Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Încheierea 36/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DOSAR NR-
241/2010
ÎNCHEIEREA NR. 36
Ședința publică din data de 01 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINT - - -
JUDECĂTOR 1: Carmen Veronica Găină Niculae Stan Vasile
JUDECĂTOR -
GREFIER
* * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție este reprezentat prin procuror
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiectrecursuldeclarat de recurentul inculpat (fost împotriva Încheierii de ședință din data de 15.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II -a Penală, în Dosarul nr-, prin care instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal în stare de arest și asistat juridic de apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 2062/01.02.2010, depusă la dosar (fila 8).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Curtea pune în discuție admisibilitatea cererii de recurs.
Apărătorul ales al recurentului inculpat consideră că recursul clientului său este admisibil. Solicită să fie avute în vedere dispozițiile art. 141 Cod procedură penală împreună cu dispozițiile art. 5 pct. 4 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, text de lege potrivit căruia "Orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deținere are dreptul să introducă un recurs în fața unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalității deținerii sale și să dispună eliberarea sa dacă deținerea este ilegală." Arată că potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României " Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile" și, potrivit art. 21 din Constituție, alin. 1 și 2 " Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime" și " Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.." Solicită să se constate că prevalează dreptul internațional în fața dreptului intern, nici o altă interpretare nefiind constituțională. Își încheie cuvântul solicitând să se constate că este admisibil recursul declarat de inculpat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul pune concluzii de respingere recursului ca inadmisibil în raport cu dispozițiile art. 141 alin. 1 Cod procedură penală, întrucât recursul vizează o încheiere prin care s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, achiesează la expunerea și solicitările apărătorului ales.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față reține următoarele:
Prin încheierea din 15.01.2010 Tribunalul București - Secția a II-a Penală a respins ca neîntemeiată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulată de petentul inculpat; a obligat pe petentul inculpat la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanța a reținut că la DNA - Secția pentru combaterea corupției s-a format dosarul nr. 29/P/2009 ce are ca obiect plângerile formulate, în perioada 2006 - 2009, de către peste 100 părți vătămate, care au sesizat în esență, că au fost induse în eroare cu prilejul încheierii și derulării unor contracte încheiate cu reprezentanții firmelor, MENT și, pentru construirea unor apartamente în ansambluri rezidențiale situate în T, zona Parcul,- și în- și în B, șos.- B, cauzând un prejudiciu în cuantum de peste 3.000.000 euro.
Cauza a fost înregistrată inițial, sub numărul 5987/P/2005, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, care, prin rezoluția din 22.09.2005 a confirmat începerea urmăririi penale dispusă de organele de poliție față de, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 11 lit. c din Legea nr. 87/1994 rap. la art. 43 din Legea nr. 82/1991 și la art. 289.
Cod PenalPentru formularea acestei învinuiri, s-a avut în vedere că susnumitul, în calitate de asociat și administrator la, a încasat în numele acestei societăți comerciale suma de 31.300 euro pentru efectuarea unor lucrări de construcții, pentru care nu a emis documente justificative, cauzând, în acest mod, bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 20.117,35 lei (RON).
În perioada aprilie - decembrie 2006, când prezenta cauză s-a aflat în instrumentarea organelor de cercetare penală din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului T, sub supravegherea unității de parchet anterior menționate, s-a dispus succesiv, la datele de 12.04.2006, 10.05.2006, 22.06.2006, 10.11.2006 și 27.12.2006, începerea urmăririi penale față de (care, ulterior, și-a schimbat numele în ), sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în convenții, prev. de art. 215alin. 1 și 3.
Cod PenalS-a reținut, în fapt, că inculpatul, în calitate de administrator la, a indus în eroare părțile vătămate, și, A, și, cu prilejul încheierii unor contracte de vânzare-cumpărare a unor apartamente ce urmau să fie construite în T, zona Parcul, încasând de la părțile vătămate diferite sume de bani cu titlu de avans din prețul de vânzare a respectivelor locuințe, fără ca societatea comercială să dețină în proprietate terenul în cauză și fără ca reprezentanții acestuia să fi făcut demersuri pentru obținerea autorizației de construire.
