Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 400/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.400/
Ședința publică de la 29 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva încheierii de ședință din data de 19 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest, asistați de avocați și, în baza împuternicirilor avocațiale depuse la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
Întrebat fiind, recurentul inculpat arată că își menține recursul declarat în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat, critică încheierea atacată, întrucât instanța a apreciat în mod greșit aspectele legale care trebuiau cu prioritate analizate în legătură cu această cerere. Instanța de fond a trecut în considerente, la analizarea oportunității luării acestei măsuri, mijloacele de probă, înlăturarea sau nu a indiciilor temeinice. Consideră că toate aceste împrejurări trebuiau analizate spre sfârșitul condițiilor pe care trebuie să le aibă în vedere instanța în situația unei cereri de liberare
- 2 -
provizorie sub control judiciar. Condițiile vizează în principal atitudinea inculpatului de la comiterea actelor de natură penală, posibilitatea distrugerii de către inculpatul aflat în stare de libertate a mijloacelor de probă sau posibilitatea denaturării probelor, intervenții asupra unor martori care trebuie audiați. Ori, prin încheierea pronunțată s-au avut în vedere foarte puțin aceste aspecte. De la ultimul termen de judecată de când a fost pusă în libertate soția acestuia, nu au apărut elemente în dosar pe care instanța să le rețină ca fiind unele de a îngreuna desfășurarea cercetării judecătorești sau vreuna în sensul încălcării prevederilor art.1602Cod procedură penală. Cele 10 luni petrecute în arest preventiv de către inculpat consideră că pe de o parte anulează efectiv posibilitatea acestuia de a denatura probele din dosar și, relativ la oprobiul public consideră că prin trecea acestei perioade de timp a fost atenuat. Menționează că de la ultimele două termene toți martorii din lucrări au făcut declarații care contrazic total varianta reținută în rechizitoriu.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Constanța și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar cu obligațiile prevăzute de lege.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat, achiesează la concluziile formulate de apărătorul precedent și solicită a se observa că instanța de fond când a respins cererea de liberarea provizorie sub control judiciar a făcut referire mai mult la fondul cauzei. Din motivarea instanței nu rezultă dovada că inculpatul ar încerca să săvârșească o altă infracțiune sau ar încerca denaturarea probelor, deși probele în majoritate au fost administrate, iar marea majoritate martorilor au fost audiați în cauză.
De asemenea, nu este de acord cu motivarea instanței de fond care reține că: "opinia publică apreciază că organele judiciare nu au capacitatea de a dispune măsurile necesare în vederea stopării unor acte de lipsire de libertate care sunt îndreptate împotriva unor persoane în vârstă". Ori acest aspect reținut de instanță nu este imputabilă inculpatului. Referitor la mijloacele de probă precizează că nu este de acord cu opinia în sensul că există mijloace de probă contradictorii în cauză.
Față de perioada lungă de timp, de faptul că au fost administrate aproape toate mijloacele de probă, că prin punerea în libertate a coinculpatei nu s-a împietat cu nimic desfășurarea procesului penal solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Constanța și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Menționează că inculpatul are trei copii minori în întreținere și a făcut dovada că are un loc de muncă.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de recurentul inculpat, ca nefondat. Consideră că sunt neîntemeiate criticile aduse soluției instanței de fond, care a
- 3 -
verificat condițiile impuse de art.1602Cod procedură penală, dovadă fiind debutul considerentelor care fac trimitere la schimbarea de încadrare juridică dispusă prin încheierea din data de 17 aprilie 2009 și care fac admisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, celelalte condiții privind date din care să rezulte că inculpatul nu va săvârși alte infracțiuni sunt de asemenea cerințe și au fost supuse cenzurii de Tribunalul Constanța. Cererea inculpatului a fost respinsă pe fond, în considerarea naturii infracțiunilor deduse judecății, infracțiuni prin care inculpatul a urmărit împreună cu concubina sa pentru că a lipsit de liberate două persoane în vârstă de 80 și respectiv 85 de ani, a treia mai tânără pentru a-i determina să înstrăineze apartamentele pe care le dețineau. Au fost audiate părțile vătămate, martorii, astfel încât, probatoriul administrat până la acest moment confirmă actul de inculpare. Apreciază că ordinea publică, s-ar afla într-o situație de insecuritate gravă dacă inculpatul s-ar afla în stare de libertate.
În concluzie, solicită respingerea recursului declarat de inculpatul, ca nefondat.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Menționează că lăsat în libertate nu va împiedica cu nimic desfășurarea procesului penal, nu va lua legătura cu martorii.
- CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 19 iunie 2009, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanțaa dispus:
"În baza art. 139 Cod procedură penală raportat la art. 145 Cod procedură penală:
Respinge, ca nefondată, cererea inculpatului privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării acestuia de a nu părăsi localitatea în care locuiește.
