Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 503/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ Nr. 503/2009
Ședința publică de la 01 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 2: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 3: Ștefan
Grefier
- Serviciul Teritorial Alba Iulia reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 90/29 august 2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat inculpatul recurent în stare de arest din Arestul IPJ A, asistat de avocat - apărător ales.
S-a prezentat și avocat - apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care apărătorul desemnat din oficiu solicită a se constata că i-a încetat mandatul prin prezentarea apărătorului ales și a-i fi acordat onorariul avocațial parțial.
Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului arată instanței că dacă se raportează la prevederile art. 140/3 Cod pr. penală, recursul inculpatului pare inadmisibil.
Apreciază că problema admisibilității recursului trebuie privită într-un cadru mai larg prin raportare la dispozițiile constituționale și cele ale CEDO.
Dispozițiile art. 140 al.3 Cod pr. penală sunt în contradicție cu cele al art. 6 din CEDO privind dreptul inculpatului la un proces echitabil care cuprinde și principiul egalității armelor, fiind defavorabile inculpatului.
Această problemă o rezolvă Constituția României care în art. 11 alin.2 și art. 20 alin.2 potrivit cărora, instanțele au obligația să aplice cu prioritate, dispozițiile din tratatele și convențiile internaționale în măsura în care normele interne vin în contradicție cu acestea și sunt nefavorabile inculpatului.
Reprezentanta referitor la admisibilitatea căii de atac, arată că tot în Constituția României, la art. 23 al.7 și art. 129, se prevede că se poate ataca măsura arestării preventive numai prin căile de atac prevăzute de lege.
De asemenea, termenul de recurs folosit în Convenție nu înseamnă neapărat o cale de atac, el trebuie interpretat și în sensul că inculpatul are drept la justiție.
Solicită a se constata că recursul declarat de inculpat este inadmisibil solicitând respingerea lui ca atare.
Având ultimul cuvânt, inculpatul lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Constată că prin încheiere penală nr. 90/29.08.2009 a Tribunalului Albas -a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul.
În motivare instanța de fond a reținut că inculpatul - este cercetat în dosar nr. 29D/P/2009 al DIICOT - Serviciul Teritorial Alba sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de:
- "sprijinire grup infracțional organizat", prev. de art. 7 al.1 din Legea nr. 39/2003 raportat la art.2 lit.a și b pct. 18 din aceeași Lege,
- complicitate la înșelăciune în convenții în formă continuată, prev. de art. 26.pen. raportat la art.215 al.1,2 și 3.pen. cu aplic. art.41 al.2 pen.
Prin Încheierea nr.25/30.07.2009 pronunțată în dosar nr- s-a admis propunerea DIICOT - Serviciul Teritorial Alba și s-a dispus arestarea preventivă pe o perioadă de 29 de zile începând cu data de 30.07.2009 până la data de 27.08.2009.
Pe calea cererii deduse judecății inculpatul a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
In conformitate cu dispozițiile art. 139 alin.1 Cod pr. penală măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Din actele dosarului s-a reținut că de la data luării măsurii arestării preventive, respectiv 30.07.2009, și până la data formulării prezentei cereri 10.08.2009 nu s-au schimbat temeiurile care au justificat luarea acestei măsuri.
Astfel, împotriva inculpatului s-a luat măsura arestării preventive reținându-se ca temei dispozițiile art. 148 lit.f Cod pr. penală fiind indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Cerințele prev. de art. 148 lit.f Cod pr. penală sunt întrunite cumulativ și la data formulării prezentei cereri.
Astfel, este indiscutabilă existența primei condiții necesare, respectiv cea a cuantumului pedepsei prevăzute de lege.
Referitor, la cea de a doua condiție și anume pericolul concret pe care inculpatul îl prezintă pentru ordinea publică, datele de la dosarul cauzei s-a reținut că indică, raportat la modul și mijloacele de săvârșire a faptei, o periculozitate sporită a celui în cauză care întărește concluzia că lăsarea sa în libertate ar reprezenta pericol concret pentru ordinea publică, precum și indicii temeinice că în anul 2006, în județul s-a constituit o grupare infracțională organizată (din care a făcut parte si inculpatul) grupare care a acționat în perioada 2006-2009, cu scopul săvârșirii unor infracțiuni informatice și de înșelăciune, pentru a obține venituri ilicite din inducerea în eroare a mai multor cetățeni străini, în principal din vestul Europei și SUA, cu privire la achiziționarea a diverse bunuri, care erau postate pe diverse site-uri de vânzări online din Olanda, Germania, Suedia, Slovacia și alte țări. De multe ori a fost utilizat site-ul eBay, cel mai mare din lume în domeniul vânzărilor online.
