Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 426/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 426/2009
Sedința publică din 2 iulie 2009
PREȘEDINTE: Sanda Trif JUDECĂTOR 2: Dana Ghițoaică
- - -JUDECĂTOR 3: Marius Motolea
- - - judecător
- - -grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
-procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva încheierii penale din 29 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba - secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent -, în stare de arest, asistat de avocat, apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Reprezentantul parchetului și apărătorului ales al inculpatului intimat învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând, în baza art.160/b al.1,3 Cod penal a se dispune menținerea măsurii arestării preventive inculpatului.
Învederează că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art.6 din Legea 78/2000, raportat la art.254 al.1 Cod penal.
Precizează că în mod greșit a apreciat Tribunalul Alba că nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive inculpatului, întrucât pericolul concret pentru ordinea publică, raportat la gravitatea faptei pentru care este acuzat nu se poate estompa într-o perioadă atât de scurtă de aproximativ 1 lună și
Soluția atacată este în contradicție și cu soluția Curții de APEL ALBA IULIA, pronunțată la data de 9.06.2009 prin care se reține că nu au intervenit elemente noi care să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive și punerea inculpatului în libertate.
La analiza anterioară a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive instanța de fond făcut referire la pericolul concret pentru ordinea publică pe care-l prezintă inculpatul, raportat la sentimentul de insecuritate pe care-l prezintă o persoană care funcționează în cadrul unei instituții bancare, asupra căreia planează bănuiala că a săvârșit o infracțiune de luare de mită.
Nici cu privire la atitudinea inculpatului nu se impune lăsarea acestuia în libertate întrucât declarațiile lui sunt contradictorii, nuanțate afirmând că nu este vinovat și motivând că banii proveneau dintr-un împrumut.
Concluzionând, reprezentantul parchetului solicită menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului întrucât acesta prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
Avocat, apărătorul ales al inculpatului - solicită respingerea recursului parchetului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică încheierea penală atacată.
Învederează că la data de 11 mai 2009 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului -, în temeiul art.148 lit.f Cod procedură penală, însă prin încheierea atacată s-a considerat de către instanța de fond că se impune înlocuirea acestei măsuri, cu măsura obligării de a nu părăsi țara, impunându-i-se acestuia anumite reguli.
În mod greșit se susține de către parchet că nu au intervenit elemente noi care să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive.
Precizează că la momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpat instanța a avut în vedere două aspecte: lăsarea în libertate a inculpatului ar impieta buna desfășurare a procesului penal și buna administrare a justiției.
Martorii au fost audiați în prima fază procesuală, iar inculpatul prin declarațiile date până în prezent a avut poziție constantă.
Referitor la pericolul concret pentru ordinea publică prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală pe care-l prezintă inculpatul, astfel cum s- reținut de instanța de fond nu mai are relevanță în prezent. Constant parchetul confundat pericolul concret pentru ordinea publică pe care-l prezintă inculpatul, cu pericolul social al faptei de care este acuzat acesta.
Într-adevăr infracțiunea de luare de mită are un impact negativ asupra societății, însă acest element singular nu este în măsură să justifice menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Învederează că legiuitorul dat posibilitate judecătorului - care este suveran - de a verifica periodic legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și de a aprecia asupra oportunității menținerii acestei măsuri, dispozițiile încheierii atacate fiind motivate temeinic.
În circumstanțiere arată că inculpatul este tânăr are vârsta de 29 de ani, este de bună credință, are soție și un copil minor, cu probleme medicale de anorexie psihică.
Sub un alt aspect învederează căarestarea și reținerea inculpatului sunt nelegale, întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 143, 149, 70 al.3 și art.209 al.4 și al.41Cod procedură penală, astfel că sunt incidente în cauză prevederile art.197 al.2 Cod procedură penală, ceea ce atrage anularea actului:
1. referitor la dispozițiile art.143 Cod procedură penală - inculpatul a fost reținut fără a fi audiat, prima declarație fiind luată acestuia la ora 2,45; declarația inculpatului a fost luată pe formular, aducându-i-se acestuia la cunoștință că are dreptul să-și angajeze apărător, precum și că dreptul de nu face nicio declarație, doar după luarea măsurii reținerii.
