Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 391/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALA NR.391/
ȘEDINȚA PUBLICĂ din 5 IUNIE 2009
PREȘEDINTE: Constantin Cârcotă Președintele Secției penale
JUDECĂTORI: Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate Mița
-
GREFIER - I - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de
PROCUROR -
din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind judecarea recursului declarat de inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul Galați, împotriva Încheierii de ședință din 1 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Brăila, prin care s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive.
La apelul nominal a răspuns inculpatul, în stare de arest, asistat de avocat, avocat ales în baza împuternicirii avocațiale nr.9/5.06.2009.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul inculpatului și procurorul nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea pune în discuție excepția de inadmisibilitate a recursului declarat împotriva unei încheieri prin care s-a respins, ca nefondată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, dacă este posibil ca o astfel de încheiere să fie atacată cu recurs.
Apărătorul inculpatului, avocat -, susține că prin Decizia nr.12/21.11.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat că încheierea prin care s-a respins cererea de revocare, încetare sau înlocuire a măsurii arestării preventive nu este supusă niciunei căi de atac, în schimb încheierea primei instanțe sau a instanței de apel prin care se menține măsura arestării preventive se poate ataca separat cu recurs.
În condițiile în care s-a respins cererea de înlocuire, s-a menținut măsura arestării preventive, caz în care, conform dispozițiile legale, există posibilitatea atacării încheierii cu recurs.
Chiar dacă instanța nu a pus în discuție legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și nu a făcut o mențiune expresă că menține măsura arestării preventive, respingerea cererii în baza art.139 alin.1 Cod procedură penală, nu s-a putut face decât după ce judecătorul a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării, astfel că menținerea arestării preventive este implicită. Aceasta a fost și rațiunea pentru care judecătorul a făcut mențiunea că această încheiere poate fi atacată cu recurs.
De altfel prevederile art.141 teza finală Cod procedură penală contravin dispozițiilor art.5 paragraful 4 din CEDO. Este adevărat că textul citat nu garantează dreptul celui arestat la o cale de atac, ca în speța de față, dar în condițiile în care un stat a reglementat un asemenea sistem judiciar, trebuie în principiu să acorde aceleași garații atât în apel cât și la prima instanță. Invocă în același sens și cazul /Russia din 8.11.2005.
Pentru aceste motive solicită respingerea excepției invocate.
Procurorulsusține că legiuitorul a fost clar când a interpretat cele două situații, una care se referă la revocarea arestării preventive și cealaltă care se referă la textul menționat de art.141 Cod procedură penală. Inculpatul a formulat o cerere de revocare și atunci se analizează conjunctura în care aceasta fiind respinsă, poate fi sau nu atacată cu recurs. Textul art.141 Cod procedură penală este foarte clar. Recursul este inadmisibil împotriva unei astfel de încheieri. Nu s-a pus în discuție măsura arestării preventive, pentru că atunci ar fi fost o altă situație. Cererea este inadmisibilă și solicită a se constata în acest sens.
Inculpatul, având cuvântul,solicită să se aibă în vedere concluziile puse de apărătorul său și să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Din actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Prin Încheierea de ședință din 1 iunie 2009, Tribunalul Galația respins ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul.
Examinând cererea formulată de inculpat, prin prisma prevederilor art. 139 Cod procedură penală, instanța a apreciat că măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Prima instanța a apreciat că la acest moment temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat. Astfel, din actele și lucrările dosarului rezultă că sunt probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri prevăzută și pedepsită de art. 2 al.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 al.2 Cod penal, fiind întrunite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală, aspect ce nu comportă discuții.
Inculpatul a fost arestat în baza art.148 alin 1 lit.f Cod procedură penală, text care reglementează situația în care inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește prima condiție, respectiv săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, aceasta este îndeplinită având în vedere că infracțiunea de trafic de droguri prevăzută și pedepsită de art. 2 al.2 din Legea nr. 143/2000 este sancționată cu o pedeapsă de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.
