Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 548/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 548
Ședința publică de la 14 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
JUDECĂTOR 2: Tatiana Juverdeanu
JUDECĂTOR 3: Dan Anton
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal, avand ca obiect "inlocuire masura preventiva (art.139 Cod procedura penala)" declarat dePARCHETUL DE PE TRIBUNALUL Iimpotriva incheierii din 10.09.2009 pronuntata de Tribunalul I in dosarul penal nr-, cu privire la inculpatul.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul intimat asistat de avocat - - aparator ales din cadrul Baroului de Avocati I, cu delegatie la dosar.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, sustine că, inculpatul a fost arestat pentru savarsirea infractiunii prev. de art.197 alin.2 Cod penal. Prin incheierea se sedinta pronuntata de Tribunalul I la data de 10 2009, față de inculpat s-a dispus inlocuirea masurii arestarii preventive, cu obligarea de a nu parasi localitatea. Apreciaza incheierea pronuntata ca fiind nelegala si netemeinica avand in vedere infractiunea si pedeapsa prevazuta pentru aceasta. A se avea in vedere că inculpatul a dat dovada de violență, prin constrangere a intretinut raport sexual cu partea vatamata, a folosit o drujbă pentru aos peria, a indreptat-o cu lama spre partea vatamata, amenințând-o că-i va tăia mâinile. Solicita admiterea recursului si a se mentine in continuare starea de arest preventiv față de inculpatul.
Avocat - avand cuvantul, solicita respingerea recursului formulat de Parchetul de pe Tribunalul I si a se mentine incheierea pronuntata de Tribunal la data de 10.09.2009 ca fiind legala si temeinica. La baza luarii masurii retinerii inculpatului, a stat declaratia partii vatamate care a declarat că a fost violată de catre si. Atât in fața instantei Judecatoriei, cât și in fața instantei de judecata a Tribunalului, partea vatamata a declarat ca a fost violată de, iar la ultimul termen de judecata in fața instantei Tribunalului aceasta a declarat că doreste să-și retragă plangerea.
Solcita a se avea in vedere toate aceste aspecte, consideră că inculpatul nu prezintă pericol social, nu mai există, nu va influența buna desfasurare a procesului penal, se va prezenta la fiecare termen de judecata și va respecta toate obligatiile care se impun. Solicita inlocuirea masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea.
Avand ultimul cuvant inculpatul intimat solicita a fi mentinuta solutia instantei de fond, in sensul de a fi inlocuita masura arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Tribunalul Iași prin încheierea penală din 10.09.2009 a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților și și a menținut starea de arest preventiv a inculpatului. În ce privește inculpatul în baza art. 139 Cod procedură penală a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, județul I, prev. de art. 145 Cod procedură penală, fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura. S-a dispus punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză și pe durata acestei măsuri preventive s-au stabilit o serie de obligații în sarcina inculpatului, prev. de art. 145 alin. 1 ind. 1 Cod procedură penală, precum și aceea de a nu lua legătura cu partea vătămată, conform art. 145 alin. 1 ind. 2 Cod procedură penală.
S-a atras atenția inculpatului asupra prev. art. 145 alin. 2 ind. 2 și 145 alin. 3 Cod procedură penală.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 58/16.03.2009, pronunțată de Judecătoria Răducăneni în dosarul nr-, s-a dispus condamnarea inculpaților și la o pedeapsă rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare, respectiv de 6 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de viol în formă agravată, s-a dispus menținerea stării de arest potrivit art. 350 alin. 1 cod procedură penală, iar în baza art. 88 Cod penal s-a computat prevenția în cazul ambilor inculpați, din data de 06.11.2008 la zi.
Temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților nu au încetat, în cauza subzistând indicii temeinice, în sensul art. 143 Cod procedură penală, privind participarea inculpaților la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penala, pentru care pedeapsa prevăzuta de lege este mai mare de 4 ani. Modificarea poziției procesuale a părții vătămate sau eventualele acte de dispoziție le acesteia vor fi avute în vedere pe fondul cauzei, fără a avea înrâurire asupra temeiurilor ce au condus la luarea și menținerea stării de arest preventiv. Susținerile apărătorului inculpatului, privind contestarea forței probante a unor mijloace de probă și trimiterea la poziția părții vătămate sunt aspecte ce țin de fondul cauzei, atâta timp cât exigența în analiza probelor sporește substanțial o dată cu necesitatea stabilirii vinovăției unei persoane. Noțiunea de indicii temeinice nu se poate confunda cu aceea de probe certe de vinovăție, măsura arestării preventive fiind suficient a se baza pe existența unui ansamblu de date verosimile și credibile, date care să se constituie într-o bază factuală solidă, de natură a susține presupunerea rezonabilă conform căreia persoana fața de care a fost pusă în mișcare acțiunea penala a săvârșit faptele de care este acuzat. Or, în cauza subzistă indicii temeinice privind implicarea inculpatului în evenimentele ce s-au desfășurat în seara zilei de 31.10.2008 în locuința numitei, indicii ce au fost avute în vedere la luarea și menținerea ulterioară a stării de arest.
Însă, raportat la faza procesuală prezentă - apelul inculpaților, măsura preventivă trebuie determinată și individualizată, funcție de finalitatea și criteriile stabilite prin dispozițiile art. 136 alin. 1 și art. 136 alin. 8 Cod procedura penala, în acord cu poziția procesuala a fiecărui inculpat.
Astfel,apelul inculpatului vizează exclusiv reducerea pedepsei, iar acest inculpat nici nu a negat săvârșirea faptei în cursul procesului, solicitând doar clemența sub aspectul pedepsei aplicate, pentru a se reîntoarce mai repede în sânul familiei. În consecința, ținând cont și de gravitatea deosebită a faptei de care este acuzat, gravitatea determinată de natura și împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta, precum și de urmările acesteia,circumstanțele personale ale inculpatului, prevederile art. 5 1 lit. a), tribunalul apreciază că toate temeiurile arestării preventive a inculpatului se mențin, motiv pentru care constatând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a acestuia, se va dispune menținerea stării de arest.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, Tribunalul reține că prin apelul promovat s-a contestat însăși legalitatea și temeinica hotărârii de condamnare dată de prima instanțe, inculpatul tinzând prin calea de atac la reformarea acesteia, în sensul constatării nevinovăției sale. Poziția procesuala a inculpatului obligă, în raport și de probatoriile administrate în apel, la o reanalizare a măsurii preventive, ținând cont de locul și rolul prezumției de nevinovăție ce guvernează procesul penal. Ținând cont că măsura arestării preventive reprezintă o excepție de la regula efectuării urmăririi penale și desfășurării judecății cu inculpatul în stare de libertate, excepție ce trebuie aplicată numai în situațiile în care rezultă fără echivoc necesitatea ca persoana vizată de această măsură să fie arestată preventiv în scopurile prevăzute de art. 136 Cod procedură penală, având în vedere intervalul de timp scurs de la faptele reținute în sarcina inculpatului, datele despre persoana acestui inculpat și durata privării de libertate, Tribunalul apreciază că este necesara reanalizarea măsurii preventive în raport de finalitatea bunei desfășurări a procesului penal și dezideratul apărării ordinii de drept. Datele despre persoana inculpatului - lucrător, cunoscut în comunitate ca om muncitor, sprijinit constant de familie oferă suficiente garanții care să conducă la concluzia, că lăsarea acestui inculpat în libertate nu va influența buna desfășurare a procesului penal, în condițiile în care partea vătămată a fost deja audiată în apel.
Întrucât, pe de o parte subzistă temeiurile luării măsurii preventive fața de prevederile art. 143 Cod penală,astfel încât nu este posibila revocarea măsurii arestării preventive, așa cum a solicitat apărătorul inculpatului, iar pe de alta parte, este necesara protecția drepturilor inculpatului, inclusiv sub aspectul termenului rezonabil al măsurilor dispuse, pentru atingerea echilibrului necesar între dreptul individual la libertate și finalitatea bunei desfășurări a procesului penal, Tribunalul apreciază că nu se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, ca măsura excepțională.
