Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 349/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 349/ DOSAR NR-
Ședința publică din 30 aprilie 2008
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Constantin Epure
JUDECĂTOR 2: Laura Popa
JUDECĂTOR 3: Radu Gheorghe
GREFIER - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public -
- procuror șef Secție judiciară în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRAȘOV împotriva încheierii de ședință din data de 23 aprilie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL BRAȘOV în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au loc în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată sunt înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul inculpat în stare de arest (deținut în Penitenciarul Codlea ), asistat de apărătorul ales, avocat și intimatul inculpatul în stare de arest (deținut în Penitenciarul Codlea ) asistat de apărătorul ales, avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare, și potrivit dispozițiilor art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public arată că în cauză s-a formulat recurs împotriva încheierii Tribunalului Brașov din data de 23 aprilie 2008, respectiv împotriva dispoziției de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi localitatea, în cazul inculpaților și. Învederează instanței că în sarcina celor doi inculpați s-a reținut infracțiunea de trafic de droguri, respectiv pentru inculpatul 6 acte materiale iar în sarcina inculpatului 4 acte materiale, aceștia fiind prinși în flagrant în data de 06 decembrie 2007 și față de aceștia luându-se măsura arestării preventive în aceiași dată de 06 decembrie 2007. Arată că la prima verificare a măsurii arestării preventive, instanța de judecată a constatat că aceasta este legală și temeinică și subliniază că din acel moment și până la pronunțarea încheierii recurate nu a trecut o perioadă foarte îndelungată de timp, doar 6 luni de zile, pentru ca TRIBUNALUL BRAȘOV să-și întemeieze hotărârea de punere în libertate a inculpaților pe durata termenului rezonabil. faptul că întreaga motivare a instanței de fond se bazează pe circumstanțe de ordin personal, atrăgând atenția asupra faptului că infracțiunea de trafic de droguri reprezintă o infracțiune foarte gravă, aceasta devenind o adevărată plagă în societățile chiar foarte dezvoltate iar la noi în țară depășind stadiul incipient. Consideră dispoziția Tribunalului Brașov ca fiind una incorectă având în vedere perseverența acestor inculpați, subliniind că toate considerațiile de ordin personal vor putea fi avute în vedere abia la pronunțarea în fond a cauzei. Apreciază că o asemenea soluție se poate dispune în cazul unei infracțiunii de trafic de droguri doar atunci când aceasta a constituit cu adevărat un simplu incident minor sau un accident în viața unei persoane care să justifice o asemenea măsură, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză, fiind vorba despre 6 respectiv 4 acte materiale. Învederează că faptele inculpaților prezintă un grad de pericol social ridicat, cei doi inculpați au săvârșit aceste infracțiuni datorită anturajului din care făceau parte, tatăl unuia dintre inculpați aflând despre faptele săvârșite de acesta a refuzat să mai ia legătura cu el în penitenciar, arată că această hotărâre a Tribunalului Brașov este una prematură și nejustificată. Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului și în cadrul rejudecării menținerea stării de arest preventiv a celor doi inculpați.
