Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 431/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 431/ DOSAR NR-
Ședința publică din 02 iunie 2008.
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Elena Barbu JUDECĂTOR 2: Gheorghe Radu
- G - - JUDECĂTOR 3: Alexandru Vasiliu
- - - - judecător
- - - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, -, și, împotriva încheierii de ședință din 28.05.2008, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenții inculpați și - în stare de arest ( deținuți în Penitenciarul Codlea ) asistați de apărător ales, avocat, recurenții inculpați și în stare de arest ( deținuți în Penitenciarul Codlea ) asistați de avocat în substituirea apărătorului ales, avocat.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat, depune la dosar împuternicire avocațială pentru inculpații - și.
Avocat, depune la dosar împuternicire avocațială pentru inculpații și.
Se permite apărătorilor inculpaților să ia legătura cu aceștia.
Apărătorii inculpaților și reprezentantul Ministerului Public, arată că nu sunt cereri de formulat în cauză.
Constatând că nu sunt cereri de formulat, cauza fiind în stare de judecată, instanța în conformitate cu dispozițiile art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursurilor.
Avocat pentru recurenții inculpați și -, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii de ședință dată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov la data de 28 mai 2008 și pe cale de consecință să se admită cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. De la momentul de la care a fost luată măsura arestării preventive și până la această dată au trecut mai bine de 6 luni de zile de când inculpați se află în stare de arest preventiv. La termenul trecut de la Tribunalul Brașov nu li s-a acordat posibilitatea de a explica judecătorului cauzei care a fost motivația gesturilor care sunt reținute în cuprinsul rechizitoriului ca fiind infracțiuni. Acest lucru se întoarce în defavoarea inculpaților care au un alt interes decât cei care sunt liberi în acest dosar. Din momentul în care o parte dintre inculpați sunt arestați și o parte sunt liberi categoric interesul inculpaților care sunt liberi este acela de a se vedea în posesia unei sentințe judecătorești în termen cât mai îndelungat.
Ori, așa cum rezultă din toate actele de la dosar, cererile formulate de către inculpați de a fi puși în libertate, de fiecare dată au fost respinse motivat pe aspectul că până la acel moment la care au fost formulate cererile respective nu s- trecut la audierea inculpaților.
Solicită analizarea cauzei pentru fiecare inculpat în parte a se vedea dacă cererea formulată de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea este admisibilă.
La această dată ținând cont efectiv de lipsa antecedentelor penale ale inculpaților pe care îi reprezintă, că s-a scurs o perioadă de mai bine de 6 luni de zile de când fost luată măsura arestării preventive, o astfel de cerere este legală și admisibilă.
Consideră că această stare de detenție care o petrec inculpați în stare de arest nu poate fi transformată în acea pedeapsă pe care ar primi-o inculpați, nu poate să fie transformată această stare de detenție într-o sancțiunea care se acordă inculpaților pentru faptele pe care le-au săvârșit. Așa cum rezultă din toate textele de lege care au fost reținute de instanțele de judecată în momentul în care s-a luat măsura arestării preventive se făcea vorbire despre faptul că sunt îndeplinite condițiile prev.de art. 136 Cod procedură penală, consideră că aceste condiții prev. de art. 136 trebuie analizate la fiecare moment și se referă la acest moment și a se observa dacă într-adevăr punerea în libertate a inculpaților ar mai aduce vre-o atingere bunei desfășurării a procesului penal.
În faza de urmărire penală aceștia au fost în totalitate în stare de arest preventiv, urmărirea penală s-a petrecut cu ei în stare de arest preventiv și acum se solicită de fiecare dată să se mențină starea de arest preventiv și să se respingă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, motivat pe aspectul că până la această dată nu s-au dat declarații de către inculpați.
Instanța de fond face vorbire despre aspectul legat de imposibilitatea analizării probelor în această fază, dar susține că datorită anumitor elemente cum ar fi stilul de viață al inculpaților, gradul de pericol social se impune respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Apreciază că se impune admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea pentru cei doi inculpați pe care îi reprezintă
Avocat - pentru recurenții inculpați și, solicită admiterea recursurilor declarate de inculpați împotriva încheierii de ședință dată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov la data de 28 mai 2008, casarea încheierii și pe cale de consecință admiterea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Măsura arestării preventive este o măsură de prevenție cu caracter special și pentru a se lua o astfel de măsură este necesar ca la dosarul cauzei să existe indicii că inculpații ar fi săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați.
În încheierea atacată se arată că un motiv pentru care se menține arestarea preventivă a inculpaților este acela că ar indicii că inculpați s-ar fi asociat într-un grup organizat în vederea săvârșirii acestor infracțiuni, la dosarul cauzei nu există nici o dovadă că într-adevăr aceste persoane ar fi fost un grup organizat, majoritatea s-au cunoscut când au fost aduși în fața instanței de judecată la termenul din noiembrie când s-a dispus arestarea preventivă a acestora.
A se avea în vedere că în încheierea de ședință atacată se susține că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol social ridicat, la dosarul cauzei nu există dovada că ar exista acel pericol.
De asemenea se mai susține de către instanța de fond că faptele inculpaților au adus atingere drepturilor patrimoniale, la dosarul cauzei nu există nici o plângere a vreunei persoane fizice s-au vre-o plângere prin care să se susțină că i-ar fi lipsit niște bani. Există doar plângerea lui care s-a obținut la solicitarea parchetului care i-au întrebat dacă se constituie sau nu parte civilă.
