de natura celor pentru care au fost cercetați; se apreciază că nu se justifică înlocuirea obligațiilor impuse, pentru buna desfășurare a procesului penal; inculpații nu au dovedit cu înscrisuri argumentele invocate și, totodată, nu au precizat cu ce altă obligație solicită a fi înlocuită cea privind comunicarea directă sau indirectă între aceștia".
Prin încheierea din 25.05.2009 însă, același complet de judecată, a admis cererea de înlocuire a măsurii preventive, deși au fost invocate practic aceleași motive și nu au intervenit elemente noi în aprecierea situației deduse judecății.
Astfel, contrar celor reținute în încheierea din 13.04.2009, același complet de judecată reține de această dată că este întemeiat motivul privind necesitatea de a permite inculpatului de a desfășura activitățile specifice administrării societății la care este acționar, având în vedere și unele înscrisuri privind neplata unor facturi și consecințele sale.
Acest motiv nu poate fi însă reținut, având în vedere prevederile Legii nr. 31/1990 privind posibilitatea desemnării unui administrator. Nimic nu justifică cererea inculpatului de a se ocupa personal de activitatea societății și nici nu a fost învederată vreo cauză de împiedicare de a numi un administrator. Existența unor eventuale litigii cu alte societăți de asemenea nu poate fi invocată, câtă vreme nimic nu împiedică inculpatul să angajeze serviciile unui avocat, astfel cum a putut face în cauza penală de față.
În referire la acest motiv al cererii, instanța de fond se referă la consecințele absenței inculpatului de la sediul societății, respectiv neplata furnizorilor și concedierea angajaților, fără a se sprijini pe date concrete și fără a analiza în concret posibilitatea reală a producerii unor astfel de consecințe pe baza unor documente contabile.
Nici în cazul inculpatului nu se justifică reținerea motivării referitoare la imposibilitatea acestuia de a se prezenta la locul de muncă. Desigur, orice măsură preventivă presupune anumite restricții ale liberei circulații, cu efecte asupra activității și vieții private a inculpatului. Nu se poate invoca astfel un efect al măsurii preventive ca fiind un motiv tocmai pentru înlăturarea ei, o astfel de concluzie fiind în contradicție cu legea care reglementează această măsură preventivă.
Mai mult, se are în vedere că deși se reține că sediul societății la care este angajat inculpatul este în B, din denumirea acesteia - SC SERVICII SRL, este evident că desfășoară activități și în C, aspect care nu a fost verificat și nici avut în vedere de instanța de fond. Mai mult, acest inculpat are domiciliul chiar în Municipiul
De asemenea, faptul că inculpatul este parte într-un dosar aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B nu este un motiv pentru a înlocui măsura preventivă, fiind posibil ca acesta să solicite tribunalului încuviințarea de a se prezenta la fiecare termen, în măsura în care prezența sa este necesară și nu poate fi reprezentat de un avocat sau un alt reprezentant.
Deși în încheierea din 13.04.2009 același complet reține ca motiv pentru respingerea unei cereri similare de înlocuire a măsurii preventive, în încheierea recurată reține că deși cercetarea judecătorească nu a început, deci acest motiv subzistă, este suficientă perioada de 5 luni pentru care a fost menținută măsura "din perspectiva pericolului social concret pe care l-ar reprezenta menținerea acestei măsuri".
Or, menținerea măsurii preventive nu poate prezenta un "pericol social concret".
Nici afirmațiile referitoare la diminuarea pericolului social prin trecerea timpului, nu sunt susținute de argumente concrete și nu se au în vedere și alte aspecte care determină pericolul concret pentru ordinea publică și pericolul social al faptei.
În privința inculpatului nu se are în vedere decât principiul "egalității de tratament", susținându-se totuși că acesta nu a produs dovezi certe privind oportunitatea înlocuirii măsurii preventive și făcându-se în mod nejustificat trimitere la considerentele expuse în referire la ceilalți inculpați.
Trebuie avut în vedere că egalitatea de tratament, ca principiu de drept nu presupune un tratament egal fără distincție ci o egalitate pentru persoane aflate în situații comparabile sau similare, ceea ce nu s-a evidențiat în cauză.
Astfel, dacă pentru ceilalți inculpați au fost avute anumite date, pentru acest inculpat nu s-au avut în vedere elemente care să conducă la concluzia că s-ar afla într-o situație similară sau cel puțin comparabilă cu ceilalți inculpați.
Se mai reține în privința acestui inculpat și "diminuarea gradului de pericol social concret pe care l-ar prezenta menținerea măsurii preventive", deși în nici un caz nu se poate avea în vedere un pericol social concret al măsurii preventive.
Nici referirile la îngrădirea liberei circulații și durata excesivă a măsurii preventive nu pot fi reținute întrucât, așa cum s-a arătat, efectul măsurilor preventive este tocmai îngrădirea acestei libertăți, îngrădire permisă de art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de Codul d e procedură penală.
Această măsură, menținută pentru aproximativ 5 luni, nu poate fi considerată excesivă,întrucât trebuie avută în vedere și gravitatea restrângerii libertății. Astfel, caracterul excesiv al unei măsuri preventive trebuie apreciat diferit în cazul arestării preventive față de celelalte măsuri preventive, ținând cont de gradul și severitatea limitării aduse libertății personale, o măsură neprivativă de libertate putând avea o durată mai mare, fără a deveni excesivă, întrucât nu impune o limitare atât de gravă a libertății precum arestarea preventivă.
Instanța de fond mai reține și gradul de pericol social al infracțiunii, care este același, și sănătatea, vârsta, antecedentele și "alte situații privind persona față de care se ia măsura" preventivă (neindicate) și care au fost avute în vedere cu ocazia respingerii altor cereri similare, fără a se indica aspectele noi avute în vedere.
Se reține că față de faptele pentru care inculpații sunt trimiși în judecată și consecințele acestora, față de împrejurarea că nu au intervenit elemente noi față de cele reținute cu ocazia soluționării celorlalte cereri similare și față de pericolul concret pentru ordinea publică, cererea trebuia respinsă.
În consecință,în mod greșit a fost admisă cererea inculpaților de înlocuire a măsurii preventive.
Opinie separată
Admite recursul, casează hotărârea atacată
și respinge cererea inculpaților de înlocuire a măsurii
preventive a obligării de a nu părăsi localitatea cu cea de a nu părăsi țara.
Judecător
- -
redactat jud. - 17.06.2009
Președinte:Viorica LunguJudecători:Viorica Lungu, Adriana Ispas, Răzvan Anghel