În ceea ce privește pericolul pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului pentru ordinea publică, instanța a avut în vedere următoarele aspecte:
- infracțiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 al. 2 din Legea nr. 143/2000 pentru care este cercetat inculpatul este de o gravitate deosebită fiind vorba de droguri de mare risc și de o cantitate mare de droguri.
- durata mare a activității infracționale desfășurată de inculpatul care a comercializat cantități importante de droguri deosebit de periculoase în perioada noiembrie - decembrie 2008, dând dovadă de perseverență infracțională.
- modul de organizare și comitere a faptei, cantitatea mare de droguri pe care urma să o comercializeze, elemente din care rezultă că inculpatul prezintă un potențial infracțional ridicat, fiind capabil să organizeze comiterea unei infracțiuni de același gen în cazul judecării lor în libertate.
În acord cu hotărârile CEDO invocate de apărătorul inculpatului potrivit căruia lipsirea de libertate poate fi dispusă în cazul în care lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol grav pentru ordinea publică, instanța a apreciat că activitatea de comercializare a drogurilor într-adevăr prezintă un pericol grav pentru întreaga comunitate din B și în mod special pentru tinerii din cadrul acesteia.
Astfel fiind, prima instanță a reținut că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul, va respinge ca nefondată cererea privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de acesta prin apărător.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs oral inculpatul, fără a-l motiva.
La termenul de astăzi, Curtea a pus în discuție excepția de inadmisibilitate a recursului declarat împotriva unei încheieri prin care s-a respins, ca nefondată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, dacă este posibil ca o astfel de încheiere să fie atacată cu recurs.
Apărătorul inculpatului a susținut că, în condițiile în care s-a respins cererea de înlocuire, s-a menținut implicit și măsura arestării preventive, astfel că încheierea poate fi atacată cu recurs.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art.129 din Constituia României, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și MINISTERUL PUBLIC pot exercita căile de atac, în condițiile legii.
De asemenea, legea procesuală penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care să corespundă legii și care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.3851alin.1 Codul d e procedură penală, pot fi atacate cu recurs:
a)sentințele pronunțate de judecătorii în cazurile prevăzute de lege;
b)sentințele pronunțate de tribunalele militare în cazul infracțiunilor contra ordinii și disciplinei militare, sancționate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;
c)sentințele pronunțate de curțile de apel și Curtea Militară de Apel;
d)sentințele pronunțate de secția penală a Curții Supreme de Justiție;
1) sentințele privind infracțiunile pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea prealabilă a persoanei vătămate;
e)deciziile pronunțate, ca instanțe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curți de apel și Curtea Militară de Apel;
f)sentințele pronunțate în materia executării hotărârilor penale, afară de cazul când legea prevede altfel precum și cele privind reabilitarea.
Potrivit dispozițiilor art.141 Cod procedură penală,încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum și împotriva încheierii prin care se dispune menținerea arestării preventive, poate fi atacată, cu recurs, de procuror sau de inculpat, în termen de 24 pre de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsă. Încheierea prin care prima instanță sau instanța de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac.
Rezultă, deci, că, în raport cu aceste dispoziții ale legii, că încheierea prin care instanța a respins cererea de înlocuire a măsuri arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, nu poate fi atacată separat cu recurs deoarece nu se află în nici una dintre cele patru situații prevăzute limitativ în art. 141 alin. 1 Cod procedură penală.
Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
În consecință, conf.art.38515pct.1 lit.a Cod procedură penală, recursul urmează a fi respins ca inadmisibil.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 17.04.1987 în B, domiciliat în B, Calea, nr.62, -.34,.4,.2, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Galați, împotriva Încheierii de ședință din 1 iunie 2009 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Brăila.
Obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 50 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 5 iunie 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 2: Marcian Marius Istrate Mița
Grefier,
I
Red.și tehnored. - 10.06.2009
2 ex
Fond:
Președinte:Constantin CârcotăJudecători:Constantin Cârcotă, Marcian Marius Istrate Mița
