Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 46/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 120/2/2010
43/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.46
Ședința publică din data de 07 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR 2: Dumitrița Piciarcă
JUDECĂTOR 3: Corneliu Bogdan
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierii de ședință din data de 04.01.2010 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații-inculpați:, și, în stare de arest, toți asistați juridic de apărător din oficiu, în baza delegației nr.-/07.01.2010 (fila 11 dosar), în stare de arest, asistat juridic de apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/07.01.2010 (fila 13 dosar) și, în stare de arest și asistat juridic de apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale 7447/07.01.2010.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea acordă cuvântul în dezbatere asupra recursului.
Reprezentanta Ministerului Public susține oral motivele de recurs detaliate în scris la dosarul cauzei. Astfel, critică încheierea atacatăpentru nelegalitatefață de măsura preventivă impusă inculpatului, de a nu părăsi Municipiul B și Jud. I, întrucât nu există un temei legal de a dispune măsura obligării de a nu părăsi un județ, măsură care, de altfel, fără nici un fel de rațiune, acordă, în situații egale cu a celorlalți inculpați, o mai mare libertate de mișcare inculpatului șipentru netemeinicie:(1) față de greșita apreciere a depășirii termenului rezonabil al prevenției, cu ignorarea stadiului procesual al speței; (2) față de indiciile temeinice ce caracterizează periculozitatea fiecărui inculpat, nediluată prin simpla trecere a timpului și față de poziția procesuală a acestora pe parcursul întregului proces care impun menținerea detenției inculpaților; (3) față de imposibilitatea obiectivă de administrare a probei testimoniale cu 2 martori cu identitatea protejată, de altfel, aceștia nefiind singurii martori rămași de audiat; (4) față de importanța din perspectiva acuzării a ultimilor doi martori cheie cu identitatea protejată ce urmează a fi audiați, cu declarații relevante în faza de urmărire penală în privința tuturor inculpaților, cu ignorarea rațiunii instituirii formei de protecție a acestora, în raport de reinserarea inculpaților în mediul din care provin și în care cel mai probabil se găsesc acești martori.
În dezvoltarea motivelor de recurs, cu privire la depășirea termenului rezonabil, arată că, în mod evident, parchetul a acționat diligent în privința rezonabilității prevenției inculpaților în faza de urmărire penală și se poate constata că inculpații și-au exercitat abuziv dreptul la apărare, generând numeroase amânări, precum și faptul că DIICOT a justificat obiectiv imposibilitatea prezentării celor 2 martori, prin procesele verbale atașate la dosarul de fond. Din această perspectivă, măsurile dispuse de instanță prin Încheierea atacată par mai degrabă sancțiuni aplicate PÎCCJ-DIICOT pentru nepunerea la dispoziția instanței la ultimul termen de judecată a celor doi colaboratori cu identitate protejată, în condițiile în care acesta nu a constituit unicul motiv de amânare a cauzei.
Cu privire la periculozitatea fiecărui inculpat, arată că inculpații, și sunt cercetați într-o cauză similară aflată pe rolul Tribunalului București în prezent, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, iar inculpatul este recidivist postexecutoriu, inculpatul a suferit 4 condamnări anterioare pentru fapte de furt, ultraj și tâlhărie, fiind recidivist postexecutoriu și inculpatul este recidivist postcondamnatoriu. De asemenea, inculpații au avut în general o atitudine de nerecunoaștere a comiterii faptelor.
Referitor la imposibilitatea obiectivă de administrate a probei testimoniale cu cei 2 martori cu identitatea protejată, apreciază că nu justifică măsurile luate de instanță, precizând că, la fiecare solicitare a instanței de prezentare a martorilor, PÎCCJ-DIICOT a răspuns justificat, aceștia fiind căutați în mediile pe care le frecventează, iar datele deținute în acest moment arătau imposibilitatea obiectivă de audiere a celor 2 colaboratori, despre care există indicii că sunt plecați din țară. Dată fiind relevanța în speță a depozițiilor acestor ultimi doi martori, instanța în consens cu parchetul și avocații inculpaților a insistat în solicitarea PÎCCJ-DIICOT de a face căutări suplimentare și verificări în vederea prezentării acestor martori spre a fi audiați, fără ca acest aspect să justifice schimbarea temeiurilor care impun menținerea stării de arest.
