Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 388/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 388/ DOSAR NR-
Ședința publică din 21 Mai 2008
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Hădărean
JUDECĂTOR 2: Alina Constanța Mandu C -
JUDECĂTOR 3: Mihaela
GREFIER -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din data de 14 mai 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au loc în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată sunt înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta inculpată în stare de arest ( deținută în Penitenciarul Codlea ), asistată de avocat -- în substituirea apărătorului ales.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de soluționare și, potrivit art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat ales -- având cuvântul pentru recurenta inculpată solicită admiterea recursului declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov prin care s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv localitatea din județul Apreciază că la acest moment procesual se poate dispune o astfel de măsură neprivativă de libertate având în vedere stadiul procesual al dosarului, subliniind că acesta se află în faza de cercetare judecătorească. Recunoaște că propriu-zis nu s-a început cercetarea judecătorească, dar acest lucru s-a datorat amânărilor pe care cauza le-a suferit având în vedere lipsa de procedură cu unele părți vătămate, unele dintre ele fiind chiar minore, precizând că nicidecum aceste amânări succesive a cauzei nu i s-au datorat și nu i se pot imputa în niciun fel inculpatei. Menționează că inculpata se află arestată de o perioadă destul de lungă de timp, perioadă pe care o apreciază ca un termen rezonabil în virtutea prevederilor legale cu referire la această perioadă de arestare. Solicită instanței a avea în vedere circumstanțele reale de săvârșire a faptelor de care este acuzată inculpata, arătând că faptele s-au produs undeva cu aproape patru ani în urmă, respectiv în vara anului 2004. Consideră că o reacție a societății la acest moment pentru astfel de fapte săvârșite cu mult timp în urmă, nu mai există sau este foarte mult diminuată, motiv pentru care apreciază că nu se mai impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpatei. În ceea ce privește circumstanțele personale ale inculpatei, învederează instanței că aceasta este fără antecedență penală, ea aflându-se pentru prima dată în fața instanțelor de judecată, precizând totodată că ea s-a prezentat în fața organelor judiciare atunci când s-a întors în România din Polonia, ea neștiind nimic despre cercetările pe care organele judiciare le desfășurau în legătură cu ea. Arată că o dată ajunsă în țară și când a aflat despre aceste cercetări s-a prezentat în fața organelor judiciare, și a dat declarații în care a explicat în mod amănunțit tot ceea ce cunoaște despre situația de fapt care i se impută. Menționează că inculpata dorește să fie pusă în stare de libertate și datorită stării precare de sănătate pe care o prezintă, subliniind că de la data arestării sale preventive această stare de sănătate se degradează pe zi ce trece. În acest sens, arată că în mod constant i se administrează medicamente la locul de deținere, fiind dusă și la spitale din B pentru efectuarea de investigații pentru bolile de care suferă și pentru care există de altfel acte medicale la dosarul cauzei. Față de circumstanțele prezentate, solicită admiterea recursului și pe cale de consecință înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv localitatea din județul Apreciază că și în acest mod pot fi atinse scopurile prevăzute de legea procesual penală în dispozițiile art. 136 Cod procedură penală și că instanța poate să dispună o serie întreagă de obligații în virtutea art. 145 Cod procedură penală, care să constituie tot atâtea garanții că cercetarea judecătorească se poate desfășura în foarte bune condiții și dacă inculpata nu mai este menținută în stare de arest preventiv.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că de principiu și sub aspect procedural, față de dispozițiile art. 141 alin.1 teza ultimă Cod procedură penală, recursul declarat în cauză este inadmisibil. Arată că în cazul în care se concluzionează potrivit jurisprudenței CEDO că acest recurs este admisibil, atunci îl apreciază ca fiind nefondat. Precizează că în sarcina inculpatei s-a reținut săvârșirea unor infracțiuni de trafic de persoane și trafic de minori. Consideră că raportat la perioada infracțională, circumstanțele personale ale părților vătămate și numărul de acte materiale, dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală se justifică și în prezent. În ceea ce privește cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, solicită instanței a avea în vedere și dispozițiile art. 136 alin. 8 Cod procedură penală care fac referire și la pericolul social al infracțiunii, arătând că în speță pericolul este unul deosebit de ridicat și cu aspecte transfrontaliere. Față de aceste considerente, apreciază că în cauză nu s-ar justifica o astfel de măsură. Menționează că un alt temei al arestării preventive l-au constituit dispozițiile art. 148 lit. a Cod procedură penală, acesta fiind dovedit atât prin declarațiile coinculpatului cât și prin atitudinea celorlalți copii ai inculpatei care au părăsit țara. Apreciază că raportat și la dispozițiile art. 136 alin. 1 Cod procedură penală care fac referire la scopul și necesitatea de a se desfășura cu celeritate procesul penal, și având în vedere și împrejurarea că cercetarea judecătorească este la debut, recursul declarat în cauză este nefondat. În ceea ce privește termenul rezonabil, consideră că acesta nu a fost depășit având în vedere și complexitatea cauzei. Referitor la starea de sănătate a inculpatei menționează că în cauză s-a efectuat o expertiză medico-legală, respectiv nr.227 din luna februarie 2008, care a făcut dovada că deși afecțiunile medicale ale inculpatei există, acestea pot fi tratate și în rețeaua Față de aceste considerente, solicită respingerea recursului declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din data de 14 mai 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-. Avocat ales --, cu privire la admisibilitatea recursului declarat în cauză, apreciază că recursul formulat împotriva încheierii prin care s-a dispus și s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, este admisibil în virtutea prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului și a practicii judiciare, inclusiv a practicii Curții de Apel Brașov.
