Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 353/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 353
Ședința publică de la 20 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 2: Iulia Elena Ciobanu I - -
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-a luat spre examinare recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 18 iunie 2008
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv asistat de av., apărător ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
Av. pentru inculpatul recurent depune la dosar împuternicire avocațială. Arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului de față.
Av. pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului formulat și casarea în totalitate a încheierii recurate.
La instanța de fond a formulat, pentru inculpat, o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii de arest preventiv cu o altă măsură preventivă respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În ceea ce privește cererea de liberare provizorie sub control judiciar arată că instanța de fond nu a analizat toate dispozițiile legale privind liberarea provizorie sub control judiciar, referitoare la limita de pedeapsă și la faptul dacă lăsarea în libertate a inculpatului ar impieta sau nu aflarea adevărului.
Apreciază că instanța de fond a analizat doar prima cerință, referitoare la limita de pedeapsă, în schimb, cât privește cea de a doua cerință, nu a făcut decât să copie textul de lege, în condițiile în care trebuia să motiveze și să arate probele din care rezultă că inculpatul ar impieta aflarea adevărului sau că ar influența expertul.
Solicită admiterea recursului, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, iar în subsidiar solicită înlocuirea măsurii de arest preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Măsura preventivă se ia prin încheiere motivată, la fel și încheierea prin care se respinge cererea privind înlocuirea măsurii preventive. Cum încheierea atacată nu este motivată în fapt și în drept, este lovită de nulitate absolută și prin urmare solicită casarea încheierii recurate.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul arată că instanța de fond a făcut o analiză temeinică a materialului probator administrat în cauză și a dispus menținerea măsurii de arest preventiv, luată față de inculpat, constatând că subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri.
Formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat.
Inculpatul având cuvântul lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 18 iunie 2008, Tribunalul Vasluia dispus următoarele:
Respinge cererea formulată de inculpatul - privind liberarea provizorie sub control judiciar.
În baza art. 300 ind. 2 Cod procedură penală raportat la art. în baza art. 160 ind. "b" alin. 3 Cod procedură penală, menține arestarea preventivă a inculpatului -, fiul lui și născut la data de 08.09.1981 în mun. Bârlad, județul V cetățenie română, studii 8 clase, situație militară neîndeplinită, fără loc de muncă, fără ocupație, domiciliat în mun. Bârlad,-, -.7,. F,. 78, județul V, CNP -, cu antecedente penale,dispusă prin Încheierea nr. 10 din 10 aprilie 2008 a Tribunalului Vaslui în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă 15 / /10 aprilie 2008 trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de dispozițiile art. 12 alin 2 lit. "a" 1 din Legea 678/2001, măsura urmând a fi verificată în termenul prevăzut de dispozițiile art. 160 ind. "b" alin. 1 Cod procedură penală și pe cale de consecință respinge cererea formulată de inculpatul - privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că așa cum rezultă din dispozițiile art. 160 ind. 2 alin. 1 Co procedură penală, și liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă,precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Aliniatul următor al aceluiași articol prevede cazurile în care liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă.
Rezultă din modalitatea de redactare a textului legal citat anterior că instituția liberării provizorii sub control judiciar nu este un drept al învinuitului sau inculpatului,ci o posibilitate lăsată la aprecierea instanței.
Simpla îndeplinire a condiției prevăzută de art. 160 ind. 2 alin. 1 cod procedură.penală respectiv aceea a pedepsei care nu trebuie să depășească 18 ani în cazul infracțiunilor intenționate( cum este cazul celei pentru care inculpatul este cercetat ) precum și lipsa situațiilor vizate de dispozițiile art. 160 ind. 2 alin. 2 Cod procedură penală, respectiv faptul că nu rezultă necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă, nu conduc automat la admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Temeinicia cererii trebuie apreciată și în funcție de elementele care au determinat luarea măsurii arestării preventive, de natura infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat - respectiv trafic de persoane - de impactul pe care îl creează astfel de infracțiuni asupra opiniei publice. Toate aceste elemente impun respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Instanța, verificând din oficiu conform dispozițiilor art. 300 ind. 2 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive ce a fost luată față de inculpat, constată că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii, respectiv cele prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. "f" Cod procedură temeiuri ce impun, în continuare, privarea de libertatea a acestuia.
