Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 386/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 386/R/2008
Ședința publică din 11 iunie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Vasile Goja JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Luminița Hanzer
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
DIICOT SERVICIUL TERITORIAL CLUJ, reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de DIICOT- Serviciul Teritorial Cluj, împotriva Încheierii penale nr.307/D din 06.06.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind pe inculpatul, având ca obiect menținerea măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv formulată de inculpat, cu consecința menținerii acestei măsuri față de inculpat. Consideră că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului. Din probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul este cel care a avut ideea constituirii grupului infracțional, devenind liderul grupului, coordonând și controlând activitatea celorlalți membri. Inculpatul este cel care cumpăra și intermedia procurarea drogurilor. De asemenea, el este cel care stabilea prețul și cantitatea iar banii obținuți de membrii grupului din vânzarea drogurilor erau înmânați și gestionați exclusiv de către inculpat. Inculpatul a continuat să controleze și să coordoneze activitatea membrilor grupului chiar și în timp ce se afla arestat în Austria, fapt ce denotă perseverența sa infracțională. Există un risc, ca inculpatul să continue săvârșirea acestui gen de fapte în situația lăsării sale în libertate. Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului și menținerea față de inculpat a măsurii arestului preventiv.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursului declarat de DIICOT și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Măsura arestului preventiv a fost înlocuită cu o altă măsură preventivă, cea obligării de a nu părăsi localitatea, care este o libertate restrânsă, limitată, fiind obligatoriu a se respecta anumite condiții stabilite de instanță. Instanța de fond a apreciat corect că în cauză s-au schimbat temeiurile care au determinat arestarea inculpatului. La momentul arestării preventive, s-a avut în vedere o anumită stare de fapt, reținându-se o cantitate mare de droguri, iar ulterior, când s-a întocmit rechizitoriul, starea de fapt s-a schimbat. S-a arătat că de la inculpat s-a cumpărat 1,7 gr canabis, iar de la ceilalți inculpați 2-3 gr. Aceste cantități denotă gradul de pericol social pe care-l prezintă faptele săvârșite de inculpați. Rechizitoriul este actul de sesizare al instanței și pentru ce este învinuit în rechizitoriu urmează a fi judecat inculpatul. Organul judiciar - Parchetul, este cel care urmează să demonstreze vinovăția inculpatului. Față de gravitatea concretă a faptelor, așa cum rezultă la acest moment, apreciază că nu se mai impune menținerea măsurii arestului preventiv. Inculpatul este trimis în judecată și pentru realizarea unui grup infracțional organizat. Doar după ce s-a trimis dosarul în instanță, s-a văzut care este acel grup infracțional. Acel grup s-a constituit pe băncile liceului, deoarece au fost elevi în perioada în care se spune că s-a constituit grupul infracțional. Este vorba de un grup de copii, care nu au ajuns la o deplină maturitate, iar instanța a remarcat acest aspect. Inculpatul a recunoscut în materialitatea lor faptele, ceea ce dovedește că se poate reintegra în societate. Inculpatul nu a recunoscut, însă, că a fost liderul acelui grup infracțional. Această calitate de lider este o problemă de percepție a celorlalți inculpați și a organului de urmărire penală. Oricum, este o problemă pe care o va rezolva instanța de fond. S-a arătat că în perioada cât a fost arestat în Austria, ceilalți inculpați și-au continuat activitatea infracțională. Este real că există 2-3 convorbiri telefonice la dosar, dar acestea nu rezumă activitatea celorlalți inculpați timp de 4 luni. Din nici o probă de la dosar nu rezultă că inculpatul era liderul grupului. Din Austria, după ce inculpatul și-a executat pedeapsa, a venit de bună-voie în țară și nu a fost nevoie să se pună în executare mandatul european de arestare. Acest aspect trebuie avut în vedere la pronunțarea hotărârii, pentru că dovedește că inculpatul și-a asumat responsabilitatea faptelor sale. Pentru egalitate de tratament juridic, hotărârea primei instanțe este legală și temeinică. Trebuie să fie un termen rezonabil de arest preventiv, ori acest proces în fața instanței va urma un curs îndelungat. Ca atare, și sub acest aspect al termenului rezonabil, prima instanță a apreciat corect. În concluzie, solicită respingerea recursului și menținerea încheierii atacate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă faptele și solicită a fi cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Prin Încheierea penală nr.307/D/06.06.2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, s-a dispus, în temeiul art.139 alin.1 pr.pen. înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului ( fiul lui și, născut la 18.11.1988 ) cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea - municipiul C-
