Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 548/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 548/2008
Ședința publică de la 21 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 3: Mircea Bădilă
Grefier - -
DIICOT - Serviciul Teritorial Albaa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Direcția de Investigare a infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Sibiu împotriva încheierii penale din 16 octombrie 2008 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar -.
La apelul nominal făcut în cauză s-au prezentat inculpatul aflat în stare de arest și asistat de avocat cu delegație din oficiu, inculpatul aflat în stare de arest și asistat de avocat ales și inculpatul aflat în stare de arest și asistat de avocat ales.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat acordat cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta DIICOT a susținut recursul declarat de DIICOT - Biroul Teritorial Sibiu astfel cum a fost redactat solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se menține starea de arestare preventivă inculpaților. Precizează că în speță au fost încălcate disp. art. 139.pr.penală, deoarece temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare chiar dacă a trecut un timp destul de îndelungat de la luarea acestei măsuri și în libertate ar putea influența substanțial martorii a căror audiere se mai impune și, mai mult de atât nu este depășit termenul rezonabil al arestării preventive deoarece acesta trebuia analiza în funcție de complexitatea cauzei, de stadiul procedurilor, de persoana inculpaților.
Pentru inculpatul, avocata desemnată din oficiu a solicitat respingerea recursului declarat de DIICOT - Biroul Teritorial Sibiu și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică precizând că de la momentul luării măsurii arestării preventive au trecut 9 luni, perioadă care nu mai poate fi considerată termen rezonabil, nu mai pot fi invocate motive de ordine publică deoarece nu există nici o amenințare a acesteia iar probațiune a fost administrată aproape în totalitate.
Avocat, apărător ales al inculpatului a solicitat respingerea recursului declarat de DIICOT - Biroul Teritorial Sibiu ca fiind nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Precizează că în cauză nu mai există temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, lăsarea acestuia în libertate nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică și mai mult de atât nu există nici o dovadă că o altă persoană, neconsumatoare de droguri, a fost cooptată de către inculpat. Mai arată că inculpatul este încarcerat de 9 luni de zile, cercetarea judecătorească este pe final iar starea de arest preventiv nu se mai justifică.
Avocat învederează instanței că în cauză sunt aplicabile disp. art. 197.pr.penală deoarece nu s-au respectat disp. art. 160/b pr.penală, recursul nefiind soluționat recursul în termen de 3 zile astfel este vorba despre o nulitate absolută (nescrisă în procedura penală) pentru că privește libertatea persoanei și una relativă pentru că s-a adus o vătămare persoanei inculpatului.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului declarat de DIICOT - Biroul Teritorial Sibiu ca fiind nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Precizează că inculpatul avea un loc de muncă astfel că prezintă garanția că în eventualitatea pronunțării unei hotărâri de condamnare va rămâne în țară. Mai mult nu există temeiuri noi care să justifice menținerea măsurii arestării preventive, nu mai există temeri și pe zi ce trece, un eventual pericol pentru ordinea publică se disipează iar termenul rezonabil trebuie apreciat de la caz la caz și inculpatul nu prezintă pericol pentru etapa viitoare a cercetării judecătorești.
Inculpatul având ultimul cuvânt arată că regretă fapta comisă și solicită a fi judecat în stare de libertate.
Inculpatul având ultimul cuvânt arată că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și solicită judecarea lui în stare de libertate precizând că au fost suficiente 9 luni de arest preventiv.
Inculpatul având ultimul cuvânt regretă fapta comisă și solicită judecarea lui în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
În deliberare, constată că prin încheierea penală din 16 octombrie 2008 pronunțată în dosarul nr. -, Tribunalul Sibiu a admis cererile formulate de inculpații, și și în consecință:
În baza art. 160/b alin.2 raportat la art. 300/2 pr.penală a dispus revocarea măsurii arestării preventive luate împotriva inculpaților, și și punerea în libertate a acestora de sub puterea mandatelor de arestare preventivă nr. 1/16.01.2008 emis de Tribunalul Sibiu, nr. 2/16.01.2008 emis de Tribunalul Sibiu pe numele inculpatului și nr. 3/16.01.2008 emis de Tribunalul Sibiu pe numele inculpatului, dacă nu sunt arestați în altă cauză.