Există așadar suficiente probe și indicii temeinice din care rezultă că inculpatul a săvârșit fapta prevăzută de legea penală pentru care fost trimis în judecată, iar pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea lui în libertate rezultă din natura infracțiunii și modalitatea în se presupune că a fost comisă.
De asemenea, pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și în starea de neliniște, sentimentul de insecuritate în rândul societății generat de faptul că inculpatul asupra căruia planează bănuiala săvârșirii unei infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social este cercetat și judecat în stare de libertate.
În termen legal încheierea primei instanțe a fost recurată de inculpat și criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin recursul declarat inculpatul a invocat următoarele critici:
- nemotivarea încheierii pronunțate de prima instanță ce nu a analizat prin prisma cerințelor prevăzute de lege cererile de liberare provizorii sub control judiciar și de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate;
- inexistența în cauză a probelor care să dovedească pericolul pentru ordinea publică pe care-l prezintă lăsarea sa în libertate.
Curtea, verificând încheierea recurată și actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs invocate și de prevederile legale, constată următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit la data de 05 mai 2008 de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vaslui - inculpatul - a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. 2 lit. "a" din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. "a" Cod penal, reținându-se, în fapt, în sarcina sa, că a recrutat, transportat, cazat și exploatat sexual în Italia pe martora-victimă -.
Arestarea preventivă a inculpatului - a fost dispusă prin încheierea nr. 10 din 10 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui ce a apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. "a", "e" și "f" Cod procedură penală.
Fiind investită cu soluționarea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, respectiv de înlocuire a măsurii arestării preventive, prima instanță, prin încheierea ce constituie obiectul recursului de față, a expus argumentele de fapt și de drept care au fundamentat soluțiile pronunțate, rezolvând astfel fondul cauzei și făcând posibil controlul judiciar.
Prin încheierea pronunțată, instanța fondului a examinat problemele esențiale supuse aprecierii sale, analizând condițiile impuse de dispozițiile art. 1602alin. 1 și 2 Cod procedură penală pentru a putea fi acordat beneficiul liberării provizorii sub control judiciar, precum și temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive - dacă se mențin și impun în continuare privarea de libertate ori s-au schimbat și justifică o înlocuire a acestei măsuri cu o altă măsură preventivă, îndeplinindu-și obligația de a motiva hotărârea, condiții în care critica formulată de recurent este nefondată.
Analizând soluția de respingere a cererilor de liberare provizorie sub control judiciar și de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpat dispusă de prima instanță, Curtea constată că deși legiuitorul nu a exclus infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul din categoria celor pentru care poate fi liberat provizoriu, în speță, datele ce rezultă din mijloacele de probă administrate până în acest stadiu al procesului privind condițiile în care se reține că a acționat, rezonanța socială a faptei pentru care este cercetat, atitudinea adoptată de inculpat care deși avea emis pe numele său un mandat de arestare de către autoritățile judiciare române, a părăsit România și s-a sustras de la executarea pedepsei, iar, în cauza de față a exercitat presiuni asupra martorei - victimă prin promisiunea oferirii unei sume de bani, dar și prin amenințări adresate acesteia prin intermediul fratelui său, - - formează convingerea că înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu alte măsuri procesuale (liberare provizorie sau obligarea de a nu părăsi localitatea ori țara) nu garantează buna desfășurare a actului de justiție.
Cum și la acest moment procesual analiza actelor și lucrărilor dosarului conduce la concluzia că în cauză sunt suficiente indicii care atestă faptul că inculpatul - ar fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală în sensul art. 143 Cod procedură penală, fiind fundamentate și operante și cazurile de arestare preventivă prevăzute de art. 148 Cod procedură penală, Curtea constată că în mod corect prima instanță a respins cererile promovate de inculpat și a reținut că temeiurile inițiale de arestare preventivă nu s-au modificat și nu au dispărut, ci continuă să justifice privarea de libertate a inculpatului în scopul asigurării unei bune administrări în continuare a probelor în cauză.
Raportat acestor considerente, încheierea criticată fiind legală și temeinică, în baza art. 38515pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul - împotriva încheierii de ședință din 18.06.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, ce va fi menținută.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul - împotriva încheierii de ședință din 18 iunie 2008 pronunțată de pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 40 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 iunie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui: -
26.06.2008
2 ex.-
Președinte:Daniela DumitrescuJudecători:Daniela Dumitrescu, Iulia Elena Ciobanu, Elena
