Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 556/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 556/2009
Ședința publică de la 29 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Monica
Grefier
- Serviciul Teritorial Alba Iulia reprezentat prin
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva încheierii penale nr. 110/24.09.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat inculpatul intimat
asistat de avocat - și de avocat - ambii apărători aleși.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care apărătorul ales al inculpatului, avocat depune la dosar un set de acte care nu se mai regăsesc la dosar, ce vizează circumstanțierea inculpatului.
Reprezentanta DIICOT și apărătorii aleși ai inculpatului declară că nu au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta parchetului solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate ca fiind nelegală și netemeinică și rejudecând, respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive.
Inculpatul a fost arestat pentru comiterea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave și fraudă informatică, comise în perioada 2006-2009 pe raza județului S-a reținut că inculpatul posta anunțuri fictive privind vânzarea de bunuri pe diverse site-uri de vânzări on-line, că a fost destinatarul a unui umăr de 7 transferuri de bani prin sistemul. Prejudiciul estimat este de 83.000 euro.
Față de toate actele de la dosar există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptelor pentru care este cercetat.
Analizând întregul material probator, instanțele atât cea de fond cât și cea de control judiciar au considerat că măsura arestării preventive a fost legal dispusă iar temeiurile avute în vedere la luarea ei nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate.
Motivarea instanței cu privire la estomparea impactului asupra ordinii publice și a comunității din care face parte o consideră nejustificată. Acesta trebuie raportat la opinia publică în general nu numai la comunitatea unde locuiește inculpatul. Această motivare ar putea avea semnificație doar la încetarea de drept a măsurii arestării.
Consideră că pentru buna desfășurare a urmării penale care nu este finalizată, se impune menținerea inculpatului în stare de arest.
Față de toate aceste aspecte, apreciază că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat nu s-au schimbat, că aceasta subzistă și în prezent, măsura arestării a fost prelungită, astfel că se impune admiterea recursului și respingerea cererii formulate de inculpat de înlocuire a măsurii arestării preventive.
Avocat -, în temeiul art. 385/15 pct.1 Cod pr. penală solicită respingerea recursului declarat de DIICOT.
Motivele invocate la acest moment nu pot constitui temei pentru soluționarea acestei cereri, la acest moment instanța fiind investită cu o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive, trebuind să verifice legalitatea și temeinicia arestării preventive și nu starea de fapt.
Solicită a se avea în vedere că nu se poate raporta activitatea întregului grup infracțional la activitatea unui singur inculpat iar un prejudiciu la unele acte materiale. La data antrenării inculpatului în acel grup infracțional, se afla la limita majoratului, prejudiciul cauzat de el fiind de 2060 euro.
Solicită a se reține că raportat la conduita inculpatului pe parcursul urmăririi penale, nu se mai justifică menținerea acestuia în stare de arest. Organele de cercetare penală sau administrat probe, inculpatul a fost audiat, poziția lui în cadrul anchetei penale fiind conturată.
În prezent nu există nici un element sau indiciu că ar încerca să zădărnicească mersul cercetărilor. A avut o atitudine cooperantă, a recunoscut și regretat faptele comise. Solicită de asemenea a se avea în vedere vârsta inculpatului, faptul că acesta are grave probleme de sănătate, având un chist cranian, că în detenție nu i se poate administra tratamentul corespunzător.
Avocat solicită respingerea recursului declarat de DIICOT și menținerea încheierii recurate ca temeinică și legală.
Solicită a se constata că în mod corect Tribunalul Albaa constatat că s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului. Prin trecerea timpului pericolul social s-a diminuat, la fel ca și impactul asupra valorilor și normelor ocrotite de lege. Inculpatul a alimentat periodic contul garantând recuperarea prejudiciului.
Consideră corect motivată încheierea recurată solicitând menținerea ei.
Având ultimul cuvânt, inculpatul solicită a fi pus în libertate pentru a-și continua studiile și tratamentul.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea nr.110/24.09.2009 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția penală în dosar penal nr-, în baza art.139 Cod procedură penală s-a înlocuit măsura arestării preventive luată față de inculpatul, prin încheierea nr.25/30.07.2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.