În ceea ce privește al patrulea motiv, arată că înlocuirea măsurii arestării preventive vine în contradicție evidentă cu forma de protecție acordată ultimilor 2 martori cheie cu identitatea protejată, a căror audiere este deosebit de importantă din perspectiva acuzării, aceștia fiind cei prin intermediul cărora s-au realizat toate cumpărările autorizate de droguri și cu relevanță majoră în susținerea acuzării majorității inculpaților.
Pentru motivele expuse, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din data de 04.01.2010 a Tribunalului București - Secția I Penală și, rejudecând, menținerea stării de arest a inculpaților.
Apărătorul ales al intimatului-inculpat solicită respingerea, ca nefondat, recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, apreciind că, în mod corect, instanța de fond a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea măsurii de a nu părăsi localitatea. Consideră că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive în raport cu faptul că inculpatul s-a prezentat de bunăvoie în fața instanței, nu a încercat să tergiverseze aflarea adevărului, a avut o atitudine sinceră, și-a recunoscut precum și cu circumstanțele personale ale acestuia (lipsa antecedentelor penale, faptul că are o familie respectată în societate și împrejurarea că a avut anterior arestării un loc de muncă).
Solicită a se observa că inculpatul a recunoscut consumul de droguri, menționând faptul că consumatorii se ajută între ei.
A se avea în vedere prevederile art.5, paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care prevăd atât dreptul inculpatului de a fi judecat într-un termen rezonabil, cât și faptul ca punerea în libertate să fie condiționată de garanții care să asigure prezența persoanei la proces. Solicită a se observa că inculpatul este în stare de arest de mai mult de 1 an și 8 luni. Precizează că inculpații nu au urmărit tergiversarea procesului cum susține procurorul, cauza suferind numeroase amânări din motive obiective.
Nu sunt indicii că lăsarea în libertate a inculpatului ar împiedica în vreun fel buna desfășurare a procesului penal.
În încheierea pledoariei, reiterează concluziile de respingere a recursului.
Apărătorul ales al intimatului-inculpat solicită respingerea recursului formulat de parchet și menținerea încheierii tribunalului ca fiind temeinică și legală.
Precizează că inculpații nu au urmărit tergiversarea cauzei, inculpatul având un singur termen pentru lipsă de apărare, celelalte termene fiind acordate datorită lipsei colaboratorilor care nu au răspuns, de altfel, parchetul nu a verificat tot anturajul colaboratorilor, ci doar pe părinții acestora.
Solicită a se avea în vedere aplicabilitatea în cauză a prevederilor art.5, paragraful 3 și a art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Consideră că pericolul social concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului nu mai este de actualitate, întrucât s-au schimbat temeiurile.
Solicită a se avea în vedere că lăsarea în libertate a inculpatului nu poate împiedica buna desfășurare a procesului penal, în privința acestuia nemaifiind nicio probă de administrat. Pe de altă parte, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție până la rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare, de altfel, din probele administrate (martorii audiați și declarația coinculpatului ) rezultă că acesta nu a făcut trafic de droguri.
Solicită a se mai avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv, lipsa antecedentelor penale, faptul că, în prezent, nu mai este cercetat în nicio altă cauză, precum și starea de sănătate a acestuia, fiind depuse la dosar acte medicale (a fost victima unei tentative de omor, în urma căreia și-a pierdut vederea la un și substanță osoasă, necesitând în continuare operații pe creier care nu se pot efectua în sistemul penitenciar).
Mai precizează că inculpatul locuia cu mama sa și trăia din pensia acesteia datorită faptului că nu a mai putut lucra din anul 2005, suferind mai multe operații chirurgicale.
Apărătorul din oficiu al intimaților-inculpați, și pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului parchetului și menținere a încheierii din 04.01.2010 a Tribunalului București, solicitând a se avea în vedere perioada de arest foarte lungă a inculpaților (1 an și 8 luni), faptul că s-au administrat aproape toate probele, precum și circumstanțele personale ale fiecărui inculpat.