Reținând însă că natura cauzei, complexitatea ei presupune desfășurarea în cele mai bune condiții a judecății penale, pentru aflarea adevărului, având în vedere și dispozițiile art. 136 alin. și art. 136 alin. 8 Cod procedură penală, se va dispune, în condițiile art. 139 Cod procedura penala înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea - județul I, în condițiile în art. 145 Cod procedură penală. În baza art. 145 alin. 11Cod procedură penală instanța va impune inculpatului obligațiile de a se prezenta la instanța de judecata ori de câte ori este chemat, de a se prezenta la poliția din localitatea de domiciliu - Poliția comunei, jud. - organ de poliție desemnat cu supravegherea conform programului stabilit de organul de poliție, precum și ori de câte ori este chemat, să nu-și schimbe domiciliu fără încuviințarea instanței care a dispus măsura obligării de a nu părăsi localitatea, să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
Pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal conform art. 136 alin. 1 Cod procedură penală și pentru a se asigura descoperirea și strângerea tuturor probelor necesare aflării adevărului, instanța va impune în baza art. 145 alin. 12Cod procedură penală ca pe durata măsurii de a nu părăsi localitatea, inculpatul să nu ia legătura cu partea vătămată, și să nu comunice cu aceasta direct sau indirect.
Instanța va face aplicarea art. 145 alin. 22Cod procedură penală și art. 145 alin. 3 Cod procedură penală și va atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau obligațiilor ce îi revin, se va lua față de el măsura arestării preventive.
În consecință, pentru aceste considerente, instanța va dispune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 Cod procedură penală, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului se arată că față de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei, inculpatul prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar relevantă în cauză este condamnarea inculpatului de către Judecătoria Răducăneni pentru fapta săvârșită.
Se arată că subzistă și în prezent temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și în consecință se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului și nu înlocuirea, cum greșit a procedat instanța de apel. Examinând recursul declarat în raport cu criticile formulate și cu încheierea dată în cauză, Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În mod corect și în concordanță cu actele și lucrările cauzei, instanța sesizată cu soluționarea apelului declarat de inculpatul, procedând la verificarea din oficiu a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului, conform art. 300 ind. 2 cu referire la art. 160 ind. "b" alin. 1 Cod procedură penală a dispus înlocuirea acestei măsuri, conform art. 139 Cod procedură penală.
Instanța de apel reține că, în pofida susținerilor inculpatului-apelant - în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 Cod procedură penală, care să susțină presupunerea rezonabilă că a comis faptele prevăzute de legea penală, apreciind temeinic că este necesară protecția drepturilor inculpatului, inclusiv sub aspectul termenului rezonabil al măsurilor dispuse, pentru stabilirea echilibrului necesar între dreptul individual la libertate al inculpatului și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și a atingerii scopului acestuia.
Pornind de la principiul de bază al procesului penal, că orice persoană trebuie considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă, conform art. 5 ind. 2 Cod procedură penală, chiar dacă prima instanță a dispus condamnarea nedefinitivă a inculpatului, instanța de apel a apreciat temeinic că raportat la faza procesuală și timpul scurs de la data presupusei fapte penale, față de durata arestării preventive a acestuia, din 06 noiembrie 2008 și nu în ultimul rând, față de persoana inculpatului, se poate reține că lăsarea acestuia în libertate nu mai prezintă pericol public concret și actual pentru ordinea publică.
Astfel, schimbându-se temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului sub aspectul pericolului pe care-l prezintă acesta pentru ordinea publică dacă ar fi lăsat în libertate, în mod legal instanța de apel a apreciat că pentru buna desfășurare a procesului penal este suficientă și aplicarea unei măsuri preventive mai puțin constrângătoare, respectiv aceea a obligării de a nu părăsi localitatea, prev. de art. 145 Cod procedură penală, fără încuviințarea organului judiciar care a dispus această măsură.
În acord cu Jurisprudența Curții Europene, instanța de apel a constatat că lăsarea în libertate a inculpatului, în această fază procesuală, nu ar tulbura în mod real ordinea publică, raportându-se în concret la persoana inculpatului și atitudinea sa, precum și la circumstanțele cauzei, fiind oportună înlocuirea măsurii preventive excepționale cu una mai blândă, care prin obligațiile impuse inculpatului tinde să ducă la finalizarea în bune condiții a procesului penal în vederea stabilirii adevărului judiciar.
Instanța de control judiciar apreciază că hotărârea instanței de apel este temeinică și legală, reținând că în cauză sunt îndeplinite prevederile art. 139 Cod procedură penală.