2. cu privire la prevederile art.70 al.3 Cod procedură penală nu s-a menționat dacă au fost respectate aceste dispoziții;
3. nu există declarația de audiere a inculpatului la propunerea de arestare preventivă. Propunerea de arestare preventivă avea ca antet Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, ea fiind în realitate întocmită de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA - aceasta neputând fi considerată o eroare materială.
4. Au fost încălcate dispozițiile art.209 al.4 Cod procedură penală întrucât competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Alba, astfel că urmărirea penală trebuia efectuată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba și nu de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA.
Art.209 al.4 Cod procedură penală permite preluarea cauzelor de către procurorii din parchetele ierarhic superioare, însă prin dispoziția conducătorului parchetului ierarhic superior.
La dezbaterea pe fond a cauzei procurorul a precizat că au fost acoperite toate aceste nulități, însă conform art.197 al.2 Cod procedură penală nulitățile invocate sunt absolute.
Reprezentantul parchetului, în replică cu privire la nerespectarea dispozițiilor art.70 Cod procedură penală precum și la nerespectarea dreptului la apărare învederează că inculpatului i s-a adus la cunoștință că are dreptul să-și angajeze apărător și s-a asigurat apărător din oficiu.
Ordonanța de reținere a fost emisă pe formular vizat de învinuit. Declarația olografă a învinuitului a fost datată cu 11.05.2009, întrucât audierile au avut loc din 10/11.05.2009.
Referitor la necompetența materială invocată de apărătorul inculpatului respectiv preluarea cauzei de la parchetul inferior, arată că s-a întocmit referat în acest sens, vizat de procurorul general, pe care- prezintă spre vedere.
Precizează referitor la dispozițiile art.209 al.41Cod procedură penală arată că acestea au fost declarate neconstituționale prin decizia Curții Constituționale.
Cu privire la greșita consemnare a antet-ului propunerii de arestare arată că aceasta este o eroare materială, propunerea fiind întocmită de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA.
Cu privire la celelalte aspecte de nelegalitate, acestea au fost tranșate la instanța de fond, nefiind considerate nulități.
Inculpatul -, având ultimul cuvânt învederează că achiesează la concluziile apărătorului său ales. Precizează că își menține declarațiile date până în prezent. Mai arată că procesul verbal de la urmărire penală nu a fost semnat de el, astfel că prezintă nereguli.
Solicită cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Constată că prin încheierea penală din 29.06.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția Penală în dosarul nr- s-a dispus în baza art. 300/2 rap. la art. 160/b C.P.P. art. 136 al. 1 lit. c, al. 4 și 8.C.P.P. art. 139.C.P.P. art. 145/1 C.P.P. înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului - cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 31/11.05.2009 la data rămânerii definitive a încheierii, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 145/1 al. 2.C.P.P. rap. la art. 145 al. 1/1 inculpatul C.P.P. a fost obligat să respecte următoarele măsuri:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, Poliția Sectorului 5 B conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința situată în B,- -. 1. 18, sector 5, fără încuviințarea instanței de judecată;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 145/1 rap.C.P.P. la art. 145 al. 1/2 lit. c inculpatul C.P.P. a fost obligat să nu apropie de persoanele audiate în cauză ca martori și nici de membri familiilor acestora și nici să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
În baza art. 145/1 rap.C.P.P. la art. 145 al.2/2 s C.P.P.-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau obligațiilor care îi revin, se va lua față de el măsura arestării preventive.
În baza art. 145/1 rap.C.P.P. la art. 145 al.2/1 încheierea C.P.P. urmează a se comunica inculpatului, Poliției Sectorului 5 B, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră.
