Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Încheierea 412/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (2874/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
ÎNCHEIERE NR.412/
Ședința publică de la 15 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Niculina Alexandru
JUDECĂTOR 2: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 3: Daniel
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva încheierii de ședință din 9 decembrie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul inculpat în stare de arest, asistat de avocat ales împuternicire avocațială nr.-/15.12.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită admiterea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva încheierii de ședință din 9 decembrie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI Secția I Penală, casarea acestei încheieri și rejudecând respingerea ca nefondată a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive, formulate de inculpat.
Apreciază că temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, prev. de art.148 lit.c și f Cod procedură penală, se mențin și impun în continuare privarea inculpatului de libertate, instanța de fond nefăcând nici o referire la vreo modificare a temeiurilor.
Consideră că luarea măsurii arestării preventive a avut loc cu respectarea dispozițiilor legale și că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.139 alin.1 Cod penal.
Menționează că instanța de fond a făcut o motivare generală și că referirea la circumstanțele personale și la descoperirea faptelor pentru care inculpatul este cercetat nu sunt argumente care să impună admiterea cererii formulate de inculpat.
Arată că inculpatul se pregătea a comite noi infracțiuni, în domiciliul acestuia descoperindu-se numeroase înscrisuri falsificate, pericolul pentru ordinea publică rezultând din urmărire grave pe care activitatea continuă de falsificare a înscrisurilor le produceau, dat fiind că acestea urmau a fi folosite în scopul cauzării de prejudicii. Precizează că activitatea inculpatului se circumscrie infracțiunii de complicitate la înșelăciune.
Precizează că inculpatul aflat în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, mai mult la data de 23.11.2009 cercetările au fost extinse s-a constata existența în sarcina inculpatului a unei noi infracțiuni de complicitate la înșelăciune, constând în aceea că a ajutat pe martorul să înmatriculeze un autoturism cu o dovadă falsă de achitare a taxei de poluare.
În sarcina inculpatului s-a reținut că într-o perioadă scurtă de timp a contrafăcut un act de înstrăinare a unui autoturism pe care a aplicat o ștampilă falsă, a falsificat o rovignetă și factura aferentă, l-a ajutat pe G, să încheie o asigurare de răspundere civilă antedatată, în scopul producerii unei pagube societății de asigurare.
De asemenea, inculpatul a ajutat o persoană neidentificată să înmatriculeze un autoturism fără ca operațiunea să fie declarată organelor fiscale, paguba fiind produsă în dauna statului, a falsificat certificate de atestare fiscală ce au fost folosite la înmatricularea unui alt autoturism, a ajutat la înstrăinarea unui alt autoturism ce fusese anterior înmatriculat cu acte false.
Apreciază că din modalitatea concretă de comitere a faptelor reiese faptul că activitatea infracțională de falsificare a înscrisurilor oficiale devenise pentru inculpat o sursă de venituri regulată și că aceasta avea o adevărată specializare în falsificarea de înscrisuri, mai mult că a avut o contribuție esențială în producerea de pagube.
Consideră că există temerea justificată că inculpatul aflat în libertate își va relua activitatea infracțională și să îngreuneze aflarea adevărului prin alterarea mijloacelor materiale de probe.
Apreciază că pentru o bună desfășurarea a urmării penale, având în vedere că temeiurile prev. de art.143, art.148 lit.c și f Cod procedură penală, se mențin și impun în continuare, privarea de libertate a inculpatului dat fiind că până în acest moment procesual nu au fost administrate probe din care să rezulte că nu se mai impune menținerea sa în arest preventiv.
Având în vedere complexitatea cauzei și cercetările ce urmează a fi efectuate în cauză, consideră că se impune desființarea încheierii de ședință și pe fond respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive.
Apărătorul intimatului inculpat, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de parchet.
Consideră că în mod legal Tribunalul a admis, în mod legal și temeinic cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive, avându-se în vedere că inculpatul este necunoscut cu antecedente penale, are familie, 2 copii, locuință stabilă în B, are un loc de muncă și se va prezenta la toate solicitările instanței.
Solicită a se avea în vedere că a conștientizat gravitatea faptelor comise, că prin activitatea sa nu a cauzat nici un prejudiciu.
Totodată arată că în acest moment unul dintre coinculpați se află în libertate fiindu-i înlocuită măsura arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Consideră că inculpatul nu prezintă pericol social pentru ordinea publică și apreciază că acesta poate beneficia de o măsură preventivă mai puțin aspră, fiind la prima abatere.