În temeiul art.145 alin.11pr.pen. s-a stabilit ca inculpatul să respecte obligațiile prev. la lit.a-d din acest text legal, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Prin aceeași încheiere, s-au respins cererile de înlocuire și revocare a măsurilor preventive, formulate de inculpații,.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Ministerului Public Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Serviciul Teritorial Cluj, s-a dispus trimiterea în judecată penală, în stare de arest preventiv, a inculpatului pentru comiterea infracțiunilor de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat, prev și ped de art. 7 alin 1 și 3 din Legea nr. 39/2003; trafic de droguri de mare risc prev și ped de art. 2 alin 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin 2 Cod penal; trafic de droguri de risc prev și ped de art. 2 alin 1 din Legea nr. 143/2000 cu art. 41 alin 2 Cod penal; deținere de droguri de risc pentru consum propriu prev și ped de art. 4 alin 1 din Legea nr. 143/2000 și art. 41 alin 2 Cod penal și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu prev și ped de art. 4 alin 2 din Legea nr. 143/2000 cu art. 41 alin 2 și art. 33 lit a Cod penal.
Ca stare de fapt, s-a reținut în actul de sesizare a instanței că acest inculpat, împreună cu inculpații, a inițiat și constituit în cursul anului 2007 un grup infracțional organizat în vederea comercializării de droguri de mare risc și de mare risc în municipiul C-N el însuși, în aceeași perioadă de timp, deținând, consumând, oferind spre consum și vânzare, prin acte materiale repetate, în baza aceleiași rezoluții infracționale, cannabis, rezină de cannabis și comprimate ecstasy mai multor tineri din municipiul C-
Față de inculpații și, deși s-au emis mandate de arestare preventivă în lipsă, nu s-a reușit aducerea lor în fața organelor de urmărire penală, astfel încât s-a dispus disjungerea cauzei și formarea unui dosar penal separat.
În cadrul ședinței de judecată din data de 3 iunie 2008, s-a dispus conexarea dosarelor privind pe inculpații, și. Prin apărătorul ales, inculpatul a solicitat înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Astfel, în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cerințele art. 143 Cod procedură penală față de acest inculpat se regăsesc printre piesele dosarului, adică sunt indicii și probe temeinice că a comis faptele pentru care s-a dispus trimiterea lui în judecată.
Trebuie făcută însă o remarcă importantă și anume că aceste elemente de inculpare sunt justificative pentru trimiterea în judecată, instanța, în cadrul derulării fazei cercetării judecătorești, într-un proces ghidat de principiile procesului penal conform normelor de procedură penală, trebuie să administreze, în contradictoriu, probe, atât cele din faza de urmărire penală, dar și noi probe, pe care le apreciază pertinente, utile cauzei, atât în apărare, cât și în susținerea actului de inculpare.
Pentru a discuta și analiza măsura preventivă dispusă față de acest inculpat și a concluziona dacă este cazul înlocuirii acestei măsuri cu altă măsură preventiv, însă neprivativă de libertate, așa cum s-a solicitat, trebuie analizat temeiul arestării preventive și anume art. 148 lit f Cod procedură penală.
Este înafara oricărei discuții că legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani pentru faptele reținute în sarcina inculpatului. Trebuie analizat celălalt aspect și anume dacă lăsarea sa în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
Cercetările în cauză au demarat prin declarațiile inculpaților, și, care în faza de urmărire penală au indicat că adevărații inițiatori ai grupului respectiv pe inculpații, și.Trebuie subliniat faptul că, din faza urmăririi penale, înafară de aceste declarații de coinculpați, alte probe certe pentru dovedirea infracțiunii prevăzută de art. 7 alin 1 și 3 din Legea nr. 39/2003 nu există. Abia în faza cercetării judecătorești aceste aspecte trebuie clarificate și încă nu s-a intrat în lucru în dosar. La momentul la care s-a dispus arestarea acestui inculpat el se afla în detenție în Austria, în executarea unei alte infracțiuni, însă fără a se pune problema, deocamdată, a vreunei antecedențe penale, căci acest inculpat este fără cazier judiciar.