Referitor la susținerea procurorului cum că înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea este inadmisibilă în ceea ce îl privește pe inculpatul, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara în ceea ce îl privește pe inculpatul, formulată de apărătorul acestuia, nefiind oportună la acest moment. Subliniază că este nelegală soluția primei instanțe, întrucât nu se poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu înlocuirea măsurii de a nu părăsi un județ.
Intimatul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu susținerile apărătorului său, învederând că s-a predat de bună voie când a aflat că s-a emis mandat de arestare preventivă pe numele său și că, are un loc de muncă.
Intimatul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, susține că este doar consumator de droguri și nicidecum traficant. Menționează că lucrat tot timpul, procurându-și dozele din venituri licite și că este căsătorit de 17 ani. Solicită să i se dea o șansă.
Intimatul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă și că a colaborat cu poliția pentru a beneficia de art.16 din Legea nr.143/2000. Menționează că are un copil în vârstă de 2 ani și 4 luni și dorește să fie alături de el până la pronunțarea hotărârii de condamnare.
Intimatul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său și solicită să fie judecat în stare de libertate.
Intimatul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, susține că nu s-a ocupat cu traficul de droguri, soția sa a decedat pe parcursul procesului, în prezent, lucrează la penitenciar, la garaj, are un copil în întreținere, iar părinții săi sunt bolnavi și au nevoie de sprijin. Lasă recursul la aprecierea Curții.
Intimatul-inculpat, personal, în ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, întrucât beneficiază de prezumția de nevinovăție. Învederează că se va prezenta ori de câte ori va fi chemat.
CURTEA,
Deliberând asuprarecursuluideclarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva încheierii de ședință din data de 04.01.2010 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr- constată:
Prin încheierea de ședință din data de 04.01.2010, pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală, în dosarul nr-, în baza art. 3002Cod procedură penală, raportat la art.160 alin.1 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților,.
În baza art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpaților, cu măsura obligării de a nu părăsi municipiul
În baza art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, s-a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi municipiul B și județul
În baza 145 alin. 1 Cod procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpații, s-a dispus să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați; b) să se prezinte la organul de poliție din raza teritorială a domiciliului acestora, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați; c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 145 alin.22Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor ce le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
A dispus punerea în libertate a inculpaților, dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.
A respins cererile inculpaților de înlocuire a măsurii arestării cu obligarea de nu părăsi țara, ca neîntemeiate.
A respins cererea inculpatului de înlocuire a măsurii obligării de nu părăsi localitatea cu măsura obligării de nu părăsi țara, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.375/D/P/2007 Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism au fost trimiși in judecată inculpații pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal, art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.37 lit.a Cod penal și art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic art.37 lit.a Cod penal, toate cu aplic. art.33 lit.a Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, toate cu aplic. art.33 lit.a Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, - pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.b Cod penal, art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 și art.37 lit.b Cod penal, toate cu aplic. art.33 lit.a Cod penal și pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 și art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, toate cu aplic. art.33 lit.a Cod penal, reținându-se că inculpații și alte persoane neidentificate până în prezent, fac parte dintr-o rețea de traficanți de droguri coordonată de numitul HG, care acționează în municipiul B și județele limitrofe și după ce inculpații, și au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul nr.169/D/P/09.11.2006 și au fost eliberați de instanță, măsura fiind înlocuită, au continuat activitatea infracțională.
S-a stabilit în timpul cercetărilor, în baza autorizării interceptărilor telefonice dintre inculpați și a comunicărilor tip SMS și, precum și a convorbirilor audio-video în mediu ambiental, a autorizării cumpărării drogurilor de către investigatorii sub acoperire și colaboratorii acestora a perchezițiilor domiciliare și a declarațiilor martorilor audiați până în prezent în cauză că rezultată săvârșirea infracțiunilor prevăzute de Legea nr.143/2000 pentru care s-a început urmărirea penală și s-a pus în mișcare acțiunea penală.