În concret, unii inculpați deschideau conturi pe respectivele site-uri și ofereau spre vânzare în mod fictiv anumite bunuri pe care nu le dețineau, dar le prezentau cu poze, intrau astfel în contact cu potențiali cumpărători, cu care comunicau prin e-mail sau cu ajutorul telefoanelor mobile, victimelor le era indicată identitatea unor persoane pentru a se putea face plăți prin, iar în alte cazuri li se indica un cont bancar în care trebuia virată suma ce reprezintă prețul produselor,vândute,
inculpați au avut roluri mai restrânse, fiind pe post de săgeți însă nu mai puțin importante în ce privește activitatea ilicită a grupării. Astfel, aceștia deschideau conturi bancare pe numele lor, în care erau virați banii de către cetățenii străini înșelați, ei ridicau banii și erau recompensați cu un procent de 20% din sumele ridicate. De asemenea, consimțeau să li se folosească identitatea și să fie folosiți ca destinatari în cazul plăților prin.
Probele dosarului atestă că s-au făcut operații de vânzări de bunuri fictive, s-a luat legătura și s-a comunicat efectiv cu victimele, s-au indicat conturi bancare și destinatari ai plăților prin sistem electronic și s-au încasat efectiv bani (valută) ca urmare a actelor de înșelăciune.
Lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de neliniște și insecuritate în rândul societății civile datorită împrejurării că o persoana asupra căreia planează acuzația săvârșirii unor infracțiuni de o gravitate sporită care au produs prejudicii importante asupra bunurilor si persoanelor este cercetată în stare de libertate.
Actele repetate de fraudă informativă și înșelăciune au dus la crearea de prejudicii patrimoniale unui număr ridicat de cetățeni străini, prejudiciul total fiind foarte ridicat (83.000 euro). Gravitatea faptelor este conturata de neîncrederea care se creează în sistemele electronice de vânzări on-line, care odată cu dezvoltarea tehnologiei de tip IT a cunoscut o creștere importantă la nivel mondial,fiind evidențiată si de întinderea prejudiciului administratorilor site-urilor de vânzări on-line care nu este doar unul de imagine, ci și unul concret și imediat, constând în resecurizarea unor sisteme afectate de intervențiile ilicite.
Chiar dacă inculpatul este acuzat de săvârșirea unor infracțiuni cu caracter economic si nu de violentă aceasta nu exclude existența pericolului social, noțiunea de pericol social având o sferă mai extinsă, rezultata din incriminarea mai multor tipuri de infracțiuni de către legea penala
S-a reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat de la data arestării inculpatului, existând in continuare presupunerea rezonabila ca acesta a comis faptele pentru care este cercetat fiind întrunite așa cum s-a arătat cerințele art. 148 lit. f Cpp, iar măsura arestării inculpatului la acest moment corespunde, în ce privește alegerea sa dintre măsurile preventive prevăzute de lege, tuturor elementelor prev. de art.136 al.1 si 8 Cod procedură penală.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul solicitând a se constata că în baza art. 5 CEDO calea de atac este admisibilă și pe cale de consecință a-i fi admisă cererea de înlocuire a arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată că prezentul recurs este inadmisibil, sens în care va fi respins, pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor exprese ale art. 140/3 alin. 1 Cod pr. pen. încheierea prin care judecătorul respinge, în timpul urmăririi penale, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac.
Acest text de lege reglementează deci, fără nici un dubiu, inadmisibilitatea oricărei căi de atac exercitată împotriva dispoziției de respingere a cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu aceea de a nu părăsi localitatea.
Invocarea dispozițiilor art. 5 CEDO în sprijinul admisibilității căii de atac exercitate de inculpat este neîntemeiată.
Chiar instanța europeană a decis că art. 5 parag. 4 nu garantează dreptul, ca atare, la o cale de atac împotriva deciziei judiciare prin care s-a ordonat sau a fost prelungită detenția, statele nefiind obligate a institui un dublu grad de jurisdicție care să examineze o cerere de eliberare a celui deținut.
Art. 5 parag. 4 are ca scop asigurarea unui drept distinct persoanelor arestate sau deținute la verificarea jurisdicțională a legalității măsurii dispuse asupra lor. În condițiile în care privarea de libertate a fost dispusă ca urmare a unei proceduri judiciare, controlul impus de art. 5 parag. 4 se găsește încorporat în decizie, garanția prevăzută de acest text fiind îndeplinită prin intervenția unui organ unic, însă cu condiția ca procedura în fața acestuia să aibă caracter judiciar.
În concluzie, constatând că dispozițiile dreptului intern, respectiv art. 140/3 alin. 1 Cod pr. pen. sunt în deplină concordanță cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. a Cod pr. pen. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 90/29.08.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 90/29.08.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar penal nr-.
Obligă inculpatul recurent la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare, din care, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 50 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 1.09.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Dact. SL/2 ex./02.09.2009
Președinte:Monica FarcașJudecători:Monica Farcaș, Oana Maria Călian, Ștefan
