Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 51/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 51/R/2009
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Rodina judecător
JUDECĂTORI: Monica Rodina, Livia Mango Ioana Cristina
- -
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin PROCUROR:
-
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale fără număr din data de 14 ianuarie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav prev. și ped. de art. 20.pen. raportat la art. 174.pen. cu referire la art. 175 lit. a și i pen. și art. 176 lit. f pen. cu aplicarea art. 75 lit. a pen. ( prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. și ped. de art. 182 alin. 1.pen. ) și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice, prev. și ped. de art. 321 alin. 1 și 2.pen. cu aplicarea art. 33 lit. a pen.;
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul Parchetului depune la dosar motivele de recurs formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de către instanța de fond în data de 14.01.2009 și rejudecând să se mențină măsura arestului preventiv față de inculpatul, ca fiind temeinică și legală, întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive, nu au încetat și nu a trecut nici o lună de de zile de când Curtea de APEL CLUJa menținut starea de arest a inculpatului. Condițiile prevăzute de art.143 Cod pr.pen. sunt îndeplinite în cauză și nu există doar indicii în dovedirea vinovăției, ci chiar probe care rezultă din declarațiile părții vătămate și a martorilor, procesul-verbal de cercetare la fața locului, raportul de constatare medico-legală. De asemenea, apreciază că și condițiile prev. de art. 148 lit.f Cod pr.pen. sunt îndeplinite în cauză raportat la împrejurările în care au fost comise faptele, gravitatea faptelor și consecințele faptei, leziunile produse părții vătămate fiind foarte grave. Consideră că sentința penală prin care Judecătoria Cluj -N și-a declinat competența pentru cercetarea inculpaților pentru tentativă de omor este corectă și motivată amplu, încadrarea juridică fiind corectă, aceasta fiind și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție. S-a arătat de instanța de fond că pericolul pentru ordinea publică este redus datorită faptului că a scăzut interesul mass-media pentru această cauză, apreciere pe care o consideră eronată având în vedere că inculpatul a comis o infracțiune deosebit de gravă împotriva unui jandarm care se afla în executarea atribuțiilor de serviciu.
Apărătorul ales al inculpatului solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și menținerea încheierii instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Consideră că instanța de fond în mod obiectiv a analizat toate probele și a apreciat că se poate înlocui măsura arestului preventiv. Arată că în cauză au fost administrate toate probele testimoniale din care rezultă că inculpatul nu este un suporter înrăit. Mai arată că de la ultima verificare a temeiniciei și legalității măsurii arestării preventive, instanța de fond în prezența procurorului și a apărătorilor a vizionat -urile puse de la dispoziție de către Inspectoratul Județean de Jandarmi și a constatat că inculpatul nu avea în mâna dreaptă, ci în mâna, iar momentul lovirii efective a părții vătămate nu a fost imortalizat, ceeea ce confirmă susținerile inculpatului că nu a lovit cu, într-o zonă vitală, pe partea vătămată. Apreciază că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri, ci au apărut temeiuri care să nu mai justifice menținerea măsurii preventive. Din conținutul raportului de constatare medico-legală rezultă că leziuniile nu au pus în primejdie viața părții vătămate. Inculpatul nu a avut intenția să suprime viața părții vătămate și nu există acele probe palpabile din care să rezulte vinovăția inculpatului.
De asemenea, arată că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică dacă ar fi lăsat în libertate, că interesul mass-mediei a scăzut și că familia acestuia are resurse pentru reeducarea inculpatului.
În concluzie, apreciază că în vederea respectării principiului echității, a prezumției de nevinovăție și a termenului rezonabil privind durata arestării preventive, soluția instanței de fond prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arstării preventive este legală și temeinică și solicită a fi menținută.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și punerea sa în libertate, arătând că, aflat sub influența băuturilor alcoolice, a lovit pe partea vătămată cu pumnul în zona bărbiei și nu cu cum se susține în acuzarea sa și nu a fost prima persoană care l-a agresat pe partea vătămată.
