Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 54/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 2640,-
DECIZIA PENALĂ NR. 54
Ședința publică din data de 19.01.2010
PREȘEDINTE: Paul Mihai Frățilescu
JUDECĂTORI: Paul Mihai Frățilescu, Mihai Viorel Tudoran
-
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, ns.la data de 24.10.1979, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din data de 15.01.2010, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a respins ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu una din măsurile prev. de art. 136 al.1 lit.b,c pr.penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.
Avocat, având cuvântul precizează că înțelege să pună concluzii pe admisibilitatea recursului declarat de inculpat.
Consideră că recursul declarat de acesta împotriva încheierii din data de 15.01.2010, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, este admisibil, potrivit art. 141 pct.1 pr.penală încheierea fiind supusă căii de atac a recursului.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul pune concluzii în sensul respingerii recursului declarat de inculpat ca fiind inadmisibil întrucât împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive nu se poate declara recurs, aceasta nefiind prevăzută cu vreo cale de atac.
Avocat având cuvântul pentru inculpat, pe fond, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, având în vedere situația grea a acestuia, faptul că tatăl său este bolnav de epilepsie, are 3 copii minori în întreținere iar concubina sa nu realizează venituri.
De asemenea precizează că recurentul este arestat din luna februarie 2009 și nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său și solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură neprivativă de libertate și punerea sa în libertate întrucât nu prezintă pericol public.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea din data de 15.01.2010, Tribunalul Dâmbovițaa respins ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu una din măsurile prevăzute de art. 136 alin. 1 lit. b, c Cod procedură penală, formulată de inculpatul -, fiul lui și, născut la 24 octombrie 1979, deținut în Penitenciarul Mărgineni, măsură preventivă dispusă prin încheierea din 16.02.2009 dată în dosarul nr- al Judecătoriei Târgoviște, mandat de arestare preventivă nr. 3/U/03.10.2009.
A fost obligat apelantul-inculpat la 110 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei ce reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu, ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Dâmbovița.
Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 2460,-, apelantul-inculpat -, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu una din măsurile prevăzute de art. 136 alin. 1 lit. b, c Cod procedură penală.
În motivarea cererii a motivat că are o situație familială deosebită, are tatăl bolnav de o boală incurabilă - epilepsie - și, că este singurul întreținător al celor trei copii ai săi, concubina sa neavând niciun venit.
A solicitat admiterea cererii așa cum a formulat-o în baza art. 139 alin. 1 raportat art. 145 și 1451Cod procedură penală.
S-a atașat cauzei dosarul de fond nr-, aflat pe rolul Tribunalului Dâmbovița în apel, cu termen de judecată la 12 februarie 2010.
În ședința publică, în prezența apărătorului din oficiu, a fost ascultat apelantul-inculpat care a învederat că stăruie în judecarea cererii de înlocuire a arestului preventiv, având în vedere situația familială și existența celor trei copii minori.
Analizând cererea formulată în baza actelor și lucrărilor dosarului de fond, în raport de dispozițiile art. 139 Cod procedură penală, s-a constatat că cererea de înlocuire a arestării preventive cu una dintre măsurile preventive prevăzute de art. 136 alin. 1 lit. b, c Cod procedură penală este nefondată și a fost respinsă, pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 139 Cod procedură penală "măsura preventivă luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii".
În speța dedusă judecății, inculpatul - a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. a și b și alin. 21lit. a, b și c Cod penal și art. 192 alin. 2 Cod penal, cu aplic. art. 33 Cod penal, reținându-se ca situație de fapt că, în a doua Jal unii ianuarie 2009, împreună cu alți inculpații, au luat hotărârea infracțională de a sustrage bunuri din gospodăria părților vătămate și, pătrunzând aproape de miezul nopții în domiciliul acestora, mascați și înarmați cu un, împrejurare în care au imobilizat părțile vătămate, legându-le de mâini și de picioare, exercitând acte de violență și amenințări, cerându-le să le dea bani și bunuri.
Prin încheierea de ședință din 16.02.2009 dispusă de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr- a fost admisă cererea de arestare preventivă a inculpatului, iar succesiv, au fost admise cererile de prelungire a măsurii arestării preventive, iar în faza cercetării judecătorești și cu ocazia soluționării pe fond a cauzei s-a menținut această măsură.
La adoptarea acestor poziții de menținere a stării de arest, instanța a avut în vedere că în cauză subzistă temeiurile certe că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, prevăzută de lege cu o pedeapsă mai mare de 4 ani închisoare și s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Raportat la prezenta cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive s-a constatat, din analiza probelor existente la dosar, legalitatea și temeinicia arestării preventive și că subzistă în continuare temeiurile care au stat la baza acestei măsuri.
Astfel, fapta presupus comisă de inculpat are un grad de pericol social foarte ridicat, iar inculpatul nu poate fi judecat în stare de libertate date fiind modalitatea și împrejurările în care se reține că a fost săvârșită fapta.
Motivele invocate de către apelantul-inculpat în cererea formulată, legate de situația familială, nu pot fi reținute de către instanță câtă vreme privarea de libertate se impune în continuare în cauză pentru a se asigura o bună desfășurare a procesului penal și, nu în ultimul rând, pentru a se întări sentimentul de securitate al cetățenilor și apărarea ordinii publice.
Pe de altă parte, rezonanța socială a faptelor săvârșite nu s-a estompat, având în vedere că inculpații au fost constituiți în grup organizat în vedere săvârșirii unor fapte foarte grave, îndreptate atât împotriva persoanei, cât și împotriva patrimoniului.
Față de aceste considerente și văzând toate circumstanțele reale și personale ale cauzei, tribunalul a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, apreciindu-se că acestuia nu i se încalcă dreptul la libertate garantat de Constituție și de art. 5 din, câtă vreme măsura detenției provizorii se impune a fi menținută în condițiile existenței unor indicii temeinice că este autorul faptelor.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea ei și judecarea lui în stare de libertate.
Curtea, examinând dispozițiile legale ce reglementează calea de atac a recursului împotriva unor astfel de încheieri va constata că recursul este inadmisibil.
Astfel, potrivit art. 141 al.1 teza a-II-a încheierea prin care prima instanță sau cea de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii arestării preventive nu este supusă niciunei căi de atac.
În cazul de față inculpatul a formulat în faza judecății o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive, cerere ce a fost respinsă de tribunal prin încheierea atacată.
Având în vedere că, legea nu prevede calea de atac a recursului împotriva unei astfel de încheieri ( de altfel nicio cale de atac, deci încheierea dată este definitivă ), Curtea, fără a mai examina fondul cererii și al încheierii atacate, va respinge recursul ca inadmisibil.
Văzând și disp. art. 192 al.2 pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, ns.la data de 24.10.1979, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din data de 15.01.2010, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 100 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.01.2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Paul Mihai Frățilescu, Mihai Viorel Tudoran
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex./21.01.2010
nr. 2640,- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Paul Mihai FrățilescuJudecători:Paul Mihai Frățilescu, Mihai Viorel Tudoran