Inculpații, și au fost arestați preventiv la data de 05.06.2008, fiind emise mandatele de arestare preventivă de către Secția I Penală a Tribunalului București și inculpații și, la data de 12.06.2008, fiind emise mandatele de arestare preventivă de către Secția a II a Penală a Tribunalului București.
La data de 26.08.2008, în baza art. 3001alin. 1 Cod proc.pen. a fost constatată legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților și în baza art. 3001alin. 3 Cod proc.pen. a fost menținută starea de arest preventiv a acestora.
Analizând actele și lucrările dosarului și văzând dispozițiile art. 3002Cod proc.pen. potrivit cărora instanța este datoare să verifice în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 160bCod proc. pen. prima instanță a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților a fost luată și menținută până la acest moment procesual cu respectarea dispozițiilor legale, sens în care, în baza art. 3002.C.P.P. rap. la art. 160 alin. 1.C.P.P. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a acestora până la acest moment.
Astfel, din conținutul probelor administrate până în prezent, în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța fondului a reținut ca fiind îndeplinite dispozițiile art. 68 ind. 1.C.P.P. în sensul că există cel puțin indicii temeinice din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile deduse judecății.
Pe de altă parte, Tribunalul a reținut că temeiurile avute în vedere la luarea și respectiv, menținerea acestei măsuri s-au schimbat, nemaifiind îndeplinită și la acest moment procesual condiția prev. de 148 lit. f Cod proc pen.
Tribunalul a avut în vedere că mare parte din materialul probator a fost administrat în cursul cercetării judecătorești, singurul impediment în soluționarea cauzei fiind lipsa colaboratorilor cu nume de cod " " și " ", colaboratori a căror prezență a fost solicitată a fi asigurată în fața instanței de aproximativ 8 luni. În acest context, Tribunalul a apreciat că lăsarea inculpaților în libertate nu ar mai putea influența bunul mers al cercetării judecătorești, având în vedere timpul scurs din momentul luării măsurii arestării preventive până în prezent - 1 an și 6 luni, termen care, dacă s-ar prelungi, nu ar mai putea fi considerat drept rezonabil.
În consecință, luarea unei măsuri preventive mai blânde față de inculpați, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea, apreciază instanța de fond, este de natură să asigure buna desfășurare a cercetării judecătorești, prin obligațiile care le sunt impuse inculpaților, obligații care, în caz de nerespectare, atrag luarea din nou a măsurii arestării preventive față de aceștia.
Astfel fiind, în baza art. 139 alin. 1.C.P.P. a înlocuit măsura arestării preventive a inculpaților, și cu măsura obligării de a nu părăsi municipiul B, iar în ceea ce îl privește pe inculpatul, cu măsura obligării de a nu părăsi municipiul B și județul
În baza 145 alin. 1.C.P.P. pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, Tribunalul a dispus ca inculpații să respecte următoarelor obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
b) să se prezinte la organul de poliție din raza teritorială a domiciliului acestora, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 145 alin. 22.C.P.P. a atras atenția inculpaților că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor ce le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
A dispus punerea în libertate a inculpaților dacă nu sunt reținuți sau arestați în altă cauză.
Asupra cererii inculpatului, de înlocuire a măsurii obligării de nu părăsi localitatea cu măsura obligării de nu părăsi țara, Tribunalul a constatat că este neîntemeiată, întrucât din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că acesta este angajat la, în funcția de șofer, iar potrivit pct. D din contractul de muncă, activitatea se desfășoară la sediul angajatorului, situat în B, sectorul 3, neexistând nicio dovadă în sensul că specificul activității pe care o desfășoară implică deplasări în afara municipiului
Asupra fondului cauzei, Tribunalul a constatat imposibilitatea audierii martorului, față de mențiunile din procesul verbal al organelor de poliție de la termenele de judecată, în sensul că aceasta este plecată din țară.
În același sens, având în vedere imposibilitatea audierii martorului, s-a făcut aplicarea art. 327 alin. 3.C.P.P. având în vedere mențiunile din procesul verbal al organelor de poliție de la filele 73 și următoarele din. III al dosarului instanței.