CURTEA:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj emis in dosar nr.488/P/2008 la data de 19.05.2008 și înregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj N sub nr. de mai sus la data de 19.05.2008, au fost trimiși in judecată inculpații, fiul lui și, născut la data de 20.05.1989, cetățean român, studii 8 clase, muncitor, necăsătorit, fără antecedente penale, CNP -, domiciliat in C N- b1. C 6,.32, jud. C, arestat preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală gravă prev. de art.182 alin.1 penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice prev. de art.321 alin.1 și 2.penal cu aplic. art.33 lit.a penal; TIV, fiul lui și, născut la data de 31.05.1988 în C N, cetățean român, studii Il clase, muncitor, necăsătorit, fără antecedente penale, CNP -, domiciliat in C N,-. 20,.1. în C N,-,. 242, judo C, arestat preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală gravă prev. de art.182 alin.! penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice prev. de art.321 alin.! și 2.penal cu aplic. art.33 lit.a penal;, fiul lui și, născut la data de 17.07.1991, in C N, cetățean român, studii 10 clase, elev, fără antecedente penale, CNP -, domiciliat in C N,-.24, jud. C, arestat preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală gravă prev. de art.182 alin.l penal cu aplic. art.99 și urm. penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice prev. de art.32 1 alin.l și 2.penal cu aplic. art.99 și urm. penal, totul cu aplic. art.33 penal și, fiul lui și, născut la data de 19.08.1987, În Cugir, judo A, cetățean român, studii 12 clase, student, necăsătorit, fără antecedente penale, CNP -, domiciliat in Cugir,-.15, judo A, cu reședința În C N,-, judo C, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice prev. de art.321 alin.l și 2.pena1.
Sub aspectul învinuirilor s-a reținut pe scurt în actul de sesizare a instanței aceea că la data de 7.05.2008 inculpații, au aplicat pe rând câte o lovitură părții vătămate in zona capului cu corpuri contondente respectiv cu o dală de beton, În cazul primului inculpat, și cu piciorul de către ceilalți doi, cauzându-i leziuni ce necesită 75-80 zile Îngrijiri medicale, iar la aceeași dată cei trei inculpați precum și inculpatul, au proferat in public cuvinte și expresii prin care s-a adus atingere bunelor moravuri cu ocazia deplasării pe mai multe străzi din mun. C N, agresând-o in public pe partea vătămată, acte ce au avut drept consecință tulburarea gravă a liniștii și ordinii publice.
Prin sentința penală nr. 467/05.06.2008 a Judecătoriei Cluj N, în temeiul art. 39 a1.1 Cod Procedură Penală a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Cluj N, și în consecință, în baza art.42 proc.penală rap. la art.27 pct 1 1ita proc.penală a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații, fiul lui și, născut la data de 20.05.1989, cetățean român, studii 8 clase, muncitor, necăsătorit, fără antecedente penale, CNP -, domiciliat in C N,- b1. C 6,.32, judo C trimis in judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj emis in dosar nr.488/P/2008 la data de 19.05.2008, În stare de arest preventiv, pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. și ped. de art. 20.penal rap. la art. 174.penal cu referire la art. 175 și i penal și art. 176 f penal, cu aplic. art. 75 penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice, prev. și ped. de art.321 alin.l și 2.penal, cu aplic. art.33 penal;, fiul lui și, născut la data de 31.05.1988, in C N, cetățean român, studii 11 clase, muncitor, necăsătorit, fără antecedente penale, CNP -, domiciliat in C N,-. 20,. in C N,-,. 242, judo C, trimis in judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj emis in dosar nr.488/P/2008 la data de 19.05.2008, în stare de arest preventiv, pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev. și ped. de art. 20.penal rap. la art. 174.penal cu referire la art. 175 lit a și i penal și art. 176 lit f penal, cu aplic. art. 75 și c penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice, prev. și ped. de art.321 alin.1 și 2.penal, cu aplic. art.33 lit a penal, fiul lui și, născut la data de 17.07.1991, în C N, cetățean român, studii 10 clase, elev, fără antecedente pena1e, CNP -, domiciliat în C N,-.24, jud. C, trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe 1ângă Tribunalul Cluj emis în dosar nr.488/P/2008 la data de 19.05.2008, în stare de arest preventiv, pentru tentativă la săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. și ped. de art. 20.penal rap. la art. 174.penal cu referire la art. 175 și i penal și art. 176 litf penal, cu aplic. art. 75 penal și art.99 și urm. penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice, prev. de art.321 alin1 și 2.penal, cu aplic. art.99 și urm. penal, totul cu aplic. art.33 lit a penal și fiul lui și, născut la data de 19.08.1987, în Cu gir, jud A, cetățean român, studii 12 clase, student, necăsătorit, fără antecedente penale, CNP -, domiciliat in Cugir,-. 15, judo A, cu re ședința în C N,-, judo C, trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj emis în dosar nr.488/P/2008 la data de 19.05.2008, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice prev. de art.321 alin.1 și 2.penal (ca urmare a schimbării încadrării juridice a faptelor), în favoarea Tribunalului Cluj.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Cluj Na reținut că inculpații sunt suporteri ai echipei de fotbal "Universitatea" C N și fac parte din galeria acesteia, susținând echipa cu ocazia meciurilor disputate de aceasta in cadrul Ligii Naționale de.