În baza art. 192 al. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În motivarea acestei încheieri Tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit în data de 18.05.2009 de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, a fost trimis în judecată inculpatul - pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev.de art.6 din Legea 79/2000 rap. la art.254 alin.l Cod penal, în fapt s-a reținut că, inculpatul la data de 10 mai 2009, primit suma de 2000 lei de la denunțătorul, în scopul de întârzia efectuarea unui act în legătură cu atribuțiile sale de serviciu.
La primul termen de judecată, inculpatul prin apărător ales a solicitat în principal, punerea sa în libertate, ca urmare a revocării măsurii arestării preventive, invocând următoarele motive de nelegalitate:
încălcarea dispozițiilor prev. de art.143 Cpp și art. 149/1 Cpp, susținând că măsura reținerii s-a luat fără ascultarea inculpatului. S-a arătat că reținerea a fost dispusă prin ordonanța din 11 mai 2009, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, pe o durata de 24 ore, începând cu 11.05.2009, ora 02:45, până în data de 12.05.2009, ora 02:45. Prima audiere a inculpatului a fost făcută în 11.05.2009, aspect care reiese din declarația olografă a inculpatului care atestă ora începerii ascultării - 22,00. Din preambulul declarației olografe nu reiese că i s-au adus la cunoștință disp.art.70 alin.3 Cpp. Prin urmare, cum reținerea s-a făcut la orele menționate și audierea inculpatului s-a făcut după aproximativ 20 ore de la reținere, măsura reținerii este nelegală.
II. Nelegalitatea întocmirii propunerii de arestare preventivă a inculpatului, învederându-se că propunerea de arestare preventivă a fost făcută conform antetului de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, iar această unitate de parchet nu era competentă nici material, nici teritorial. Se susține că potrivit art.209 alin.3, alin.4/1 Cpp, prin dispoziția conducătorului parchetului ierarhic superior se pot prelua dosarele de urmărire penală de la parchetele inferioare, dar în acest dosar nu există o asemenea dispoziție.
III. Nelegalitatea obținerii interceptărilor și înregistrărilor audio-video.
In subsidiar, se solicită ca instanța să constate că nu mai subzistă pericolul concret pentru ordinea publică și să se dispună în consecință înlocuirea cu una din modalitățile prevăzute de lege.
Tribunalul verificând în condițiile art.300/2 raportat la art.l60/b legalitatea, temeinicia și oportunitatea arestării inculpatului, constată că inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea nr. 13/11.05.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-, în temeiul art. 148 lit.f Cpp.
Conform art. 139 Cpp, măsura preventivă se înlocuiește cu altă măsură când s-au schimbat temeiurile care au determinat arestarea sau, potrivit art. 139 al.3/5 poate fi înlocuită cu măsura preventivă prevăzută de art. 136 lit.b sau 136 lit.c Cpp, care pot fi luate de judecător în toate fazele procesului penal.
In acest context, instanța a apreciat că, deși subzistă prima condiție cerută de 148 lit. f Cpp referitoare la durata pedepsei închisorii pentru faptele cercetate, nu mai subzistă a doua condiție privind pericolul concret pentru ordinea publică, pentru următoarele motive:
Măsura arestării preventive trebuie analizată atât cu privire la circumstanțele reale ținând de modul concret de săvârșire a infracțiunii cât și având în vedere circumstanțele personale ale făptuitorului.
Circumstanțele reale ale faptei comise de inculpat trebuie raportate la efectul pe care-l resimte colectivitatea cu privire la săvârșirea faptelor prevăzute de legea penală.
În speță, prin arestarea preventivă a inculpatului, în data de 11.05.2009, colectivitatea a luat act că cei care vor săvârși fapte similare vor fi privați de libertate, dar această privare de libertate trebuie analizată periodic pentru a se respecta cerința de legalitate, precum și de oportunitate.