S-a dispus punerea de îndată inculpatului de sub puterea mandatului de arestare nr.67/31.07.2009 la rămânerea definitivă a încheierii, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art.145/1 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art.145 alin.1/1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să respecte următoarele măsuri
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art.145/1 raportat la art.145 alin.1/2 lit.c Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să nu se apropie de persoanele audiate în cauză ca martori sau de persoanele împreună cu care a comis faptele și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
În baza art.145/1 raportat la art.145 alin.2/2 CPP s-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea credință a măsurii sau obligațiilor care- revin se va revoca măsura luată.
În baza art.145/1 raportat la art.145 alin.2/1 Cod procedură penală măsura se va comunica inculpatului, Poliției comunei, jud.V, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră.
În considerente instanța a reținut că față de actele dosarului inculpatul a fost arestat preventiv în temeiul art.148 lit.f CPP pentru o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În speță, prin arestarea inculpatului colectivitatea din care face parte și opinia publică în general au luat act de faptul că cei care vor săvârși fapte similare, vor fi privați de libertate. Legea nu prevede însă că măsura arestării preventive a unei persoane să fie prelungită sau menținută obligatoriu odată ce a fost luată, existând posibilitatea revocării sau înlocuirii cu altă măsură preventivă mai puțin severă.
De la momentul arestării preventive a inculpatului și până în prezent organul de urmărire penală a administrat probe astfel că urmărirea penală s-au desfășurarea ulterioară a procesului penal nu ar avea de suferit prin lăsarea inculpatului în libertate cu impunerea unor obligații și măsuri care se circumscriu art.136 alin.1 lit.c raportat la art.145/1 CPP.
Totodată, Tribunalul a apreciat că de la momentul arestării inculpatului și până în prezent impactul asupra opiniei publice și a comunității din care face parte s-a estompat iar inculpatul a înțeles consecința săvârșirii pe viitor a acelorași fapte pentru care este cercetat, aceasta deoarece la luarea măsurii arestării preventive s-a apreciat de către instanță pericolul pentru ordinea publică prin raportare la posibilitatea comiterii pe viitor a acelorași fapte îndreptate împotriva patrimoniului persoanei și împotriva securității sistemelor electronice de vânzări on-line.
În raport de aspectele menționate, Tribunalul a apreciat că nu mai subzistă temeiul prev. de art.148 lit.f CPP în ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică prin lăsarea inculpatului în libertate, astfel că în raport de prevederile art.139 alin.1 CPP se impune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Împotriva încheierii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Serviciul Teritorial Alba Iulia, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și în fond respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive, întrucât există pericol pentru ordinea publică, acesta fiind dedus din modalitatea de săvârșire a infracțiunii și a faptului că urmărirea penală încă nu este finalizată, iar din cercetările efectuate până în prezent rezultă indicii că inculpatul ar fi comis și alte infracțiuni de acest fel.
Analizând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, Curtea constată că recursul declarat de Serviciul Teritorial Alba Iulia este nefondat și va fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Potrivit art.139 alin.1 CPP și alin.3/5 CPP măsura arestării preventive se înlocuiește cu măsura preventivă privind obligarea de a nu părăsi țara când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive.
În acest sens, în mod corect instanța de fond a constatat că inculpatul în timpul urmăririi penale a înțeles consecințele negative ale faptei presupuse a fi săvârșite, astfel că în prezent nu mai prezintă vreun pericol concret pentru ordinea publică.
Aceasta rezultă din împrejurarea că acesta manifestat o atitudine sinceră a recunoscut săvârșirea faptei pentru care este acuzat, a colaborat activ cu organele de urmărire penală, denunțând activitatea altor inculpați și facilitând tragerea la răspundere penală a acestora.
De asemenea a început recuperarea prejudiciului cauzat prin infracțiune, prin angajamentul asumat, astfel că din toate aceste împrejurări rezultă că perioada executată în arest preventiv și contactul cu organele judiciare, duc la concluzia că a început reeducarea acestuia.
Curtea reține și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în conformitate cu care, instanțele naționale sunt datoare să analizeze și măsurile alternative detenției, încă din primele faze ale procedurilor(cauza Ambruszkiewicz contra Poloniei, McKay contra Regatului Unit).
