Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 40/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 40/
Ședința publică de la 23 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Hădărean
JUDECĂTOR 2: Manuela Barbu
JUDECĂTOR 3: Constantin Epure
GREFIER - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- - procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 16.01.2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest (deținut în Penitenciarul Codlea ), asistat de apărătorul ales, avocat.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare, și potrivit art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat solicită admiterea recursului, în pofida prevederilor art.141 alin.1 teza finală Cod procedură penală care arată expres că nu se poate ataca cu recurs încheierea prin care s-a respins în cursul judecății cererea de înlocuire a măsurii preventive. De asemenea, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura prevăzută de art.145 Cod procedură penală, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu, municipiul, bineînțeles cu toate celelalte obligații care pot fi luate în sarcina inculpatului respectiv obligația de a nu lua legătura cu familia victimei, cu martorii, de a se prezenta la fiecare solicitare a unui organ judiciar, a Parchetului, a instanței, a poliției, precum și de a respecta planul de supraveghere.
Principalele considerente ce trebuie avute în vedere în luarea acestei măsuri prevăzute de art. 145 Cod procedură penală, sunt următoarele:
Inculpatul și-a susținut nevinovăția de la bun început, deoarece la momentul producerii evenimentului, se afla ori pe drumul de la spital înspre casă ori era deja în casă, având în vedere că nu s-a stabilit cu exactitate momentul la care a fost omorâtă victima în raport cu prezența sa. În aceeași zi, a fost victima unei agresiuni din partea lui, primind o sticlă în cap, drept dovadă stând cicatricea care i-a rămas. Pentru tratarea acestei răni s-a deplasat la spital, răstimp în care a apărut fratele dumnealui care este coinculpat în cauză și spune că l-a omorât pe. Ulterior acestui moment a fost arestat, respectiv la vreo două sau trei săptămâni după arestarea fratelui său. Principalul argument avut în vedere la arestarea sa, a fost toporul familiei care prezenta urme de sânge, mai precis cele de pe toporului. În apărarea sa, inculpatul apreciază că se impune a se avea în vedere faptul că acest topor era folosit pentru tăierea lemnelor în vederea întreținerii familiei sale, urmele de sânge găsite pe respectivul topor provenind de la o rană dobândită în urma desfășurării acestei activități. Este normal ca în urma expertizei să fie găsit sângele lui, având în vedere că toporul a fost ridicat imediat după producerea incidentului. Apreciază că aceste aspecte vor fi clarificate după efectuarea unui supliment de expertiză care va elucida dacă toporul a fost într-adevăr arma cu care a fost omorâtă victima, având în vedere că acesta nu prezintă nicio urmă din sângele lui.
Față de cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, instanța pune în vedere apărătorului ales să semnaleze ceea ce s-a schimbat în legătura cu situația avută în vedere până acum.
Avocat apreciază că, în primul rând, s-a schimbat rezonanța, pentru că a trecut peste un an de când inculpatul se află în arest. În al doilea rând, s-a schimbat situația familială a acestuia din urmă, soția părăsindu-l și lăsând în urmă doi copii minori care au nevoie de întreținere. De asemenea, trebuie avut în vedere și comportamentul corect pe care acesta l-a avut în societate, el neavând până acum nicio altă abatere. În al treilea rând, trebuie avute în vedere și datele problemei care s-au schimbat prin admiterea acestui supliment de expertiză.
La toate acestea, trebuie adăugat principiul prezumției de nevinovăție care primează în acest caz și se coroborează, pentru că până la acest moment nu există o probă clară care să certifice vinovăția inculpatului, găsirea urmelor de sânge pe toporul pe care inculpatul oricum îl folosea zilnic neconstituind o probă concludentă. În ceea ce privește pericolul social concret, acesta se raportează la starea de fapt, la comunitatea locală. Este adevărat că fiind o comunitate mai mică pot exista vrăjmășii mai mari decât sunt într-un oraș mai mare, dar apreciază totuși că lăsarea inculpatului în libertate nu va declanșa o revoltă sau o manifestare socială gravă în cartierul din, pentru că foarte multă lume îl cunoaște și îi susține cauza. De asemenea, trebuie avut în vedere și referatul de evaluare care a fost menționat în încheierea prin care s-a respins această măsură preventivă.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat. În primul rând, referitor la apărările pe fond formulate de către inculpat, acestea au fost arătate încă de la luarea măsurii arestării preventive, dar în urma audierilor, a probelor existente, s-au lămurit și aceste aspecte. Într-adevăr inculpatul a fost la spital dar s-a stabilit că exista un interval orar în care putea să fie la fața locului, existând în plus martori oculari care l-au văzut împreună cu coinculpatul în momentul săvârșirii infracțiunii, pentru care s-a dispus și arestarea preventivă și trimiterea în judecată. Raportat la ultimul moment al verificării măsurii arestării preventive și până în prezent, apreciază că nu a intervenit niciun element care să conducă la concluzia că temeiul avut în vedere inițial la luarea acestei măsuri s-a modificat sau a dispărut. Pericolul pentru ordinea publică este evident și derivă și din gravitatea infracțiunii reținută în sarcina acestuia. Termenul rezonabil nu este depășit avându-se în vedere și practica CEDO, dat fiind și complexitatea acestui dosar și numărul de martori ce se impune a fi audiați. Pe de altă parte, rezonanța socială nu a dispărut. În aceste condiții, apreciază măsura dispusă de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov ca fiind una legală și temeinică, cu atât mai mult cu cât raportat la art.136 Cod procedură penală, mai sunt de audiat 2 martori esențiali.