Concluzionând solicită respingerea recursului parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI și menținerea, ca legală și temeinică a încheierii pronunțate de TRIBUNALUL BUCUREȘTI secția I penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul în replică, arată că și coinculpatul se află în arest, dat fiind că a fost admis recursul parchetului.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că este necunoscut cu antecedente penale, că se va prezenta la toate solicitările instanței și că este de acord cu cele susținute de avocatul său.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față.
Prin încheierea de ședință din 9.12.2009, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - secția I penală în dosarul nr-, a fost admisă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, formulată de inculpatul și s-a înlocuit măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare nr.256/UP/3.11.2009, emis de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - secția I penală, dacă nu este arestat în altă cauză.
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, impune inculpatului respectarea următoarelor obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori va fi chemat;
b) să se prezinte la secția de poliție în raza căreia își are domiciliul, conform programului de supraveghere întocmit de organele de poliție sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
e) să nu intre în legătură cu inculpații, părțile vătămate și martorii din cauza în care este cercetat.
Conform art.1451alin.2 cu referire la art.145 alin.22și alin.3 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor impuse de instanță, se poate lua față de acesta măsura arestării preventive.
În fapt, s-a reținut că inculpatul întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev.de art.290 Cod penal, trei fapte de fals în înscrisuri oficiale, prev.de art.288 Cod penal, două fapte de complicitate la înșelăciune prev.de art.26 raportat la art.215 alin.1,2,3, toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, constând în aceea că la data de 23.09.2009, acesta a contrafăcut, la cererea unei persoane neidentificate, un înscris de înstrăinare a unui autoturism, pe care a aplicat o ștampilă falsă cu amprenta SRL, că a falsificat o rovignetă și factura fiscală aferentă acesteia, pentru autoturismul înmatriculat sub nr. B-33-, că în data de 20.09.2009, l-a ajutat pe cumnatul său, numitul G să încheie o asigurare obligatorie de răspundere civilă auto cu o dată anterioară, întrucât acesta din urmă fusese implicat într-un accident auto, cauzând astfel o pagubă societății de asigurare, la data de 4.98.2008, a ajutat o persoană neidentificată, să înmatriculeze autoturismul marca Citroen 230 cu acte false, pe numele III SRL, fără ca aceasta să fie declarată la organul fiscal pentru calculul și plata impozitului aferent, cauzând astfel o pagubă bugetul local, a plăsmuit un certificat de atestare fiscală de B, certificat ce a fost ulterior folosit pentru înmatricularea unui autoturism; l-a ajutat pe învinuitul să înstrăineze un autoturism care fusese anterior înmatriculat cu acte false (nu a fost declarat la organul fiscal pentru calcularea și plata impozitului) și că a aplicat pe fișa de înmatriculare a unui autoturism, aparținând numitului o viză falsă de scoatere din evidență și o impresiune a unei ștampile false cu amprenta Direcția de Taxe și Impozite Locale sector 2.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Public - Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
Examinând încheierea recurată prin raportare la motivele invocate, în condițiile art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea, în opinie majoritară, apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Din actele și lucrările dosarului rezultă că, într-adevăr, sunt indicii temeinice, în sensul celor prev. de art.681Cod proc. pen. din datele existente în cauză rezultând presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, respectiv de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 Cod pen. de fals în înscrisuri oficiale, prev. de art.288 Cod pen. și de complicitate la înșelăciune prev. de art.26 raportat la art.215 alin.1,2,3 Cod pen.
Însă, dacă măsura arestării preventivă fost considerată necesară în momentul inițial, fiind în interesul urmăririi penale, în acest moment trebuie reconsiderată această poziție, față de datele din dosar.
În această, privință, Curtea, în acord cu prima instanță consideră că temeiurile inițiale s-au schimbat, nemaifiind considerată oportună menținerea acestei măsuri, față de atitudinea inculpatului, de modalitatea în care s-a conturat săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, precum și de circumstanțele personale ale acestuia, toate constituind criterii în aprecierea necesității menținerii acestei măsuri.
În acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, conturată în interpretare dispozițiilor art.5 din Convenție. Astfel s-a arătat că, deținerea unei persoane nu poate să depășească o durată rezonabilă și că revine instanțelor sarcina de a examina toate circumstanțele de natură a indica sau de a îndepărta menținerea interesului general de menținere a detenției, care trebuie să fie arătate în conținutul deciziei.
Totodată, se reține că, dacă inițial bănuiala puternică că o persoană a săvârșit o infracțiune, poate justifica detenția,după un timp aceasta nu mai este suficientă.
