Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 50/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 50/R/MF
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
Ședința publică din 22 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G-- - judecător
Judecător dr. - -
JUDECĂTOR 2: Marius Andreescu
Grefier
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și
Terorism - Serviciul Teritorial Pitești
Procuror:
S-a luat în examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Învestigare Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vâlcea, împotriva încheierii din 18 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: intimații inculpați G, G, în stare de arest, asistați de apărătorul ales avocat, G asistată de avocat,G, G și, în stare de arest, asistați de apărătorul ales avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimata inculpată G arată că este de acord să fie asistată de domnul avocat, iar intimata inculpată de domnul avocat .
Apărătorii părților și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul parchetului solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Învestigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vâlcea, casarea încheierii atacate, iar pe fond să se dispună menținerea stării de arest a inculpaților.
În motivarea recursului arată că inculpații s-au asociat într-un grup infracțional organizat, au exercitat activități infracționale timp de 5 ani în urma cărora au realizat venituri substanțiale, având o atitudine violentă. Se apreciază de reprezentantul parchetului că se impune în continuare privarea inculpaților de libertate, apreciind că nu s-a depășit termenul rezonabil de când aceștia sunt în arest.
Avocat pentru intimații inculpați G, G și G, arată că este a șasea oară când magistratul instanței de fond și-a asumat răspunderea pentru o soluție curajoasă, corectă, cu o motivare ce cuprinse și cerințele CEDO. Arată că intimații inculpați au stat în arest o perioadă suficientă și nu sunt probe că lăsați în libertate ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, ar încerca să modifice declarațiile părților vătămate, două dintre acestea au arătat că au mai fost în străinătate, iar o mare parte din părțile vătămate au fost ascultate.
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere faptul că intimata inculpată G are 58 de ani, iar starea acesteia de sănătate este precară, intimatul inculpat G, chiar dacă are antecedente penale, infracțiunile sunt de o gravitate mică și de cu totul o altă natură decât cele pentru care este cercetat în prezent. Acesta s-a aflat în stare de libertate circa o lună și ceva și avea posibilitatea să influențeze probele, însă nu a făcut acest lucru, apreciind astfel că acesta dacă va fi pus în libertate, se va comporta asemănător.
În concluzie, se solicită de avocat respingerea recursului declarat de parchet, menținerea soluției pronunțate de prima instanță ca fiind legală și temeinică.
Avocat pentru intimații inculpați G, G și solicită respingerea recursului declarat de parchet, menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
În susținere, arată că inculpații sunt arestați de circa un an și 5 luni și motivele avute în vedere la luarea măsurii arestării nu mai subzistă, argumentele aduse de parchet în motivele de recurs nu au suport în prezenta cauză, nu se aduce nicio critică și nu există niciun argument că inculpații lăsați în libertate nu vor respecta obligațiile ce i s-au impus în sarcina lor.
Pe de altă parte, intimata inculpată - are discernământul la limită și având în vedere calitățile ei intelectuale nu ar putea să influențeze probele dosarului.
Intimata inculpată G, având ultimul cuvânt, arată că are 59 de ani, este arestată de mult timp și nu este vinovată.
Intimata inculpată G, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, are o de 12 ani, a mai fost pusă în libertate de Curtea de Apel Craiova și nu a încălcat nicio obligație.
Intimatul inculpat G solicită judecarea sa în stare de libertate, arătând că nu va influența probele, el a venit din Spania singur.
Intimatul inculpat G solicită judecarea sa în stare de libertate.
Intimata inculpată G, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, arătând că se va supune obligațiilor ce i se vor impune.