În baza art. 1608raportat la art. 1602alin.(1) Cod procedură penală:
Constată admisibilă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
În baza art.1608aalin.(6) raportat la art.1602alin.(1) și (2) Cod procedură penală:
Respinge, ca nefondată, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul. "
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul;
- 4 -
Referitor la admisibilitatea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, tribunalul reține, în raport cu încadrarea juridică dată faptelor prin încheierea din 17.04.2009, că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art.1602alin.(1) Cod procedură penală.
Referitor la fondul cererii, Tribunalul reține că aceasta este nefondată pentru considerentele următoare:
Mijloacele de probă administrate în cursul judecății până în prezent nu au condus la înlăturarea probelor și indiciilor temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă a săvârșirii actelor materiale de către inculpat, care pot întruni elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
În cauză urmează a se administra în continuare proba cu martori, iar declarațiile acestora sunt necesare pentru stabilirea adevărului, mai ales având în vedere probele contradictorii din dosar, astfel încât, Tribunalul apreciază că se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului pentru a preveni denaturarea acestor mijloace de probă.
Având în vedere poziția procesuală a inculpatului, apărările formulate de acesta, sancțiunile mari prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, tribunalul apreciază că există date din care rezultă interesul inculpatului ca declarațiile martorilor să îi fie favorabile, și astfel să încerce denaturarea lor.
Totodată, Tribunalul apreciază că se impune menținerea inculpatului în stare de arest preventiv pentru a se preîntâmpina un pericol concret pentru ordinea publică, constând în starea de insecuritate resimțită de cetățeni în cazul în care inculpații ar fi puși în libertate, aceștia apreciind că organele judiciare nu au capacitatea de a dispune măsurile necesare în vederea stopării unor acte de lipsire de libertate, mai ales îndreptate împotriva unor persoane în vârstă. Tribunalul apreciază că în prezentul stadiu procesual măsura liberării provizorii sub control judiciar nu este aptă să asigure buna desfășurare a procesului penal, astfel încât cererea în acest sens a inculpatului va fi respinsă ca nefondată.
Cu privire la cererea inculpatului privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării acestuia de a nu părăsi localitatea în care locuiește,
Tribunalul apreciază că se mențin în continuare temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea arestării preventive, iar mijloacele de probă administrate până în prezent în dosar nu infirmă aceste temeiuri.
Astfel, apreciază că la dosar sunt probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă în sensul art.143 Cod procedură penală, că inculpatul a săvârșit acte materiale ce pot întruni elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, din care cele
- 5 -
prevăzute de art.189 Cod penal și art.215 Cod penal sunt pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani.
Tribunalul apreciază că se confirmă în continuare cazul prevăzut de art.148 lit.f) Cod procedură penală, întrucât în raport de modalitatea în care se reține realizarea actelor materiale, lăsarea în libertate a inculpatului ar crea un pericol concret pentru ordinea publică, constând în starea de insecuritate resimțită de părțile vătămate și de cetățeni, cunoscând că persoane trimise în judecată pentru infracțiuni de o gravitate mare, îndreptate împotriva libertății fizice a persoanei și împotriva patrimoniului, sunt lăsate în libertate și ar putea realiza alte fapte ilicite cu pericol mare.
De asemenea, având în vedere modalitatea în care se reține că a acționat inculpatul împotriva părților vătămate, sunt date din care rezultă temerea că acesta va încerca denaturarea adevărului prin influențarea părților vătămate sau a martorilor din cauză, astfel încât menținerea măsurii arestării preventive se impune pentru buna desfășurare a procesului penal.
Având în vedere aceste considerente, Tribunalul apreciază că măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, în raport de specificul cauzei și de persoana inculpatului, nu este aptă a asigura preîntâmpinarea pericolului concret pentru ordinea publică și aflarea adevărului, astfel încât cererea acestuia va fi respinsă ca nefondată.
În termen legal, împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul greșitei respingeri a cererii sale de liberare provizorie sub control judiciar.
Verificând încheierea recurată, potrivit art.3856alin.(3) Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, în mod corect prima instanță a reținut că există date din care rezultă temerea că inculpatul ar putea încerca denaturarea adevărului prin influențarea părților vătămate sau a martorilor din cauză, cu consecința respingerii ca neîntemeiată a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat, pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art.1602alin.(2) Cod procedură penală.
Drept pentru care, prezentul recurs va fi respins ca nefondat cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art.192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală;
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C,
- 6 -
împotriva încheierii de ședință din data de 19 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
Obligă recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 100 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - --- - -
Grefier,
jud. fond.:
red.dec.jud.: -
tehnored.gref.
2 ex./6 iulie 2009
Președinte:Viorica LunguJudecători:Viorica Lungu, Marius Cristian Epure, Mihaela