La 20.03.2007, cauza a fost preluată spre instrumentare de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, unde dosarul a primit nr. 156/P/2007, iar, la data de 20.02.2008, a fost confirmată începerea urmăririi penale dispusă de organele de poliție față de, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în convenții, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. 2,3 și 5.Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.
Cod PenalÎn fapt, s-a reținut că învinuitul, în calitate de asociat și administrator la., și MENT, a încheiat 15 contracte pentru execuția lucrărilor în antrepriză, încasând de la părțile vătămate peste 1.400.000 lei (RON), fără să execute lucrările de construcții asumate prin contractele încheiate, respectiv, edificarea unor apartamente cu una sau două camere.
Potrivit aceluiași act de punere sub acuzare, inculpatul s-a folosit, pentru desfășurarea activităților infracționale de inducere în eroare, de publicitatea în presa scrisă și prin panouri de reclamă amplasate în zona Parcul și str. din T, pentru a le determina pe părțile vătămate să încheie contracte de vânzare-cumpărare a unor locuințe, susținând, contrar realității, că este proprietarul terenurilor din zonele anterior menționate și a celui din-, în condițiile în care susnumitul era, în realitate, beneficiarul unor promisiuni de vânzare-cumpărare a respectivelor terenuri.
Totodată, s-a mai avut în vedere că activitatea inculpatului de inducere în eroare a părților vătămate a continuat și în perioada executării contractelor în discuție, prin aceea că învinuitul, deși cunoștea că nu mai este beneficiarul promisiunilor de vânzare-cumpărare a terenurilor sau imobilelor, a continuat să promită îndeplinirea obligației asumate, constând în construirea apartamentelor vândute.
De asemenea, prin ordonanța din 27.06.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, s-a dispus extinderea cercetărilor penale în cauză față de inculpatul, cu privire la comiterea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. 2, 3,4 și 5, cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal, art. 4 și art. 6 din Legea nr. 241/2005, precum și confirmarea începerii urmăririi penale față de susnumit, sub aspectul săvârșirii acelorași infracțiuni.
În acest sens, s-a reținut că inculpatul, în calitate de administrator la și MENT, a încheiat, în perioada 2005-2008, alte 15 contracte pentru execuția lucrărilor în antrepriză și a perfectat promisiuni de vânzare-cumpărare a unor locuințe, încasând de la părțile vătămate suma de aproximativ 490.626,5 euro, fără să-și îndeplinească obligațiile contractuale asumate, și anume construirea unor apartamente cu una, două sau trei camere în T, pe- și-.
Referitor la modul de săvârșire a faptelor, s-a avut în vedere că inculpatul a lansat, atât prin intermediul ziarelor de publicitate, gen "", cât și pe internet ori cu ajutorul posturilor de televiziune, oferte publice de construcții locuințe în T,- și-, aceste împrejurări fiind de natură să le determine pe părțile vătămate să ia legătura cu învinuitul, care le-a indus în eroare cu privire la posibilitatea societăților sale comerciale de a construi respectivele apartamente.
Totodată, s-a apreciat ca fiind relevant, în legătură cu fapta de înșelăciune reținută, și faptul că, în timpul termenelor de executare a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu părțile vătămate, terenurile deținute de cele două firme administrate de învinuit au ieșit din patrimoniul acestora, în urma unor proceduri de executare silită.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 215 alin. 4.Cod Penal menționată ca învinuire în cuprinsul aceluiași act procesual, organele de urmărire penală au învederat că, la 15.05.2008, inculpatul a emis o filă cec în valoare de 128.373 lei (RON) și a înmânat-o părții vătămate, susținând că astfel îi restituie acestuia echivalentul sumei de 35.000 euro plătită cu titlu de avans pentru cumpărarea unui apartament, în temeiul unui contract încheiat la 29.08.2006 cu MENT, reziliat ulterior, instrumentul de plată fiind refuzat de către bancă, la data de 19.05.2008, pentru "lipsă totală disponibil și lipsa mandat a semnatarului".