Solicită a se avea în vedere că în momentul în care inculpați au fost lăsați în libertate se referă la momentul în care a expirat măsura reținerii și s-a dispus după aceea măsura arestării preventive au avut la dispoziție o noapte întreagă când inculpații ar fi putu oricând să părăsească localitatea, nu au făcut acest lucru, nu s-au sustras de la urmărirea penală, nu au încercat în nici un fel să impieteze bunul mers al procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea recursurilor formulate de inculpați, ca nefondate, menținerea încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov la data de 28 mai 2008, ca legală și temeinică prin care s-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv, țara. Faptele pentru care sunt cercetați inculpați sunt de o gravitate deosebită, drept dovada este că legiuitorul a prevăzut pedepse severe, pedepse care depășesc 4 ani închisoare, iar aceste fapte au produs o puternică rezonanță în contextul agravări fenomenului infracțional.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
Inculpatul -, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că își însușește concluziile puse de către apărătorul său.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului.
CURTEA
1. Constantă că prin încheierea de ședință din 28 mai 2008, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-, s-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpații, -, și.
Pentru a se dispune astfel s-a apreciat că există indicii temeinice care duc la presupunerea că inculpați au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, că există în continuare pericol concret pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpaților, față de natura faptelor săvârșite și perseverența infracțională și că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii.
2. Împotriva acestei încheierii au declarat recurs inculpații, -, și, care au susținut, în esență că, față de durata măsurii arestării preventive, aceasta nu se mai justifică în prezent, că durata procesului nu le este imputabilă și că lăsarea lor în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică. S-au invocat și circumstanțe favorabile de ordin personal. S-a susținut și faptul că inculpați nu sunt vinovați de săvârșirea faptelor.
3. Recursurile sunt nefondate.
În ceea ce privește admisibilitatea recursurilor, față de dispozițiile art. 141 alin. 1 Cod procedură penală, deși textul de lege arătat statuează că încheierea prin care se respinge cererea de înlocuire a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac, se constată că dispoziția legală internă contravine prevederilor art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în ceea ce privește asigurarea egalității de arme și de șanse în cadrul unui proces corect.
Egalitatea de arme și de șanse presupune, potrivit jurisprudenței Curții de la Strasbourg, punerea la dispoziție a unor instrumente procesuale echivalente, atât pentru acuzare, cât și pentru apărare.
În ceea ce privește înlocuirea măsurii preventive, Curtea constată că, în timp ce pentru procuror este prevăzută calea de atac a recursului în cazul în care se admite cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură, pentru inculpat nu este prevăzută această cale de atac în situația în care cererea este respinsă. O astfel de reglementare încalcă principiul egalității de arme și defavorizează pe inculpat, fiind încălcate dispozițiile Art. 6 paragraf 1 din CEDO, dispoziții care se aplică cu prioritate față de dreptul intern, așa cum este prevăzut în art. 11 și art. 20 din Constituție.
Calea de atac fiind în principiu admisibilă, se va examina cauza pe fond.
În mod corect s-a apreciat de către prima instanță că din probele administrate până în prezent rezultă presupunerea că inculpații ar fi săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, infracțiunii care prezintă un grad de pericol social ridicat.
Pentru luarea măsurii arestării preventive și menținerea unei astfel de măsuri nu se cere să se stabilească vinovăția inculpaților și nici stabilirea cu certitudine a existenței infracțiunilor, fiind suficient să existe indicii temeinice care să conducă la presupunerea că inculpați ar putea fi autori faptelor.
În prezenta cauză se reține că inculpați au desfășurat o activitate infracțională pe un timp mai îndelungat, în mod organizat, recurgând la procedee care prezintă un pericol concret ridicat prin care să se permită accesarea conturilor bancare a unor persoane și însușirea unor sume de bani.
Este vorba despre săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 27 alin.3 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, art. 25 din Legea nr. 365/2002, art. 26 Cod penal raportat la art. 24 alin.1 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal,art. 26 Cod penal raportat la art. 27 alin.2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal și de constituire de grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și pentru care legea prevede pedeapsa închisorii între 5 și 20 ani, a fost reținută în sarcina tuturor inculpaților recurenți.
Durata măsurii arestării preventive se înscrie într-un termen rezonabil, iar menținerea acestei măsurii se dovedește a fi necesară și în prezent pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
Dosarul se află deja în faza de judecată însă nu s-a putut proceda până în prezent la audierea inculpaților, date fiind cererile formulate pentru pregătirea apărării. Cauza prezintă un caracter complex.
Temeiurile legale care au fost avute în vedere la luarea măsurii nu s-au modificat.
Pericolul concret ridicat pe care îl reprezintă pentru ordinea publică faptele săvârșite de inculpați, în modalitățile și cu consecințele care rezultă din probele aflate la dosar, continuă să subziste.
4. Așa fiind, în temeiul art. 38513pct.1 lit.b Cod procedură penală recursurile inculpaților urmează să fie respinse întrucât din actele existente la dosar nu rezultă schimbarea temeiurile avute în vedere cu ocazia arestării celor în cauză.
5. Potrivit art. 192 alin.2 Cod procedură penală cheltuielile judiciare urmează să fie suportate de către inculpați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, -, și împotriva încheierii de ședință din 28 mai 2008, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
Obligă pe inculpați la câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 2.06.2008.
Președinte Judecător Judecător
- - G - - -
GREFIER
- -
red./12.06.2008
dact.Gh./12.06.2008
6 exemplare
jud fondA.
Președinte:Elena BarbuJudecători:Elena Barbu, Gheorghe Radu, Alexandru Vasiliu