Se consideră că menținerea în stare de detenție a unei persoane trebuie să se sprijine pemotive considerate suficiente și pertinente, de către instanțele naționale, în aprecierea acestora trebuind a fi avute în vedere criterii precum, tulburare liniștii publice, pericolul ca inculpatul să se sustragă de la proces sau să influențeze ancheta, apartenența sa la un grup criminal organizat ori existența pericolului de a repeta săvârșirea infracțiunii.
Or, din actele și lucrările dosarului nu rezultă că în cauză ar fi incidente situațiile expuse mai sus.
Oricum, Convenția impune autorităților statelor obligația să ia în considerare posibilitatea luării unor măsuri alternative pentru a asigura prezentarea persoanei respective la proces cum ar fi, eliberarea pe cauțiune, interdicția a părăsi țara sau orașul, etc.
Având în vedere aceste considerente, Curtea, în opinie majoritară, apreciază, că în mod corect prima instanță a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara, măsură care prezintă toate garanțiile că inculpatul se va prezenta ori de cât ori este chemat de către organele judiciare, asigurându-se buna desfășurare a procesului penal.
Față de cele reținute, apreciind că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, Curtea, în opinie majoritară, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În opinie majoritară:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva încheierii de ședință din 9.12.2009, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - secția I penală în dosarul nr-.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Proces-verbal
pentru jud. - plecată la
semnează, PREȘEDINTE SECȚIE,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./18.01.2010
OPINIE SEPARATĂ
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a stabilit principiul general în materia măsurilor preventive în hotărâreaWemhoff Germaniei: "detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limite rezonabile, independent de faptul că se va imputa sau nu din pedeapsă". Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate" (Labita Italiei). În prezenta cauză, durata unei prevenții rezonabile este departe de a se fi atins, inculpatul fiind arestat de cca. o lună și J, cercetarea penală se află la început, iar ctuala fază procesuală, actele ce urmează a fi efectuate pentru terminarea urmăririi penale reclamă, în continuare, privarea de libertate, această măsură fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Acestor considerații cu caracter general li se adaugă următoarele:
Față de inculpat sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de normele procesual penale pentru menținerea măsurii preventive, nefiind incidente dispozițiile art 139.C.P.P. Astfel:
- existe probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care se efectuează urmărirea penală - art 143 și 681.p Cod Penal,;
- infracțiunile pentru care este formulată învinuirea sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de patru ani;
- lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică - art. 148 lit f C.P.P.;
- privarea de libertate este necesară pentru asigurarea scopului măsurilor preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal-art. 136 alin. final Cod procedură penală.
În analiza primei condiții, trebuie reținut că ansamblul probatoriului administrat până în prezent este să conducă la concluzia menționată, respectivla presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte de urmărire penală a săvârșit faptele cercetate
Curtea, apreciază că amploarea activității ilicit penale, urmarea produsă, pluralitatea de infracțiuni reținute față de fiecare inculpat, în general și față de inculpatul, în particular, sau pluralitatea de făptuitori, relevă un grad de pericol social ridicat al faptelor și participanților și duc la concluzia că se mențin temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive. Este de subliniat faptul că înregistrările efectuate în cauză și transcrise relevă săvârșirea de către inculpatul a unei multitudini de acte de executare și angrenarea sa solidă în cadrul activității ilicit penale desfășurate în condiții de participație multiplă, aspecte ce relevă in grad sporit de periculozitate a infractorului și perseverența sa infracțională.
Este de presupus că, în opinie majoritară, deși neanalizate explicit, au fost evaluate circumstanțele personale, respectiv situația familială, existența, anterior luării măsurii preventive, a unui loc de muncă și lipsa antecedentelor penale.
Cu toate acestea, măsura preventivă a fost riguros aleasă, avându-se în vedere ansamblul criteriilor enumerate de art.136 alin. final Cod procedură penală, care însă se analizează cumulativ. Chiar dacă s-ar da eficiență distinctă și singulară circumstanțelor personale, nu este de neglijat faptul că acestea preexistau și nu au constituit o frână pentru inculpatul care, în chiar aceste condiții, a luat rezoluția infracțională.
În concluzie, subzistă temeiurile ce au condus la luarea măsurii preventive, acestea nu s-au schimbat, astfel încât nu se impunea, în acest stadiu procesual, reindividualizarea măsurii preventive prin înlocuirea sa.
JUDECĂTOR
Președinte:Niculina AlexandruJudecători:Niculina Alexandru, Francisca Maria Vasile, Daniel