Intimata inculpată, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Constată că, prin încheierea din 18 ianuarie 2010, Tribunalul Vâlcea, n baza art. 3002rap. la art. 160 rap. la art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, a înlocuit măsura arestării preventive a inculpaților:
-, fostă, fiica lui si
, născută la data de 22.01.1951 în C, județul O, cu domiciliul în orașul,-, județul V, CNP--, aflată în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, județul A,
- G (fostă zisă ), fiica lui și, născută în data de 29.02.1972, în C, jud. O, cu domiciliul în or.,-, jud.V, CNP -, aflată în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, județul
- G, fiul lui
și, născut în data de 20.12.1975, în C, jud. O, cu domiciliul în or.,-, jud. V, CNP -, aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, județul A,
- G, fiul lui si, născut la
data de 19.01.1977 in C, județul O, CNP--, domiciliat în orașul,-, județul V, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, județul A;
- G (fostă ),
fiica lui și, născută în data de 10.09.1982, în C, jud. O, cu domiciliul în,- A, jud. V, cu CNP -, aflată în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, județul A;
- (fostă G),
fiica lui și, născută în data de 06.02.1982, în C, jud. O, cu domiciliul în,- A, jud. V, cu CNP -, aflată în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, județul A; cu măsura prev. de art. 145 Cod procedură penală, a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv localitatea, județul
În baza art. 145 alin. 11Cod procedură penală, a pus în vedere inculpaților să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
- să se prezinte la organul desemnat cu supravegherea conform
programului de supraveghere sau ori de câte ori sunt chemați;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de
arme.
În baza art. 145 alin. 12Cod procedură penală, pune în vedere
inculpaților:
- să nu se apropie de persoanele vătămate, membrii familiilor
acestora și martorii din prezenta cauză, experți și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect;
- să nu se afle în locuințele persoanelor vătămate;
Atrage atenția inculpaților că în caz de încălcare a obligațiilor măsura va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Desemnează ca organ de supraveghere din cadrul IPJ
Dispune punerea în libertate a inculpaților dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Se aplică disp. 145 alin. 21Cod procedură penală.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că inculpații, sunt judecați pentru infracțiuni de constituire în grup criminal organizat, trafic de persoane, iar inculpatul G și pentru spălare de bani, reținându-se că inculpații, sub pretextul mincinos al găsirii unui loc de muncă decent în Spania, au recrutat, primit, găzduit si transportat pe părțile vătămate, ce au fost determinate să practice prostituția în folosul inculpaților, prin constrângere fizică și psihică, violențe și lipsire de libertate.
Temeiuri ale luării și menținerii măsurii arestării, au fost cele prevăzute la art. 148 lit. e și f Cod procedură penală, respectiv că au exercitat presiuni asupra părților vătămate pentru a-și schimba declarațiile și că lăsarea lor in libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În motivarea încheierii, prima instanță face ample referiri la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la stabilirea " a termenului rezonabil" pentru durata arestării preventive a unui inculpat, considerând că, în speță, în raport cu elementele concrete ale cauzei s-a depășit rezonabilitatea duratei de arestare preventivă pentru fiecare inculpat arestat.
Prima instanță, în argumentarea hotărârii se referă la declarațiile pe care le-au dat unele părți vătămate și martorii audiați pentru a ajunge la concluzia că lăsarea în libertate inculpaților nu este de natură să creeze un pericol pentru stabilirea adevărului judiciar în această cauză.
ribunalul consideră că, chiar dacă măsura arestării preventive a fost justificată la un moment dat, pentru buna desfășurare a procesului penal, în prezent, aceasta nu se mai impune, întrucât finalitatea acesteia s-a estompat prin trecerea timpului - inculpații sunt arestați de un an și patru luni, ceea ce atenuează pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpaților. Totodată la dosar nu sunt probe de sustragere de la judecată, nici că inculpații ar putea comite alte infracțiuni, că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor părți din proces sau a unui martor sau că vor exercita presiuni asupra vreunei victime.
Totodată, tribunalul apreciază că, au existat la momentul luării măsurii arestării date că o parte din inculpați au exercitat acte de violență asupra unor părți vătămate, dar în prezent nu mai există date obiective în legătură cu astfel de fapte și este și greu să se facă presupuneri în acest sens văzând declarațiile date deja de părțile vătămate care au rămas de audiat.
Practic, existența sau inexistența actelor de amenințare și violență săvârșite asupra părților vătămate și gravitatea acestora, în măsura în care reprezintă element constitutiv al infracțiunii de trafic de ființe umane, constituie obiectul judecății cauzei și vor duce, în măsura dovedirii la o soluție de condamnare, neputând, prin ele însele să justifice privarea de libertate după un an, decât dacă ar anticipa o pedeapsă, ceea ce fără îndoială, este prohibit de legislația internă și de practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului.