Avocat ales având cuvântul pentru inculpatul solicită respingerea recursului Ministerului Public, menținerea ca legală și temeinică a încheierii Tribunalului Brașov din data de 23 aprilie 2008 prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea Apreciază că măsură prevăzută de art.136 alin.1 lit.b Cod procedură penală este o măsură întemeiată în ceea ce-l privește pe inculpatul. Învederează instanței că la acest moment procesual au fost audiați atât investigatorii sub acoperire "" și "" cât și martorii propuși la inițiativa părților pentru stabilirea adevărului în cauză, în parte audiați și în faza de urmărire penală, Aldică și, martori noi cum este cazul martorului propus de inculpatul cu referire la o parte din actele materiale pentru care este cercetat, precum și martorii propuși de inculpați în circumstanțiere, subliniind că în cauză probatoriul este aproape de finalizare. Consideră că instanța de fond a reținut în mod corect că la acest moment procesual temeiul arestării preventive prevăzut de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală s-a modificat sub aspectul condiției subiective a acestui temei, aceasta reținând că pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpatul s-a diminuat, ținând cont și de practica CEDO, prin faptul că prin trecerea unui interval de timp de la data săvârșirii faptelor reacția negativă a opiniei publice față de faptele pentru care este cercetat acest inculpat a scăzut în intensitate. Arată că în cauză s-au administrat probe din care rezultă că inculpatul are perspective mari de reintegrare în societate, aspecte care rezultă atât din conținutul referatelor de evaluare a inculpatului întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL BRAȘOV. De asemenea, relevă faptul că a fost depus la dosarul cauzei referatul de evaluare solicitat de inculpatul efectuat de către Agenția Națională Antidrog, din care rezultă că acest inculpat este integrat în planul individualizat de tratament T1, program drog zero de intensitate mică, subliniind că inculpatul a conștientizat faptele săvârșite și are o dorință reală de reintegrare socială. Apreciază că existența unei puternice suspiciuni cu privire la faptul că inculpatul ar fi săvârșit aceste fapte ar fi putut justifica măsura luată inițial, dar cu trecerea timpului acest motiv a devenit mai puțin relevant. În ceea ce privește riscul de a obstrucționa buna desfășurare a procesului penal, consideră că acest risc nu constituie un motiv valid pentru a justifica perioadele lungi de arest preventiv cu atât mai mult în cazurile în care nu se identifică și nu se arată expres și concret care este acest risc. Învederează instanței că în speță pot fi impuse și alte măsuri preventive care să asigure o bună desfășurare a procedurii, printre acestea fiind și măsura obligării de a nu părăsi localitatea, prima măsură mai puțin severă față de măsura arestării preventive. Consideră ca relevantă în acest sens practica CEDO, respectiv cauza Marciuc contra Poloni - cererea nr.4646/2002 și cauza Pațuria contra Georgia în care s-a pronunțat hotărârea din 06 noiembrie 2007, prin care CEDO și-a reluat jurisprudența constantă în ceea ce privește prelungirea arestării preventive. Astfel, învederează instanței că CEDO a afirmat că menținerea unei persoane în stare de arest doar pe baza gravității faptei de care este acuzată nu este compatibilă cu prevederile art.5 paragraf 3 din Convenție, care impun ca autoritățile să justifice măsura prelungirii arestării preventive și pe alte rațiuni concrete și de asemenea să ia în calcul și alte măsuri preventive alternative arestării. Solicită instanței a avea în vedere prevederile art. 136 alin.8 Cod procedură penală, subliniind că inculpatul nu este recidivist, are doar vârsta de 22 de ani, că este cunoscut în societate ca o persoană respectuoasă, corectă și săritoare, relevând faptul că anterior săvârșirii faptelor a avut un comportament corespunzător atât în familie cât și în societate. Totodată, arată că acesta a frecventat cursurile școlare iar la finalizarea acestora s-a angajat mai bine de trei ani la firma Hotel unde a fost perceput ca o persoană serioasă care-și îndeplinea atribuțiile de serviciu. Învederează instanței că la dosarul cauzei sunt depuse adeverințe din care rezultă că doi angajatori se obligă să-l încadreze în muncă pe inculpatul imediat ce acesta ar fi judecat în stare de libertate. Față de aceste considerente, solicită respingerea ca nefondat a recursului Ministerului Public, apreciind că prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea nu s-ar împieta buna desfășurare a procesului penal, subliniind că inculpatul urmează a se prezenta în fața instanței de judecată ori de câte ori va fi chemat și-și va îndeplini obligațiile stabilite de instanță conform art. 145 alin.11Cod procedură penală. Avocat ales având cuvântul pentru inculpatul solicită respingerea recursului Ministerului Public ca nefondat și menținerea hotărârii Tribunalului Brașov ca legală și temeinică. Consideră că la acest moment procesual nu mai subzistă