Astfel de la momentul arestării preventive și până în prezent a trecut un interval de timp de o lună și J, timp în care organul de urmărire penală a administrat probe și s-a dispus trimiterea inculpatului în judecată prin rechizitoriu.
De la momentul arestării inculpatului până în prezent, ca urmare a trecerii timpului, pericolul pentru ordinea publică s-a estompat.
În prezent, desfășurarea procesului penal în bune condiții nu ar fi periclitată în vreun mod prin punerea inculpatului în libertate, cu respectarea unora din obligații și măsuri prevăzute de lege la art.136 alin.l lit.c Cod procedură penală, respectiv obligarea de a nu părăsi țara, pentru următoarele motive:
- atât inculpatul cât și martorii au fost audiați și vor fi audiați în fața instanței de judecată
- pentru protejarea bunei desfășurări a cercetării judecătorești se pot lua în sarcina inculpatului unele măsuri menite să garanteze evitarea influențării martorilor de către inculpat.
Solicitarea principală de revocare a măsurii arestării preventive pentru motivele de nelegalitate expuse în scris și susținute oral a fost neîntemeiată pentru următoarele considerente:
1.Aspectele referitoare la nelegalitatea reținerii care a fost făcută înainte de ascultarea inculpatului precum și nelegalitatea întocmirii propunerii de arestare preventivă au rămas fără relevanță întrucât măsura arestării preventive a fost luată legal de judecătorul fondului și menținută ulterior, inclusiv de instanțele superioare.
2.Cu privire la necompetența materială a organului de urmărire penală:
- împrejurarea că la dosar nu există o dispoziție a conducătorului Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA nu conduce la ideea inexistenței acesteia, ci la necesitatea efectuării de verificări, care se pot dispune și astfel se verifică și regularitatea actului de sesizare a instanței.
3.Aspectele referitoare la interceptările în înregistrările audio-video obținute ilegal, vor fi analizate în cadrul cercetării judecătorești și apoi valorificate prin procedura de evaluare a probelor, nefiind cazul a fi aduse în discuție în acest stadiu procesual.
4.Aspectul referitor la necompetenta teritorială a Parchetului care a întocmit propunerea de arestare preventivă nu este de natură să atragă nulitatea absolută a arestării câtă vreme nu propunerea arestării stă la baza mandatului de arestare preventivă ci încheierea judecătorului, iar încheierea a fost menținută de instanța de judecată și în căile de atac.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen, motivat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba solicitând în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C.P.P. admiterea recursului, casarea încheierii atacate și menținerea în continuare a măsurii arestării preventive a inculpatului - în temeiul art. 300/2 C.P.P. rap. la art. 160/b al. 1, 3.C.P.P. precum și respingerea cererii inculpatului de a se înlocui măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În motivarea recursului se arată că încheierea atacată este nelegală și netemeinică deoarece legitimitatea stării de arest preventiv trebuie să fie apreciată în funcție de particularitățile cauzei și să fie justificată în măsura în care indiciile concrete relevă necesitatea protejării unui interes public.
La stabilirea respectării termenului rezonabil al arestării preventive trebuie să se aibă în vedere complexitatea cauzei precum și comportamentul inculpatului care în prezenta cauză s-a dovedit a fi nesincer.
Se mai arată că activitatea de corupție a inculpatului prezintă un pericol social concret și actual pentru ordinea publică, cu rezonanță socială, care nu s-a diminuat timp de o lună și J de când a fost arestat inculpatul. În mod nelegal instanța de fond a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat, atâta timp cât a fost sesizată instanța de fond cu judecarea cauzei și încă nu s-au administrat probe în faza cercetării judecătorești.
Soluția atacată este în contradicție și cu soluția Curții de APEL ALBA IULIA, pronunțată la data de 9.06.2009 prin care se reține că nu au intervenit elemente noi care să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive și punerea inculpatului în libertate.