Poate nu este lipsit de importanță a menționa că emiterea mandatului de arestare preventivă în lipsă s-a realizat și sub impactul stării de reținere din străinătate a inculpatului, unde s-a aflat timp de 4 luni, iar după punerea sa în libertate s-a prezentat singur la organele judiciare din țară. Ca și în cazul celorlalți inculpați din prezenta cauză, la momentul arestării lor s-a avut în vedere impactul negativ socialului datorită specificului faptelor comise, dar și a modalităților concrete, specifice de cercetare a acestor fapte penale (investigtori sub acoperire, colaboratori).
Printre explicațiile luării măsurii arestului preventiv față de toți inculpații au stat și cantitățile enorme de droguri pe care se presupune că le-ar fi deținut, consumat, comercializat; însă în actul de sesizare a instanței nu sunt consemnate exact, nu sunt indicate aceste cantități de cannabis, rezină de cannabis ori tablete ecstasy, dar nici sumele de bani obținute prin vânzarea acestor substanțe interzise.
La momentul luării măsurii arestului preventiv se impunea acest lucru. însă, prin trecerea unui interval de timp, acest impact s-a diminuat mult, tocmai s-a trecut la un nou stadiu procesual și anume trebuie începută cercetarea judecătorească, cu administrare de probe pe un interval de timp, cu proceduri specifice care pot; persoanele cuprinse în actul de sesizare, față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, stabilindu-se că au fost doar consumatori de droguri, au dobândit calitatea de martori și urmează a fi audiați în instanță în această calitate, totul conducând la o derulare în timp a procesului penal. Astfel apare ca nejustificată menținerea în stare de arest a inculpatului. Din nici o probă de la dosar nu rezultă faptul că lăsarea sa în libertate ar conduce spre un pericol social pentru ordinea publică (chiar dacă sunt fapte penale grave, existența lor trebuie probată, până acum și până la finalizarea dosarului inculpatul bucurându-se de prezumția de nevinovăție). Chiar și egalitatea de "arme" în desfășurarea ulterioară a procesului impune o necenzurare față de acest inculpat, în sensul lipsei necesității privării sale de libertate. Aici trebuie indicat faptul că ceilalți inculpați se află în stare de libertate și la fel și acest inculpat este un tânăr, cu reale posibilități de reinserție socială, fără antecedente penale, provenind dintr-o familie organizată și poate teribilismul vârstei l-a condus spre aceste fapte incriminate de legea penală.
Concret, starea potențială de pericol social pe care ar presupune-o lăsarea lui în libertate nu se regăsește în speța de față, trebuind a fi analizate toate elementele și împrejurările cazului dedus judecății, concret și nu abstract. Pentru o bună desfășurare în continuare a procesului penal, instanța a apreciat că se justifică înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură preventivă și anume cea indicată de art. 136 lit b Cod procedură penală.
Împotriva hotărârii mai sus arătate, în termen legal, a declarat recurs DIICOT-Serviciul Teritorial Cluj, solicitând casarea acesteia, cu privire la dispoziția de înlocuire a măsurii arestului preventiv față de inculpatul și, rejudecând, să fie respinsă cererea acestuia privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și să se mențină măsura arestului preventiv.
S-a criticat hotărârea atacată, ca fiind netemeinică și nelegală, întrucât în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.139 alin.1 pr.pen. pentru a se dispune în sensul celor mai sus arătate. Temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Sunt îndeplinite în cauză atât condițiile prev. de art.143 pr.pen. cât și cele prev. de art.148 lit.f pr.pen. gravitatea concretă a faptelor rezultând din modalitățile și împrejurările în care au fost concepute și săvârșite, precum și din durata activității infracționale, persoana și conduita inculpatului.
Raportat la data încetării activității infracționale ( decembrie 2007) și data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă ( 10 aprilie 2008), în cauză nu a fost depășită nici durata rezonabilă a detenției preventive.
Menținerea arestării preventive, în condițiile legii, nu afectează dreptul inculpatului la un proces echitabil, iar pericolul pentru ordinea publică persistă în cauză, existând riscul ca inculpatul să încerce zădărnicirea aflării adevărului, prin influențarea coinculpaților și a martorilor, precum și acela de a se induce sentimente de insecuritate socială și de neîncredere în organele abilitate, de a lua măsuri ferme în astfel de situații juridice.