Pentru formularea învinuirilor referitoare la săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 4 și art. 6 din Legea nr. 241/2005 de către același inculpat, s-a reținut că acesta, în calitate de administrator la, a înregistrat un debit total de 15.255 lei (RON), reprezentând impozite/contribuții cu stopaj la sursă către bugetul consolidat al statului și, totodată, a refuzat în mod nejustificat să prezinte documentele legale și bunurile din patrimoniul firmei, împiedicând astfel executorii fiscali, în trei rânduri, să efectueze verificări fiscale și financiare la societatea mai sus arătată.
La 27.08.2008, cauza a fost declinată la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara, unde a fost înregistrată sub nr. 69/P/2008.
Prin ordonanța din 12.01.2009, structura de parchet anterior menționată a dispus, în temeiul art. 249 rap. la art. 10 lit. b și C.P.P. art. 228 rap. la art. 10 lit. b și d C.P.P. scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal și neînceperea urmăririi penale față de, și, pentru aceeași infracțiune, precum și față de, și pentru infracțiunea prev. de art. 254 alin. 2.Cod Penal rap. la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 și, respectiv, pentru infracțiunea prev. de art. 255.Cod Penal rap. la art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000.
Prin aceeași ordonanță s-a mai dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare a acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, pentru efectuarea cercetărilor față de, și, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 4, art. 5, art. 6 și art. 9 lit. a, b, c, f din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal, art. 215 alin. 1, 2, 3, 5.Cod Penal cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal, art. 215 alin. 4.Cod Penal, art. 292.Cod Penal, art. 8 din Legea nr. 241/2005 și art. 272 din Legea nr. 31/1990.
Ulterior, prin ordonanța nr. 69/II-2/2009 din 10.02.2009, procurorul șef al Secției de combatere a corupției a dispus, în temeiul art. 278.C.P.P. admiterea plângerii formulate de, infirmarea ordonanței emise la 12.01.2009 de către Serviciul Teritorial Timișoara și reluarea urmăririi penale în cauză de către Secția de combatere a corupției, unde s-a înregistrat, la aceeași dată, dosarul nr. 29/P/2009.
După reluarea urmăririi penale, în legătură cu activitatea infracțională desfășurată de asociații și administratorii, și MENT, au fost formulate alte 81 plângeri penale (pe lângă cele 30 sesizări avute în vedere la formularea învinuirilor din 20.02.2008 și 26.06.2008), care au fost conexate la prezentul dosar.
După reluarea urmăririi penale în dosarul nr. 29/P/2009, în vederea clarificării modului de utilizare de către cele trei societăți anterior menționate a sumelor de bani încasate în temeiul contractelor având ca obiect construirea unor blocuri de locuințe în T, zona Parcul,- și-, au fost solicitate relații și înscrisuri de la instituții bancare la care inculpații, și învinuitul au avut deschise conturi bancare, de la societățile comerciale cu care, și MENT au derulat, în perioada de referință, relații comerciale, de la organele fiscale locale și centrale, de la lichidatorii judiciari desemnați în cadrul procedurilor de insolvență declanșate față de aceleași trei societăți comerciale, de la Primăria T, de la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară T, precum și de la birourile notariale la care au fost autentificate înscrisuri referitoare la obiectul acestei cauze.
De asemenea, au fost audiate părțile vătămate care au formulat plângeri în acest dosar și au fost ridicate de la acestea înscrisuri doveditoare (facturi, contracte, chitanțe etc.) sub aspectul raporturilor contractuale la care se refereau în sesizări, fiind, totodată, audiați martori, pentru clarificarea împrejurărilor în care societățile comerciale vizate și-au desfășurat activitatea privitoare la construirea apartamentelor ce au făcut obiectul unor contracte de vânzare-cumpărare.
Ca urmare a concluziilor formulate în raportul de constatare realizat de către specialistul desemnat din cadrul Direcției Naționale Anticorupție a întocmit, la data de 22.09.2009 și a probatoriului administrat în cauză, prin ordonanța din 30.09.2009, ora 14:00, s-a dispus, în temeiul art. 238.C.P.P. extinderea cercetării penale față de inculpatul.