Prima instanță se referă în argumentare și la dispozițiile art.136 alin.8 Cod procedură penală, considerând că menținerea măsurii arestării preventive pentru fiecare dintre inculpați nu se mai justifică în raport cu scopul procesului penal în prezenta cauză.
În motivarea hotărârii, tribunalul analizează situația personală a fiecărui inculpat recurent. Instanța a constatat că temeiurile ce au justificat luarea măsurii arestării, chiar dacă în bună măsură există în continuare, nu mai impun privarea de libertate a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial Vâlcea.
În motivele de recurs este criticată încheierea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie.
În esență, se apreciază, cu referire la probele administrate în cauză că în mod greșit prima instanță a considerat că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive pentru fiecare inculpat, cu consecința înlocuirii măsurii arestării preventive, cu măsura de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Examinând încheierea supusă recursului din punct de vedere al motivelor de invocate, în conformitate cu disp.art.385/6 Cod procedură penală, curtea constată că recursul este fondat.
Măsura arestării preventive a fost luată față de inculpați și în baza disp.art.148 lit.e Cod procedură penală, deoarece există date că aceștia au exercitat presiuni și au încheiat înțelegeri frauduloase cu unele părți vătămate. Sunt relevante în acest sens declarațiile părții vătămate, referitoare la presiunile exercitate asupra ei de către inculpații din această cauză. Este adevărat că partea vătămată și-a modificat de mai multe ori declarațiile în fața instanței de judecată, dar există probe că acest lucru s-a întâmplat tocmai datorită faptului că a fost supusă unor presiuni și a că trăit sub teroare, fiind agresată de rude ale inculpaților. Aceasta constituie o dovadă evidentă a acțiunii inculpaților pentru a îngreuna ancheta penală și a denatura aflarea adevărului în această cauză.
În mod greșit prima instanță a interpretat dispozițiile normative interne, dar și legislația internațională, inclusiv jurisprudența CEDO, în ceea ce privește aprecierea duratei rezonabile a arestării preventive pentru fiecare recurent inculpat.
În raport cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în această cauză trebuie să se aibă în vedere aspecte precum: multitudinea părților din proces, împrejurarea că activitatea infracțională a inculpaților s-a desfășurat atât în țară cât și în străinătate, intervalul mare de timp în care activitatea infracțională s-a derulat și deosebit de relevant este atitudinea procesuală a inculpaților, care atât pe parcursul urmăririi penale, cât și pe parcursul judecății au încercat să încheie înțelegeri frauduloase cu părțile vătămate, cu scopul denaturării aflării adevărului în această cauză.
Aceste criterii, care rezultă din probele administrate în această cauză, ignorate însă de prima instanță, duc la concluzia că în cauză termenul rezonabil al arestării preventive pentru fiecare dintre recurenții-inculpați nu este depășit.
Dreptul la libertate individuală nu este unul absolut și necondiționat. Așa cum rezultă din dispozițiile art.23 din Constituția României, dar și din interpretarea dispozițiilor art.5 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor și Libertăților Omului, libertatea individuală, care trebuie garantată inculpatului pe parcursul procesului penal, în condițiile legii, nu trebuie să aducă atingere dreptului la siguranță de care trebuie să se bucure orice membru al societății și care constituie un corolar al dreptului la libertate individuală.
În cauză, fiecare dintre inculpați este cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni deosebit de periculoase de natură a aduce atingere drepturilor fundamentale recunoscute părților vătămate din această cauză. Victimele acțiunilor infracționale al inculpaților sunt în continuare traumatizate și trăiesc sub presiunea consecințelor faptelor la care au fost supuse de către inculpați.
Autoritățile sunt obligate să asigure dreptul la siguranță de care trebuie să se bucure victimele în această cauză, dar și orice membru al societății. În consecință, soluția primei instanțe care a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea pentru fiecare dintre inculpații din această cauză, este de natură să creeze un pericol concret pentru părțile vătămate, dar și pentru fiecare membru al societății și nu corespunde scopului legii care obligă autoritățile judiciare să garanteze dreptul la siguranță a părților vătămate și a membrilor societății.