În vederea meciului de fotbal pe care echipa "Universitatea" C urma săI susțină la data de 7.05.2008 ora 17.00 cu echipa CFR C N, membrii galeriei s-au hotărât să se întâlnească in din mun. C N, urmând să se deplaseze apoi împreună prin oraș la " ", locul de desfășurare a partidei, deși nu aveau aprobarea autorităților in acest sens.
La data de 7.05.2008 în jurul orei 14.00, inculpații, și s-au deplasat in, de unde în jurul orei 15.00 au pornit apoi cu ceilalți membri ai galeriei sau suporteri, aproximativ 2000 de persoane, spre, deplasarea făcându-se pe strada N și b-dul -, pe timpul deplasării scandând în public sloganuri împotriva echipei CFR și galeriei acesteia, folosind cuvinte obscene, triviale inclusiv și la adresa jandarmeriei și poliției.
Ajunși în intersecția Bulevardului 21 cu str. - -, coloana de membri ai galeriei și suporteri între care se aflau și cei patru inculpați au intenționat să se deplaseze pe aceasta din urmă stradă, cunoscând că prin zonă urma să treacă și galeria echipei CFR, însă a fost întâmpinată de un cordon de jandarmi. Aceștia le-au interzis accesul pe str. - -, astfel încât au forțat trecerea, producându-se o busculadă și având loc și schimburi de lovituri, organele de ordine fiind nevoite să folosească gaze lacrimogene pentru a-i opri.
Nereușind să pătrundă pe str. - -, coloana formată din membrii galeriei și suporteri ai echipei de fotbal "Universitatea C" și-au continuat deplasarea pe str. -, Sindicatelor și - -, continuând să scandeze sloganuri împotriva echipei de fotbal și galeriei CFR, a jandarmeriei și politiei, folosind cuvinte obscene și triviale.
În momentul in care coloana a ajuns in zona, o mare parte din membrii galeriei s-au înarmat cu corpuri contondente găsite pe străzile din apropiere, inclusiv și, primul cu o dală de beton, iar al doilea cu o țeava din metal.
Pe timpul deplasării coloana de suporteri și membri ai galeriei era urmată de trupele de jandarmi ce-i însoțeau pentru a asigura ordinea și liniștea publică și a preveni eventualele incidente, precum și de mai mulți ziariști și cameramani de la cotidiene și posturi locale de televiziune, dintre care Ziarul "", Transilvană, PRO TV, 1, Realitatea, etc. Între aceștia se afla și partea vătămată, sergent major la Inspectoratul Județean de Jandarmi C care deși era in ținută civilă se afla in exercitarea atribuțiilor de serviciu, având misiunea de a monitoriza și filma cu o cameră video deplasarea galeriei la Stadion, cât și comportamentul suporterilor celor doua echipe pe timpul desfășurării partidei de fotbal.
La un moment dat, in jurul orei 16.00, în timp ce coloana de suporteri și membri ai galeriei înainta pe str. - -, partea vătămată se deplasa pe trotuarul din partea a străzii, în fața acesteia filmând deplasarea.
La un moment dat din mulțime s-a auzit expresia "uită-I mă" cu referire expresă la partea vătămată - persoana a cărei calitate de jandarm era cunoscuta de către suporterii galeriei "Universitatea"C, deoarece si anterior a filmat activitățile sportive de acest gen, astfel încât, ca reacție a celor ce se strigau din coloană, s-a desprins doar un grup de 5-6 persoane între care și inculpații, și, ce au pornit în fugă spre locul în care se afla partea vătămată, trecând de pe stradă pe trotuar pe după un autobuz ce era parcat și care obstrucționa, în oarecare măsură, vizibilitatea către trotuar și parc, dar cu toate acestea profitând atât de neatenția părții vătămate cât și de împrejurările prielnice de mascare a locului, inculpatul i-a aplicat victimei cu o dală de beton ce o avea în mână, o lovitură în zona capului, fapt în urma căruia partea vătămată a căzut pe trotuar, după care inculpatul a rămas în apropierea zonei.