Prin același act procesual, s-a mai dispus, în temeiul art. 228 alin. 1.C.P.P. începerea urmăririi penale, față de, sub aspectul săvârșirii a trei infracțiuni de înșelăciune în convenții, cu consecințe deosebit de grave, fiecare faptă fiind comisă în formă continuată, prev. de art. 215 alin. 2, 3 și 5.Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal(7 acte materiale prezentate la pct. 1 din ordonanța anterior menționată),art. 215 alin. 2, 3 și 5.Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal(48 acte materiale prezentate la pct. 2 din aceeași ordonanță )și art. 215 alin. 2, 3 și 5.Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal(56 acte materiale prezentate la pct. 3 din ordonanța la care ne referim),toate cu aplic. art. 33 lit. a
Cod PenalPentru formularea acestor învinuiri, s-a reținut că, în perioada 17.02.2005 - 20.07.2005, inculpatul (fost, în calitate de asociat și administrator la, a indus și menținut în eroare părțile vătămate și, și, precum și A, cu prilejul încheierii și, respectiv, executării a șapte contracte având ca obiect construcția unor apartamente în T, zona Parcul, pe terenul intabulat în cartea funciară nr. -, cunoscând că nu are dreptul de proprietate asupra terenului și nici autorizație de construire, pentru imobilul menționat, aspecte pe care nu le-a adus la cunoștința părților vătămate.
Ca urmare a exercitării acestor acte materiale, inculpatul a cauzat părților vătămate un prejudiciu de 3.937.055.099 lei (ROL), reprezentând echivalentul a 109.700 euro și care materializează sumele de bani încasate de susnumit cu titlu de plată integrală sau avans din prețul de vânzare-cumpărare a locuințelor contractate.
De asemenea, s-a mai reținut că, în perioada 31.05.2005 - 15.12.2007, inculpații și, în calitate de asociați la (fostă ), cel din urmă fiind și administrator al aceleiași societăți comerciale, au indus și menținut în eroare părțile vătămate și, (fostă ), și, și, și, Și, T și T, Și, și, și, și, și, și, și, Prian, și, a, G, prin reprezentant legal a, G și, și, și, cu prilejul încheierii și, respectiv, executării a 48 contracte având ca obiect construcția și vânzarea unor apartamente în T,-, pe terenurile intabulate în cărțile funciare nr. - și nr. 10708.
Ca urmare a actelor materiale exercitate, inculpații și au cauzat părților vătămate un prejudiciu de 4.634.709,44 lei (RON), echivalentul a 1.359.149,47 euro, reprezentând sumele de bani încasate de susnumiți cu titlu de plată integrală sau avans din prețul de vânzare-cumpărare a locuințelor contractate, pentru opt dintre contractele încheiate în perioada 11.04.2007 - 15.12.2007, fiind reținută și participația penală, în forma coautoratului, a inculpatului, la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 2, 3 și 5.Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.
Cod PenalTotodată, s-a avut în vedere că, în perioada 13.06.2006 - 22.01.2008, inculpații și, în calitate de asociați la MENT, cel din urmă fiind și administrator al aceleiași societăți comerciale, au indus și menținut în eroare părțile vătămate, (Fostă ), Și, și, ina, și, și, Voita, și, a, Colar, Și a, (fostă ), -drian și -ristina, și G, și, și, și, și, și, și G, și, Și, G și, a și, cu prilejul încheierii și, respectiv, executării a 56 contracte având ca obiect construirea și vânzarea unor apartamente în T,- (în prezent G-ral ), pe terenul intabulat în cartea funciară nr. 4989.
Ca urmare a actelor materiale exercitate, inculpații și au cauzat părților vătămate un prejudiciu de 4.870.958,03 lei (RON), echivalentul a 1.471.885,56 euro, reprezentând sumele de bani încasate de susnumiți cu titlu de plată integrală sau avans din prețul de vânzare-cumpărare a locuințelor contractate, pentru 39 dintre contractele încheiate în perioada 02.11.2006 - 22.01.2008, fiind reținută și participația penală, în forma coautoratului, a inculpatului, la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 2, 3 și 5.Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.