În baza art. 143.C.P.P. 145 al. 1.C.P.P. raportat la art. 136 al. 1 lit. c a C.P.P. luat față de inculpați măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, localitatea Mediaș.
În baza art. 145 al. 2.C.P.P. a impus inculpaților ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată și la celelalte organe judiciare de câte ori sunt chemați;
b) să se prezinte la organele de poliție desemnate cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poate nici o categorie de arme;
e) să nu frecventeze baruri, localuri, restaurante, cluburi;
f) să nu se apropie de ceilalți inculpați și de martorii și învinuiții, -, și.
În baza art. 145 al. 3.C.P.P. a atras atenția inculpaților asupra consecințelor încălcării cu rea credință a măsurilor și obligațiilor impuse.
În baza art. 145 al. 21.C.P.P. a dispus comunicarea încheierii inculpaților, secțiilor de poliție în a căror rază teritorială locuiesc inculpații, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră în vederea ridicării provizorii a pașapoartelor pe durata măsurii dispuse.
A încredințat Poliției Mediaș verificarea periodică a respectării măsurilor și obligațiilor impuse.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut următoarele aspecte de fapt și de drept:
De la momentul luării măsurii și până la momentul prezentei verificări a trecut o perioadă de 9 luni, perioadă care, față de dispozițiile art. 5 paragraful 3. nu mai poate fi apreciată ca fiind încadrată într-un termen rezonabil.
Astfel, caracterul rezonabil al duratei detenției preventive, nu poate fi evaluat în abstract, neputând fi apreciată în mod exclusiv, prin prisma gravității faptelor presupus a fi fost săvârșite de inculpați, ci se apreciază și în funcție de particularitățile cauzei.
În acest sens, însăși Curtea a decis că, existența și persistența unor indicii grave de vinovăție, constituie, fără îndoială, unul din factorii pertinenți, însă acestea nu legitimează, prin ea însăși, o lungă detenție preventivă.
Pe lângă aceste indicii, și existența unei tulburări sociale ar fi de natură a justifica o detenție provizorie, pe o anumită perioadă de timp.
Sub acest ultim aspect, această tulburare a ordinii publice,a existat la început, însă, după o perioadă considerabilă de timp, această tulburare s-a disipat, astfel că, în prezent nu se mai poate reține că, menținerea în stare de arest a inculpaților ar mai tulbura în mod real, ordinea publică.
În acest sens, Curtea Europeană a statuat, în cauza Kemmache c/a Franței, că ar trebui demonstrat că punerea în libertate ar tulbura, în mod real, ordinea publică, iar menținerea măsurii arestării preventivă este legitimă, doar atâta timp cât ordinea publică este efectiv amenințată.
Astfel, tribunalul a apreciat că, prin punerea în libertate a inculpaților, ordinea publică nu mai este, în mod real, tulburată, în condițiile în care, probatoriul testimonial este epuizat în cauză, nemaiexistând în prezent, pericolul influențării unor martori.
În atare situație, tribunalul a constatat că, unul dintre temeiurile arestării preventive nu mai există, și anume pericolul social concret pentru ordinea publică, a lăsării în libertate a inculpaților, fiind astfel, justificate, cererea de revocare a măsurii arestului preventiv, motiv pentru care, în baza art. 139 al. 2.C.P.P. rap.la art. 148 lit. f C.P.P. a admis cererea de revocare a măsurii arestului preventiv, pentru cei trei inculpați.
Pentru a se putea asigura administrarea, în bune condiții, a procesului, în continuare, și pentru a putea preîntâmpina reluarea activității de către cei trei inculpați, instanța a apreciat ca fiind oportună luarea unei alte măsuri preventive față de cei trei inculpați, aceea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, cu impunerea unor obligații pentru aceștia.