La rândul său inculpatul s-a apropiat în fugă de partea vătămată ce era căzută pe trotuar, aplicându-i cu piciorul drept o lovitură În cap, după care a fugit În parcul din apropiere. Acesta a fost urmat de către inculpatul minor ce i-a aplicat de asemenea părții vătămate căzută pe trotuar, În același loc, o lovitură puternică cu piciorul În cap, retrăgându-se apoi Între ceilalți membri ai galeriei. În cauză din probele administrate rezultă că inculpații, și au lovit partea vătămată cu un corp contondent - dală de beton și cu picioarele succesiv de 3 ori, În zona capului cu mare intensitate, cauzându-i plagă cranio-cerebrală indirectă, hematom extradural, pneumocefalie, multiple fracturi la nivelul orbitei stângi, fractură temporo- frontală dreaptă, hamatom periorbital OS, hematom suborbitar drept, hemosinus, maxilar și sfenoidal bilateral, contuzie hemitorace stâng, contuzie glob ocular drept, plagă contuză frontală dreapta, fractura arcada zigomatică, fractură fără deplasare a osului propriu nazal.
Lovirea victimei cu o dală de beton și cu picioarele într-o regiune corporală vitală și cu o asemenea forță care a produs leziunile menționate în actul medico-Iegal constituie o acțiune care ar fi fost susceptibilă prin ea însăși să producă moartea victimei. Așadar din moment ce loviturile au fost aplicate cu un obiect să producă leziuni mortale asupra corpului părții vătămate cu o asemenea intensitate încât a fracturat regiunea frontală, înseamnă că agresorii au intenționat să ucidă victima și nu să-i producă doar vătămări corporale, sau cel puțin, dacă nu au urmărit rezultatul letal, l-au prevăzut și au acceptat posibilitatea producerii acestuia.
Împrejurarea că decesul părții vătămate nu s-a produs datorită unei cauze independente de voința sa, nu înlătură calificarea faptei ca infracțiune de omor, ci doar o circumscrie formei de tentativă a acesteia.
Ceea ce deosebește infracțiunea de vătămare corporala de tentativa la infracțiunea de omor este poziția subiectivă a făptuitorului față de acțiunile care constituie latura obiectiva a infractiunii.
În timp ce in cazul infracțiunii prevăzute În art. 182. penal, făptuitorul acționează cu praeterintenție - în sensul că, urmărind să lovească victima sau săi cauzeze o vătămare corporală, se produce o consecință mai gravă, și anume punerea în primejdie a vieții acesteia, consecință care depășește intenția făptuitorului și în raport cu care el se află în culpă - în cazul tentativei la infracțiunea de omor, acesta acționează numai cu intenție.
Pentru stabilirea poziției subiective a făptuitorului trebuie să se seama de toate împrejurările în care fapta a fost comisă, de obiectul folosit, de regiunea corpului vizată și de urmările produse sau care s-ar fi putut produce, iar dacă nu se poate stabili culpa făptuitorului în ceea ce privește consecința mai gravă produsa, atunci acesta va răspunde pentru tentativa la infracțiunea de omor.
Este adevărat ca, din conținutul raportului de constatare medico-legaIă, rezultă că leziunile suferite de partea vătămată nu au pus in primejdie viața acesteia și au necesitat 75-80 de zile de îngrijiri medicale, ceea ce ar putea conduce la ideea unei alte încadrări juridice decât cea dată faptei. Important, însă, nu este atât rezultatul concret al acțiunii agresorului, cât intenția lui, directă sau indirectă, în raport cu viața victimei.
Activitatea infracțională prin însăși materialitatea sa dovedește că cei trei inculpați au săvârșit fapta cu intenție directă prevăzând moartea victimei ca rezultat posibil al acțiunilor lor. Rezoluția în baza căreia au acționat inculpații este dovedită cu elementele exterioare ale faptelor lor: după o primă lovitură cu de beton - aptă de a suprima viața victimei, într-o zonă corporală vitală la nivelul capului cu o intensitate deosebită, loviturile au continuat în timp ce partea vătămată era căzută la pământ, cu picioarele în aceeași zonă a capului, și care au fost la rândul lor aplicate cu o intensitate deosebită, demonstrată de gravitatea leziunilor cauzate. Acționând în modul descris, inculpații, și au prevăzut neîndoielnic rezultatul posibil al faptelor, suprimarea vieții victimei, rezultat pe care chiar dacă nu l-au urmărit, l-au acceptat. Mijlocul folosit la agresiune, zonele vitale vizate, intensitatea deosebită a loviturilor constituie elemente suficiente pentru a se reține intenția de a ucide.