Relevante sub acest aspect sunt și circumstanțele personale ale unora dintre inculpați care au antecedente penale.
În mod greșit prima instanță a apreciat că declarațiile aparent favorabile inculpaților ale unor părți vătămate, date în faza de judecată, este un argument important pentru a justifica înlocuirea măsurii arestării preventive.
Instanța trebuie să aibă în vedere nu numai aceste declarații, ci ansamblul probelor administrate în cauză până la acest moment, din care rezultă indiscutabil că subzistă în continuare temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților.
În raport cu ansamblul materialului probator administrat în cauză rezultă că nu s-a estompat în nici un fel pericolul pentru ordinea publică pe care îl reprezintă fiecare dintre inculpați dacă ar fi lăsați în libertate. În funcție de elementele mai sus amintite, dar și ținând cont de faptul că inculpații s-au constituit într-un grup organizat infracțional, de natura infracțiunilor pe care le-au săvârșit împrejurările în care acestea au fost comise și presiunile exercitate în diferite moduri asupra părților vătămate pe parcursul procesului penal, rezultă că lăsarea în libertate a acestora, reprezintă un pericol social concret pentru ordinea publică, prin faptul că ar aduce o atingere gravă relațiilor și valorilor sociale care formează ordinea publică.
Raportat la datele concrete ale cauzei, prima instanță a interpretat și aplicat în mod greșit dispozițiile art.136 alin.1 și 8 Cod procedură penală. Astfel, din actele și lucrările dosarului, rezultă că menținerea în continuare a măsurii arestării preventive pentru fiecare dintre recurenții-inculpați este necesară și adecvată scopului urmărit de legea penală și în concret pentru buna desfășurare a procesului penal în această cauză, respectiv garantarea aflării adevărului judiciar.
Curtea constată că, pentru nici unul dintre inculpații arestați nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.139 alin.1 Cod procedură penală, deoarece nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive.
Pentru aceste argumente și în baza disp.art.385/15 pct.2 lit.c Cod procedură penală, se va admite recursul declarat de DIICOT - Biroul Teritorial Vâlcea și se va casa în parte încheierea atacată.
Se va înlătura dispoziția înlocuirii arestării preventive a inculpaților.
În baza disp.art.300/2 rap.la art.160/b Cod procedură penală, se va constata legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților: G, G, G, G, G, măsură care va fi menținută.
Se vor menține în rest dispozițiile încheierii atacate.
În baza disp.art.192 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Vâlcea, împotriva încheierii din 18 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția penală, în dosarul nr-.
Casează în parte încheierea atacată.
Înlătură dispoziția înlocuirii arestării preventive a inculpaților.
În baza art. 300/2 rap. la art. 160/b Cod procedură penală, constată legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților:, fostă, fiica lui si, născută la data de 22.01.1951 în C, județul O, cu domiciliul în orașul,-, județul V, CNP--, G (fostă zisă ), fiica lui și, născută în data de 29.02.1972, în C, jud. O, cu domiciliul în or.,-, jud.V, CNP -, aflată în stare de arest preventiv în Penitenciarul Colibași, județul A, G, fiul lui și, născut în data de 20.12.1975, în C, jud. O, cu domiciliul în or.,-, jud. V, CNP -, G, fiul lui si, născut la data de 19.01.1977 in C, județul O, CNP--, domiciliat în orașul,-, județul V, G (fostă ), fiica lui și, născută în data de 10.09.1982, în C, jud. O, cu domiciliul în,- A, jud. V, cu CNP -, (fostă G), fiica lui și, născută în data de 06.02.1982, în C, jud. O, cu domiciliul în,- A, jud. V, cu CNP -, aflați în prezent în stare de arest în Penitenciarul Colibași și menține în continuare această măsură.
Menține în rest dispozițiile încheierii atacate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Marius
G - dr.- -
Grefier,
Red.:dr.
Tehnored.:
3 ex./ 11.02.2010.
Jud.fond:
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Marius Andreescu, Marius