temeiul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală pentru menținerea arestării preventive. Totodată arată că inculpatul nu reprezintă un pericol social concret pentru ordinea publică iar pe de altă parte circumstanțele personale precum și referatele de evaluare ale acestuia din care rezultă că are perspective mari de reintegrare în societate. În opinia sa, perioada arestării preventive a inculpatului de 6 luni poate fi considerată ca fiind o durată rezonabilă în conformitate cu practica CEDO, după trecerea unei perioade de timp persistența suspiciunii rezonabile cu privire la calitatea de infractor a persoanei arestate nu este condiție suficientă pentru menținerea arestării preventive. Mai mult decât atât prelungirea arestării preventive nu trebuie să anticipeze o pedeapsă privativă de libertate. Arată că față de circumstanțele personale ale inculpatului care este la primul contact cu legea penală, este tânăr, are posibilități de reintegrare, solicită instanței în temeiul art.139 alin.1 Cod procedură penală alin.3 Cod procedură penală înlocuirea măsurii preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile apărătorului său, lasă la aprecierea instanței. Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, declară că regretă tot ceea ce a făcut și lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Constată că, prin încheierea de ședință din 23 aprilie 2008, pronunțată în dosarul penal nr-, TRIBUNALUL BRAȘOVa dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților și cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv municipiul B, impunându-le ca pe durata măsurii să respecte obligațiile prevăzute în art. 145 alin. (11) Cod procedură penală.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, față de momentul luării măsurii arestării preventive a inculpaților, respectiv data de 6 decembrie 2007, pericolul concret pentru ordinea publică, pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a acestora, s-a diminuat, buna desfășurare a procesului penal putând fi asigurată printr-o măsură restrictivă de libertate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRAȘOV solicitând casarea ei și menținerea arestării preventive a inculpaților. S-a motivat că, față de faptele pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, respectiv trafic de droguri în formă continuată, prin trecerea unui interval de timp de circa 5 luni de la data luării arestării preventive nu s-a diminuat pericolul concret pentru ordinea publică.
Recursul este fondat.
Inculpații au fost arestați preventiv la data de 6 decembrie 2007 pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal, pentru comiterea a șase acte materiale iar pentru comiterea a două acte materiale pe parcursul anului 2007. Temeiul arestării l-a constituit cazul prevăzut în art. 148 alin.(1) lit. f) Cod procedură penală, respectiv pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Ulterior, prin rechizitoriul procurorului din data de 28 decembrie 2007, inculpații au fost trimiși în judecată pentru aceste infracțiuni, în sarcina inculpatului fiind reținute patru acte materiale de trafic de droguri.
Având în vedere gravitatea faptelor săvârșite, care atentează la sănătatea populației, probele care privesc faptele constituie tot atâtea probe că lăsarea în libertate a inculpaților constituie un pericol concret pentru ordinea publică, pericolul constând în starea de temere pe care asemenea fapte o induc în rândul opiniei publice.
Față de forma continuată a infracțiunii și de numărul relativ mare de acte materiale de trafic de droguri, curtea constată că pericolul despre care face vorbire art. 148 alin. (1) lit. f) Cod procedură penală nu s-a diminuat prin trecerea unui interval de timp de circa 5 luni, temeiul care a determinat luarea măsurii arestării preventive impunând în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Împrejurările reținute în favoarea inculpaților de către prima instanță nu au nicio relevanță cu privire la temeiul care a determinat luarea măsurii, nefiind de natură a-l schimba, acestea putând fi avute în vedere la individualizarea judiciară a eventualei pedepse.
Așa fiind, în baza art. 38515pct. 2 lit. d) Cod procedură penală, se va admite recursul, se va casa încheierea atacată cu privire la înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitate și, în baza art. 3002Cod procedură penală se va menține arestarea preventivă a inculpaților.
Potrivit art. 192 alin. (3) Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRAȘOV împotriva încheierii de ședință din 23 aprilie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL BRAȘOV în dos. pen. nr- pe care o casează cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților și cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea și rejudecând în aceste limite:
În baza art. 3002Cod procedură penală, menține măsura arestării preventive a inculpaților și. Menține celelalte dispoziții ale încheierii.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
Red./dact.
Ex.2/13.05.2008
Jud.fond:
Președinte:Constantin EpureJudecători:Constantin Epure, Laura Popa, Radu Gheorghe