Intenția de a suprima viața victimei este explicată prin însăși modul în care inculpații au acționat, iar lipsa rezultatului letal nu s-a datorat inculpaților care au încetat agresiunea doar la intervenția martorilor și.
În acest context, mențiune a în raportul de constatare medico-legală a faptului că leziunile nu au pus in pericol viața victimei nu au influență asupra calificării juridice, decisivă fiind într-o asemenea situație poziția subiectivă cu care s-a actionat.
În esență infracțiunea săvârșită de inculpați reprezintă un caz tipic al acelei modalități a tentativei denumită în doctrină "tentativă terminată, completă sau perfectă" și căreia îi este specific faptul că deși actele execuționale au fost comise integral, efectul nu a avut loc, fiind indiferente cauzele care au determinat neproducerea acestuia.
În privința distincției între tentativa de omor (art.174 penal), punerea în pericol a vieții victimei (art.182 penal) și lovirea și alte violențe (art.180 penal), doctrina și practica sunt unanime în a considera că pentru a efectua o încadrare juridică corectă trebuie să se descopere intenția cu care agresorul a acționat. Pentru aceasta, numărul de zile de îngrijiri medicale ale victimei nu este decât un indiciu secundar, elementele determinante fiind obiectul de care agresorul s-a folosit, partea corpului vizată și intensitatea loviturilor aplicate.
Urmând cele de mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat permanent că agresiunile care demonstrează intenția de a ucide victima constituie tentative de omor, chiar dacă rănile provocate nu au necesitat decât un număr redus de zile de îngrijire și că nu au pus in pericol viața victimelor (de exemplu hotărâri le nr.160/2005, 3260/2006 și 3952/2006 privind loviturile aplicate la capul victimelor cu un topor și care au necesitat intre 8 și 9, intre 16 și 18 și respectiv intre 17 și 18 zile de îngrijiri; hotărârile nr.2197/2003 și 2470/2004 privind loviturile aplicate la capul victimelor cu bastoane și care au necesitat de la 17 la 18 și respectiv de la 12 la 14 zile de îngrijiri; hotărârile nr.625/2004, 5666/2004, 1600/2005, 3750/2005 privind rănile provocate de obiecte tăioase și care au necesitat de la 10 la 12, de la 14 la 15, de la 121a 14 și respectiv de la 8 la 9 zile de îngrijiri).
În consecință acordând semnificația juridică cuvenită, activitatea infracțională a inculpaților, și vizând agresiunea părții vătămate, Judecătoria Cluj Na reținut că fapta acestora întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art.20 rap. la art. 174, art.175 și i penal, art.176 litf penal cu aplic. art. 99 și urm. penal pentru inculpatul minor.
Nu mai departe, s-a dovedit că faptele au fost săvârșite cu premeditare, inculpații s-au înarmat în acest scop, în loc public - pe stradă și împotriva unui jandarm - calitate pe care o cunoșteau, iar pe de altă parte sunt aplicabile și circumstanțele agravante prev. de art.75 penal, săvârșirea faptei de trei sau mai multe persoane împreună, respectiv art.75 litc penal pentru inculpatul - săvârșirea infracțiunii de către un infractor major dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor.
Ca urmare a pronunțării sentinței penale nr. 467/05.06.2008 a Judecătoriei Cluj N, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Cluj la data de 16.06.2008, sub același număr unic: -, fiind repartizată în sistem aleatoriu completului VIII F, cu termen de judecată la data de 17.07.2008.
La datele de 25.06.2008, 17.07.2008, 21.08.2008, 25.09.2008 și respectiv 03.11.2008 - în cazul inculpatului minor, apoi la data de 12.11.2008 și 04.12.2008, instanța a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a celor trei inculpați, în cadrul termenelor impuse de art.160b a1.1 și 160h a1.3 Cod Procedură Penală.
Prin încheierea ședinței publice din data de 04.12.2008 a fost revocată măsura arestării preventive a celor trei inculpați și s-a luat față de aceștia măsura obligării de a nu părăsi localitatea C-N, până la soluționarea definitivă a cauzei, fără încuviințarea instanței de judecată. Prin decizia penală nr. 746/R/11.12.2008 a Curții de APEL CLUJa fost admis recursul formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj numai față de inculpatul, față de care a fost menținută măsura arestului preventiv, hotărârea primei instanțe fiind menținută în raport de ceilalți doi inculpați.