Cod PenalDe asemenea, s-a mai reținut că din casieria, inculpații și au ridicat, în perioada 2006-2007, suma totală de 3.337.871,16 lei (RON), ceea ce reprezenta, la acea dată, echivalentul a aproximativ 1.000.000 euro, pe care susnumiții și i-au însușit, că din suma de 200.000 euro, în echivalent în lei, virată la 24.05.2007 de ca obiect al contractului de împrumut, în contul, deschis la Bank - Sucursala T, inculpații și și-au însușit fiecare câte 163.450,00 lei (RON), fiind vorba despre suma totală de peste 32.000.000 lei (ROL), care, la acea dată, reprezenta echivalentul a 900.000 euro iar din raportul de constatare realizat de către specialistul desemnat din cadrul Direcției Naționale Anticorupție (filele 56-59), corelat cu înscrisurile depuse la dosar de către a rezultat că, în perioada februarie 2006-iulie 2007, acest operator de turism a facturat către contravaloarea unor servicii în cuantum de aproximativ 100.000 lei (RON), pentru organizarea unor sejururi și excursii în străinătate, în beneficiul inculpaților și, precum și a unor apropiați ai acestora, aceste activități neavând nici un fel de legătură cu construirea blocului de locuințe din-;
Prin ordonanța nr. 8 din 06.10.2009, s-a dispus luarea măsurii preventive a reținerii față de inculpatul, pe o durată de 24 ore, începând cu data de 06.10.2009, ora 17:00, până la 07.10.2009, ora 17:00, iar prin ordonanța din 06.10.2009 a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva aceluiași învinuit, sub aspectul săvârșirii a trei infracțiuni de înșelăciune în convenții, cu consecințe deosebit de grave, fiecare faptă fiind comisă în formă continuată, prev. de art. 215 alin. 2, 3 și 5.Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal (7 acte materiale), art. 215 alin. 2, 3 și 5.Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal(48 acte materiale)și art. 215 alin. 2, 3 și 5.Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal (56 acte materiale), toate cu aplic. art. 33 lit. a
Cod PenalPrin încheierea de ședință din data de 07.10.2009, în baza art.1491al.9 C.P.P. Tribunalul Bucureștia admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție privind arestarea preventivă a inculpatului și în baza art.1491al.10 C.P.P. a dispus arestarea preventivă a acestuia, pe o durată de 29 de zile, măsură ce a fost prelungită, succesiv, prin încheierile din datele de 30.10.2009, 28.11.2009 și 22.12.2009.
La luarea măsurii arestării preventive s-a avut în vedere îndeplinirea condițiilor stipulate de art.143 C.P.P. rap. la art.681C.P.P. Tribunalul reținând că sunt probe și indicii temeinice din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat.
În cauză rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care se realizează urmărirea penală, respectiv, trei infracțiuni de înșelăciune în convenții, cu consecințe deosebit de grave, fiecare faptă fiind comisă în formă continuată, prev. de art. 215 alin. 2, 3 și 5.Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal(7 acte materiale),art. 215 alin. 2, 3 și 5.Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal(48 acte materiale)și art. 215 alin. 2, 3 și 5.Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal (56 acte materiale prezentate), toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod Penal, bazată pe materialul probator administrat până la acest moment.
Față de inculpatul, la luarea măsurii arestării preventive, precum și la prelungirile duratei măsurii s-au avut în vedere temeiurile prevăzute de art.148 lit. b,d și f C.P.P. constatându-se că există date că inculpatul încearcă să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori,a săvârși cu intenție o nouă faptă și lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art.148 lit. f C.P.P. respectiv pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulate de petentul - inculpat.