Constatând din examinarea cauzei, sub toate aspectele de fapt ș de drept, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, că nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva încheierii penale din 10.09.2009 a Tribunalului Iași, pe care o va menține.
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, împotriva încheierii penale din 10.09.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Cheltuielile judiciare avansate de stat in recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
- cu opinie separată -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -,
18.09.2009
2 ex.
Opinie separată
Opinia separată are în vedere ca soluție legală și temeinică în cauză, admiterea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, casarea încheierii penale din 10 2009 Tribunalului Iași și pe fond înlăturarea din încheiere a dispozițiilor privind înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea fără încuviințarea organului judiciar și a măsurilor impuse și menținerea măsurii arestării preventive a acestuia pe durata prev. de art. 160 ind. "b" Cod procedură penală.
Cauza privind pe inculpat se află în faza procesuală a apelului la tribunal.
Inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 58 din 16 martie 2009 Judecătoriei Răducăneni, atacată cu apel d e inculpat, la pedepsele de 6 ani închisoare și pedeapsa interzicerii drepturilor prev. de art. 64 "a,b și e" Cod penal pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 197 alin. 2 lit. "a" Cod penal.
S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 "a și b" Cod penal.
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus arestarea preventivă de la 06 noiembrie 2008 la zi.
În drept s-a reținut prin hotărârea de condamnare nedefinitivă că faptele inculpaților și, de a avea fiecare, în aceeași împrejurare câte un act sexual cu partea vătămată, prin constrângerea acesteia, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de viol prev. de art. 197 alin. 2 lit. "a" Cod penal.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 06 iunie 2008 în temeiul art. 146, 149 ind. 1 și 148 lit. "f" Cod procedură penală.
Temeiurile inițiale de arestare nu s-au modificat în așa fel încât să devină incidente dispozițiile art. 139 Cod procedură penală privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă moderată nici sub aspectul limitelor de pedeapsă prevăzute de lege și nici sub aspectul pericolului concret pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpatului o prezintă.
Sub aspect factual, continuă să existe indicii și probe temeinice care justifică bănuiala legitimă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat și a fost condamnat prin sentința nedefinitivă.
Schimbarea declarației părții vătămate în sensul consimțământului ei la întreținerea raportului sexual cu inculpatul a fost evaluat în context probatoriu prin coroborarea cu celelalte probe ale cauzei, declarații de martori, prin hotărârea de condamnare fiind considerată a fi neconvingătoare și înlăturată din ansamblul probatoriu. Declarația reluată la audiere în apel nu poate constitui un fundament temeinic în sensul modificării situației de fapt, a bănuielii legitime că inculpatul a săvârșit infracțiunea atâta timp cât există probe și indicii temeinice care contrazic schimbarea de poziție a părții vătămate, inclusiv declarațiile acesteia în cursul urmăririi penale și a declarațiilor acesteia făcute martorei imediat după săvârșirea faptei, din locuința acesteia solicitându-se și intervenția organelor de poliție.
Pentru bănuiala rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea există în cauză indicii și probe temeinice.
Temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. "f" Cod procedură penală nu s-a modificat și nu a încetat. În plus a intervenit între timp hotărârea de condamnare chiar nedefinitivă care din punct de vedere al art. 5 lit. "a" constituie un temei legitim și serios pentru menținerea inculpatului în stare de arest preventiv pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal în fazele procesuale ulterioare.
Durata privării de libertate a inculpatului se înscrie în termeni rezonabili date fiind fazele procesuale desfășurate, diligența organelor judiciare în derularea procedurilor, complexitatea probatoriului de administrat.
În consecință pentru buna desfășurare a procesului penal conform art. 136 Cod procedură penală și cum temeiul inițial de arestare nu s-a modificat subzistând și fiind actual, față și de hotărârea de condamnare chiar nedefinitivă, situația de fapt fiind nemodificată de elemente probatorii noi, soluția legală ce se impune este menținerea arestării preventive a inculpatului și nu înlocuirea măsurii cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, lăsarea în libertate a inculpatului continuând să constituie pericol pentru ordinea publică.
Judecător - -
Red.
Tehnored.
23.09.2009
2 ex.
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă, Tatiana Juverdeanu, Dan Anton