Procedând la o nouă verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive menținută față de inculpatul, în condițiile mai sus relatate, și în termenul impus de normele legale în materie, instanța constată că nu mai subzistă temeiurile ce au determinat luarea și apoi menținerea măsurii arestării preventive a acestui inculpat Astfel, cu toate că în cauză există indicii temeinice și chiar probe care formează bănuiala legitimă că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, asupra încadrării juridice a acestora nu există încă probe certe, deși pe latura penală a cauzei s-au administrat toate probele testimoniale necesare justei soluționări a cauzei și aflării adevărului, mai puțin ascultarea martorului, care nu credem să aducă în cauză detalii spectaculoase, care să înlăture orice dubii în raport de încadrarea juridică corectă a faptelor. Ori, potrivit principiului de drept"in dubio pro reo",orice îndoială este menită să profite inculpatului, așa încât apreciem că pentru încadrarea juridică dată faptelor prin sentința penală nr. 467/05.06.2008 a Judecătoriei Cluj N, care este oricum extrem de discutabilă, nu se poate menține permanent o stare de arest, în condițiile în care este posibil ca instanța să dispună o nouă schimbare de încadrare juridică a faptelor sesizate, care ar putea atrage și un regim de executare a pedepselor mult mai blând (de ex. suspendarea condiționată a executării pedepsei sau suspendarea sub supraveghere), în situația în care inculpatul ar fi găsit vinovat de comiterea unor fapte penale.
În aceeași ordine de idei, trebuie să subliniem că inculpatul se află la prima confruntare cu legea penală, este tânăr și există premise suficiente să credem că a tras învățăminte legate de situația în care se găsește. Și din referatul de evaluare psiho-socială rezultă că inculpatul dispune de suficiente rezerve de îndreptare, în condițiile în care va gestiona corect factorii ce îl pot implica în noi activităti anti-sociale.
Revenind asupra probatoriului administrat, constând în declarațiile tuturor inculpaților date atât în faza de urmărire penală cât și în fața Judecătoriei Cluj N, precum și suplimentele de declarații luate de către Tribunalul Cluj, în declarațiile părții vătămate, declarațiile unor martori, care au perceput direct evenimentele, instanța apreciază, fără a statua asupra vreunei încadrări juridice, că nu s-a pus în evidență existența premeditării sau a vreunei coeziuni subiective între cei trei inculpați, pentru reținerea agravantelor stabilite prin sentința penală nr. 467/05.06.2008 a Judecătoriei Cluj N.
În contextul în care apreciem că nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea și menținerea măsurii arestării preventive, trebuie să menționăm că instanța a dispus efectuarea unei expertize medico-Iegale a părții vătămate, care, din motive ce țin de infrastructura sistemului judiciar și a organismelor aflate în legătură directă cu acesta, nu va putea fi efectuată decât într-un termen mai îndepărtat, ceea ce nu este just să influențeze asupra menținerii măsurii arestării inculpatului. Nu în ultimul rând apreciem că este de subliniat că expertiza dispusă are ca și obiective determinarea numărului de zile de îngrijiri medicale în raport de fiecare lovitură aplicată de cei trei inculpați, ceea ce, cel puțin teoretic, ar putea atrage, măcar față de unii dintre ei, schimbări de încadrări juridice, mai ușoare chiar decât cea inițială, dată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj.
Mai este necesar a se preciza că de la ultima verificare a temeiniciei și legalității măsurii arestării preventive, instanța a vizionat, în prezența apărătorilor inculpaților și a părții vătămate, prin urmare în condiții de contradictorialitate și echitate, cele două -uri puse la dispoziție de către Inspectoratul Județean de Jandarmi C, din procesul verbal ce rezumă acest procedeu judiciar, instanța constatând că În momentele imediat premergătoare și În cele ce au succedat lovirea părții vătămate, inculpatul avea de beton În mâna, iar momentul lovirii efective a părții vătămate nu este imortalizat.
Instanța a efectuat un experiment judiciar la termenul de judecată din data de 14.01.2009, pentru a determina dacă inculpatul mai sus amintit este stângaci sau dreptaci, constatând că inculpatul a reacționat spontan la indicațiile instanței, cu mâna dreaptă, de unde s-a tras concluzia probabilă că este dreptaci.
În legătură cu pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta cercetarea inculpatului În stare de libertate, apreciem că interesul mass media pentru acest caz a început să scadă, ceea ce reflectă faptul că însuși interesul opiniei publice a scăzut pentru fapte de acest gen. Oricum, de la comiterea faptelor au trecut circa 8 luni de zile, așa încât trecerea timpului, în general, dar și în particular, în speța de față, este de natura a face să se estompeze un asemenea pericol.