Instanța a apreciat că infracțiunile care se rețin în sarcina inculpatului tulbură în mod grav ordinea juridică, dar și mediul social, raportându-se la prejudiciul mare creat, la numărul foarte mare de persoane prejudiciate, perioada îndelungată în care s-a desfășurat activitatea infracțională, la reacția publică stârnită, la ecourile deosebit de pregnante pe plan local pe care le-au faptele săvârșite de inculpatul, punerea în liberate a acestuia fiind susceptibilă a determina o stare de neliniște capabile să justifice menținerea acestuia în stare de arest preventiv.
A considerat că și riscul de a zădărnici adevărul nu s-a atenuat încă, în cauză urmând a mai fi efectuate acte de urmărire penală, printre care audieri de martori precum și realizarea perchezițiilor informatice, astfel ca prin punerea in libertate a inculpatului exista pericolul ca acesta sa îngreuneze sau să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor ce urmează a fi audiați.
Totodată, Tribunalul a constatat că arestarea inculpatului corespunde scopului prevăzut de art.136 al.1 C.P.P. impunându-se pentru o mai bună desfășurare a procesului penal și că aceasta nu a depășit o durată rezonabilă până în acest moment.
Tribunalul a constatat că, în cauză, inculpatul a fost privat de libertate în data de 06.10.2009, organele judiciare investite cu soluționarea prezentei cauze dând dovadă de diligență sporită în administrarea probatoriului necesar justei soluționări a cauzei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
La termenul din 01.02.2010, Curtea a pus în discuție excepția admisibilității recursului, motivat de faptul că art. 141 Cod procedură penală nu prevede în astfel de cauze, calea de atac a recursului.
În privința acestei excepții, inculpatul - prin avocat ales a susținut că recursul este admisibil prin prisma art. 141 Cod procedură penală și ale art. 5 paragraful 4 din CEDO, existând un drept al inculpatului de a supune cenzurii instanței superioare, hotărârile care privesc lipsirea de libertate a persoanei.
Curtea, examinând potrivit art. 3856alin. 3 Cod procedură penală și art. 141 Cod procedură penală, recursul inculpatului constată că acesta este inadmisibil.
În speță prima instanță a examinat cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, respingând-o ca neîntemeiată, cauza aflându-se în faza de urmărire penală.
Potrivit art. 141 alin. 1 teza finală "Încheierea prin care prima instanță. respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac".
Rezultă astfel că în legislația procesul penală nu este reglementată vreo cale de atac împotriva unei încheieri prin care s-a dispus respingerea cererii de înlocuire a măsurii preventive, așa încât examinarea căii recursului formulat de inculpat nu este posibilă.
Invocarea art. 5 paragraful 4 din CEDO în contextul examinării recursului declarat de inculpat având obiectul menționat, nu-și găsește locul în speța de față și nu poate constituii un temei pentru admisibilitatea recursului.
Art. 5 paragraful 4 din CEDO dă dreptul persoanelor lipsite de libertate să ceară și să obțină reexaminarea periodică a condițiilor procedurale și de fond care sunt esențiale pentru conformitatea cu Convenția, a măsurilor luate la adresa lor.
Art. 5 paragraful 4 nu garantează niciun drept la o cale de atac împotriva deciziei de luare a măsurii sau de prelungire a acesteia, însă garantează cel puțin un grad de jurisdicție reprezentat de o instanță independentă (CEDO, Jesius Lituaniei din 31.07.2000; CEDO Stasaitis Lituaniei din 21.03.2002).
În speță nu este vorba nici de luarea și nici de prelungirea unei măsuri preventive, ci de o cerere de înlocuire a unei măsuri preventive deja luate cu o altă măsură preventivă mai puțin severă, situație nesupusă cenzurii instanței prin prisma art. 5 paragraful 4 din CEDO.
În acest context, nici invocarea preeminenței dreptului internațional atunci când dreptul intern este lipsit de reglementări, nu poate conduce la o altă constare.
Așa fiind, potrivit art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală urmează a respinge ca inadmisibil recursul inculpatului.
Urmează a face aplicarea art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 15.01.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact./11.02.2010./2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Carmen Veronica Găină Niculae Stan VasileJudecători:Carmen Veronica Găină Niculae Stan Vasile