Avocat apreciază că, de principiu ar trebui înlăturate toate declarațiile martorilor având în vedere că martorii sunt, pe de o parte rude sau apropiați ai familiei victimei iar pe de altă parte rude sau apropiați ai familiei inculpatului. Învederează instanța că mai sunt de audiat în cauză 2 martori, respectiv unchiul și fratele dumnealui, senior și junior zis. Se pare că acest a fost împreună cu fratele lui și l-a atacat mortal pe. Ce este relevant este faptul că acești 2 martori sunt plecați din țară, respectiv în Cipru, neavându-se cunoștință despre modalitatea acestora de plecare din țară și de prezența lor la următorul termen de judecată Consideră că lăsarea inculpatului în libertate nu reprezintă un pericol pentru influențarea celor 2 martori, de vreme ce aceștia sunt plecați în Cipru și au interese contrarii.
Inculpatul solicită admiterea recursului, având în vedere că majoritatea martorilor principali au fost audiați, iar dintre cei care îl acuză și susțin că l-au văzut la locul faptei se află numai rude de gradul Iav ictimei, motiv pentru care apreciază că declarațiile acestora sunt unele mincinoase. Pe cale de consecință solicită admiterea recursului și înlocuirea arestării preventive cu aceea de a nu părăsi localitatea, respectiv municipiul, pentru a putea fi alături de copiii săi care au rămas în grija părinților săi, de altfel bătrâni și bolnavi, aceștia neavând parte de o îngrijire corespunzătoare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față:
Constată că prin încheierea de ședință din data de 16.01.2008 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-, a fost respinsă cererea formulată de inculpatul privind înlocuirea măsurii arestării preventive (mandat de arestare preventivă nr. 6/9.11.2006 emis de Curtea de APEL BRAȘOV - Secția pentru Minori și Familie Brașov ) cu măsura preventivă obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă cu respectarea tuturor dispozițiilor procesual penale incidente în cauză iar temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală care a stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă, neintervenind nici o modificare în situația acestuia care să justifice o înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.
Astfel, s-a arătat în motivarea încheierii pronunțate, că pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar lăsarea în libertate acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică; această stare de pericol rezultă atât din pericolul social abstract al infracțiunii de omor prin care sunt vătămate relațiile sociale privitoare la dreptul fundamental la viață al persoanei cât și din pericolul social concret al acestei infracțiuni, din circumstanțele reale ale comiteri faptei, modalitatea și împrejurările în care aceasta a fost comisă: pe timp de noapte, de 2 persoane împreună, prin folosirea unor violențe extreme asupra victimei care era neînsoțită și se deplasa pe stradă, deci loc public.
Deși inculpatul nu posedă antecedente penale iar din referatul de evaluare întocmit în cauză de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov rezultă că acesta are perspective reale de reintegrare în societate, condiționate de dezvoltarea abilităților sociale de relaționare și obținerea unei calificări și a unui loc de muncă, pericolul pe care inculpatul îl reprezintă pentru ordinea publică persistă și impune privarea de libertate în continuare a acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie și solicitând casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu și judecarea sa în continuare în stare de libertate.
În motivarea recursului formulat, inculpatul a arătat că temeiul arestării preventive, prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală nu mai subzistă în prezent întrucât deși infracțiunea pentru care este judecat este pedepsită de legiuitor cu închisoarea mai mare de 4 ani, la dosar nu există date certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât are o vârstă relativ tânără și a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal chiar dacă nu a recunoscut comiterea faptei; pe altă parte s-a arătat în motivarea recursului formulat că materialul probator existent la dosar nu este suficient și nu conturează cu suficientă claritate vinovăția inculpatului recurent, astfel încât se impune prelungirea probatoriului în vederea clarificării cauzei sub toate aspectele și judecarea în continuare a inculpatului în stare de libertate.