Verificând hotărârea atacată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.38514și art.3856alin.3 pr.pen. Curtea constată fondat recursul în cauză, acesta urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Față de inculpatul, măsura arestării preventive a fost luată în lipsa acestuia ( la data respectivă se afla arestat într-o altă cauză în Austria), prin Încheierea penală nr. 6 din 8 februarie 2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, temeiurile avute în vedere pentru luarea acestei măsuri fiind cele prev. de art. 148 lit.f pr.pen. respectiv existența indiciilor temeinice de comitere a unor fapte prevăzute de legea penală, coroborată cu condiția pedepselor mai mari de 4 ani închisoare pentru infracțiunile presupus comise de inculpat și pericolul concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului.
S-a arătat în considerentele încheierii de arestare că, indiciile temeinice ale comiterii faptelor reținute în sarcina inculpatului, sunt relevate de probatoriul administrat în cursul urmăririi penale până la momentul arestării și nominalizate în încheiere ( rapoarte de constatare tehnico-științifică privind substanțele provenite de la inculpat și coinculpați; procese-verbale întocmite cu ocazia cumpărărilor autorizate de droguri; declarații de martori; declarații coinculpați; procese-verbale de percheziție domiciliară; note de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpat și coinculpați cu diferite persoane).
Totodată, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile privind limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul, iar pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a acestuia rezultă din: gravitatea deosebită a faptelor imputate; modul, mijloacele și împrejurările comiterii acestora (inculpatul și coinculpații acționând în mod organizat, traficând cantități relativ mari de droguri de risc și mare risc - apte să producă consecințe nefaste pentru potențialii consumatori); impactul negativ pe care acest fenomen infracțional, prin amploare și efecte - traficul și consumul de droguri -îl are asupra opiniei publice; starea de insecuritate și neîncredere indusă în rândul comunității de cercetarea în stare de libertate a autorilor unor astfel de fapte.
Încheierea de arestare a fost menținută de instanța ierarhic superioară - Curtea de Apel Cluj, prin încheierea penală nr. 19 din 13.03.2008.
La data de 03.04.2008 a fost emis față de inculpat mandat european de arestare, pus în executare la data de 10.04.2008, iar la 29.04.2008 a fost întocmit rechizitoriul și inculpatul trimis în judecată pentru infracțiunile anterior arătate, cauza fiind înregistrată la Tribunalul Cluj sub nr-.
La termenele din 8 mai 2008 și 29 mai 2008, în temeiul art.3001pr.pen. instanța investită cu soluționarea cauzei a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului și a menținut această măsură.
La data de 3 iunie 2008, dosarul prin care inculpatul a fost trimis în judecată, a fost conexat la dosarul cu nr- al aceleași instanțe, în care au fost trimiși în judecată inculpații, și.
După cum se poate observa, în cauză nu a fost încă demarată cercetarea judecătorească, nu au fost administrate nici un fel de probe, care să infirme sau nu, probatoriul pe care s-a bazat trimiterea în judecată a inculpatului ori temeiurile care au determinat arestarea acestuia.
Potrivit art. 139 alin.1 pr.pen. măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Instanța nu a arătat în ce a constat schimbarea temeiurilor arestării, ci a motivat necesitatea înlocuirii măsurii arestării cu o altă măsură preventivă, în principal, prin trei argumente, care nu-și au însă acoperire în realitatea concretă din speță.
Astfel, s-a arătat că, în ceea ce privește infracțiunea prev. de art.7 alin.1,3 din Legea nr.39/2003, în afară de declarațiile coinculpaților, nu există alte probe certe pentru dovedirea comiterii acesteia de către inculpat.
Sub acest aspect, trebuie avut în vedere că, pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, conform art.148 pr.pen. este suficientă existența indiciilor temeinice de comitere a unei fapte penale ( care în speță există și au fost arătate detaliat în încheierea de arestare), nefiind obligatorii probele certe în acest sens, în mod cert, vinovăția sau nevinovăția inculpatului urmând a se stabili doar printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Pe de altă parte, instanța a omis că arestarea inculpatului, nu s-a dispus exclusiv pentru această infracțiune, ci și pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc și de mare risc și deținere de astfel de droguri, pentru consum propriu - nefăcând nici o referire la persistența indiciilor temeinice în sensul comiterii acestor fapte.