În acest sens, tribunalul, a apreciat că luarea unei măsuri preventive mai puțin restrictivă, apreciindu-se ca fiind suficientă în actualul stadiu procesual, astfel că, în baza art. 143.C.P.P. 145 al. 1.C.P.P. a luat măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În baza art. 145 al. 1 ind.l C.P.P. tribunalul a impus inculpaților respectarea următoarelor obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată și la celelalte organe judiciare de câte ori sunt chemați;
b) să se prezinte la organele de poliție desemnate cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poate nici o categorie de arme;
e) să nu frecventeze baruri, localuri, restaurante, cluburi;
f) să nu se apropie de ceilalți inculpați și de martorii și învinuiții, -, și.
Instanța a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 145 al. 3.C.P.P. privitoare la încălcarea cu rea credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor impuse.
Împotriva încheierii a declarat recurs în termenul legal prev. de art. 141.pr.penală DIICOT - Biroul Teritorial Sibiu aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
1. în mod nejustificat instanța de fond a constatat că nu mai subzistă care
Au determinat luarea arestării preventive iar durata arestării a depășit termenul rezonabil impus de art.6 din CEDO.
2. durata rezonabilă a arestării a fost apreciată greșit de către Tribunal care nu a raportat perioada detenției la complexitatea cauzei, comportamentul inculpaților, al autorităților și gravitatea concretă a acuzațiilor aduse.
3. temeiurile care au justificat luarea măsurii există în continuare fiind netemeinică aprecierea instanței de fond că pericolul social s-ar fi atenuat odată cu scurgerea timpului.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate în raport cu aspectele critice expuse dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 385/6 alin.3 pr.penală, Curtea constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
1. Tribunalul a dispus revocarea măsurii arestării preventive în considerarea dispozițiilor art. 160/b alin.2 pr.penală, apreciind în mod corect raportat la actele și lucrările dosarului până în această fază a procedurii, că temeiurile care au justificat luarea măsurii nu mai subzistă în continuare.
2. Curtea apreciază că instanța fondului a evaluat corect toate rațiunile ce justifică revocarea măsurii, rațiuni ce țin atât de atenuarea reală a pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar crea lăsarea în libertate a inculpaților cât și de posibilitatea impunerii unor garanții concrete în ce privește prezentarea inculpaților în fața autorităților, influențarea unor martori, sustragerea de la judecată, etc.
3. Curtea consideră că în această fază a procedurii, când probațiunea este epuizată aproape în totalitate, persistența indiciilor grave de vinovăție nu mai sunt suficiente pentru a justifica o detenție prelungită și care durează de 9 luni de zile.
4. Curtea sesizează că Tribunalul în mod corect a analizat garanțiile pe care le-ar oferi o măsură preventivă mai puțin severă și a apreciat, în mod temeinic, că aceasta poate fi considerată suficientă pentru protejarea interesului de ordin public.
5. actelor și lucrărilor de la dosar, relevă în mod precumpănitor, că prin trecerea perioadei de timp de 9 luni pericolul social s-a atenuat în mod considerabil.
Este reală susținerea DIICOT în sensul aprecierii duratei rezonabile raportat la complexitatea cauzei, comportamentul inculpaților și al autorităților și natura acuzațiilor aduse, însă Curtea arată că Tribunalul a luat în considerare toate aceste rațiuni în momentul revocării măsurii.
6. Curtea arată că privarea de libertate a celor trei inculpați nu mai este indispensabilă pe baza circumstanțelor, ordinea publică nemaifiind la acest moment realmente amenințată prin lăsarea în libertate a acestora, liberare care a fost supusă de Tribunal, unor garanții suficiente în concordanță cu disp. art. 5 pg.3 din CEDO.
Față de cele ce preced, Curtea va respinge ca nefondat recursul DIICOT conform art. 385/15 pct. 1 lit.b pr.penală.
Va face aplicarea art. 192 alin.3 pr.penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcția de Investigare a infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Sibiu împotriva încheierii penale din 16 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. -.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru asistența juridică a inculpatului, în sumă de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored. 2 ex./22.10.2008
Jud. fond
Președinte:Maria CovaciuJudecători:Maria Covaciu, Leontin Coraș, Mircea Bădilă