Și din considerente de echitate apreciem că se impune cercetarea inculpatului în stare de libertate, în condițiile în care ceilalți doi inculpați, cercetați pentru fapte ce au aceeași încadrare juridică se află în libertate din data de 11.12.2008. pe de altă parte, dar în aceeași ordine de idei, în cauza penală nr- a Tribunalului Cluj sunt cercetați doi inculpați în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, în condițiile în care încadrarea juridică a faptei pentru care sunt cercetați nu este atât de discutabilă ca în prezenta speță. Mai subliniem că unul din inculpații din dosarul menționat a fost pus în libertate în condițiile procedurii impuse de art.300 indice 1 Cod Procedură Penală, la primirea dosarului.
În consecință, în baza art. 139 al.2 rap. la art. 160b al.2 și 4 rap. la art.3002 Cod Procedură Penală instanța va revoca măsura arestării preventive luată față de inculpatul, și va dispune punerea în libertate a acestuia, dacă nu este arestat În altă cauză.
În temeiul art. 145 Cod Procedură Penală va lua față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi localitatea C-N fără încuviințarea instanței de judecată, până la soluționarea definitivă a cauzei, măsură prev. de art.145 Cod Procedură Penală.
Apărătorul inculpatului a solicitat instanței de judecată în subsidiar verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării, să se procedeze în sensul înlocuirii acestei măsuri cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea. Apreciem că în condițiile verificării arestării, conf. art.3002 și art.160b Cod Procedură Penală, când nu se impune menținerea măsurii arestării, ceea ce atrage implicit revocarea ei, nu se mai poate vorbi de înlocuirea arestării cu altă măsură preventivă, cele două soluții fiind ireconciliante și fundamentate pe temeiuri diferite. Nimic nu poate împiedica însă instanța să ia o asemenea măsură, subsidiară ca și gravitate celei a arestării, mai ales când s-a pus în discuție părților eventualitatea înlocuirii uneia cu alta.
Întrucât în cauză sunt prezente condițiile impuse de art.145 Cod Procedură Penală, existând indicii și probe temeinice că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, indiferent de încadrarea lor juridică, așa cum am mai arătat, instanța va lua față de inculpat măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, până la soluționarea definitivă a cauzei.
Precizăm că inculpatul locuiește în C-N,-, - 6,.32, jud.
Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul va fi obligat să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la Poliția mun. C-N,conformprogramului de supraveghere întocmit de acest organ de poliție sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
d) să nu dețină, să nu folosească si să nu poarte nicio categorie de arme.
Instanța va impune inculpatului ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte următoarele obligații:
- să nu se apropie de ceilalți inculpați cercetați în cauză și de partea vătămată, și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
- să nu se deplaseze la nici un spectacol sportiv sau cultural.
Va atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurilor sau a obligațiilor ce îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ solicitându-se admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de către instanța de fond în data de 14.01.2009 și în urma rejudecării să se mențină măsura arestului preventiv față de inculpatul, ca fiind temeinică și legală, întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive, nu au încetat și nu a trecut nici o lună de de zile de când Curtea de APEL CLUJa menținut starea de arest a inculpatului. Condițiile prevăzute de art.143 Cod pr.pen. sunt îndeplinite în cauză și nu există doar indicii în dovedirea vinovăției, ci chiar probe care rezultă din declarațiile părții vătămate și a martorilor, procesul-verbal de cercetare la fața locului, raportul de constatare medico-legală. Și condițiile prev. de art. 148 lit.f Cod pr.pen. sunt îndeplinite în cauză raportat la împrejurările în care au fost comise faptele, gravitatea faptelor și consecințele faptei, leziunile produse părții vătămate fiind foarte grave. S-a arătat de instanța de fond că pericolul pentru ordinea publică este redus datorită faptului că a scăzut interesul mass-media pentru această cauză, apreciere pe care o consideră eronată având în vedere că inculpatul a comis o infracțiune deosebit de gravă împotriva unui jandarm care se afla în executarea atribuțiilor de serviciu.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauză este fondat.
Din examinarea dosarului de fond aflat pe rolul Tribunalului Cluj rezultă că au fost trimiși in judecată inculpații, pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală gravă prev. de art.182 alin.1 penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice prev. de art.321 alin.1 și 2.penal cu aplic. art.33 lit.a penal; TIV, pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală gravă prev. de art.182 alin.! penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice prev. de art.321 alin.! și 2.penal cu aplic. art.33 lit.a penal;, pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală gravă prev. de art.182 alin.l penal cu aplic. art.99 și urm. penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice prev. de art.32 1 alin.l și 2.penal cu aplic. art.99 și urm. penal, totul cu aplic. art.33 penal și ,pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice prev. de art.321 alin.l și 2.penal.