Apoi, s-a arătat că, prin trecerea unui interval de timp, s-a diminuat impactul social, rezonanța socială negativă a faptelor cercetate și deci, pe cale de consecință, pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului.
Și sub acest aspect trebuie observat că, pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a unui infractor, nu se analizează prin raportare la datele comiterii faptelor, ci la data depistării făptuitorului, la data la care există efectiv necesitatea și posibilitatea arestării acestuia, pentru că atunci se manifestă la nivelul conștiinței publice, inducerea stării de neîncredere, de nesiguranță, prin lăsarea în libertate a anumitor infractori, bănuiți de comiterea unor fapte grave ( în cazul de față). Ori, în speță, punerea în executare a mandatului de arestare a avut loc la data de 10.04.2008, inculpatul fiind arestat doar de 2 luni, interval care nu poate susține ideea că, în această perioadă relativ scurtă, s-ar fi diminuat dimensiunile pericolului pentru ordinea publică, având în vedere că acesta este relevat și de alte elemente, în afară de cel invocat de instanță ( impactul la nivelul opiniei publice). Mai mult, instanța este contradictorie în explicarea acestui argument, arătând pe de o parte că, nu sunt probe la dosar care să susțină pericolul pentru ordinea publică, iar pe de altă parte, acest pericol rezultând din impactul asupra socialului, s-a diminuat prin trecerea unui interval de timp.
Un al treilea argument reținut de instanță pentru susținerea soluției pronunțate, este cel referitor la egalitatea de "arme" ( în fapt, se pare că totuși, s-a vrut a se face referire la egalitatea de tratament juridic) față de ceilalți inculpați, care în prezent sunt liberi.
Se știe că nu se poate vorbi de "egalitate de tratament juridic", decât în cazul unor situații juridice identice sau similare, adică, la situații juridice identice să se aplice același tratament juridic.
De văzut și aici că, situația celorlalți inculpați -, și - nu este tocmai identică cu a inculpatului, având în vedere în acest sens că: cei trei au fost arestați preventiv la 22 decembrie 2007 și puși în libertate la 16 aprilie 2008, în timp ce inculpatul a fost arestat efectiv la 10.04.2008; contribuția concretă a fiecăruia dintre ei la activitatea infracțională reținută în cauză; nu în ultimul rând, că la data la care s-a soluționat recursul împotriva încheierii Tribunalului Cluj prin care, celor trei inculpați, li s-a înlocuit măsura arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea ( 12.05.2008) - această măsură încetase de drept.
Față de considerentele mai sus expuse, dar având în vedere și natura și gravitatea concretă a faptelor presupuse a fi comise de inculpat, complexitatea cauzei, pericolul social concret al infracțiunilor, numărul mare de persoane implicate în activitatea infracțională ( chiar dacă nu toate au fost trimise în judecată), dar și față de neîndeplinirea condițiilor legale în materie - cele prev. de art.139 alin.1 pr.pen. Curtea constată că, temeiurile arestării inculpatului nu s-au schimbat, acestea subzistă și, pentru motivele mai sus arătate, impun în continuare privarea de libertate inculpatului.
În consecință, recursul în cauză este fondat, urmând a fi admis în baza art.38515pct.2 lit.d pr.pen. încheierea atacată va fi casată sub aspectul soluției date cererii inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive și, rejudecând, în baza art. 139 alin.1 pr.pen. art.3002rap. la art.160 pr.pen. se va respinge cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și, se va menține starea de arest a acestuia.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de DIICOT SERVICIUL TERITORIAL CLUJ, împotriva încheierii penale nr. 307 din 6 iunie 2008 Tribunalului Cluj, pe care o casează doar cu privire la soluționarea cererii inculpatului, de înlocuire a măsurii arestului preventiv si rejudecând cauza:
Respinge cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulata de inculpatul, (fiul lui și născut la 18 noiembrie 1988) detinut in Penitenciarul Gherla, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
In baza art. 160 si 3002Cod procedură penala, mentine starea de arest a inculpatului.
Cheltuielile judiciare suportate de stat rămân în sarcina acestuia.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 11.06.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
4 ex./20.06.2008
Președinte:Vasile GojaJudecători:Vasile Goja, Ana Covrig Luminița Hanzer