Recurenta inculpată, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Prin încheierea din 14 mai 2008 Tribunalului pentru Minori și Familie Brașovs -a respins cererea de înlocuire a măsurii preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu formulată de inculpata.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, temeiurile care au determinat arestarea preventiva a acestei inculpate subzistă, ele nemodificându-se.
Inculpata a fost trimisă in judecată și este cercetată pentru săvârșirea unor fapte de o gravitate deosebită, pentru care legiuitorul a prevăzut o pedeapsă a închisorii mai mare de 4 ani. Faptele pentru care este cercetată inculpata au o puternică rezonanță socială in contextul agravării fenomenului infracțional de acest gen, în care minorii reprezintă o categorie de persoane extrem de vulnerabilă, astfel încât lăsarea sa în libertate prezintă un cert pericol public.
Pe de altă parte, instanța a constatat că, în raport cu gravitatea si numărul faptelor pentru care este trimisă in judecată inculpata ( 7 acte materiale), cu aria geografică în care se presupune că aceste fapte au fost săvârșite, cu numărul persoanelor traficate, cu faptul că o parte din aceste persoane au deficiențe fizice sau provin din pătura extrem de săraca a populației, prezentând deci un grad mare de vulnerabilitate socială, lăsarea în libertate a acestei inculpate prezintă un cert pericol public, independent de durata de timp scursă de la data săvârșirii faptelor de care această inculpată este acuzată.
Pe de altă parte s-a reținut că există date din care rezultă că inculpata va încerca să fugă sau să se sustragă în orice mod de la urmărirea penală sau de la judecată ( potrivit declarației coinculpatului ), avându-se în vedere că si ceilalți fii ai inculpatei ( cercetați în aceeași cauză ) au procedat în acest mod, ei părăsind România.
Constatându-se că durata arestării preventive a inculpatei se încadrează în termenul rezonabil la care fac referire dispozițiile art.6 din CEDO, Tribunalul a dispus respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata, solicitând casarea încheierii recurate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive s-au modificat, în sensul că nu se mai impune arestarea preventivă a acesteia, având în vedere stadiul procesual al dosarului, față de momentul reținerii comiterii faptelor, în vara anului 2004, acestea nu mai au rezonanță mare în rândul opiniei publice, iar starea de sănătate a inculpatei se agravează pe zi ce trece.
Recursul este nefondat.
Inculpata a fost arestată preventiv prin mandatul de arestare preventivă nr. 4 din 18 ianuarie 2008 emis de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, reținându-se că în perioada ianuarie - octombrie 2004 împreună cu alte persoane a traficat în diferite modalități pe părțile vătămate, G, și în scopul exploatării acestora în prin supunerea la cerșetorie, folosind înșelăciuni, amenințări și acte de violență în realizarea scopului propus.
Temeiurile arestării le-au constituit cazurile prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. a și f Cod procedură penală.
Astfel, curtea reține că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare, iar din probatoriul administrat în cauză în faza de urmărire penală rezultă că sunt indicii temeinice că inculpata a săvârșit faptele reținute în sarcina ei, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală.
Totodată, astfel cum a motivat și instanța de fond, cele două condiții cumulative prevăzute la art. 148 lit. f Cod procedură penală sunt întrunite, ca de altfel și cazul prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, astfel că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive nu s-au modificat și nici nu au încetat să existe, motiv pentru care nu sunt îndeplinite prevederile art. 139 alin. 1 Cod procedură penală și nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Față de considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din 14 mai 2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-, pe care o va menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata împotriva încheierii din 14.05.2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
Obligă pe inculpată să plătească statului 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR - - - C - -
GREFIER
Red./03.06.2008
Dact./03.06.2008
3 exemplare
Jud.fond:
Președinte:Nicoleta HădăreanJudecători:Nicoleta Hădărean, Alina Constanța Mandu, Mihaela