De asemenea în susținerea recursului formulat inculpatul a arătat prin apărător că durata arestării preventive a inculpatului a depășit termenul rezonabil impus de art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului întrucât acesta se află arestat preventiv din data de 9.11.2006 iar cercetarea judecătorească nu este finalizată în prezent astfel încât continuarea privării de libertate a inculpatului tinde să-i aducă acestuia grave prejudicii.
Analizând încheierea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține că recursul formulat de către inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin încheierea ședinței camerei de consiliu nr. 74/R/MF/9.11.2006 a Curții de APEL BRAȘOV - Secția pentru Minori și Familie Brașovs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzut de art. 174 alin 1, 175 alin 1 lit. i Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal constând în esență în aceea că în seara zilei de 8.10.2006, în jurul orei 20,30 în loc public, împreună cu fratele său minor a acostat și a lovit de mai multe ori în zona capului cu un topor și o de coasă pe victima, producându-i leziuni care au condus la decesul acesteia.
Temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a fost cel prevăzute de dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Analizând cererea formulată de acest inculpat privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu și deci implicit subzistența temeiului arestării preventive la acest moment procesual, în mod corect a apreciat prima instanță că în ceea ce-l privește pe inculpatul, sunt incidente în continuare dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Astfel materialul probator administrat până în acest moment confirmă bănuiala săvârșirii de către inculpat a infracțiunii reținute în sarcina sa.
În speță sunt de asemenea întrunite în continuare în mod cumulativ și dispozițiile literei faa rt. 148 Cod procedură penală, în sensul că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar la dosar există date certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Această stare de pericol rezultă pe de o parte, așa cum corect a apreciat și prima instanță din circumstanțele reale în care au fost comise infracțiunile, natura și gravitatea acesteia. Este adevărat că starea de pericol concret pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul concret al faptei însă, așa cum corect a apreciat și prima instanță nici nu pot fi ignorate - atunci când se analizează dacă lăsarea în libertate a unui inculpat prezintă pericol concret pentru ordinea publică - circumstanțele reale în care au fost comise infracțiunile, natura și gravitatea acestora, numărul persoanelor care au contribuit la producerea rezultatului și modul în care aceștia au acționat, circumstanțele personale ale inculpatului, anturajul pe care îl are acesta și conduita adoptată ulterior săvârșirii faptei.
Pe altă parte, la stabilirea necesității menținerii arestării preventive trebuie analizat în ce măsură în cauză există încă un interes real al societății în sensul privării de libertate a inculpatului, care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul, are o pondere mai mare decât regula judecării sale în stare de libertate. Ori în speță, văzând urmările produse de fapta inculpatului, modalitatea în care acesta s-a asociat cu fratele său minor pentru săvârșirea unei infracțiuni de o asemenea natură, violența extremă cu care a acționat, anturajul pe care îl are inculpatul și ușurința cu care este folosită violența în comunitatea din care provine inculpatul, viața dezorganizată și lipsită de orice responsabilitate pe care acesta o duce, lipsa unui loc de muncă, a unei ocupații care să-i asigure cele necesare traiului, instanța constată că în speță subzistă starea de pericol pentru ordinea publică care s-ar crea prin lăsarea inculpatului în libertate, astfel încât, găsindu-se în continuare în situația prevăzută de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Este de reținut că inculpatul nu a indicat în susținerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea - cu excepția curgerii timpului - elemente noi care să conducă la concluzia că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive astfel încât în mod judicios a apreciat prima instanță că se impunea respingerea cererii inculpatului privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu și privarea de libertate în continuare a inculpatului .
Cu toate că inculpatul este arestat preventiv de la data de 9.11.2006, durata arestării preventive a acestuia nu a depășit până în prezent un termen rezonabil în sensul art. 5 par. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ținând seama de particularitățile cauzei, de împrejurarea că nu au existat perioade de timp în care dosarul să rămână în nelucrare, ci dimpotrivă cercetarea judecătorească se apropie de final iar prelungirea probatoriului s-a dispus în cauză tocmai la cererea inculpatului, pentru respectarea dreptului la apărare recunoscut acestuia de către lege.
În considerarea celor expuse, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 16.01.2008 pronunțată de Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr- care va fi menținută ca legală și temeinică.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul recurent să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de inculpatul fiul lui și, născut la data de 7.09.1987, deținut actualmente în Penitenciarul Codlea, împotriva încheierii de ședință din data de 16.01.2008 pronunțată de Tribunalul Pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.NH/28.01.2008
Dact.OP/28.01.2008
2 exemplare
Jud.fond: -
Președinte:Nicoleta HădăreanJudecători:Nicoleta Hădărean, Manuela Barbu, Constantin Epure
