Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 51/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE Nr. 51
Ședința publică de la 24 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Ion Dincă
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 15.01.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpații în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales, asistat de avocat .
Procedura îndeplinită.
Ministerului Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpatului, avocat, în baza art. 38515pct.2 lit.b C.P.P. a solicitat admiterea recursului, încheierea Tribunalului Arad fiind netemeinică și nelegală, iar la luarea măsurii arestării preventive și menținerea acesteia nu s-a avut în vedere persoana inculpatului și pericolul concret pe care acesta l-ar prezenta pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate. Din actele dosarului rezultă că inculpatul nu are antecedente penale, înainte de comiterea faptei acesta a avut loc de muncă, a recunoscut săvârșirea faptei atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetărilor judecătorești.
Apărătorul inculpatului, avocat a solicitat admiterea recursului, revocarea măsurii arestării preventive, sau în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi localitatea sau țara. În motivare a arătat că inculpatul este cercetat ilegal, acesta nu se face vinovat de comiterea infracțiunii de trafic de persoane. Mai mult, în același dosar mai mulți inculpați sunt cercetați în stare de libertate, chiar dacă au o culpă mai mare, iar inculpatul pe care îl reprezintă, dacă va fi judecat în stare de libertate, nu va încerca să obstrucționeze bunul mers al judecății, cu atât mai mult cu cât, în dosar au fost deja audiați inculpații și administrate probele.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca inadmisibil, invocând ca temei de drept prevederile art. 411alin.1 teza ultimă
C.P.P.Inculpații - recurenți, având ultimul cuvânt, au solicitat admiterea recursului și judecarea lor în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor, constată următoarele:
Prin încheierea penală pronunțată la data de 15.01.2008 de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-au respins cererile de revocare și înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura prevăzută de art. 136 lit.b,c p Cod Penal formulată de inculpații și.
Instanța de fond a apreciat că nu sunt întrunite dispozițiile art. 139 alin.2 p Cod Penal, neputându-se reține faptul că în acest stadiu procesual nu mai subzistă vreun temei care a determinat luarea, respectiv menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților. Tot astfel s-a apreciat că nu sunt întrunite dispozițiile art. 139 alin.1 p Cod Penal raportat la art. 145.p Cod Penal în ce privește cererile de înlocuire măsurii arestării preventive.
Împotriva încheierii penale din 15.01.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- au declarat recurs inculpații și solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii penale cu consecința imediată a punerii în libertate, cu motivarea că o parte din inculpații din acest dosar beneficiază de posibilitatea judecării lor fără privare de libertate ceea ce creează o inechitate de tratament juridic între inculpații aflați în aceeași stare procesuală.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate din prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art.385/6 pr.pen. instanța de recurs apreciază că inculpații au folosit o cale de atac ce nu este prevăzută de codul d e procedură penală, ceea ce face ca recursul să fie inadmisibil.
Astfel la termenul de judecată din 15.01.2008 instanța de fond a pus în discuție cererea inculpaților formulată prin apărători aleși privind continuarea cercetării judecătorești cu inculpații în stare de libertate, pronunțându-se prin încheierea penală recurată.
Potrivitart. 140^3alin. 1 din Codul d e procedură penală, încheierea prin care se dispune, în timpul urmăririi penale, luarea măsurii arestării preventive, încheierea prin care se dispune revocarea, înlocuirea, încetarea sau prelungirea arestării preventive și încheierea de respingere a propunerii de arestare preventivă pot fi atacate cu recurs de către învinuit sau inculpat și de procuror la instanța superioară în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, și de la comunicare, pentru cei lipsă. Din prevederile acestui text de lege rezultă că încheierea prin care nu se dispune revocarea, înlocuirea sau încetarea arestării preventive, ci se respinge cererea de revocare, înlocuire ori încetare a acestei măsuri preventive, nu poate fi atacată cu recurs în condițiileart. 140^3alin. 1 din Codul d e procedură penală.
Cu privire la calea de atac împotriva încheierii pronunțate de instanță în cursul judecății privind măsurile preventive,art. 141alin. 1 din Codul d e procedură penală prevede că încheierea dată în primă instanță și în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menținerea unei măsuri preventive ori prin care se constată încetarea de drept a arestării preventive, poate fi atacată separat cu recurs de procuror sau de inculpat. Prin urmare,art. 141nu prevede o cale de atac separată și împotriva încheierii date în primă instanță sau în apel, prin care se respinge cererea de revocare, înlocuire ori încetare a unei măsuri preventive, inclusiv a arestării preventive, și, ca atare, această încheiere nu poate fi atacată separat cu recurs, în condițiileart. 141din Codul d e procedură penală.
În raport cu prevederile art.140/3alin. 1 și ale art.141 din Codul d e procedură penală, a recunoaște calea de atac a recursului separat, împotriva încheierii pronunțate în cursul urmăririi penale, în primă instanță sau în apel, prin care se respinge cererea de revocare, înlocuire ori încetare a arestării preventive, înseamnă a recunoaște o cale de atac neprevăzută de lege, ceea ce ar fi contrarart. 23alin. (7) șiart. 129din Constituție, potrivit cărora încheierile instanței privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. În același timp s-ar încălcaart. 385^1alin. 2 din Codul d e procedură penală, în temeiul căruia încheierile care nu pot fi atacate, separat, cu recurs, potrivit legii, pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentința sau decizia recurată.
Pe de altă parte, prin dispozițiileart. 146alin. 12,art. 149^1alin. 13,art. 159alin. 8,art. 160^alin. 2 șiart. 160^din Codul d e procedură penală, se asigură atât controlul judiciar imediat, realizat de către o instanță ierarhic superioară, asupra legalității și temeiniciei arestării preventive în cursul urmăririi penale și al judecății, cât și verificarea periodică a legalității și temeiniciei acestei măsuri preventive în cursul judecății.
Totodată, lipsa posibilității de a ataca, separat, cu recurs încheierea pronunțată în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății în primă instanță și în apel, prin care a fost respinsă cererea de revocare, înlocuire sau încetare a arestării preventive, nu contravineart. 5paragraful 4 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit căruia "orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deținere are dreptul să introducă un recurs în fața unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalității deținerii sale și să dispună eliberarea sa dacă deținerea este ilegală". Așa cum rezultă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului,art. 5paragraful 4 din Convenție nu garantează dreptul la o cale de atac împotriva hotărârilor privitoare la arestarea preventivă, ci garantează un grad de jurisdicție, reprezentat de o instanță independentă, pentru luarea, prelungirea sau menținerea arestării preventive.
Astfel fiind, în temeiul art.38515pct.1 lit.b teza a II-a p Cod Penal va respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 15.01.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Văzând și prevederile art.192 alin.2 C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b teza a II-a p Cod Penal respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 15.01.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpații la plata a câte 30 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 Ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red.AN/tehnored AJ
2 ex/01.02.2008
Prima instantă: Trib.A-
01 Februarie 2008
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Laura Bogdan, Ion Dincă