Față de lipsa colaboratorilor cu identitate protejată " " și " ", în vederea revenirii cu adresă către DIICOT în acest sens, cu solicitarea ca această unitatea de parchet, prin procurorul de caz, să depună diligențe suplimentare, încă de la primirea adresei pentru ca lucrători poliției judiciare din cadrul IGPR că efectueze cercetări mai amănunțite în teren referitoare la absența celor doi colaboratori, inclusiv în anturajul acestor persoane, întrucât prezentarea acestora în fața instanței este esențială pentru aflarea adevărului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul București criticând încheierea atacatăpentru nelegalitatefață de măsura preventivă impusă inculpatului, de a nu părăsi Municipiul B și Jud. I, și netemeinicie față de ceilalți inculpați, în raport de respingerea măsuri arestării preventive.
Analizând hotărârea recurată, conform art. 3856Cpp, Curtea va admite recursul declarat de Ministerul Public, conform art. 38515pct. 2 litera d Cod procedură penală, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește măsura obligării de a nu părăsi județul, Curtea constată ca întemeiată critica formulată de recurent. Într-adevăr nu există un temei legal pentru a se dispune măsura obligării de a nu părăsi un județ, astfel încât măsura dispusă de instanța de fond este nelegală.
În ceea ce privește durata rezonabilă a procesului, Curtea constată că în raport de stadiul procesual, de complexitatea cauzei, de numărul de părți, durata procesului nu a depășit un termen rezonabil. Ministerul Publica fost diligent în privința rezonabilității prevenției inculpaților în faza de urmărire penală și se poate constata că inculpații și-au exercitat abuziv dreptul la apărare, generând numeroase amânări, precum și faptul că DIICOT a justificat obiectiv imposibilitatea prezentării celor 2 martori, prin procesele verbale atașate la dosarul de fond.
În cauza de față, indiciile temeinice ce caracterizează periculozitatea fiecărui inculpat nu s-au modificat.
Cu privire la periculozitatea fiecărui inculpat, Curtea reține că inculpații, și sunt cercetați într-o cauză similară aflată pe rolul Tribunalului București în prezent, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, inculpatul este recidivist postexecutoriu, în timp ce inculpatul a suferit 4 condamnări anterioare pentru fapte de furt, ultraj și tâlhărie, fiind recidivist postexecutoriu, iar inculpatul este recidivist postcondamnatoriu. Probele administrate până în prezent arată că inculpații au avut în general o atitudine de nerecunoaștere a comiterii faptelor.
Probele administrate, în baza autorizării interceptărilor telefonice dintre inculpați și a comunicărilor tip SMS și, precum și a convorbirilor audio-video în mediu ambiental, a autorizării cumpărării drogurilor de către investigatorii sub acoperire și colaboratorii acestora a perchezițiilor domiciliare și a declarațiilor martorilor audiați până în prezent în cauză, arată că rezultă săvârșirea infracțiunilor prevăzute de Legea nr.143/2000 pentru care s-a început urmărirea penală și s-a pus în mișcare acțiunea penală.
Inculpații, și au fost arestați preventiv la data de 05.06.2008, fiind emise mandatele de arestare preventivă de către Secția I Penală a Tribunalului București și inculpații și, la data de 12.06.2008, fiind emise mandatele de arestare preventivă de către Secția a II a Penală a Tribunalului București.
Apreciind recursul ca fondat, Curtea va casa încheierea din data de 04.01.2010 a Tribunalului București - Secția I Penală și, rejudecând, va menține starea de arest a inculpaților.
- face aplicarea art. 192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Conform art.38515pct. 1 lit. d Cod procedură penală:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București.
Casează încheierea din 4 ianuarie 2010 Tribunalului București - Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr- și, pe fond:
Conform art.3002Cod procedură penală, raportat la art. 160 alin. 3 și 4 Cod procedură penală:
Menține arestarea preventivă a inculpaților:, și.
Onorariul avocatului din oficiu pentru inculpații, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red.
Dact.
Ex.2
Red.---S-
Președinte:Lavinia LefteracheJudecători:Lavinia Lefterache, Dumitrița Piciarcă, Corneliu Bogdan