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, în prima fază a detenției provizorii, existența bănuielilor plauzibile cu privire la săvârșirea faptelor reprezintă un motiv suficient pentru plasarea în detenție, însă, chiar și în acest stadiu, există cazuri în care, dată fiind natura infracțiunii sau situația personală a autorului său prezumat, detenția încetează să mai fie rezonabilă sau legitimată de motive pertinente și suficiente.
De aceea, examinarea posibilității dispunerii unor măsuri alternative în locul arestării preventive trebuie să intervină rapid, pentru ca orice privare de libertate să fie redusă la un minim acceptabil.
Referitor la inculpatul, fără a ignora și fără a minimaliza gravitatea faptelor reținute în sarcina sa sau contribuția în cadrul grupului organizat, Curtea apreciază că atitudinea acestuia în cursul procedurilor, conștientizarea consecințelor faptelor presupus a fi săvârșite, lipsa antecedentelor penale și demersurile inițiate pentru recuperarea prejudiciului sunt elemente care justifică luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate, prin prisma scopului prev. de art. 136.pr.pen.
Prin înțelegerea urmărilor faptelor comise și a consecințelor conduitei adoptate, pericolul repetării activității infracționale(reținut drept temei al arestării) s-a redus considerabil.
Lăsarea în libertate a inculpatului nu semnifică o lipsă de reacție a autorităților și nici nu echivalează cu o exonerare de răspundere, însă, raportat la toate împrejurările arătate, înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara este oportună și justificată.
Față de cele expuse, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b CPP recursul - Serviciul Teritorial Alba Iulia va fi respins ca nefondat.
În baza art.192 alin.3 CPP cheltuielile judiciare avansate rămân în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia împotriva încheierii penale nr. 110/24.09.2009 pronunțate de Tribunalul Alba - Secția penală în dosarul nr-.
Cheltuielile judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 29.09.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Cu opinie separată în sensul
recursului și
respingerii cererii de înlocuire
a măsurii arestării preventive
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma actelor de urmărire penală și a dispozițiilor legale incidente în cauză, constat că recursul declarat de DIICOT-Serviciul Teritorial Alba este întemeiat, impunându-se admiterea acestuia și respingerea cererii de înlocuire a arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.139 C.P.P. care prevăd necesitatea schimbării temeiurilor care au justificat arestarea preventivă pentru admiterea cererii de înlocuire a acesteia cu o altă măsură preventivă.
Inculpatul a fost arestat preventiv în temeiul art.148 lit.f C.P.P.-inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Dintre cele două condiții, singura care comportă discuții este cea referitoare la pericolul social concret pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului.
Analizând gravitatea deosebită a faptelor de care este acuzat inculpatul, modalitatea în care se susține că ar fi fost săvârșite, contribuția esențială pe care ar fi avut-o inculpatul în comiterea faptelor, acesta conturându-se ca un lider al grupării infracționale, durata mare în timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională și consecințele deosebit de grave ale faptelor de care este acuzat, nu putem concluziona în sensul că impactul asupra opiniei publice și a comunității s-a estompat într-un termen de 2 luni cât a durat arestarea preventivă.
Totodată, atitudinea sinceră a inculpatului care a recunoscut săvârșirea faptelor și a colaborat cu organele de urmărire penală, nu poate constitui un temei al înlocuirii măsurii arestării preventive deoarece nu este un element nou, aceste date fiind avute în vedere și cunoscute de instanță la luarea măsurii arestării preventive.
Împrejurarea că s-a obligat să achite prejudiciul nu constituie un motiv suficient care să justifice cercetarea sa în stare de libertate, având în vedere acuzația gravă ce i se aduce aceea de săvârșire a infracțiunilor prev.de art.7 lg.39/2003, art.215 alin.1,3 Cod Penal, art.49 Lg.161/2003, acuzație care, la doar 2 luni de la luarea măsurii este încă în măsură să legitimeze arestarea preventivă, neintervenind nicio modificare a temeiurilor care au stat la baza luării acesteia.
În consecință, față de cele arătate mai sus, opinez în sensul că se impunea admiterea recursului și respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu aceea de a nu părăsi țara.
Președinte
- - -
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Ștefan Făt, Monica
