Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 486/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR.3097/2/2009
754/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.486/
Ședința publică din data de 03 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 2: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 3: Raluca Moroșanu
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva Încheierii de ședință din data de 26 martie 2009 a Tribunalului București - Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-inculpat -, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.010.740/03.IV.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează prezența la dosar a procesului-verbal din data de 01.IV.2009, întocmit în urma modificării repartizării aleatorii, în sensul trecerii dosarului de pe Completul nr.5 Vineri pe Completul 5 Vineri, cu același termen de judecată, 03.IV.2009, și aceeași componență a completului de judecată, având în vedere faptul că dosarul se află în faza cercetării judecătorești, după care, nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere.
Reprezentantul Ministerului Public arată că în mod greșit instanța de fond a admis cererea inculpatului și a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, întrucât subzistă temeiurile ce au determinat privarea sa de libertate și, astfel, se impune, în continuare, menținerea stării de arest preventiv, învederând că, pe de o parte, instanța de fond a confundat instituțiile, deoarece în vreme ce în considerente face vorbire despre revocarea măsurii arestării preventive, în final a dispus înlocuirea acesteia, iar, pe de altă parte, nu a arătat, concret, care sunt argumentele pentru care a considerat că temeiurile inițiale au dispărut sau s-au schimbat, împrejurările de fapt reținute fiind preexistente luării măsurii arestării preventive, cu atât mai mult cu cât, prin Decizia penală nr.377/2009, instanța de recurs, cu mai puțin de o lună în urmă, a constatat că nu au apărut elemente noi de natură să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive.
În egală măsură, instanța nu a analizat pericolul concret pe care lăsarea în libertate a inculpatului îl prezintă pentru ordinea publică, având în vedere gravitatea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, faptul că victima avea numai 21 ani și împrejurarea că, prin înlocuirea măsurii de prevenție, inculpatul va reveni în locuința sa, aflată în apropierea locuinței familiei victimei, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea, în parte, a încheierii de ședință și, pe fond, respingerea cererii de înlocuire a măsurii de prevenție, impunându-se judecarea inculpatului în stare de arest preventiv.
Apărătorul din oficiu al intimatului-inculpat solicită respingerea, ca nefondat, a recursului, arătând că încheierea de ședință este legală și temeinică, întrucât lăsarea în libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere atât lipsa antecedentelor penale și faptul că nu a solicitat probe în apărare, dar și împrejurarea reținută de instanța de fond referitoare la atitudinea provocatoare a victimei.
Intimatul-inculpat, personal, arată că regretă săvârșirea infracțiunii.
CURTEA
Prin încheierea din data de 26.03.2009, TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală a înlocuit măsurii arestării preventive a inculpatului în măsura obligării de a nu părăsi localitatea în baza art. 139 145 Cod procedură penală, punând în vedere acestuia disp. art.145 pct. 1 și art. 1453Cod procedură penală, reținând în esență că fată de atitudinea inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptei a arătat că este de acord cu achitarea despăgubirilor către partea civilă și nu a solicitat nici o probă în apărare nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și arătând că, față de împrejurarea că nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, se impune cercetarea în continuare în stare de arest preventiv a inculpatului.
Analizând actele dosarului și încheierea recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu în conformitate cu disp. art. 3856alin. 3 Cod procedură penală apreciază că recursul nu este fondat.
Curtea reține astfel că inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea din data de 17.09.2008 reținându-se că inculpatul, în seara de 06.09.2008 a aruncat în mod repetat cu corpuri dure în direcția victimei provocându-i leziuni traumatice care au dus la deces, faptă prev. de art. 174 - 175 lit. i Cod penal, apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 136 și art.148 lit. f Cod procedură penală. Inculpatul a fost ulterior trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 183 Cod penal (schimbându-se încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 174 - 175 lit. i; în infracțiunea prev. de art.183 Cod penal), măsura arestării fiind menținută de instanță și confirmată de instanța de recurs prin decizia penală 377/13.03.2009 A Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală.
Conform art. 139 alin.1 Cod procedură penală, măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii. Curtea reține că instanța de fond a înlocuit măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, însă în considerentele încheierii, nu a arătat în ce constă schimbarea temeiurilor ce au determinat arestarea.
Dimpotrivă, invocarea conduitei inculpatului - care a recunoscut săvârșirea faptei încă de la luarea măsurii preventive, prezentarea sa în fața organelor de poliție, respectiv atitudinea victimei au fost împrejurări cunoscute de instanță încă de la luarea măsurii preventive și analizate de instanță la acel moment, nefiind așadar situații necunoscute instanței care să se poată constitui ulterior într-o schimbare a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii preventive.
Curtea reține pe de altă parte că motivarea instanței de fond denotă necunoașterea celor două instituții, în considerente fiind invocate aceste împrejurări, în raport de care instanța a apreciat că se impune revocarea măsurii arestării, și pentru acest motiv a dispus înlocuirea măsurii arestării cu obligarea de a nu părăsi localitatea. Or, înlocuirea măsurii de dispune când s-au schimbat temeiurile care au dus la arestarea preventivă, iar revocarea măsurii arestării se dispune când temeiurile care au determinat luarea măsurii numai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi (conform art.139 alin.2 Cod procedură penală).
Instanța de fond însă, într-o confuzie generală, pune în dificultate instanța de recurs în a aprecia sensul invocării acelor împrejurări ca fiind unele ce ar determina înlocuirea temeiurilor sau unele ce s-ar putea constitui în temeiuri noi, Curtea apreciind că sub acest aspect încheierea instanței de fond este nelegală.
Trecând peste aceste aspecte, Curtea reține că nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive față de inculpat.
Curtea apreciază că subzistă în continuare temeiurile care au generat privarea de libertate a inculpatului, existând indicii temeinice că acesta a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și există pericol concret pentru ordinea publică, reținând în acest context gravitatea infracțiuni săvârșite, în urma acțiunii insistente a inculpatului victima de 21 de ani decedând, modalitatea de săvârșire a faptei impunând în continuare cercetarea inculpatului în stare de arest preventiv.
Față de considerentele arătate, Curtea apreciază că recursul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI este fondat sens în care va admite recursul conform art.38515pct.1 lit. d Cod procedură penală va casa parțial încheierea recurată și rejudecând în fond, va respinge ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, menținând celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei urmând a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct. 1 lit. d Cod procedură penală admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI împotriva încheierii de ședință din data de 26.03.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală în dosarul nr-.
Casează în parte încheierea recurată și fond rejudecând.
Respinge ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
---
Red. -
Dact./22.04.2009
Ex.3
Red. / TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția I-a Penală
Președinte:Mariana ConstantinescuJudecători:Mariana Constantinescu, Daniela Panioglu, Raluca Moroșanu