Condițiile reglementate de art. 148 lit f Cod procedură penală subzistă și în prezent, astfel că faptele pentru care este cercetat inculpatul prevăd pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunilor comise, urmările acestora și rezonanța socială negativă produsă în comunitate.
Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Prin prisma dispozițiilor art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în jurisprudența sa că aprecierea limitelor rezonabile ale detenției trebuie să se facă urmând a se analiza circumstanțele fiecărui caz în parte.
S-a subliniat că la aprecierea caracterului rezonabil al duratei detenției preventive vor fi avute în vedere: complexitatea cauzei, aspectul dacă inculpatul a prejudiciat în vreun fel eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării cât și acuzării mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare (cauza contra Austriei; cauza S-R contra Elveției).
Durata arestării preventive a inculpatului de circa 8 luni nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în art.140 proc.pen. referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză.
În plus, Curtea va reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie", măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art.5 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabilă că s-a comis o infracțiune", măsura menținerii arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Instanța de fond în mod eronat a apreciat în contextul în care probațiunea nu a fost finalizată, că în momentul procesual actual procedând la verificarea legalității și temeiurile măsurii arestării inculpatului se impune înlocuirea măsurii arestării preventive acestuia, deoarece temeiurile arestării nu mai subzistă.
Considerentele de echitate menționate de către instanța de fond în încheierea atacată, precum și analizarea încadrărilor juridice a faptelor deduse judecății și chiar indicarea unei spețe cu același obiect pentru fundamentarea înlocuirii măsurii arestării preventive exced cadrului legal care trebuia să se limiteze doar la menținerea arestării preventive pe de o parte și nu constituie împrejurări care să conducă la concluzia că temeiurile arestării inițiale nu mai subzistă în prezent, temeiuri care sunt reglementate de art. 148.p Cod Penal,pe de altă parte, cu atât mai mult cu cât nu a trecut nici o lună de la data verificării legalității arestării preventive a acestui inculpat inclusiv de către Curtea de APEL CLUJ, eludându-se astfel disp. art. 300 ind. 2 rap.la art. 160 ind.b C p p. și art. 139.
C.P.P.Referitor la existența anumitor anumitor împrejurări sau circumstanțe de natură să se răsfrângă asupra situației juridice a inculpatului -respectiv încadrarea juridică a faptelor, absența antecedentelor penale precum și participația penală a acestuia vor fi relevante într-un moment procesual ulterior când instanța va pronunța o soluție conform art. 345.
C.P.P.În contextul celor expuse mai sus, nu este oportună înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, raportat și la disp. art. 139.
C.P.P.Astfel potrivit art. 139.C.P.P. o măsură preventivă poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă când temeiurile care au stat la luarea măsurii, în speță cea arestării, s-au schimbat.
Înlocuirea trebuie să fie consecința unei schimbări relevante a situației inculpatului sau a faptelor săvârșite de către acesta, ceea ce în speță până în prezent nu s-a constatat.
Ca atare, Curtea în baza art. 38515pct 1 lit d Cod procedură penală va admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ, împotriva încheierii penale nr. din data de 14 ianuarie 2009 Tribunalului Cluj, pe care o va casa și rejudecând, în baza art. 300 ind. 2 rap.la art. 160 ind.b Cod proc.penală va, menține starea de arest preventiv a inculpatului (fiul lui și născut la 20 mai 1989), deoarece temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă și în prezent.
În baza art. 189 Cod proc.penală, va stabili suma de 100 lei ca onorariu pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av., sumă ce se va avansÎ
În baza art. 192 al.3 Cod proc.penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 38515pct.2 lit.d Cod proc.penală, admite recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ, împotriva încheierii penale nr. din data de 14 ianuarie 2009 Tribunalului Cluj, pe care o casează și rejudecând, în baza art. 300 ind. 2 rap.la art. 160 ind.b Cod proc.penală, menține starea de arest preventiv a inculpatului (fiul lui și născut la 20 mai 1989).
In baza art. 189 Cod proc.penală, stabilește suma de 100 lei ca onorariu pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av., sumă ce se va avansa din.
In baza art. 192 al.3 Cod proc.penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 26 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Monica Rodina, Livia Mango Ioana Cristina
- - - - - -
GREFIER
-
Red./
3 ex./
Președinte:Monica RodinaJudecători:Monica Rodina, Livia Mango Ioana Cristina