La analiza anterioară a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive instanța de fond făcut referire la pericolul concret pentru ordinea publică pe care-l prezintă inculpatul, raportat la sentimentul de insecuritate pe care-l prezintă o persoană care funcționează în cadrul unei instituții bancare, asupra căreia planează bănuiala că a săvârșit o infracțiune de luare de mită.
Nici cu privire la atitudinea inculpatului nu se impune lăsarea acestuia în libertate întrucât declarațiile lui sunt contradictorii, nuanțate, afirmând că nu este vinovat și motivând că banii proveneau dintr-un împrumut.
Curtea de Apel examinând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că recursul Parchetului de pe Lângă Tribunalul Alba este fondat și va fi admis, din următoarele considerente:
Inculpatul - a fost trimis în judecată la data de 3.06.2009 pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art.6 din Legea 78/2000, raportat la art.254 al.1 Cod penal.
Față de inculpat s-a luat măsura arestării preventive pe o perioadă de 29 zile de la data de 12.05.2009 și până la data de 9.06.2009 prin încheierea penală nr. 13/11.05.2009 a Tribunalului Alba - Secția Penală.
În sarcina inculpatului s-a reținut că în calitatea sa de executor bancar la SA România a pretins și primit de la denunțătorul suma de 2.000 lei cu scopul de a tergiversa executarea silită a unui imobil aparținând denunțătorului și care era ipotecat în favoarea băncii. La data de 10.05.2009 inculpatul a fost prins în flagrant pe când a luat de la denunțător suma de bani cerută.
Inculpatul a fost trimis în judecată fiind bănuit că a săvârșit o infracțiune de corupție, faptă gravă în actualul context social și economic. Mai mult, deși a fost prins în flagrant, inculpatul nu recunoaște săvârșirea faptei dând dovadă de nesinceritate.
Instanța de fond a arătat că în cauză subzistă indiciile temeinice care au condus inițial la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat dar că pericolul pentru ordinea publică s-a estompat.
Curtea apreciază că fapta de care este acuzat inculpatul este gravă iar timpul scurt de la data prinderii sale nu a stins ecourile negative din societate, fapta având încă o rezonanță negativă, rezonanță care s-ar amplifica dacă în la acest moment s-ar dispune de către instanțe cercetarea sa în stare de libertate. Motivarea instanței de fond că rezonanța socială a faptei săvârșite de inculpat s-a estompat, la fel și pericolul concret pentru ordinea publică este lipsită de argumente. Nu se poate susține că pericolul social concret și rezonanța socială negativă a faptei săvârșite de inculpat s-a estompat în timpul scurt care s-a scurs de la data de 11.05.2009 când s-a luat măsura arestării preventive.
Mai mult, până în prezent în cauză instanța de fond nu a administrat nici o probă în dosar, procedându-se doar la audierea inculpatului. Raportat și la împrejurarea că inculpatul - susține că nu se face vinovat de săvârșirea faptei de care este acuzat și în dosar urmează a se administra probe, în această fază a cercetării judecătorești nu se impune a se dispune punerea în libertate a inculpatului.
Este adevărat că regula este cercetarea unei persoane în stare de libertate dar față de fapta presupus a fi fost săvârșită de inculpat și împrejurările săvârșirii ei se apreciază de către C că nu se impune ca în acest moment a desfășurării procesului penal cercetarea inculpatului să se facă cu acesta în stare de libertate.
Față de cele expuse, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d recursul C.P.P. Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba va fi admis ca fondat.
În baza art. 192 al. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare efectuate în recurs rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva încheierii penale din 29 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Alba - secția penală în dosarul nr-.
Casează în parte încheierea penală atacată numai sub aspectul înlocuirii măsurii arestării preventive a inculpatului - și rejudecând cauza în aceste limite, în baza art.300/2 pr.penală art. 160/b pr.penală menține măsura arestării preventive a inculpatului -.
Cheltuielile judiciare efectuate în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 02 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact. 2 ex/7.07.2009
Președinte:Sanda TrifJudecători:Sanda Trif, Dana Ghițoaică, Marius Motolea
